3ra-458/23 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Interpretarea termenului procedurii administrative. Evaluarea conflictului de interese si proportionalitatea sanctiunilor aplicate de Autoritatea Natională de Integritate
3ra-458/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Autoritatea Națională de
Integritate,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Svetlana Buzila împotriva Autorității Naționale de
Integritate privind anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-458/23
PIGD 2-19158335-01-3ra-20042023)
Interpretarea termenului procedurii administrative. Evaluarea conflictului de interese și
proporționalitatea sancțiunilor aplicate de Autoritatea Națională de Integritate. Interpretarea
greșită a normelor legale referitoare la aplicarea sancțiunii în privința subiecților declarării
averii și intereselor personale, în conformitate cu Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind
declararea averii și a intereselor personale.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc
16 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședința de judecată publică recursul depus de Autoritatea
Națională de Integritate,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
Olesea Suduc, grefier,
cu participarea:
Reprezentantei recurentei, Autorității Naționale de Integritate – Valentina Urecheanu.
Intimatei – Svetlana Buzila.
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 2 octombrie 2019, Svetlana Buzila a înaintat acțiune în instanța de
judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, solicitând anularea
actului de constatare nr. 88/12 din 12 septembrie 2019.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, începând cu 8 aprilie 2016,
exercită funcția de director al școlii primare–grădiniță „Mihai Secară” din
s.Niorcani, r. Soroca și, potrivit legii, are calitatea de subiect al declarării averii
și intereselor personale.
Prin actul de constatare nr. 88/12 din 12 septembrie 2019, inspectorul de
integritate Sergiu Popa a reținut încălcarea de către Svetlana Buzila a regimului
juridic al conflictelor de interese și a dispus: sesizarea Direcției de Învățământ
a Consiliului raional Soroca în vederea încetării raporturilor de muncă cu
aceasta; decăderea reclamantei din dreptul de a exercita o funcție publică sau o
funcție de demnitate publică, pentru o perioadă de 3 ani; precum și înscrierea
ei în Registrul de stat al persoanelor care au interdicția de a ocupa o funcție
publică sau de demnitate publică.
Reclamanta invocă faptul că, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea
nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale și conform
Ordinului nr. 01-27/347 din 21 iunie 2019 al Direcției de Învățământ a
Consiliului raional Soroca, conflictul de interese declarat de aceasta a fost
soluționat. Totodată, în temeiul art. 22 alin. (4) din Legea nr. 133/2016,
constatarea încălcării regimului juridic al conflictului de interese reprezintă un
1
temei pentru aplicarea interdicției, însă nu atrage în mod obligatoriu și automat
decăderea din dreptul de a exercita funcția publică deținută.
Reclamanta susține că soluția din actul de constatare nr. 88/12 din 12
septembrie 2019 este neobiectivă și neîntemeiată, întrucât acțiunile sale nu au
produs consecințe prejudiciabile niciunei persoane fizice sau juridice, aspect
confirmat de absența oricărei petiții ori plângeri în acest sens. Totodată,
persoanele apropiate menționate în act nu se află în subordinea sa material-
financiară, astfel încât nu pot fi reținute abuzuri legate de angajarea acestora.
De asemenea, măsura decăderii Svetlanei Buzila din dreptul de a exercita
o funcție publică este apreciată ca prematură, întrucât nu există o hotărâre de
sancționare contravențională definitivă pentru fapta reținută în act. În lipsa unei
asemenea hotărâri, aplicarea interdicției apare ca disproporționată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 5 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea. S-a anulat Actul de constatare nr.88/12 din 12
septembrie 2019, emis de Autoritatea Națională de Integritate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 5 octombrie 2021,
Autoritatea Națională de Integritate a declarat apel nemotivat, iar la 17 martie
2022 a depus motivarea apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 5 octombrie 2021, solicitând casarea acesteia și pronunțarea
unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 5 octombrie 2021.
Pentru a pronunța soluția, instanța de apel a reținut că, deși autoritatea
publică a probat existența primului element constitutiv al conflictului de
interese — întrucât, în calitate de director al școlii primare–grădiniță „Mihai
Secară” din s. Niorcani, Soroca, în perioada 2016–2019, Svetlana Buzila a
emis/semnat acte administrative privind acordarea concediului, angajarea, plata
salariului și a sporurilor, acordarea ajutorului material, eliberarea din funcție
etc., acte care priveau persoane apropiate (fiica, Diana Buzila, și concubinul,
Fiodor Iordachi) — acest element a fost doar unul formal, consumat prin
emiterea actelor respective.
2
Întrucât acțiunile/inacțiunile imputate Svetlanei Buzila prin actul
contestat sunt încadrate de lege în categoria delictelor, pentru care sunt
prevăzute sancțiunile menționate, intimata beneficiază de prezumția de
nevinovăție instituită de art. 21 din Constituția Republicii Moldova. Prin
urmare, sarcina probei revenea apelantei — Autoritatea Națională de Integritate
— care trebuia să demonstreze că emiterea și, ulterior, semnarea/încheierea
acelor acte a influențat exercitarea imparțială și obiectivă a funcției publice de
către reclamantă. În lipsa dovedirii acestui element definitoriu al unui conflict
de interese real, pasibil de sancțiune (pentru nedeclararea în termen ori pentru
realizarea lui consumată), nu poate fi reținută componența delictului.
Totodată, instanța a constatat că ANI nu a stabilit circumstanțele
prealabile emiterii actelor menționate și nu a clarificat data și actul prin care a
fost instituit Registrul declarațiilor privind conflictele de interese la Direcția
Învățământ a Consiliului raional Soroca. S-a reținut, de asemenea, că în
perioada 22 august 2016–24 aprilie 2019 la Direcția Învățământ nu era instituit
un asemenea registru, iar la ANI registrul a fost instituit abia la 10.08.2018 prin
Ordinul președintelui ANI nr. 70. În aceste condiții, lipsa probării caracterului
prejudiciabil al actelor pentru imparțialitatea funcției exclude reținerea
răspunderii.
Mai mult, prin Notificarea nr. 01-30/376 din 5 iulie 2019, Direcția de
Învățământ a Consiliului raional Soroca s-a adresat Autorității Naționale de
Integritate, înregistrând demersul la ANI sub nr. 2719 din 12 iulie 2019, ca
răspuns la Solicitarea nr. 04-12/1272 din 2 iulie 2019. S-a comunicat că
Svetlana Buzila, director al Școlii primare–grădiniță „Mihai Secară” din s.
Niorcani, r. Soroca, a depus Declarația privind conflictul de interese nr. 10 din
15 mai 2019, iar alte declarații nu au fost înregistrate. Această împrejurare este
consemnată chiar de ANI în actul contestat.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond a apreciat corect că Svetlana
Buzila a declarat soluționarea, pozitivă și parțială, a situației de conflict prin
abținerea de la semnarea actelor pe numele Dianei Buzila și al concubinului
Fiodor Iordachi, solicitând conducătorului instituției, Angela Musenco,
adoptarea deciziei finale pentru soluționarea deplină, în conformitate cu art. 14
alin. (5) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale.
În consecință, la 21 iunie 2019, șefa Direcției de Învățământ a Consiliului
raional Soroca, Angela Musenco, a emis Ordinul nr. 01-27/347 privind
soluționarea conflictului de interese declarat, prin care s-a dispus: (i)
redistribuirea atribuțiilor și responsabilităților directorului Școlii primare–
grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, în ceea ce privește semnarea tuturor
3
actelor administrative și juridice pe numele lui Fiodor Iordachi și Diana Buzila,
către Aliona Sacara, cadru didactic al aceleiași instituții; și (ii) interzicerea
pentru Svetlana Buzila a semnării acestor acte, cu excepția listei salariale de
achitare pe card.
Doar o parte dintre actele indicate în actul de constatare — în temeiul
cărora inspectorul de integritate a reținut încălcarea regimului juridic al
conflictelor de interese — au fost semnate de reclamanta Svetlana Buzila la
intervale ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 133/2016 (după aproximativ
21 de zile, respectiv 2–3 luni) și anterior instituirii Registrului declarațiilor
privind conflictele de interese la ANI (10 august 2018). În aceste condiții,
inspectorul de integritate avea obligația să evalueze, în actul de constatare,
gradul de previzibilitate și claritate al dispozițiilor Legii nr. 133/2016 la acel
moment, inclusiv modalitatea de înregistrare a declarației în absența unui
registru funcțional. Lipsa unor constatări privind data efectivă a instituirii
registrului și imposibilitatea verificării existenței sau inexistenței unor
declarații nu pot fi imputate intimatei/reclamantei. În consecință, inspectorul
nu a demonstrat, prin probe pertinente și admisibile, că până la 15 mai 2019
reclamanta nu a informat organul ierarhic superior despre conflictul de interese.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN RECURS
La 29 decembrie 2022, Autoritatea Națională de Integritate a depus
recurs împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse
de Svetlana Buzila. La data de 5 mai 2023, Autoritatea Națională de Integritate
a prezentat motivarea recursului.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Autoritatea Națională de Integritate a invocat, în
esență, că instanțele inferioare au interpretat eronat cadrul normativ aplicabil
conflictelor de interese și au omis să elucideze integral circumstanțele
relevante, motiv pentru care se cere casarea deciziei Curții de Apel Chișinău
din 14 decembrie 2022 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din
5 octombrie 2021, cu respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Din perspectiva dreptului material, ANI arată că Legea nr. 133/2016
distinge între conflict de interese potențial, real și consumat, definind conflictul
real ca situația în care subiectul declarării este chemat să emită/semneze acte
sau să participe la decizii ce privesc interese personale ori persoane apropiate,
4
iar această situație influențează sau poate influența imparțialitatea; în asemenea
cazuri, informarea și tratamentul conflictului trebuie realizate înainte de
emiterea actului sau participarea la decizie, iar nerespectarea obligațiilor
transformă conflictul în „consumat” (art. 12 și alin. (5), (7), (10)).
În raport cu cauza, semnarea de către reclamantă a actelor privind
persoane apropiate constituie, potrivit ANI, o soluționare tardivă a unui conflict
deja admis, „consumat” la data emiterii/semnării actelor. Consecința juridică
nu depinde de existența unei sancțiuni contravenționale, de primirea unor petiții
ori de dovedirea unui prejudiciu: constatarea încălcării regimului juridic al
conflictului de interese atrage, ca efect legal, decăderea din dreptul de a exercita
funcții publice/de demnitate publică, fără marjă de apreciere pentru autoritate.
În sprijin, recurenta invocă Decizia Curții Constituționale nr. 143 din 16
decembrie 2019, care statuează că, pentru conflictul de interese consumat,
interdicția de 3 ani intervine ca sancțiune, iar conducătorii instituțiilor publice
au obligația unei conduite imparțiale și a înlăturării oricărui interes personal
sau al persoanelor apropiate la exercitarea atribuțiilor. În plus, pe temeiul art. 7
alin. (2) lit. i) din Legea nr. 132/2016 coroborat cu art. 23 alin. (8) din Legea
nr. 133/2016, se dispune înscrierea persoanei în Registrul de stat al
interdicțiilor.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 7 iulie 2023, Svetlana Buzila, reprezentată de
avocatul Ludmila Ciuhrii a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.
POZIȚIA PĂRȚILOR ÎN ȘEDINȚA DE JUDECATĂ
În ședința de judecată, reprezentantul ANI, Valentina Urecheanu a
susținut că interesul personal al intimatei rezultă din faptul că fiica acesteia se
afla în subordinea sa, iar intimata a emis ordine și a aprobat acte în favoarea
fiicei și a concubinului, inclusiv acordarea concediilor, sporurilor și premiilor.
Intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că își desfășoară
activitatea în instituție din anul 1984. Ea a menționat că la sfârșitul lunii aprilie
2019 a participat la un seminar organizat de ANI, unde a fost informată despre
obligația de a declara relațiile apropiate; în consecință, l-a declarat pe concubin,
iar fiica era încadrată ca învățătoare. Intimata a recunoscut că i-a angajat pe
fiică și pe concubin, subliniind însă că nu a calculat personal salariile, ci doar a
semnat actele întocmite de serviciile competente. Totodată, a susținut că,
anterior seminarului, nu cunoștea obligația de a declara conflictul de interese.
5
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 1 septembrie 2023):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art. 169-171.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la
data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate
decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un
complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot
unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9
judecători.”
Art. 13 alin. (51) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție nr.64
din 30 martie 2023:
„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare
și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din
5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte
judecătorul raportor.”
Art. 247 din Codul administrativ:
6
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților
în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul și menține hotărârea și/sau decizia; admite
recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau decizia și adoptă o nouă
decizie.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte
a dreptului material.”
Aplicabile cauzei sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborat cu
art.231 alin. (2) din Codul administrativ:
„Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în
apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile
prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 22 alin. (1) coroborat cu art. 219 alin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor
probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de
solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea
cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și
pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt.
Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu
au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune,
însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”
Art. 36 din Codul administrativ:
„Instanța de judecată competentă să soluționeze acțiunile în contencios administrativ
este obligată să respecte principiul supremației dreptului, în conformitate cu care
demnitatea omului, drepturile și libertățile lui sunt considerate valori supreme și sunt
garantate de stat.
Instanțele de judecată competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în
considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.”
7
Art. 1 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a
intereselor personale (în redacția în vigoare la data pretinsei nesoluționări a
conflictului de interese):
„Prezenta lege reglementează:
a) obligația și modul de declarare a averii și a intereselor personale de către subiectul
declarării și membrii familiei, concubinul/concubina acestuia;
b) mecanismul de control al averii dobândite de subiectul declarării și membrii
familiei, concubinul/concubina acestuia în perioada exercitării mandatelor sau a
funcțiilor publice ori de demnitate publică și de control privind respectarea regimului
juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor;
Prezenta lege are drept scop instituirea măsurilor de prevenire și de combatere a
îmbogățirii nejustificate, a conflictelor de interese, a stărilor de incompatibilitate,
precum și a încălcării regimului juridic al restricțiilor și limitărilor.”
Art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în redacția în vigoare la data
pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni se definesc astfel:
conflict de interese – situația în care subiectul declarării are un interes personal ce
influențează sau ar putea influența exercitarea imparțială și obiectivă a obligațiilor și
responsabilităților ce îi revin potrivit legii;
interes personal – orice interes material sau nematerial al subiectului declarării ce
rezultă din activitățile sale în calitate de persoană privată, din relațiile sale cu persoane
apropiate sau cu persoane juridice și alți agenți economici, indiferent de tipul de
proprietate, din relațiile sau afiliațiile sale cu organizații necomerciale, inclusiv cu
partidele politice și cu organizațiile internaționale;
persoană apropiată – soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării,
persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită
prin sînge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică,
nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării
(cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).”
Art. 3 alin. (1) lit. e) și (2) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în
redacția în vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Subiecți ai declarării averii și a intereselor personale sînt:
e) conducătorii organizațiilor publice și adjuncții acestora;
Subiecții prevăzuți la alin.(1) sînt incluși în Registrul electronic al subiecților declarării
averii și a intereselor personale, ținut de Autoritatea Națională de Integritate.”
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în redacția în
vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Controlul averii și al intereselor personale, al respectării regimului juridic al
conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor ale subiecților
declarării se efectuează de către Autoritatea Națională de Integritate în conformitate
cu Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.”
8
Art. 12 alin. (3), (4) lit. a) și b), alin. (5), (10) din Legea nr. 133 din 17
iunie 2016 (în redacția în vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului
de interese):
„Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să
rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin
intermediul unei persoane terțe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea
unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sînt apropiate,
persoanele fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial și care
influențează sau pot influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului, a
funcției publice sau de demnitate publică.
În cazul apariției unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat:
a) să informeze șeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai tîrziu
de 3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află;
b) să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct
sau prin intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la
luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică
pînă la soluționarea conflictului de interese.
Informarea despre apariția unui conflict de interese real se va face pînă la soluționarea
cererii/demersului, emiterea actului administrativ, încheierea, directă sau prin
intermediul unei persoane terțe, a actului juridic, participarea la luarea deciziei sau
luarea deciziei și va lua forma unei declarații scrise ce trebuie să conțină date despre
natura conflictului de interese și despre modul în care acesta influențează sau poate
influenta îndeplinirea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică.
Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de rezolvare a
unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau
prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, de luare sau de participare la
luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate
publică cu încălcarea prevederilor alin. (4) și (7).”
Art. 14 alin. (1)-(4) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în redacția în
vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Soluționarea unui conflict de interese real se face prin examinarea situației de conflict
și prin determinarea și aplicarea opțiunii pentru soluționarea conflictului.
Conflictul de interese real se soluționează de către subiectul declarării, conducătorul
organizației publice, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de Integritate,
după caz.
Pînă la soluționarea conflictului de interese real, subiectului declarării îi este interzisă
întreprinderea oricărei acțiuni pe cauza dată, cu excepția abținerii.
Subiectul declarării poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin
abținerea de la rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului
administrativ, de la încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii
sau luarea deciziei/votare, informînd toate părțile vizate de decizia respectivă în
privința măsurilor luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a
deciziilor.”
9
Art. 28 alin. (1) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate (în redacția în vigoare la data emiterii
actului contestat):
„Autoritatea inițiază controlul averii și al intereselor personale din oficiu ori la
sesizarea unor persoane fizice sau persoane juridice, în conformitate cu prevederile
prezentei legi și ale metodologiei de efectuare a verificării și a controlului averii și al
intereselor personale și privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese,
al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.”
Art. 37 din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 (în redacția în vigoare la
data emiterii actului contestat):
„Autoritatea efectuează controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor
de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor din oficiu ori la sesizarea
unor persoane fizice sau persoane juridice, în conformitate cu prevederile prezentei
legi și ale metodologiei de efectuare a verificării și a controlului averii și al intereselor
personale și privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.
Controlul din oficiu se inițiază printr-o sesizare făcută de președintele ori
vicepreședintele Autorității sau de inspectorul de integritate. Controlul din oficiu este
inițiat în cazul prevăzut la art.27 alin.(14), precum și în baza unor informații publice
sau al unor sesizări anonime. Sesizarea privind efectuarea controlului din oficiu se
distribuie conform art.30, care se aplică în modul corespunzător.
După repartizarea aleatorie a sesizărilor de efectuare a controlului privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și
limitărilor, inspectorul de integritate inițiază verificarea prealabilă a acestora.
Prevederile art.30, 31, 32, ale art.33 alin.(6)–(8), (12) și (13), ale art.35 și 36 se aplică
în modul corespunzător.
Controlul poate fi inițiat în termen de 3 ani de la data admiterii conflictului de interese,
a încălcării restricției sau a limitării. În cazul stării de incompatibilitate, controlul poate
fi inițiat pe toată perioada stării de incompatibilitate, precum și în termen de 3 ani de
la data încetării incompatibilității.
Controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor se efectuează în cel mult 3 luni de la
repartizarea sesizării. Ținând cont de complexitatea controlului, de comportamentul
participanților vizați și a autorităților relevante, în baza unei solicitări motivate a
inspectorului de integritate, președintele sau vicepreședintele Autorității poate
prelungi termenul de efectuare a controlului până la cel mult 6 luni.”
Art. 38 alin. (1) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 (în redacția în
vigoare la data emiterii actului contestat):
”În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese,
al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate emite un act
de constatare în cazul în care stabilește că:
a) persoana supusă controlului nu a declarat și nu a soluționat conflictul de interese
sau a emis/adoptat un act administrativ, sau a încheiat direct ori prin intermediul unei
10
persoane terțe un act juridic, sau a luat personal o decizie ori a participat la luarea unei
decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese;
b) persoana supusă controlului s-a aflat ori se află în stare de incompatibilitate;
c) persoana supusă controlului a încălcat restricțiile și limitările prevăzute de lege.”
Art. 39 alin. (1), (2), (5) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 (în redacția
în vigoare la data emiterii actului contestat):
În cazul în care se constată nedeclararea sau nesoluționarea unui conflict de interese
ori încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor,
inspectorul de integritate:
a) încheie un proces-verbal cu privire la contravenție și aplică sancțiunea
contravențională. Termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu se aplică;
b) emite un act de constatare în care dispune, după caz, încetarea mandatului sau a
raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului declarării și îi aplică acestuia
interdicția de a ocupa funcțiile menționate la art.3 alin.(1) din Legea
nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale.
Inspectorul de integritate decide dacă dispune măsurile menționate la alin.(1) lit.b) în
funcție de gradul de vinovăție al subiectului declarării, de natura abaterii, de numărul
și durata abaterilor, de comiterea unor abateri similare anterior, de prejudiciul adus
interesului public și de funcția publică deținută.
Art. 23 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în redacția în vigoare la
data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere disciplinară,
contravențională, civilă sau penală, după caz.
Încălcarea prevederilor art.7 alin.(4) constituie abatere disciplinară și se sancționează
în conformitate cu legislația.
Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat starea de incompatibilitate
nesoluționată constituie temei pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori
de serviciu ale acestuia. În acest caz, prin derogare de la prevederile legilor speciale
care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate
pentru săvîrșirea abaterii disciplinare nu pot consta în avertisment, mustrare sau
mustrare aspră.
Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a soluționat o
cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea
unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese constituie
temei pentru răspunderea contravențională sau penală și pentru revocarea, destituirea
sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale
subiectului în cauză.
Persoana a cărei avere a fost constatată, în totalitate sau în parte, ca fiind nejustificată,
printr-o hotărîre judecătorească definitivă, va fi destituită sau revocată, după caz, din
funcția pe care o deține.
Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcție potrivit prevederilor alin.(3)-(5)
este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate
11
publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării
sau destituirii din funcția publică ori de demnitate publică respectivă sau din data
încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, ea nu
mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.
În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție publică sau de demnitate publică la
data constatării averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de
interese, interdicția de 3 ani se aplică potrivit legii, de la data la care a rămas definitiv
actul de constatare sau, respectiv, a rămas definitivă și irevocabilă hotărîrea
judecătorească prin care se confirmă existența averii nejustificate, a stării de
incompatibilitate ori a conflictului de interese.
Autoritatea Națională de Integritate ține Registrul de stat al persoanelor care au
interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, care este publicat pe
pagina web oficială a Autorității.
Nerespectarea prevederilor art.14 alin.(9), nedepunerea declarației de avere și interese
personale în termenul și în modul stabilite de prezenta lege, după notificarea
inspectorului de integritate conform art.27 alin.(7) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu
privire la Autoritatea Națională de Integritate, precum și refuzul subiectului declarării
de a depune declarația constituie temeiuri pentru încetarea mandatului său, a
raporturilor sale de muncă ori de serviciu.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că Autoritatea Națională de Integritate, a depus
în termen recursul împotriva deciziei instanței de apel și a respectat termenele
prevăzute la art. 245 din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data
declarării recursului).
MOTIVAREA INSTANȚEI
Ținând seama de principiul neretroactivității normelor de procedură care
instituie obligații noi, restrâng drepturi procedurale, limitează exercițiul unor
drepturi ori stabilesc sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, se reține că
recursul declarat de Autoritatea Națională de Integritate anterior intrării în
vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 se examinează în temeiul motivelor
de recurs valabile la data depunerii lui. Noile reglementări procesuale se aplică
doar desfășurării judecății (lex fori), în măsura în care nu aduc atingere
drepturilor procesuale deja născute și nu schimbă condițiile de admisibilitate
sau efectele juridice ale actelor procesuale efectuate sub legea veche. Această
abordare asigură previzibilitate și protecția încrederii legitime a participanților
la proces.
Examinând decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2022 în
limitele controlului de legalitate și raportat la criticile din recurs, pe baza
12
materialelor cauzei și a normelor aplicabile, Completul de judecată constată că
recursul este întemeiat. Instanța de apel a făcut o interpretare eronată și
incompletă a normelor de drept material incidente, fără a confrunta în mod
adecvat situația de fapt cu condițiile legale și scopul regimului juridic al
conflictelor de interese. În consecință, recursul urmează a fi admis, cu casarea
deciziei de apel și adoptarea unei noi hotărâri pe fond, în limitele învestirii și
ale motivelor de recurs.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că
exigențele unui proces echitabil impun instanței obligația de a examina efectiv
problemele esențiale supuse aprecierii sale și de a oferi un răspuns motivat,
având în vedere rolul determinant al concluziilor pronunțate (Hiro Balani c.
Spaniei, nr. 18064/91, hotărârea din 9 decembrie 1994, § 27). Obligația de
motivare suficientă vizează atât calificarea juridică a faptelor, cât și justificarea
măsurilor dispuse.
Înaintea analizei circumstanțelor speței și a actului judecătoresc atacat,
se subliniază importanța deosebită a normelor privind integritatea publică, în
special a regimului conflictelor de interese, ca instrument esențial de prevenire
a corupției și de consolidare a încrederii în instituțiile statului. Interpretarea și
aplicarea acestor norme trebuie să rămână fidelă finalității lor: garantarea
imparțialității decizionale și protejarea interesului public, nu sancționarea
formală, desprinsă de condițiile legii.
Reglementările în materie de integritate stabilesc standarde clare pentru
identificarea, declararea și soluționarea conflictelor de interese și prevăd
mecanisme de răspundere. Aplicarea lor trebuie să fie coerentă cu principiile
legalității, previzibilității și securității raporturilor juridice: mai întâi se verifică
îndeplinirea condițiilor legale (inclusiv momentul și modul declarării/abținerii),
apoi se individualizează măsurile, cu motivarea explicită a incidenței și
proporționalității acestora în cazul concret.
Combaterea conflictelor de interese este crucială pentru protejarea
interesului public, întrucât astfel de situații pot conduce la decizii părtinitoare
și pot submina încrederea cetățenilor. Totodată, constatarea încălcării și
aplicarea consecințelor juridice trebuie să se întemeieze pe o bază factologică
solidă, pe interpretarea corectă a legii și pe respectarea garanțiilor procedurale,
inclusiv a prezumției de nevinovăție și a sarcinii probei, după caz.
Respectarea strictă a regimului juridic al conflictelor de interese și
sancționarea promptă a abaterilor au un efect preventiv, dar orice măsură
sancționatorie trebuie să fie prevăzută de lege, necesară și proporțională
scopului urmărit. Instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele de
tipicitate ale faptei și dacă există o motivare concretă privind necesitatea și
13
durata măsurii, pentru a evita sancțiuni automatizate ori formale, nealiniate cu
finalitatea regimului de integritate.
Instanțele au un rol determinant în aplicarea uniformă a legislației de
integritate, atât prin soluționarea litigiilor individuale, cât și prin consolidarea
unei practici judiciare coerente care asigură previzibilitate și egalitate de
tratament. Aceasta presupune o analiză riguroasă a probatoriului, a cadrului
legal și a principiilor generale, cu evitarea extinderilor nejustificate ale textelor
legale.
Prin hotărârile pronunțate, instanțele întăresc încrederea publică în
justiție și transmit un mesaj ferm că nerespectarea legislației în domeniul
integrității atrage consecințe juridice, însă numai în baza unor constatări clare,
a unei încadrări juridice corecte și a unei motivări care să demonstreze
necesitatea și proporționalitatea măsurii dispuse în contextul concret.
Aplicarea fermă și echitabilă a normelor protejează interesul public și
sprijină o administrație responsabilă, transparentă și eficientă. În același timp,
controlul judecătoresc asupra temeiurilor de drept și de fapt previne arbitrarul,
asigurând un echilibru între imperativul integrității și respectarea drepturilor
procesuale ale persoanelor vizate.
Raportând aceste exigențe la speță și verificând legalitatea deciziei
atacate prin prisma motivelor de recurs, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată că soluția instanței de apel este neîntemeiată.
Aceasta rezultă dintr-o interpretare greșită a normelor de drept material
incidente, din neanalizarea suficientă a condițiilor legale privind momentul și
modalitatea declarării/abținerii, a previzibilității mecanismelor de declarare și
a exigenței de individualizare a măsurilor. În consecință, recursul se admite,
decizia de apel se casează, iar cauza se soluționează prin adoptarea unei noi
hotărâri pe fond.
Problema supusă controlului judecătoresc în această fază constă în
verificarea dacă instanțele ierarhic inferioare au aplicat corect normele care
reglementează regimul juridic al conflictelor de interese în cazul Svetlanei
Buzila, director al Școlii primare–grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, r.
Soroca. Standardul controlului în recurs vizează legalitatea (corecta
interpretare și aplicare a normelor de drept material și respectarea garanțiilor
procedurale), nu reevaluarea oportunității, astfel că se examinează dacă
soluțiile anterioare au ținut seama de scopul și arhitectura Legii nr. 133/2016 și
de competențele ANI stabilite de Legea nr. 132/2016.
Pentru a aprecia corect aplicarea dreptului, instanța de recurs reține starea
de fapt necontestată. La 17 iunie 2019 în cadrul Autorității Naționale de
Integritate a fost înregistrată sesizarea din oficiu nr. 04-06/242 cu privire la
14
eventuala încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese de către dna
Buzila Svetlana, director al Școlii primare-grădiniță „Mihai Secară” din s.
Niorcani, r. Soroca.
La 19 iunie 2019, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr.
132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, sesizarea a fost
repartizată aleatoriu prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor.
Potrivit sesizării, dna Buzila Svetlana, director al Școlii primare-
grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, r. Soroca, și-a angajat în cadrul
instituției pe care o conduce (fiica, Diana Buzila, și concubinul, Fiodor
Iordachi), admițând astfel o eventuală încălcare a regimului juridic al
conflictelor de interese.
La 26 iunie 2019, prin procesul-verbal de inițiere a controlului nr.147/12,
în privința dnei Buzila Svetlana, director al școlii primare-grădiniță „Mihai
Secară” din s. Niorcani, r. Soroca, a fost inițiat controlul privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese.
Prin scrisoarea nr. 04-12/1243 din 28 iunie 2019, recepționată la 2 iulie
2019, Buzila Svetlana a fost informată despre inițierea în privința sa a
controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese.
Potrivit scrisorii Direcției Învățămînt a Consiliului Raional Soroca nr.01-
30/376 din 5 iulie 2019, înregistrată în cadrul Autorității Naționale de
Integritate cu nr. 2719 la 12 iulie 2019, ca răspuns la solicitarea nr. 04-12/1272
din 2 iulie 2019, dna Buzila Svetlana, ocupă funcția de director al Școlii
primare-grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, r. Soroca, fiind numită prin
Ordinul nr. 123-p din 8 aprilie 2016 de către Direcția Învățămînt a Consiliului
Raional Soroca.
În acest sens a fost semnat contractul individual de muncă nr. 63 din 8
aprilie 2016 între Direcția Învățămînt Soroca, pe de o parte și Buzila Svetlana
pe de altă parte.
Suplimentar, în contextul solicitării nr. 04-12/1272 din 2 iulie 2019,
Direcția Învățămînt a Consiliului Raional Soroca a mai expediat copia
Ordinului nr. 01-27/347 din 21 iunie 2019 cu privire la soluționarea conflictului
de interese declarat de către dna Buzila Svetlana.
Din materialele expediate de către Școala primară-grădiniță „Mihai
Secară” din s. Niorcani, r. Soroca s-a constatat că dna Buzila Svetlana, în
calitate de director al Școlii primare-grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani,
r. Soroca a emis/semnat acte administrative și încheiat direct acte juridice după
cum urmează:
(1) Ordinul nr.15 din 22.08.2016 cu privire la acordarea salariului unic, în care este
vizată Diana Buzila;
15
(2) Ordinul nr. 18 din 22.09.2016 cu privire la acordarea concediului neplătit, în
care este vizată Diana Buzila;
(3) Ordinul nr. 21 din 10.10.2016 cu privire la angajare, în privința lui Fiodor
Iordachi;
(4) Ordinul nr. 5 din 20.02.2017 cu privire la acordarea unui salariu unic, în care
este vizat Fiodor Iordachi;
(5) Ordinul nr. 6 din 20.03.2017 cu privire la acordarea ajutorului material, în care
este vizat Fiodor Iordachi;
(6) Ordinul nr. 7 din 03.04.2017 cu privire la restabilirea în funcție, în care este
vizată Diana Buzila;
(7) Ordinul nr. 10 din 01.06.2017 cu privire la emiterea graficului de concediu, în
care sunt vizați Diana Buzila și Fiodor Iordachi;
(8) Ordinul nr.17 din 24.07.2017 cu privire la acordarea salariului unic, în care este
vizată Diana Buzila;
(9) Ordinul nr. 25 din 10.10.2017 cu privire la acordarea concediului de
maternitate, în care este vizată Diana Buzila;
(10) Ordinul nr. 4 din 12.02.2018 cu privire la acordarea concediului pentru
îngrijirea copilului, în care este vizată Diana Buzila;
(11) Ordinul nr. 5 din 20.02.2018 cu privire la acordarea salariului unic, în care este
vizat Fiodor Iordachi;
(12) Ordinul nr. 6 din 25.03.2018 cu privire la acordarea ajutorului material, în care
sunt vizați Diana Buzila și Fiodor Iordachi;
(13) Ordinul nr. 11 din 01.06.2018 cu privire la acordarea concediilor de odihnă, în
care este vizat Fiodor Iordachi;
(14) Ordinul nr. 19 din 06.08.2018 cu privire la acordarea salariului unic, în care
este vizată Diana Buzila;
(15) Ordinul nr. 22 din 03.09.2018 cu privire la rechemare din concediu de îngrijirea
a copilului, în care este vizată Diana Buzila;
(16) Ordinul nr. 26 din 15.10.2018, în care este vizat Fiodor Iordachi;
(17) Ordinul nr. 38 din 20.12.2018, cu privire la sporul specific, în care este vizat
Fiodor Iordachi;
(18) Ordinul nr. 38 din 20.12.2018, cu privire la sporul specific, în care sunt vizați
Diana Buzila și Fiodor Iordachi;
(19) Ordinul nr. 2 din 29.01.2019 cu privire la stabilirea sporului pentru performanță
a angajaților din instituție, în care este vizată Diana Buzila;
(20) Ordinul nr. 5 din 25.02.2019 cu privire la acordarea salariului unic, în care este
vizat Fiodor Iordachi;
(21) Ordinul nr. 15 din 01.04.2019 cu privire la stabilirea sporului pentru
performanță a angajaților din instituție, în care sunt vizați Diana Buzila și
Fiodor Iordachi;
(22) Ordinul nr. 18 din 24.04.2019 cu privire la eliberare din funcție, în care este
vizat Fiodor Iordachi;
(23) Ordinul nr. 19 din 24.04.2019 cu privire la acordarea compensației bănești, în
care este vizată Diana Buzila;
16
(24) Acordul suplimentar nr. 1 din 20.12.2018 la contractul nr. 3 din 03.09.2012,
încheiat cu Diana Buzila;
(25) Acordul suplimentar nr. 3 din 20.12.2018 la contractul nr. 3 din 01.09.2015,
încheiat cu Fiodor Iordachi.
Potrivit Registrului informațional de Stat „Registrul de Stat al
Populației”, s-a stabilit că dna Diana Buzila este fiica dnei Buzila Svetlana,
confirmîndu-se astfel relația de persoană apropiată „mamă-fiică ” dintre cele
două.
Relația de concubinaj dintre dna Buzila Svetlana și Fiodor Iordachi este
confirmată atît prin cele relatate de Buzila Svetlana în scrisoarea nr.3290, cît și
în declarația privind conflictul de interese semnată de către Buzila Svetlana la
15 mai 2019.
Prin scrisoarea cu nr. 01-30/376 din 05 iulie 2019 Direcția Învățămînt a
Consiliului Raional Soroca a comunicat despre faptul că dna Buzila Svetlana,
director al Școlii primare-grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, r.Soroca a
depus declarația privind conflictul de interese real nr. 10 din 15.05.2019, alte
declarații nu au fost înregistrate.
Potrivit acestei declarații, dna Buzila Svetlana, director al Școlii primare-
grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, r. Soroca, a declarat că are interes
personal care rezultă din activarea persoanelor apropiate în instituția pe care o
conduce, care a generat situația de conflict de interese în care se află și anume:
persoanele apropiate Diana Buzila învățător clase primare - 13 ore, în calitate
de fiică și Iordachi Fiodor, paznic (1 salariu) și muncitor auxiliar (0,5 salariu),
în calitate de concubin.
La 21 iunie 2019, șefa Direcției Învățămînt a Consiliului Raional Soroca,
a emis Ordinul nr. 01-27/347 cu privire la soluționarea conflictului de interese
declarat, prin care dispune:
1) Redistribuirea sarcinilor și obligațiunilor declarantului, Buzila Svetlana, director
al Școlii primare-grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, r. Soroca în partea ce
ține de semnarea tuturor actelor administrative și juridice pe numele dlui Fiodor
Iordachi și Diana Buzila, către Sacara Aliona, cadru didactic al Școlii primare-
grădinițe „Mihai Secară” din s. Niorcani.
2) Se interzice dnei Buzila Svetlana, director al Școlii primare-grădiniță „Mihai
Secară” din s. Niorcani, semnarea actelor administrative și juridice pe numele
dnei Diana Buzila și Fiodor Iordachi, cu exepția listei salariale de achitare pe
card.
Prin actul de constatare nr. 88/12 din 12.09.2019, emis de Autoritatea
Națională de Integritate s-a decis:
I. Se constată că dna Buzila Svetlana, director al școlii primare-grădiniță „Mihai
Secară” din s. Niorcani, r. Soroca, a încălcat regimul juridic al conflictelor de
interese, manifestat prin:
17
- nedeclararea în conformitate cu art. 12, alin. (4), lit. (a) - (b) și art. 12, alin.
(5) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale,
imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării șefului ierarhic sau
organului ierarhic superior (în cazul de față - Direcției Invătămînt a
Consiliului Raional Soroca\ despre conflictele de interese în care se afla.
- nesoluționarea conflictelor de interese reale în conformitate cu art. 14, alin.
(2) - (4) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale, prin emiterea/semnarea actelor administrtive și încheierea directă
a actelor juridice, care vizează persoanele apropiate (concubinul – Fiodor
Iordachi și fiica – Diana Buzila,) fapt prin care a admis consumare
conflictelor de interese, în conformitate cu art. 12, alin. (10) al Legii 133/2016
privind declararea averii și a intereselor personale.
II. Se sesizează Direcția Învățămînt a Consiliului Raional Soroca, în termen de 5 zile
din momentul în care actul de constatare va rămâne definitiv, în vederea încetării
raporturilor de muncă ori de serviciu cu dna Buzila Svetlana, director al Școlii
primare-grădiniță „Mihai Secară” din s. Niorcani, r. Soroca.
III. Se decade, dna Buzila Svetlana, din dreptul de a exercita o funcție publică sau o
funcție de demnitate publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3
(trei) ani de la data eliberării sau destituirii din funcție sau din data rămânerii
definitive a actului de constatare ori din data rămânerii definitive și irevocabile a
hotărârii judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese.
IV. Se înscrie dna Buzila Svetlana în Registrul de stat al persoanelor care au
interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, de la data
eliberării sau destituirii din funcție sau din data rămânerii definitive a actului de
constatare ori din data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești
prin care se confirmă existența conflictului de interese.
În raport cu tabloul factual, chestiunea de drept de tranșat este dublă:
(i) dacă semnarea, înainte de declarare și tratament, a unor acte administrative
privind persoane apropiate configurează un „conflict de interese consumat”
în sensul Legii nr. 133/2016; și
(ii) dacă măsurile aplicate de ANI (sesizarea angajatorului, interdicția de 3 ani,
înscrierea în registru) sunt conforme cu temeiurile și finalitatea regimului de
integritate.
Răspunsul depinde de corecta înțelegere a naturii preventive a
standardului „influențează sau poate influența” și a obligațiilor de
informare/abținere.
Cadrul normativ (art. 12–14 din Legea nr. 133/2016) distinge între
conflict potențial, real și consumat. Conflictul real există când subiectul
declarării este chemat să emită/semneze un act ori să participe la o decizie care
privește interese personale sau persoane apropiate, situație ce influențează ori
poate influența imparțialitatea. În asemenea cazuri, legea impune informarea
organului ierarhic și abținerea „imediat, dar nu mai târziu de 3 zile”, iar
nerespectarea acestor obligații transformă situația în conflict „consumat”
18
(art.12 alin. (10)). Acest mecanism reflectă o protecție ex ante a imparțialității
administrative.
Aplicând normele, se constată că episoadele din 2016–2019 în care s-au
emis/semnat acte în favoarea persoanelor apropiate sunt anterioare declarării
(15.05.2019) și măsurii organizatorice (21.06.2019). Pentru aceste acte,
tipicitatea conflictului „consumat” este incidentă: raport de apropiere +
exercitarea atribuției decizionale prin semnare fără informare prealabilă și
abținere. Conformarea ulterioară nu modifică încadrarea juridică a faptelor deja
produse.
Instanța de recurs menționează că, Buzila Svetlana, de fiecare dată când
era chemată să rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să ia
o decizie sau să participe la luarea unei decizii care vizează o persoană
apropiată, avea obligația de a declara fiecare conflict de interese real și să nu
rezolve cererea/demersul, să nu emită acte administrative, să nu ia decizii sau
să participe la luarea deciziilor care vizează persoane juridice cu care are relații
cu caracter patrimonial în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică până la soluționarea conflictului de interese.
Instanța de recurs subliniază că, din actele cauzei, rezultă cu certitudine
că Autoritatea Națională de Integritate nu a contestat dreptul fundamental la
muncă a Svetlanei Buzila. Totuși, în cazurile în care angajatorul se află într-o
situație de conflict de interese, respectarea unei conduite adecvate este absolut
necesară. Această conduită trebuie urmată fără excepție pentru a garanta
corectitudinea și echitatea în emiterea actelor care stabilesc garanții salariale,
precum și pentru a preveni apariția unor litigii viitoare privind legalitatea
acestor acte.
Declararea conflictului de interese nu este doar o obligație procedurală,
ci constituie o măsură de protecție atât pentru emitentul actului, cât și pentru
beneficiar. Aceasta are rolul de a elimina orice suspiciune de părtinire sau
favoritism și de a asigura că actele emise sunt transparente și imparțiale.
Respectarea acestei obligații contribuie în mod esențial la menținerea încrederii
în procesul decizional, la consolidarea transparenței și la garantarea unui climat
echitabil în relațiile de muncă.
Buzila Svetlana, având calitatea de subiect al declarării și exercitând
funcția de director, avea un interes personal, stabilit prin efectul legii, rezultat
din relația cu persoane apropiate. În pofida situației create, aceasta a emis și
semnat ordinele menționate anterior.
Conflictul de interese consumat, prin semnarea unor acte administrative
favorabile unei persoane apropiate, demonstrează în mod obiectiv existența
unui interes personal de natură să afecteze imparțialitatea și obiectivitatea
19
deciziilor directorului. Prin urmare, interesul personal constă în relația
apropiată cu beneficiarul actelor administrative, iar această relație este
suficientă pentru a justifica aplicarea sancțiunilor, fără a fi necesară o detaliere
suplimentară.
Susținerea Svetlanei Buzila că lipsa unui registru intern (la angajator)
până la 10.08.2018, la nivelul ANI ar fi împiedicat declararea nu poate fi
reținută. Obligația legală primară este de informare a organului ierarhic și
abținere până la soluționare; registrul are rol de evidență și trasabilitate, nu de
izvor al obligației. Mai mult, faptul că la 15.05.2019 s-a putut depune declarația
și la 21.06.2019 s-a emis ordinul confirmă existența canalelor ordinare de
conformare (informare scrisă + act administrativ de tratament), indiferent de
formalizarea registrului.
Argumentul Svetlanei Buzila referitor la prezumția de nevinovăție
(art.21 din Constituție) nu golește de conținut standardul administrativ „poate
influența”. Regimul integrității operează la nivelul riscului instituțional de
părtinire, independent de dovada unui prejudiciu efectiv sau a unei plângeri.
Ceea ce se cere autorității este demonstrarea, pe baza actelor, a situației
obiective de incompatibilitate decizională (raportul de apropiere și actul semnat
într-un domeniu susceptibil de părtinire), nu proba unei favorizări materiale
concrete.
Completul de judecată reține că, ulterior declarării și ordinului de
redistribuire, riscul a fost gestionat pentru viitor, ceea ce denotă conformare.
Această conformare tardivă produce efecte pro futuro (înlătură riscul pe viitor),
dar nu exonerează de răspunderea de integritate pentru episoadele anterioare,
când obligațiile de informare și abținere nu au fost respectate.
Măsurile dispuse de ANI prin Actul nr. 88/12 (sesizarea angajatorului,
interdicția de 3 ani, înscrierea în registru) au temei în art. 23 alin. (6)–(8) din
Legea nr. 133/2016 și în competențele prevăzute de Legea nr. 132/2016.
Or, odată constatată situația de conflict consumat, legiuitorul a prevăzut
consecințe specifice cu finalitate preventivă și de garantare a încrederii publice,
fără a condiționa aplicarea lor de elemente extranee (plângeri, prejudiciu
material).
Argumentarea instanței de apel privind pretinsa lipsă de proporționalitate
a interdicției nu poate fi primită. Interdicția de 3 ani este determinată de lege ca
măsură tip pentru conflictul consumat, calibrată de legiuitor în considerarea
gravității atingerii aduse imparțialității decizionale. În speță, natura relației
(persoană apropiată), calitatea funcției (director) și succesiunea de acte semnate
înainte de declarare justifică măsura ca adecvată, necesară și proporțională
scopului de integritate.
20
Absența plângerilor sau a unui prejudiciu material dovedit nu înlătură
răspunderea de integritate. Finalitatea regimului este neutralizarea riscului de
părtinire înainte de materializare; standardul „poate influența” consacră o
protecție preventivă, suficientă pentru angajarea consecințelor juridice odată ce
tipicitatea situației este demonstrată.
Cât privește pretinsa obligație a ANI de a „detalia natura exactă” a
interesului personal, Completul de judecată indică că legea definește interesul
personal și enumeră persoanele apropiate; existența afinității, coroborată cu
semnarea actelor în beneficiul acesteia, este suficientă pentru a stabili interesul
personal juridic relevant. În speță, inspectorul a individualizat actele și
beneficiarul, îndeplinind exigența de motivare fără a fi necesară o analiză a
mobilului subiectiv.
Pe plan procedural, actul de constatare a fost emis de autoritatea
competentă, cu respectarea etapelor prevăzute de lege și cu indicarea căii de
atac; de asemenea, căile de atac au fost exercitate în termen. Nu s-au relevat
vicii procedurale apte să atragă nulitatea, astfel că analiza se concentrează, în
mod corect, pe temeinicia și legalitatea constatărilor.
Instanța de recurs statuează că din cele expuse rezultă că motivarea
instanței de apel este afectată de o interpretare formalistă a cadrului normativ:
s-a relativizat standardul bazat pe risc („poate influența”), s-a condiționat
nejustificat obligația de declarare de existența unui registru și s-a ignorat
distincția între conformarea ulterioară și răspunderea pentru conflictele deja
consumate. Această abordare deturnează finalitatea regimului de integritate și
nu poate fi menținută.
Rezumând cele expuse anterior, instanța de recurs constată că acțiunea
reclamantei privind anularea actului de constatare este neîntemeiată. În
consecință, și decizia instanței de apel care a dispus anularea acestui act se
dovedește a fi lipsită de temei legal.
Instanța de recurs evidențiază că necunoașterea legii nu poate fi
invocată ca o justificare plauzibilă pentru exonerarea de răspunderea generată
de conflictele de interese abordate în această speță (nemo legem ignorare
censetur). Este un principiu fundamental al dreptului că fiecare individ este
prezumat să cunoască legea, iar relațiile sociale sunt reglementate de norme
juridice care stabilesc cadrul legal necesar pentru funcționarea societății.
Or, normele juridice sunt materializate în acte normative, care,
indiferent de forța juridică a acestora sau de organul emitent, devin opozabile
tuturor cetățenilor din momentul publicării lor. Publicarea actelor normative
este un proces indispensabil pentru asigurarea accesului la informații și pentru
garantarea opozabilității lor în raport cu destinatarii legii. Potrivit art. 56 alin.
21
(4) din Legea privind actele normative (anterior Legea privind actele
legislative), toate actele normative sunt publicate în Registrul de stat al actelor
juridice, precum și în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. De asemenea,
în funcție de specificul și aplicabilitatea lor, acestea pot fi publicate și în
monitoarele oficiale ale raioanelor, municipiilor sau ale unităților teritoriale
autonome cu statut juridic special, ori în Registrul actelor locale.
Publicarea acestor acte nu este doar o obligație a autorităților, ci și o
măsură esențială pentru asigurarea transparenței și a informării corecte a
cetățenilor cu privire la normele juridice care le guvernează conduita. Această
publicare presupune că fiecare persoană are acces la informațiile necesare
pentru a înțelege și respecta legea. Se prezumă, astfel, că destinatarii legii
cunosc regulile de conduită impuse prin actele normative, deoarece informația
este disponibilă publicului și accesibilă în mod rezonabil. Ignorarea acestui
principiu ar putea conduce la o destabilizare a ordinii juridice, deoarece ar
permite ca persoane fizice sau juridice să eludeze răspunderea sub pretextul
necunoașterii normelor legale aplicabile. În această speță, reclamanta nu poate
justifica neîndeplinirea obligațiilor impuse de lege, invocând lipsa cunoașterii
prevederilor legale privind conflictul de interese. Publicarea acestor norme în
surse oficiale accesibile face ca fiecare persoană să fie responsabilă pentru
informarea corespunzătoare și conformarea la normele de drept, indiferent de
poziția sau calitatea în care acționează.
Astfel, obligația de a respecta și de a aplica corect normele juridice nu
poate fi eludată sub nicio formă prin invocarea necunoașterii legii, acest
principiu fiind un pilon esențial al sistemului juridic și al statului de drept.
Pentru aceste motive, recursul declarat de Autoritatea Națională de
Integritate este întemeiat. Se impune casarea deciziei Curții de Apel Chișinău
din 14 decembrie 2022, și se emite o decizie nouă, prin care acțiunea formulată
de Svetlana Buzila se respinge ca neîntemeiată, menținându-se în integralitate
Actul de constatare nr. 88/12 din 12 septembrie 2019 și măsurile dispuse prin
acesta.
În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate.
Casează decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, și emite
o decizie nouă, prin care:
22
Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Buzila
împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului de
contestare nr. 88/12 din 12 septembrie 2019, ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
23