3ra-1243/22 — privind anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1243/22 — privind anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Autoritatea Națională de
Integritate,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată
depusă de Viorica Vîrlan împotriva Autorității Naționale de Integritate
privind anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul depus de Autoritatea Națională de Integritate și s-a
menținut din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
(Dosarul nr.3ra-1243/22
Nr. PIGD 2-21049005-01-3ra-06122022)
Interpretarea termenului procedurii administrative, competența inspectorului
de integritate, evaluarea conflictului de interese și proporționalitatea
sancțiunilor aplicate de Autoritatea Națională de Integritate.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (T. Avasiloaie)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)
20 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Autoritatea Națională
de Integritate,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 aprilie 2021, Viorica Vîrlan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului
administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii a indicat că prin actul de constatare nr. 65/22 din
12 martie 2021, întocmit de inspectorul de integritate Radion Rusnac, în
urma controlului respectării regimului juridic al conflictelor de interese de
către Viorica Vîrlan, director al Grădiniței din sat. Cerlina, comuna
Nimereuca, r-l Soroca, s-a constatat încălcarea regimului juridic al
conflictelor de interese, manifestat prin nedeclararea în termenul legal a
conflictelor de interese, nesoluționarea conflictelor de interese și
încheierea/semnarea actelor juridice (trei la număr); s-a decăzut Viorica
Vîrlan din dreptul de a exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate
publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani și înscrierea
în Registrul de stat al persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcție
publică sau de demnitate publică; s-a sesizat autoritatea responsabilă în
vederea inițierii procedurii de încetare a raporturilor de munci ori de serviciu
cu Viorica Vîrlan.
Reclamanta a arătat că nu este de acord cu concluziile și deciziile
conținute în actul de constatare nr. 65/22 din 12 martie 2021, î-l consideră
neîntemeiat și ilegal.
Astfel, a invocat că controlul și actul de constatare contestat al
inspectorului de integritate se circumscriu faptului emiterii și semnării la 12
august 2016, a ordinului nr. 15 cu privire la demisia lui Ion Vîrlan din funcția
de paznic al grădiniței, precum și la 15 august 2016 a ordinului nr. 16 cu
privire la angajarea în funcție de paznic al grădiniței a lui Alexandru Vîrlan,
urmat și de încheierea contractului individual de muncă nr. 17 cu acesta.
A menționat că între semnatarul ordinelor indicate și subiect există cu
adevărat grad de rudenie, și anume, legătura mamă-fiu dintre Viorica Vîrlan
și Alexandru Vîrlan, precum și relația soție-soț dintre Viorica Vîrlan și Ion
Vîrlan.
A afirmat că despre faptul angajării persoanelor menționate și prezenței
gradului de rudenie, Viorica Vîrlan a informat Primarul comunei Nimereuca,
în calitatea sa de fondator și organ ierarhic superior, însă, urmare a lipsei
1
unui mecanism clar de declarare a conflictelor de interese, nu a avut loc
procedura scrisă de soluționare.
A insistat că Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate și
Legea privind declararea averii și a intereselor personale, au fost publicate
în Monitorul Oficial nr. 245-246 din 30 iulie 2016, lipsind la data emiterii
actelor, adică după 15 zile de la publicarea lor, o procedură implementată de
declarare și soluționare a conflictelor de interese.
A relatat că circumstanțele respective sunt probate prin înscrisurile
prezentate inspectorului de integritate și anexele la dosarul de control, dar și
de către martorul Ion Naval, primar al comunei Nimereuca la data emiterii
actelor.
Reclamanta a evidențiat că nu s-a aflat într-o situație care ar califica
ordinele din 12 și 15 august 2016, drept viciate de conflict de interese, iar
exercitarea obligațiunilor de serviciu afectată, or, nivelul de salarizare în
mărime de 1 565,00 de lei, lunar, pentru postul de paznic nu era atractiv,
lipsind persoane doritoare de a ocupa postul respectiv, iar funcționarea
grădiniței urma să fie asigurată.
A considerat că nu a încălcat dispozițiile art.11 din Legea nr.
133/2016, iar încălcarea lor nu a fost stabilită de către inspectorul de
integritate, reținându-se doar prezența formală a relației de rudenie dintre
semnatarii actelor juridice și ignorându-se faptul că interesul public nu a fost
afectat.
A mai indicat că inspectorul de integritate a încălcat termenul de
efectuate a procedurii administrative stabilit de art.60 din Codul
administrativ, or, sesizarea Autorității Naționale de Integritate a avut loc la
30 noiembrie 2020, pe când, actul de constatare a fost emis la 12 martie 2021,
adică, cu încălcarea termenului stabilit de lege.
În aceste condiții, Viorica Vîrlan a solicitat instanței de fond admiterea
acțiunii, anularea actului de constatare nr. 65/22 din 12 martie 2021.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis cererea de chemare în judecată. S-a anulat actul de
constatare a inspectorului de integritate al Inspectoratului de Integritate al
Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova nr. 65/22 din 12
martie 2021 (f.d.44; 47/54).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 septembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232
alin. (1) din Codul administrativ, Autoritatea Națională de Integritate a depus
apel nemotivat (f.d. 46), iar la 30 decembrie 2021, cu respectarea termenului
prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a depus motivarea
acestuia împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de
2
apel, casarea hotărârii din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.62/66).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
cererea de apel depusă de Autoritatea Națională de Integritate și s–a menținut
hotărârea din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
(f.d.90; 91/113).
Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând prevederile art.20,
art.189 alin. (1), art.191 alin. (1), art.196 alin.(1), art.209 alin.(1) din Codul
Administrativ, prevederile art.2 alin.(1) și alin.(3), art.36 alin.(1), art.36 alin.
(1) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate
(în redacția legii în vigoare la data emiterii actului de constatare), în raport
cu criticele formulate în cererea de apel a conchis că soluția instanței de fond
privind admiterea acțiunii este una corectă, rezultată din aprecierea corectă
a materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept material.
Subsecvent, instanța de apel a notat că în temeiul art.10 și art.11
alin.(1) lit. a) din Codul administrativ, actul de constatare nr.65/22 din 12
martie 2021 emis de inspectorul de integritate al Inspectoratului de
Integritate a Autorității Naționale de Integritate – este un act administrativ
individual defavorabil, or, prin acesta, s-a constatat că Viorica Vîrlan a
încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, fiind dispusă sesizarea
autorității competente în vederea inițierii procedurii de încetare a raporturilor
de muncă sau de serviciu și decăderea acesteia din dreptul de a exercita
funcții publice și funcții de demnitate publică.
La caz, instanța de apel a reținut că prin acțiunea depusă, Viorica
Vîrlan a revendicat apărarea pe calea controlului judecătoresc a unui drept în
sensul art.17 din Codul administrativ, și anume, dreptul de a exercita funcția
publică sau funcția de demnitate publică, situație ce denotă, că la caz, a fost
întrunită și condiția revendicării unui drept legitim.
Aceste circumstanțe denotă în mod cert că acțiunea depusă de Viorica
Vîrlan este admisibilă, fiind depusă în instanța competentă, în termenul
stabilit de lege, astfel că, urmează a fi supus dezbaterii fondul cauzei.
Inițial, instanța de apel a considerat necesar de a scoate în evidență
faptul că, legalitatea și temeinicia unui act administrativ, vizează mai multe
aspecte, între care respectarea competenței, respectarea procedurii și
respectarea legii.
Astfel, în litigiile de contencios administrativ, instanța specializată
urmează să verifice legalitatea și temeinicia actului administrativ individual,
sub următoarele aspecte: respectarea competenței, respectarea procedurii și
respectarea dispozițiilor legale care se referă la temeinicia actului. Or, după
cum s-a indicat anterior, Autoritatea Națională de Integritate este competentă
să examineze sesizările cu privire la respectarea regimului juridic al
3
conflictelor de interese, astfel că, prima dimensiune a legalității actului
administrativ contestat, care se circumscrie respectării competenței, nu este
afectată de vicii.
Referitor la respectarea procedurii stabilite de Lege, instanța de apel a
reiterat că potrivit art. 29 din Codul administrativ, autoritățile publice și
instanțele de judecată competente trebuie să își exercite atribuțiile legale în
mod imparțial, indiferent de propriile convingeri sau interesele persoanelor
care le reprezintă.
Conform art. 32 din Codul administrativ, procedura administrativă se
structurează astfel încât participanții să poată înțelege fiecare etapă a
procedurii. Dacă este necesară contribuția unui participant, acestuia i se
comunică neîntârziat, într-un limbaj clar și ușor de înțeles, acțiunile care
trebuie întreprinse. În condițiile legii, autoritățile publice trebuie să asigure
participarea neîngrădită la procedura administrativă a persoanelor interesate.
În continuare cu referire la prevederile art.3, art.30, art.37 din Legea
nr. 132/2016, instanța de apel a menționat că principiul de distribuire
aleatorie obligatorie a sesizărilor la Autoritatea Națională de Integritate a fost
introdus prin Legea nr. 132/2016, iar norma legală care a instituit acest
mecanism, este o normă imperativ - onerativă de ordine publică, care
consacră principiul repartizării aleatorii a sesizărilor, nefiind admise excepții
de la acest principiu.
Repartizarea aleatorie presupune distribuirea sesizărilor prin sistemul
electronic „e-Integritate”, lansat în exploatare industrială în ianuarie 2018,
astfel încât, inspectorul de integritate competent să efectueze controlul, fiind
stabilit în mod aleatoriu, cu excluderea factorului decizional uman.
În condițiile speței, instanța de apel a reținut că în dosarul
administrativ lipsește fișa de repartizare aleatorie a sesizării depuse de
Inspecția Financiară, situație ce denotă, că la caz au fost admise derogări de
la dispozițiile art.30 din Legea nr. 132/2016, iar actul de constatare contestat
este afectat de vicii de valabilitate.
Drept urmare, instanța de apel s-a alăturat concluziei fondului care a
statuat că lipsa la materialele dosarului administrativ a înscrisului care
dovedește repartizarea aleatorie a sesizării, din care să rezulte cine și când a
înregistrat sesizarea în sistemul electronic pentru distribuire electronică,
când a fost distribuită electronic sesizarea și dacă a fost distribuită electronic
sesizarea inspectorului care a efectuat controlul, atestă că sesizarea nu a fost
distribuită aleatoriu, situație ce nu exlude implicarea factorului uman la
repartizarea aleatorie sau manipularea sistemului electronic.
În acest context, instanța de apel a subliniat că principiul repartizării
sesizărilor în mod aleatoriu, fiind reglementat prin norme, de ordine publică,
de organizare a activității Autorității, neregularitățile procedurale constând
în încălcarea acestui principiu, constituie un viciu deosebit de grav (art.141
4
alin.(1) din Codul administrativ), care denotă efectuarea unei proceduri
administrative de control cu încălcarea principiului legalității garantat de
art.21 din Codul administrativ, principiului imparțialității garantat de art.25
din Codul administrativ, principiului comprehensibilității și transparenței
garantat de art.32 din Codul administrativ și prin urmare confirmă
ilegalitatea actului administrativ.
Or, în lipsa actelor la dosarul administrativ care să probeze
repartizarea aleatorie prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor a
sesizării din 30 noiembrie 2020, denotă cert că Autoritatea a încălcat
prevederile art. 30 alin.(1) și art.37 alin.(1) din Legea nr.132/2016 și
principiul consacrat prin aceste norme, ceea ce denotă ilegalitatea procedurii
de control și ilegalitatea actului de constatare nr.65/22 din 12 martie 2021.
La caz, instanța de apel a reținut că la cererea de apel motivată,
Autoritatea Națională de Integritate a anexat un extras din programul e-
integritate, din care ar rezulta că sesizarea depusă de Inspecția Financiară a
fost repartizată pe 14 decembrie 2020, ora 16:10:56, inspectorului de
integritate Rodion Rusnac, pentru verificare prealabilă, însă, înscrisul
respectiv a fost prezentat cu derogare de la dispozițiile procedurale.
În acest sens, instanța de apel a subliniat că potrivit art.238 alin. (1)
din Codul administrativ, în procedura de apel nu pot fi prezentate probe noi
decât dacă un participant la proces dovedește că a fost în imposibilitate să le
prezinte în procedura de examinare în fond și instanța de apel le admite
printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. Or, din sensul normei legale
enunțate se atestă că partea poate prezenta probe noi în apel, doar în cazul în
care dovedește că a fost în imposibilitate să se prezinte la judecarea cauzei
în fond.
La caz, instanța de apel a reținut că dosarul administrativ a fost
întocmit și prezentat instanței de fond de către Autoritatea Națională de
Integritate, instituție care a avut obligația de a anexa la dosarul administrativ
toate înscrisurile ce se referă la procedura administrativă. Or, conform art.
82 alin. (1) din Codul administrativ, dacă procedura administrativă trebuie
realizată în scris conform art.28 sau se realizează în scris, autoritatea publică,
concomitent cu inițierea procedurii, întocmește un dosar în format electronic
sau pe suport de hârtie, care conține toate documentele și înscrisurile ce se
referă la procedura respectivă. Dosarul în format electronic conține, după
caz, copii scanate de pe documentele pe suport de hârtie, autenticitatea
copiilor fiind confirmată prin semnătura electronică aplicată de persoana
responsabilă din cadrul autorității publice, documente electronice, alte
înscrisuri și informații relevante expuse în format electronic.
Prin urmare, instanța de apel a notat că la întocmirea și prezentarea
dosarului administrativ, Autoritatea Națională de Integritate era obligată să
anexeze toate înscrisurile necesare, fapt ce a fost ignorat de aceasta, care a
anexat la dosarul administrativ doar o parte din acte, selectând în baza unor
5
criterii nespecificate și neclare, înscrisurile pe care le-a anexat la dosarul
administrativ. Or, prezentarea fișei de repartizare în instanța de apel, cu
derogare de la prevederile art. 238 din Codul administrativ, fără confirmarea
imposibilității prezentării fișei la judecarea cauzei în fond, denotă cert că fișa
de repartizare reprezintă o probă inadmisibilă, care urmează a fi exclusă din
probatoriu, nefiind pasibilă de a fi luată în considerare la executarea testului
de legalitate și temeinicie a hotărârii primei instanțe.
În aceste condiții, instanța de apel a respins argumentele apelantei care
a invocat netemeinicia concluziilor instanței de fond referitoare la încălcarea
principiului repartizării aleatorii a sesizării, așa cum fișa de repartizare,
nefiind parte a dosarului administrativ, respectiv a procedurii administrative
- a fost prezentată doar instanței de apel cu încălcarea dispozițiilor art. 238
din Codul administrativ, fiind calificată ca o probă inadmisibilă.
Concomitent, instanța de apel a reținut că procedura de control
efectuată în privința Vioricăi Vîrlan, s-a desfășurat cu încălcarea termenilor
procedurii administrative, stabilită de Codul administrativ, iar în acest sens,
se impun a fi precizate următoarele.
În continuare, instanța de apel a subliniat că în activitatea sa,
Autoritatea Națională de Integritate, cu prioritate, se bazează pe 3 legi
organice și anume: Legea nr.132 din 17 iunie 2016, Legea nr.133 din 17 iunie
2016 și Codul administrativ nr.116 din 19 iulie 2018( în vigoare din 1 aprilie
2019).
Așadar, la caz, instanța de apel a reținut că nici Legea nr.132 cu privire
la Autoritatea Națională de Integritate și nici Legea nr.133 privind declararea
averii și a intereselor personale nu instituie careva reguli cu privire la
termenii de finalizare a procedurii de control și de emitere a actului de
constatare. În același timp, în Codul administrativ este prevăzut un capitol
aparte (capitolul III, art.60-65) care expres reglementează termenele în
procedura administrativă. Astfel, conform art. 60 din Codul administrativ,
termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată este de
30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.
În acest sens, instanța de apel a accentuat că nici o altă prevedere
legală, care să fie pertinentă și aplicabilă acestor raporturi juridice, nu
instituie alte termene, prin urmare se vor aplica cerințele capitolului III din
Codul administrativ, iar drept consecință, în sensul art.60 alin.(5) din Codul
administrativ, în mod excepțional, când în procedura administrativă se
înregistrează cazuri de complexitate deosebită care necesită timp pentru
prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate stabili un termen mai
mare pentru finalizarea procedurii administrative, care nu va depăși 90 de
zile.
În sensul normelor legale citate supra, instanța de apel a concluzionat
că Autoritatea Națională de Integritate a avut la dispoziție un termen maxim
de 90 zile pentru a finaliza procedura administrativă.
6
La caz, instanța de apel a constatat că sesizarea în privința Vioricăi
Vîrlan a fost depusă pe 30 noiembrie 2020, procesul-verbal de inițiere a
controlului a fost emis la 14 decembrie 2020, iar actul de constatare a fost
întocmit la 12 martie 2021. Aceste circumstanțe denotă în mod cert, că
inspectorul de integritate a încălcat termenii de efectuare a controlului în
privința reclamantei/intimate, stabiliți de Codul administrativ, încălcare ce
denotă încă un element de ilegalitate a actului contestat.
La acest capitol instanța de apel a punctat că, în virtutea art.27 din
Codul administrativ, în cazul în care prezentul cod sau alte legi speciale nu
impun un anumit termen, autoritățile publice trebuie să acționeze într-un
termen rezonabil, însă, în contradicție cu alegațiile apelantei, art.60 – art.65
din același cod stabilește exact termenele procedurii administrative, situație
care exclude aplicarea termenului rezonabil.
Cu precădere la speța dată, instanța de apel a notat că începutul
termenului de control corespunde zilei în care la Autoritatea Națională de
Integritate a fost înregistrată sesizarea în privința Vioricăi Vîrlan, adică datei
de 30 noiembrie 2020 și, respectiv, procedura de control urma a fi închisă în
termen de 30 zile, adică la data de 30 decembrie 2020, dar, în orice caz,
procedura administrativă nu putea depăși 90 zile și trebuia finalizată în
termen maxim de până la 28 februarie 2021, însă aceasta a fost terminată
abia la 12 martie 2021, la împlinirea a 102 zile, fără a fi prezentate careva
elemente plauzibile de justificare a încălcării termenilor de efectuare a
controlului.
Sub acest aspect, instanța de apel a menționat că se impune a fi
precizat că după depunerea sesizării și întocmirea procesului-verbal de
inițiere a controlului, inspectorul de integritate la 14 decembrie 2020, a
solicitat Primăriei comunei Nimereuca prezentarea unor acte relevante
cauzei; iar la 13 ianuarie 2021, a solicitat subiectului controlului prezentarea
explicațiilor scrise, care urmau a fi prezentat în termen 15 zile de la
recepționarea demersului, adică, până la 06 februarie 2021. Astfel, actele
dosarului administrativ atestă că pe toată durata procedurii administrative de
102 zile, inspectorul de integritate nu a realizat un volum excesiv mare de
acțiuni, limitându-se doar la solicitarea unor acte de la Primăria comunei
Nimereuca, informarea subiectului declarării despre inițierea controlului și
solicitarea explicațiilor de la subiect, situație ce denotă, că termenul de
efectuare a controlului de 102 zile, este exagerat de mare și nejustificat.
Corespunzător, instanța de apel a notat faptul că s-a constatat cert, că
Autoritatea Națională de Integritate a încălcat termenul de efectuare a
procedurii administrative, se deduce că actul de constatare este afectat de
vicii de legalitate și urmează a fi anulat.
În continuare, instanța de apel a respins argumentele apelantei precum
că dispozițiile art. 60 din Codul administrativ, nu sunt incidente speței, or,
de vreme ce la data inițierii și desfășurării controlului, Legea nr.132/2016 și
7
Legea nr.133/2016, nu stabileau termenul de efectuare a controlului,
inspectorul de integritate urma să se conducă de termenul de desfășurare a
procedurii administrative, stabilit la art.60 din Codul administrativ.
La fel, instanța de apel a notat că nu pot fi reținute nici trimiterile
apelantei la prevederile Legii nr.130/2021, așa cum, Legea respectivă a fost
adoptată la 70 octombrie 2021 și a intrat în vigoare la 29 octombrie 2021, pe
când, controlul în privința Vioricăi Vîrlan a fost inițiat în baza sesizării
depuse la 30 noiembrie 2020, când dispozițiile legale la care s-a făcut referire
în apel, nu erau adoptate și intrate în vigoare.
În context, instanța de apel a menționat că potrivit art.VI alin (1) din
Legea nr.130/2021, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Legea nr.130/2021, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.264-265
din 29 octombrie 2021, situație ce denotă, că legea respectivă a intrat în
vigoare pe 29 octombrie 2021 și, începând cu această dată, legea este
aplicabilă, neputând a fi aplicată cu caracter retroactiv.
La caz, instanța de apel a notat că se impune a fi precizat că în fișa de
repartizate prezentată de Autoritatea Națională de Integritate, este indicat,
„data deschiderii” – 14 decembrie 2020, ora 16:10:56 și „termenul-limită” –
14 februarie 2021. Aceste mențiuni din fișa de repartizare, care de altfel sunt
conforme cu dispozițiile art.60 din Codul administrativ, denotă că, controlul
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese de către
Viorica Vîrlan urma a fi finisat până la 14 februarie 2021, pe când, acesta a
fost finisat abia la 12 martie 2021, odată cu emiterea actului de constatare.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a reținut că încălcarea
termenului de efectuare a controlului, constituie o încălcare a procedurii
stabilite de lege și, constituie temei de anulare a actului de constatare, or,
emiterea actului de constatare peste termenul procedurii administrative,
denotă că acesta a fost emis în afara unei proceduri de control.
Cu referire la fondul aspectului ce vizează temeinicia constatărilor din
actul contestat, instanța de apel a enunțat că în conformitate cu prevederile
art.12 alin.(3) din Legea nr.133/2016 (în redacția legii în vigoare din 01
august 2016), conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul
declarării este chemat să rezolve o cerere/un demers, să emită un act
administrativ, să încheie direct sau prin intermediul unei persoane terțe un
act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii în care are
interese personale sau care vizează persoane ce îi sânt apropiate, persoanele
fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial și care influențează
sau pot influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției
publice sau de demnitate publică, iar conform alin.(10) al aceluiași articol,
conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de
rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de
încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic,
8
de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a
funcției publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor alin. (4)
și (7).
În această ordine de idei instanța de apel a reținut că, la caz, prin actul
de constatare nr.65/22 din 12 martie 2021, s-a susținut că, Viorica Vîrlan,
directoarea Grădiniței din sat. Cerlina (aflată în administrarea comunei
Nimereuca), a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese manifestat
prin: nedeclararea (neinformarea) în termenul legal a conflictelor de interese
în conformitate cu art.12 alin.(4), lit.a)-b), art.12 alin.(5) din Legea
nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor personale; nesoluționarea
conflictului de interese în conformitate cu art. 14 alin. (2)-(4) din Legea nr.
133/2016 privind declararea averii și intereselor personale; emiterea/
semnarea actelor juridice/administrative și încheierea directă a actelor
administrative ( 1. ordinul nr.15 din 12 august 2016 cu privire la demisia dl.
Ion Vîrlan, paznic al grădiniței; 2. ordinul nr.16 din 15 august 2016 cu
privire la angajare în funcție de paznic al grădiniței a dl. Alexandru Vîrlan;
contractul individual de muncă nr.17 din 15 august 2016 încheiat între
directorul grădiniței de copii sat. Cerlina, Viorica Vîrlan (angajator) și
Alexandru Vîrlan (salariat), care vizează persoane apropiate (fiul și soțul),
fapt prin care a admis consumarea conflictelor de interese, în conformitate
cu art.12 alin.(10) al Legii privind declararea averii și intereselor personale.
La fel, instanța de apel a constatat că actul de constatare a fost motivat
de inspectorul de integritate prin prisma prevederilor Legii integrității
nr.82/2017, lege care la data semnării actelor din speță (din 15 august 2016
și din 06 august 2016) nu era în vigoare și nu este aplicabilă litigiului deferit
judecății în prezenta speță. Or, din prevederile art.23 alin. (4) al Legii
nr.133/2016, rezultă că temei pentru angajarea răspunderii conform acestei
legi, î-l constituie fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat
că acesta a soluționat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act
administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terțe, un
act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea
dispozițiilor legale privind conflictul de interese. Iar, din sensul prevederilor
art.12 alin.(10) al Legii nr.133/2016, rezultă că conflictul de interese
consumat poate rezulta doar din existența unui conflict de interese real
definit la art.12 alin.(3) din Legea nr.133/2016.
În continuarea instanța de apel a notat că din normele legale citate
supra derivă că răspunderea juridică pentru încălcarea regimului juridic al
conflictului de interese, manifestată prin nedeclararea și/sau nesoluționarea
conflictului de interese și/sau admiterea conflictului de interese consumat. În
toate cazurile, se urmărește scopul de a trata adecvat conflictul de interese
real apărut în exercițiul funcției.
Subsecvent, instanța de apel a notat că din interpretarea coroborată a
dispozițiilor art.12 alin.(3), (4), (6) și (10) din Legea nr.133/2016, derivă că
pentru existența unui conflict de interese real consumat, trebuie să fie
9
întrunite cumulativ patru condiții: (i) persoana să fie subiectul declarării în
temeiul art.3 al Legii nr.133/2016; (ii) subiectul declarării a semnat un act
juridic/administrativ care vizează persoane ce îi sunt apropiate; (iii) subiectul
declarării nu a depus declarația privind conflictul de interese real (declarația
nu a fost înregistrată în Registrul declarațiilor privind conflicte de interese);
(iv) semnarea actelor a influențat sau a putut influența exercitarea imparțială
și obiectivă a funcției publice.
Corespunzător, pentru existența conflictului real de interese consumat
aceste patru condiții trebuie să fie întrunite cumulativ, astfel, atribuția
inspectorului de integritate de a constata existența conflictelor de interese
prevăzută la art.19 din Legea 132/2016 nu este un procedeu tehnic de a
constata existența/inexistența actelor semnate sau existența/inexistența
declarației cu privire la un conflict de interese. Deci, această atribuție constă
în stabilirea stării de fapt și clarificarea întrunirii tuturor condițiilor ce rezultă
din lege.
În speță, instanța de apel a reținut că nici unul din participanții la
proces nu a negat faptul că Viorica Vîrlan este subiect al declarării potrivit
art.3 al Legii nr. 133/2016 și că aceasta a semnat actele ce vizează persoane
ce îi sunt apropiate (ordinul nr. 15 din 12 august 2016 cu privire la demisia
dl. Ion Vîrlan, paznic al grădiniței; ordinul nr.16 din 15 august 2016 cu
privire la angajare în funcție de paznic al grădiniței a Alexandru Vîrlan;
contractul individual de muncă nr. 17 din 15 august 2016 încheiat între
directorul grădiniței de copii sat. Cerlina, Viorica Vîrlan (angajator) și
Alexandru Vîrlan (salariat). Or, din circumstanțele respective se atestă că
primele două condiții stabilite de legiuitor în norma art.12 din Legea nr.
133/2016 fiind întrunite.
Referitor la cea de a treia condiție, instanța de apel a reținut că conform
art.12 al Legii nr.133/2016 (în redacția legii în vigoare din 01 august 2016),
subiectul declarării este obligat să informeze (șeful ierarhic sau organul
ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării,
despre conflictul de interese în care se află; să nu rezolve cererea/demersul,
să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin intermediul unei
persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei în
exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică până la
soluționarea conflictului de interese) despre apariția unui conflict real de
interese, iar soluționarea cererilor/demersurilor, emiterea unor acte
administrative care vizează persoanele apropiate subiectului declarării cu
încălcarea acestei obligații constituie temei pentru răspunderea în baza art.23
al Legii nr.133/2016.
Potrivit art.12 alin.(6) al Legii nr.133/2016 (în redacția legii în vigoare
din 01 august 2016), declarația privind conflictul de interese real se
înregistrează în Registrul declarațiilor privind conflicte de interese, ținut
conform anexei nr.4 de către persoana desemnată de conducătorul
organizației publice.
10
Astfel, instanța de apel a dedus că dovada de depunere a unei declarații
privind conflictul de interese real se confirmă prin înregistrarea acestei
declarații în Registrul declarațiilor privind conflicte de interese a organizației
publice, iar lipsa depunerii declarației se probează prin lipsa înregistrării
acesteia în Registru declarațiilor privind conflicte de interese a organizației
publice.
Drept urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță just a
constatat că în cadrul controlului inițiat în privința Vioricăi Vîrlan,
inspectorul de integritate nu a constatat dacă la Primăria comunei
Nimereuca, la data emiterii actelor litigioase, ar fi fost instituit Registrul
declarațiilor privind conflictele de interese, prin care act și la ce dată a fost
instituit acest Registru; nu a dat apreciere nici acelei circumstanțe că cererile
depuse de Vîrlan Ion și Vîrlan Alexandru, în baza cărora au fost emise
ordinele nr.15, nr.16 și contractul nr.17, au fost coordonate cu Primarul com.
Nimereuca. Or, în temeiul art.13 alin.(1) lit.a) din Legea nr.133/2016,
conducătorul organizației publice este obligat să nu admită cu bună-știință
ca persoanele ce activează în organizația publică pe care o conduce să-și
îndeplinească atribuțiile de serviciu fiind în situații de conflict de interese
real.
La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță a constatat cert, că
până la semnarea de către Viorica Vîrlan a ordinelor nr.15, nr.16 și a
contractului nr.17, cererile lui Ion Vîrlan și Alexandru Vîrlan au fost avizate
de primarul comunei Nimereuca, fondatorul grădiniței de copii „Albinuța”,
iar din declarațiile reclamantei rezultă cert că primarul cunoștea despre
relațiile de rudenie între Viorica Vîrlan, Ion Vîrlan și Alexandru Vîrlan.
În acest context, instanța de apel a concluzionat că reieșind din aceste
circumstanțe, luate în cumul cu lipsa unei practici și a unei clarități referitor
la declararea și soluționarea conflictului de interese, denotă lipsa unor
temeiuri care ar confirma că Viorica Vîrlan nu a informat fondatorul
instituției pe care o conduce despre angajarea și eliberarea din funcție a lui
Ion Vîrlan și Alexandru Vîrlan. Or, s-a stabilit cert că la momentul emiterii
actelor pretins a fi încheiate cu încălcarea regimului juridic al conflictelor de
interese, cererile de demisie/angajare, au fost inițial avizate / coordonate de
Primarul comunei Nimereuca, care nu a găsit careva impedimente în
acceptarea concedierii/angajării persoanelor de către Viorica Vîrlan în cadrul
Grădiniței din satul Cerlina.
La fel, instanța de apel a reținut că actele indicate în actul de constatare
și prin semnarea cărora de către reclamantă inspectorul de integritate a
constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese au fost
semnate de Viorica Vîrlan la data de 15 august 2016, adică, peste 14 zile de
la data intrării în vigoare a Legii nr.133/2016, astfel că, inspectorul de
integritate urma să evalueze în actul de constatare cât de previzibile și clare
erau la acel moment prevederile Legii nr. 133/2016, în sensul cum trebuia să
fie înregistrată această declarație în lipsa unui Registru. Or, este cert, că la
11
data faptelor (12, 15 august 2016), un Registru al declarațiilor privind
conflictele de interese, nu era instituit nici la Autoritatea Națională de
Integritate.
Subsecvent, instanța de apel a notat că inspectorul de integritate nu a
constatat dacă la semnarea ordinului nr.15 din 12 august 2016 cu privire la
demisia dl. Ion Vîrlan, paznic al grădiniței, reclamanta Viorica Vîrlan și-a
îndeplinit imparțial și neobiectiv funcția și a oferit careva facilități în raport
cu alți angajați. Instanța consideră că nu există premise din care să se deducă
concluzia că la semnarea acestui ordin Viorica Vîrlan și-a îndeplinit
imparțial și neobiectiv funcția, în condițiile în care: 1.cererea de eliberare din
funcție a lui Ion Vîrlan a fost coordonată cu Primarul com. Nimereuca; 2.
conform legislației muncii, angajatorul este obligat să emită ordinul de
eliberare a angajatului în baza cererii angajatului, marja de discreție în acest
caz fiind redusă la zero. Or, lipsa Registrului declarațiilor privind conflictele
de interese și incapacitatea inspectorului de integritate de a verifica existența
sau inexistența unor astfel de declarații, nu poate fi pusă pe seama Vioricăi
Vîrlan, astfel că, prima instanță întemeiat a concluzionat că inspectorul de
integritate nu a probat prin probe pertinente și admisibile că la 15 august
2016, Viorica Vîrlan nu a informat organul ierarhic superior apariția
conflictului de interese.
În continuare, instanța de apel a respins argumentele apelantei precum
că mențiunea „coordonat” de pe textul cererilor de demisie/angajare, nu
poate fi echivalată cu declararea și soluționarea conflictului de interese, or,
după cum s-a indicat și anterior, la data emiterii actelor de către Viorica
Vîrlan, Legea nr. 133/2016, abia intrase în vigoare, nefiind instituit Registrul
declarațiilor privind conflictele de interese și nefiind clară pentru organele
ierarhic superioare procedura de înregistrare, declarare și soluționare a
conflictului de interese.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a menționa că prima
instanță just a statuat, că definitoriu pentru constatarea existenței unui
conflict de interese real consumat, inspectorul de integritate urma să clarifice
dacă emiterea/semnarea actelor emise de Viorica Vîrlan în privința
persoanelor apropiate, a influențat sau a putut să influențeze îndeplinirea
imparțială și obiectivă a funcției.
Așadar, instanța de apel analizând actul de constatare contestat, a
reținut că inspectorul de integritate nu a constatat dacă la semnarea ordinului
nr.16 din 15 august 2016 cu privire la angajare în funcție de paznic al
grădiniței a dl. Alexandru Vîrlan și a contractului individual de muncă nr.17
din 15 august 2016, încheiat între directorul grădiniței de copii sat. Cerlina,
Viorica Vîrlan (angajator) și Alexandru Vîrlan (salariat), Viorica Vîrlan și-a
îndeplinit imparțial și neobiectiv funcția și a oferit careva facilități în raport
cu alți angajați.
12
În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că din
circumstanțele relatate supra se denotă că, inspectorul de integritate nu a
constatat întrunirea cumulativă a celor patru condiții pentru existența unui
conflict de interese real consumat, astfel, nu a constatat pe deplin încălcarea
de către Viorica Vîrlan a regimului juridic al conflictelor de interese, motive
pentru care se deduce, că soluția primei instanțe de anulare a actului de
constatare, este justă și întemeiată.
Cu referire la argumentele apelantei precum că soluția adoptată de
prima instanță ar fi neîntemeiată, instanța de apel a susținut că cestea au fost
combătute integral prin concluziile expuse anterior, fiind constatat cert, că
inspectorul de integritate a admis atât încălcări de procedură, cât și încălcări
ale legii, care urmează a fi sancționate prin anularea actului de constatare
emis în privința Vioricăi Vîrlan.
Subsecvent, instanța de apel a conchis că actul de constatare este
neîntemeiat și din motiv că, inspectorul de integritate a omis să-și motiveze
decizia ce ține de sancțiune cu decăderea lui Viorica Vîrlan din dreptul de a
exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate publică, cu excepția
funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii
din funcție sau din data rămânerii definitive a actului de constatare.
Totodată, instanța de apel a subliniat că, studiind în cazuri similare,
inspectorii de integritate au încetat procedurile de control inițiate în privința
unor subiecți ai declarării, statuând că, incriminarea conflictului de interese
urmărește sancționarea situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor
de serviciu ale subiectului declarării ar putea fi efectuată. La caz, inspectorul
de integritate a omis să verifice, dacă prin emiterea ordinului de angajare /
semnarea contractului individual de muncă, Viorica Vîrlan și-a exercitat în
mod parțial atribuțiile de serviciu și dacă, aceasta ar fi avut vre-un interes
personal în emiterea actelor respective.
Astfel, instanței de apel a considerat că la aplicarea sancțiunii sub
formă de privare a persoanei de dreptul de a exercita funcții publice sau
funcții de demnitate publică, inspectorul de integritate urmează să motiveze,
prin prisma principiului proporționalității, aplicarea unei astfel de sancțiuni.
Or, proporționalitatea, constituie un element obligatoriu care reflectă în
aplicare principiul legalității activității administrative. Iar, controlul judiciar
efectiv obligă instanța de contencios administrativ să verifice respectarea
acestei axiome legale de către autoritățile publice.
De asemenea, instanța de apel a evidențiat că, atunci când emite un act
de constatare, inspectorul de integritate urmează să țină cont și de scopul
Legii nr.133/2016, așa cum acesta a fost identificat de legiuitor în art.1
alin.(2) - instituirea măsurilor de prevenire și de combatere a îmbogățirii
nejustificate, a conflictelor de interese, a stărilor de incompatibilitate,
precum și a încălcării regimului juridic al restricțiilor și limitărilor.
13
Drept urmare, pornind de la argumentele și analize reflectate mai sus,
instanța de apel a concluzionat că, la caz, sancțiunile aplicate de inspectorul
de integritate, respectiv (i) sesizarea autorității responsabile de numire în
funcție, în vederea inițierii procedurii de încetare a raporturilor de muncă sau
de serviciu ale Vioricăi Vîrlan; (ii) decăderea Vioricăi Vîrlan din dreptul de
a executa funcții publice și funcții de demnitate publică, cu excepția
funcțiilor electorale pe o perioadă de 3 ani din data destituirii din funcție;
(iii) înscrierea Vioricăi Vîrlan în Registrul de stat al persoanelor care au
interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică din data
destituirii din funcție - în mod evident aduc atingere drepturilor subiectului
declarării, în special dreptului de a deține funcții publice și funcții de
demnitate publică.
Prin urmare, la aplicarea acestor sancțiuni, inspectorul de integritate
era obligat să ia în considerare principiul proporționalității, inclusiv, este
obligat să-și motiveze soluția de aplicare a sancțiunilor, prin prisma scopului
Legii nr. 133/2016.
În acest context, instanța de apel a reiterat că norma art.23 alin. (3),
(4) din Legea nr. 133/2016, prevede că, fapta subiectului declarării în
privința căruia s-a constatat starea de incompatibilitate nesoluționată
constituie temei pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de
serviciu ale acestuia. În acest caz, prin derogare de la prevederile legilor
speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile
disciplinare ce pot fi aplicate pentru săvârșirea abaterii disciplinare nu pot
consta în avertisment, mustrare sau mustrare aspră. Fapta subiectului
declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a soluționat o cerere/un
demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat
la luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de
interese constituie temei pentru răspunderea contravențională sau penală și
pentru revocarea, destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a
raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.
Deși norma legală enunțată nu admite excepții, totuși, instanța de apel
a reținut că, în practica sa, Autoritatea Națională de Integritate, conducându-
se de principiul proporționalității, a emis acte de constatare a încălcării
regimului juridic al conflictelor de interese de către subiecți ai declarării,
însă, nu a aplicat și sancțiunea de încetare a raporturilor de muncă ori de
serviciu ale subiectului declarării, motivând că aceasta fiind disproporțională
cu abaterea admisă.
În condițiile speței, instanța de apel a notat că din analiza actului de
constatare întocmit în privința Vioricăi Vîrlan, nu rezultă că inspectorul de
integritate ar fi examinat cel puțin situația prin prisma principiului
proporționalității, atunci când a dispus aplicarea sancțiunilor pentru
încălcarea regimului juridic al conflictului de interese.
14
Totodată, instanța de apel a menționat că actul de constatare contestat
de intimata/reclamantă contravine și prevederilor art.137 alin. (4) din Codul
administrativ, dacă într-un caz autoritatea publică și-a exercitat dreptul
discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea este obligată să
își exercite dreptul discreționar în același mod. Or, din analiza actului de
constatare contestat de Viorica Vîrlan, nu rezultă că inspectorul de integritate
ar fi justificat suficient necesitatea aplicării sancțiunilor prevăzute de Legea
nr. 133/2016.
Urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele
faptice ale cazului dedus judecării în ordine de apel, instanța de apel a
concluzionat că, argumentele expuse de către Autoritatea Națională de
Integritate în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța
de fond - reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub
toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală
și întemeiată, în corespundere cu art. 130 din Codul de procedură civilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 13 aprilie 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 245 alin.
(1) din Codul administrativ (în redacția Legii din 01 aprilie 2019),
Autoritatea Națională de Integritate a depus apel nemotivat (f.d.120), iar la
27 septembrie 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art.245 alin. (2)
din Codul administrativ (în redacția Legii din 01 aprilie 2019), a depus cerere
de recurs motivată, împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea actelor judecătorești ale instanțelor ierarhic
inferioare, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în
judecată să fie respinsă (f.d.122/124).
În motivarea recursului, Autoritatea Națională de Integritate a indicat
că, Legea privind declararea averii și a intereselor personale și Legea cu
privire la Autoritatea Națională de Integritate sunt legi speciale în raport cu
dispozițiile Codului administrativ, iar în temeiul art.5 alin.(3) din Legea cu
privire la actele normative, în caz de divergență între o normă generală și o
normă specială, care se conțin în acte normative de același nivel, se aplică
norma specială. Deși legile respective nu conțin prevederi privind termenul
în interiorul căruia urmează să se desfășoare o activitate administrativă, acest
fapt nu înseamnă că se vor aplica în mod automat prevederile art.60 din
Codul administrativ.
A invocat recurenta că procedura de efectuare a controlului presupune
întreprinderea anumitor măsuri pentru a acumula informațiile și materialele
necesare stabilirii circumstanțelor relevante cauzei, astfel că, termenul în
interiorul căruia se finalizează o procedură administrativă, poartă un caracter
rezonabil, așa cum este stabilit și în art.27 din Codul administrativ, potrivit
căruia, în cazul în care prezentul cod sau alte legi speciale nu impun un
anumit termen, autoritățile publice și instanțele de judecată competente
trebuie să acționeze într-un termen rezonabil, poziția Autorității fiind în
15
unison cu poziția instanțelor de judecată conturată la examinarea unor cauze
similare.
A susținut că prima instanță eronat a statuat asupra încălcării
principiului de repartizare aleatorie a sesizării către inspectorul de integritate,
or, în cazul în care instanța de fond sesiza lipsa fișei, Autoritatea ar fi reparat
această omisiune prin prezentarea fișei de repartizare aleatorie a sesizării
Inspecției Financiare către inspectorul de integritate.
A invocat că fondul neîntemeiat a conchis că inspectorul de integritate
nu a confirmat nedepunerea de către Vîrlan Viorica a declarației privind
conflictul de interese și nu s-a cercetat dacă la data când aceasta urma să
depună aceste declarații, dispunea Primăria de un Registru al declarațiilor
privind conflictele de interese, or, procedura de depunere a declarației
privind conflictul de interese și înscrierea acesteia în registru, sunt etape
diferite și nu urmează a fi confundate.
A arătat că potrivit informațiilor furnizate de Primăria comunei
Nimereuca, Viorica Vîrlan nu s-a adresat organului ierarhic superior în
termenul și modul stabilit prin declararea și soluționarea conflictului de
interese real în care se afla la soluționarea cererii, emiterea actului
administrativ.
A menționat că la emiterea actului de constatare, inspectorul de
integritate a ținut cont de prevederile art.26 din Codul administrativ,
deoarece, măsurile pe care le-a aplicat au drept scop atingerea scopului
urmărit, și anume, menținerea politicii oficiale și administrative de menținere
a integrității în autoritățile statale.
A considerat că sunt neîntemeiate concluziile instanțelor de judecată
ierarhic inferioare precum că, primarul cunoștea despre relațiile de rudenie
dintre intimată, soțul acesteia și fiul acesteia, or, primarul a fost informat
despre o nouă angajare și nu despre conflictul de interese pe care îl avea
Viorica Vîrlan anume pentru această angajare sau eliberare.
Drept urmare, a susținut că, instanța de apel nu a apreciat corect
împrejurările cauzei, probele dosarului și concluziile expuse sunt în
contradicție cu materialele dosarului.
POZIȚIA INTIMATEI
La 06 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție în scopul asigurării
unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei
terestre în adresa intimatei Viorica Vîrlan, copia recursului depus de
Autoritatea Națională de Integritate împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale
de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și i-a acordat,
întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității
în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.129).
16
Deși, la 20 decembrie 2022, Viorica Vîrlan a recepționat copia
recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei
(f.d.130), aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a
depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul depus de
Autoritatea Națională de Integritate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie
2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din
Codul administrativ, în special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse
la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi
vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art.195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de
procedură civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,
cu excepția art.169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare nu are putere retroactivă. În consecință, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea admisibilității
recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în vigoare
la data declarării recursului.
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează că:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art.245 alin.(1)-(2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la
data declarării recursului), prevede că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite
neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ, prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii
judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5
judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat
de un complet din 9 judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ, reglementează că:
17
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, stipulează că:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau
decizia și adoptă o nouă decizie;”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, prevede că:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
Aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborat cu
art. 231 alin. (2) din Codul administrativ, care reglementează că:
„Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel
se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile
prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 22 alin. (1) coroborat cu art. 219 alin. (1) din Codul
administrativ, stipulează că:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor
probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de
solicitare a probelor înaintate de participanți. (2) instanța de judecată depune eforturi
pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a
cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor
necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra
aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la
proces. (3) Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din
acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la
proces.”
Art. 36 din Codul administrativ, reglementează că:
„(1) Instanța de judecată competentă să soluționeze acțiunile în contencios
administrativ este obligată să respecte principiul supremației dreptului, în conformitate
cu care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui sunt considerate valori supreme și
sunt garantate de stat. (2) Instanțele de judecată competente aplică principiul supremației
dreptului cu luarea în considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului.”
Art.19 din Legea nr.132/2016 (în redacția legii în vigoare în perioadă
de referință):
„Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități: a) primesc, colectează,
centralizează și procesează date și informații cu privire la situația averilor deținute de
persoane în timpul exercitării mandatelor, a funcțiilor publice și de demnitate publică, de
asemenea cu privire la incompatibilitățile și conflictele de interese ale persoanelor care
ocupă o funcție publică sau de demnitate publică; b) efectuează controlul averilor și
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,
restricțiilor și limitărilor; c) efectuează controlul privind depunerea în termen a
18
declarațiilor de avere și interese personale de către subiecții declarării; d) constată
diferențele substanțiale, ținînd cont de modificările intervenite în averea subiectului
declarării în timpul exercitării mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică și
în veniturile obținute de acesta în aceeași perioadă; e) examinează și soluționează
conflictele de interese ale persoanelor prevăzute de Legea privind declararea averii și a
intereselor personale; f) sesizează organizația publică în care activează subiectul
declarării sau autoritatea responsabilă de numirea în funcție a acestuia în vederea încetării
mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale acestuia în cazul constatării unei
stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese; g) întocmesc acte de constatare
în condițiile legii; h) constată contravenții, examinează cauze contravenționale și aplică
sancțiuni contravenționale.”
Art.20 din Legea nr.132/2016 (în redacția legii în vigoare în perioadă
sesizării și efectuării controlului):
„(1) Inspectorul de integritate are următoarele drepturi: a) să solicite informații și
explicații de la persoanele supuse controlului; b) să solicite informațiile necesare pentru
realizarea atribuțiilor de control al averilor și intereselor personale, privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și
limitărilor de la alte persoane fizice și juridice; c) să acceseze on-line, gratuit, registrele
de stat ale organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare
a acestora, în exercitarea atribuțiilor ce țin de verificarea averilor și a intereselor
personale, a conflictelor de interese, incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor; d) să
prelucreze date cu caracter personal în exercitarea atribuțiilor ce țin de verificarea averilor
și intereselor personale, a conflictelor de interese, incompatibilităților, restricțiilor și
limitărilor și să asigure confidențialitatea și securitatea acestora, inclusiv după încetarea
activității de control.
(2) Inspectorul de integritate are următoarele obligații: a) să-și îndeplinească atribuțiile
cu obiectivitate, respectînd principiile legalității, independenței, imparțialității,
transparenței, confidențialității, celerității, integrității, egalității, al dreptului la apărare și
al bunei administrări; b) să comunice imediat, în scris, conducătorului ierarhic superior
orice situație de conflict de interese în care se află; c) să depună, în condițiile legii,
declarația de avere și interese personale; d) să protejeze informațiile cu acces limitat care
i-au devenit cunoscute în exercitarea atribuțiilor de serviciu și să nu le divulge persoanelor
terțe decît în condițiile stabilite de lege; e) să se abțină de la orice activitate sau
manifestare ce contravine funcției deținute; f) să respecte prevederile art.7 alin.(2) din
Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrității instituționale.
(3) Inspectorul de integritate nu solicită și nu primește dispoziții, inclusiv de la
președintele sau vicepreședintele Autoritatii, referitoare la controalele privind averea și
interesele personale, privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.
(4) Orice tentativă de influență din partea președintelui sau a vicepreședintelui
Autorității ori din partea unor persoane terțe este comunicată de către inspector imediat
Consiliului de Integritate.”
Art.37 din Legea nr.132/2016 (în redacția legii în vigoare în perioadă
sesizării și efectuării controlului):
„(1) După repartizarea aleatorie a sesizării de efectuare a controlului privind
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,
restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate va dispune începerea controlului. (2)
Prevederile art.31, art.32 alin.(3)–(5), art.33, art.34 alin.(2), art.35 și 36 se aplică în mod
corespunzător și în cadrul procedurii de inițiere a controlului și de control privind
19
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,
restricțiilor și limitărilor. (3) În cadrul procedurii de control privind respectarea regimului
juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor,
inspectorul de integritate are obligația de a invita persoana supusă controlului să-și
prezinte punctul de vedere printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin
orice alt mijloc care confirmă informarea (telegramă, fax, e-mail etc.). Punctul de vedere
al persoanei supuse controlului poate fi prezentat în termen de 15 zile de la recepționarea
invitației. Dacă recepționarea invitației pentru a prezenta un punct de vedere nu este
confirmată mai mult de 30 de zile de la expedierea acesteia, inspectorul de integritate
întocmește actul de constatare numai după expirarea a 15 zile de la expedierea unei
invitații repetate, indiferent de faptul dacă a fost sau nu confirmată recepționarea acesteia.
(4) Acțiunile și actele efectuate de inspectorul de integritate în cadrul controlului privind
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,
restricțiilor și limitărilor nu sînt publice, cu excepția actului de constatare, care se publică
pe pagina web oficială a Autorității cu respectarea legislației privind protecția datelor cu
caracter personal.”
Art.38 din Legea nr.132/2016 (în redacția legii în vigoare în perioadă
sesizării și efectuării controlului):
„(1) În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de
interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate emite
un act de constatare în cazul în care stabilește că: a) persoana supusă controlului nu a
declarat și nu a soluționat conflictul de interese sau a emis/adoptat un act administrativ,
sau a încheiat direct ori prin intermediul unei persoane terțe un act juridic, sau a luat
personal o decizie ori a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale
privind conflictul de interese; b) persoana supusă controlului s-a aflat ori se află în stare
de incompatibilitate; c) persoana supusă controlului a încălcat restricțiile prevăzute de
lege.
(2) Actul de constatare privind încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese,
al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor se întocmește în conformitate cu
prevederile art.35 și se aduce la cunoștința persoanei vizate de acesta în termen de 5 zile
lucrătoare de la data întocmirii.
(3) Persoana poate contesta actul de constatare în condițiile stabilite la art.36.
(4) Actul de constatare privind încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese,
al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor rămîne definitiv după expirarea
termenului specificat la art.36 alin.(1).
(5) În cazul în care nu se constată încălcarea regimului juridic al conflictelor de
interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate va
înceta procedura de control prin emiterea unui act de constatare.”
Art.39 din Legea nr.132/2016:
„(1) În cazul în care se constată nedeclararea sau nesoluționarea unui conflict de
interese ori încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor,
inspectorul de integritate: a) încheie un proces-verbal cu privire la contravenție și aplică
sancțiunea contravențională. Termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu
se aplică; b) după caz, emite un act de constatare în care solicită încetarea mandatului, a
raporturilor de muncă sau de serviciu ale subiectului declarării și aplică pentru acesta
interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică.
(2) Inspectorul de integritate decide dacă dispune măsurile menționate la alin.(1) lit.b)
în funcție de gradul de vinovăție al subiectului declarării, de natura abaterii, de numărul
20
și durata abaterilor, de comiterea unor abateri similare anterior, de prejudiciul adus
interesului public și de funcția publică deținută.”
Art.3 din Legea privind declararea averii și a intereselor personale
nr. 133 din 17 iunie 2016, în redacția în vigoare la data emiterii actului
contestat, prevedea că:
„(1) Subiecți ai declarării averii și a intereselor personale sînt: e) conducătorii
organizațiilor publice și adjuncții acestora.”
Art. 7 alin.(4) din Legea nr.133/2016:
„(4) În entitățile în care activează persoane care, conform prezentei legi, au obligația
de a depune declarații sînt desemnate persoane din cadrul serviciului resurse umane
responsabile de actualizarea permanentă a Registrului electronic al subiecților declarării
averii și a intereselor personale.”
Art. 12 din Legea privind declararea averii și a intereselor personale
nr. 133 din 17 iunie 2016, în redacția în vigoare la data emiterii actului
contestat, prevedea că:
„(1) Subiectul declarării se poate afla în conflicte de interese ce pot fi împărțite în
următoarele categorii: a) conflict de interese potențial; b) conflict de interese real; c)
conflict de interese consumat.
(2) Conflictul de interese potențial reprezintă situația în care interesele personale ale
subiectului declarării ar putea conduce la apariția unui conflict de interese real și care se
declară în condițiile art.4–7. Conducătorul ierarhic superior acordă consultanță privind
evitarea survenirii unui conflict real ca efect al celui potențial.
(3) Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să
rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin
intermediul unei persoane terțe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea
unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sînt apropiate,
persoanele fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial și care influențează
sau pot influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau
de demnitate publică.
(4) În cazul apariției unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat: a)
să informeze șeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai tîrziu de 3
zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află; b) să nu rezolve
cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei
în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică pînă la soluționarea
conflictului de interese.
(5) Informarea despre apariția unui conflict de interese real se va face pînă la
soluționarea cererii/demersului, emiterea actului administrativ, încheierea, directă sau
prin intermediul unei persoane terțe, a actului juridic, participarea la luarea deciziei sau
luarea deciziei și va lua forma unei declarații scrise ce trebuie să conțină date despre
natura conflictului de interese și despre modul în care acesta influențează sau poate
influenta îndeplinirea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică. (6) Declarația privind conflictul de interese real se înregistrează în
Registrul declarațiilor privind conflicte de interese, ținut conform anexei nr.4 de către
persoana desemnată de conducătorul organizației publice.
(7) Președintele Republicii Moldova, Președintele și deputații Parlamentului, Prim-
ministrul, membrii Guvernului, Procurorul General, președintele Consiliului Superior al
21
Magistraturii, președintele Consiliului Superior al Procurorilor, deputații Adunării
Populare a unității teritoriale autonome Găgăuzia, președinții de raioane, consilierii locali,
primarii și alți conducători ai organizațiilor publice sînt obligați să informeze Autoritatea
Națională de Integritate imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării, despre
orice situație de conflict de interese real în care se află, în modul stabilit la alin.(5).
(10) Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de
rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere
directă sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, de luare sau de
participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică cu încălcarea prevederilor alin. (4) și (7).”
Art.14 din Legea privind declararea averii și a intereselor personale
nr. 133 din 17 iunie 2016, în redacția în vigoare la data emiterii actului
contestat, prevedea că:
„(1) Soluționarea unui conflict de interese real se face prin examinarea situației de
conflict și prin determinarea și aplicarea opțiunii pentru soluționarea conflictului. (2)
Conflictul de interese real se soluționează de către subiectul declarării, conducătorul
organizației publice, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de Integritate,
după caz. (3) Pînă la soluționarea conflictului de interese real, subiectului declarării îi este
interzisă întreprinderea oricărei acțiuni pe cauza dată, cu excepția abținerii. (4) Subiectul
declarării poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin abținerea de la
rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului administrativ, de la
încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii sau luarea
deciziei/votare, informînd toate părțile vizate de decizia respectivă în privința măsurilor
luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor. În cazul soluționării
conflictului de interese real prin abținere, prevederile art.12 alin.(4)–(9) nu se aplică,
subiectul declarării fiind obligat să informeze cu privire la soluționarea prin abținere șeful
ierarhic, organul ierarhic superior, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de
Integritate, după caz. (5) Conducătorul organizației publice, Autoritatea Națională de
Integritate sau Consiliul de Integritate, în termen de 3 zile de la data la care a fost informat
despre conflictul de interese real al subiectului declarării, are obligația să soluționeze
conflictul de interese, aplicînd una dintre următoarele opțiuni, în măsura în care legile
speciale nu prevăd altfel: a) restricționarea accesului subiectului declarării, afectat de un
conflict de interese, la anumite informații sau restricționarea participării lui la examinarea
situațiilor care au legătură cu interesul său personal; b) transferul subiectului declarării
într-o altă funcție, cu acordul scris al acestuia; c) redistribuirea sarcinilor și atribuțiilor
subiectului declarării sau delegarea responsabilității de emitere/adoptare a actului
administrativ, de încheiere a actului juridic, de participare la luarea deciziei sau de luare
a deciziei către o altă persoană cu competențe decizionale, inclusiv în cazul în care
conflictul de interese real se poate repeta; d) acceptarea emiterii/adoptării actului
administrativ, încheierii actului juridic, participării la luarea deciziei sau luării deciziei,
dacă opțiunile de soluționare specificate la lit.a), b) și c) nu pot fi aplicate.”
Art. 17 din Legea privind declararea averii și a intereselor personale
nr. 133 din 17 iunie 2016, în redacția în vigoare la data emiterii actului
contestat, prevedea că:
„Subiectul declarării este obligat să respecte restricțiile și limitările prevăzute la
art.18–21 și cele prevăzute de legislație.”
Art.12 din Legea privind declararea averii și a intereselor personale
nr. 133 din 17 iunie 2016:
22
„(1) Subiectul declarării se poate afla în conflicte de interese ce pot fi împărțite în
următoarele categorii: a) conflict de interese potențial; b) conflict de interese real; c)
conflict de interese consumat.
(2) Conflictul de interese potențial reprezintă situația în care interesele personale ale
subiectului declarării ar putea conduce la apariția unui conflict de interese real și care se
declară în condițiile art.4–7. Conducătorul ierarhic superior acordă consultanță privind
evitarea survenirii unui conflict real ca efect al celui potențial.
(3) Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să
rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin
intermediul unei persoane terțe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea
unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sînt apropiate,
persoanele fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial și care influențează
sau pot influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau
de demnitate publică.
(4) În cazul apariției unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat: a)
să informeze șeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai tîrziu de 3
zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află; b) să nu rezolve
cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei
în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică pînă la soluționarea
conflictului de interese.
(5) Informarea despre apariția unui conflict de interese real se va face pînă la
soluționarea cererii/demersului, emiterea actului administrativ, încheierea, directă sau
prin intermediul unei persoane terțe, a actului juridic, participarea la luarea deciziei sau
luarea deciziei și va lua forma unei declarații scrise ce trebuie să conțină date despre
natura conflictului de interese și despre modul în care acesta influențează sau poate
influenta îndeplinirea imparțială și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică. (6) Declarația privind conflictul de interese real se înregistrează în
Registrul declarațiilor privind conflicte de interese, ținut conform anexei nr.4 de către
persoana desemnată de conducătorul organizației publice.
(7) Președintele Republicii Moldova, Președintele și deputații Parlamentului, Prim-
ministrul, membrii Guvernului, Procurorul General, președintele Consiliului Superior al
Magistraturii, președintele Consiliului Superior al Procurorilor, deputații Adunării
Populare a unității teritoriale autonome Găgăuzia, președinții de raioane, consilierii locali,
primarii și alți conducători ai organizațiilor publice sînt obligați să informeze Autoritatea
Națională de Integritate imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării, despre
orice situație de conflict de interese real în care se află, în modul stabilit la alin.(5).
(10) Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de
rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere
directă sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, de luare sau de
participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică cu încălcarea prevederilor alin. (4) și (7).”
Art.14 din Legea nr.133/2016, în redacția în vigoare la data emiterii
actului contestat, prevedea că:
„(1) Soluționarea unui conflict de interese real se face prin examinarea situației de
conflict și prin determinarea și aplicarea opțiunii pentru soluționarea conflictului. (2)
Conflictul de interese real se soluționează de către subiectul declarării, conducătorul
organizației publice, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de Integritate,
după caz. (3) Pînă la soluționarea conflictului de interese real, subiectului declarării îi este
23
interzisă întreprinderea oricărei acțiuni pe cauza dată, cu excepția abținerii. (4) Subiectul
declarării poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin abținerea de la
rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului administrativ, de la
încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii sau luarea
deciziei/votare, informînd toate părțile vizate de decizia respectivă în privința măsurilor
luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor. În cazul soluționării
conflictului de interese real prin abținere, prevederile art.12 alin.(4)–(9) nu se aplică,
subiectul declarării fiind obligat să informeze cu privire la soluționarea prin abținere șeful
ierarhic, organul ierarhic superior, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de
Integritate, după caz. (5) Conducătorul organizației publice, Autoritatea Națională de
Integritate sau Consiliul de Integritate, în termen de 3 zile de la data la care a fost informat
despre conflictul de interese real al subiectului declarării, are obligația să soluționeze
conflictul de interese, aplicînd una dintre următoarele opțiuni, în măsura în care legile
speciale nu prevăd altfel: a) restricționarea accesului subiectului declarării, afectat de un
conflict de interese, la anumite informații sau restricționarea participării lui la examinarea
situațiilor care au legătură cu interesul său personal; b) transferul subiectului declarării
într-o altă funcție, cu acordul scris al acestuia; c) redistribuirea sarcinilor și atribuțiilor
subiectului declarării sau delegarea responsabilității de emitere/adoptare a actului
administrativ, de încheiere a actului juridic, de participare la luarea deciziei sau de luare
a deciziei către o altă persoană cu competențe decizionale, inclusiv în cazul în care
conflictul de interese real se poate repeta; d) acceptarea emiterii/adoptării actului
administrativ, încheierii actului juridic, participării la luarea deciziei sau luării deciziei,
dacă opțiunile de soluționare specificate la lit.a), b) și c) nu pot fi aplicate.”
Art.23 alin.(4), (7) din Legea nr.133/2016 (în vigoare în perioada de
referință):
„(4) Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a soluționat o
cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin
intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea
unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese constituie
temei pentru răspunderea contravențională sau penală și pentru revocarea, destituirea sau,
după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în
cauză.”
(7) În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție publică sau de demnitate publică
la data constatării averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de
interese, interdicția de 3 ani se aplică potrivit legii, de la data la care a rămas definitiv
actul de constatare sau, respectiv, a rămas definitivă și irevocabilă hotărîrea
judecătorească prin care se confirmă existența averii nejustificate, a stării de
incompatibilitate ori a conflictului de interese.”
Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative:
„(3) Normele juridice speciale sânt aplicabile în exclusivitate anumitor categorii de
raporturi sociale sau subiecți strict determinați. În caz de divergență între o normă
generală și o normă specială, care se conțin în acte normative de același nivel, se aplică
norma specială.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat decizia contestată 12 aprilie 2022, în ședință publică (f.d.90).
24
Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din
12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat Autorității Naționale
de Integritate prin intermediul poștei electronice, la 25 mai 2022, ora 11:36,
fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei
(f.d.114).
Decizia motivată din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost
notificată Autorității Naționale de Integritate, prin intermediul poștei
electronice la data de 28 noiembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din
poșta electronică anexată la materialele cauzei (f.d.1117).
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recurenta Autoritatea Națională de Integritate, s-a conformat
prevederilor legale și a depus recursul nemotivat, cât și motivarea recursului
în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023),
a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție,
inclusiv Cartea a III-a „Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul
V „Procedura de recurs” din Codul administrativ, în special ce vizează
prevederile cu privire la depunerea cererii de recurs, termenul depunerii,
temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 01 septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, examinând
admisibilitatea recursului depus de Autoritatea Națională de Integritate, prin
încheierea 18 ianuarie 2023, l-a numit pentru examinare în fond (f.d.133).
În conformitate cu prevederile art. 193 alin.(3), (31) din Codul
administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios
administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul
uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide,
prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un
complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin
vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet
din 9 judecători.
De asemenea, prin Legea pentru modificarea unor acte normative
(aspecte de procedură privind activitatea instanțelor judecătorești) nr.224 din
31 iulie 2024 (în vigoare din 16 august 2024), art.13 din Legea cu privire la
Curtea Supremă de Justiție nr.64 din 30 martie 2023 (în vigoare din 06 aprilie
2023), s-a completat cu alineatul (51) cu următorul cuprins: Până la începerea
activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele Curții
formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în
25
complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și
cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare
completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de
judecători din care face parte judecătorul raportor.
Respectiv, ținând cont de modificările operate, prezentul recurs va fi
examinat, în completul de 3 judecători, format prin dispoziția Președintelui
interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 119 din 28 iunie 2024.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat
inoportună citarea participanților la proces pentru a se pronunța cu privire la
problemele invocate în recurs, întrucât argumentele expuse au fost formulate
cu suficientă claritate. La cazul din speță, toate punctele de drept care puteau
exista, pot fi cercetate și soluționate în mod obiectiv pe baza înscrisurilor și
documentelor prezente la dosar. Participanții la proces au avut posibilitatea
să prezinte poziția în scris și să răspundă la argumentele părților adverse.
În cauza CtEDO Covalenco v. Moldova nr.72164/14 16 septembrie
2020, Curtea a statuat că este necesar organizarea unei audieri: a) în cazul în
care există necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost stabilite corect
de către autorități (a se vedea Malhous v. Republica Cehă [MC],
nr.33071/96, § 60, din 12 iulie 2001); b) atunci când circumstanțele cer ca
instanța să-și formeze propria impresie referitoare la justițiabili, prin
acordarea dreptului de a explica propria lor situație personală, în mod direct
sau prin intermediul unui reprezentant (a se vedea Göç, pre-citată, § 51;
Miller, precitată, § 34 in fine; și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, din
07 decembrie 2010); c) în cazul în care instanța are nevoie de a obține o
clarificare cu privire la anumite detalii, inter alia prin intermediul unei
audieri (a se vedea Fredin v. Suedia (nr. 2), din 23 februarie 1994, § 22, Seria
A nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97, § 39, din12 noiembrie
2002).
Examinând recursul declarat împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, în limitele controlului de legalitate, în lipsa părților,
în raport cu criticile invocate, pe baza materialelor din dosar, în coroborare
cu normele de drept aplicabile speței, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că acesta este admisibil și urmează a fi admis
cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a hotărârii
instanței de fond, din următoarele considerente.
Conform jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului
instanța de judecată, potrivit regulilor unui proces echitabil pornind de la
aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are obligația să examineze
efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii (cauza Hirro Balani
c. Spaniei, nr.18064/91 din 09 decembrie 1994 §27).
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
Victoria Vîrlan apreciind nelegală soluția Autorității Națională de
Integritate, contestă actul de constatare invocând că, inspectorul de
26
integritate nu a aplicat legislația care reglementează această situație juridică
în vigoare la momentul investigației.
Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria
Chișinău, sediul Râșcani prin hotărârea din 30 septembrie 2021 a admis
acțiunea depusă de Viorica Vîrlan și a anulat Actul de constatare nr.65/22
din 12 martie 2021 emis de către Autoritatea Națională de Integritate.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, Autoritatea Națională de
Integritatea a contestat cu apel hotărârea din 30 septembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din 12 aprilie 2022 a respins apelul depus de Autoritatea Națională
de Integritate și a menținut hotărârea din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei instanțe de apel, în raport
cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în recurs, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție consideră soluțiile și concluziile
instanței de apel și a primei instanțe ca fiind neîntemeiate, fapt ce rezultă din
aprecierea arbitrară a probelor administrate la materialele cauzei și
interpretarea eronată a prevederilor legale aplicabile raportului juridic
litigios, din motivele ce succed.
Sub aspectul stării de fapt, Completul de judecată reține că, la 30
noiembrie 2020, la Autoritatea Națională de Integritate a parvenit sesizarea
Inspecției Financiare, Direcția Teritorială Inspectare Financiară Bălți nr.25-
15/299, prin care s-a solicitat verificarea respectării regimului juridic al
declarării și soluționării conflictelor de interese de către Viorica Vîrlan,
directorul Grădiniței din satul Cerlina (f.d. 57/65, dosar administrativ).
Potrivit sesizării depuse, Direcția teritorială inspectare financiară
Bălți a invocat că efectuând inspectarea financiară completă la Primăria
comunei Nimereuca, raionul Soroca, a constatat că la Grădinița din satul
Cerlina, de către Viorica Vîrlan au fost angajate 2 persoane apropiate, și
anume, soțul și fiul acesteia, în funcția de paznic, însă, anterior
emiterii/semnării actelor, subiectul declarării nu a declarat și soluționat
conflictul de interese.
Prin procesul-verbal de inițiere a controlului nr.703/22 din 15
decembrie 2020, s-a dispus inițierea controlului privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese de către Viorica Vîrlan,
directoarea grădiniței din satul Cerlina, aflat în administrarea comunei
Nimereuca, fiind dispusă informarea Vioricăi Vîrlan despre inițierea în
privința sa a controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor
de interese și despre drepturile prevăzute în art.33 din Legea nr. 132/2016
(f.d.54-56, dosar administrativ).
27
S-a stabilit că prin notificarea inspectorului de integritate nr.04-
22/6191 din 15 decembrie 2020, s-a solicitat primarului comunei Nimereuca,
prezentarea informațiilor și documentelor necesare pentru realizarea
controlului, și anume: confirmarea/infirmarea fondării și asigurării
funcționării Grădiniței de copii din sat. Cerlina de către administrația publică
locală de nivelul întâi, cu prezentarea actelor confirmative, în cazul
răspunsului afirmativ; copiile tuturor dispozițiilor primarului de
numire/transfer/încetare a raporturilor Vioricăi Vîrlan în funcția de director
sau director interimar al Grădiniței de copii din s. Cerlina, inclusiv de
prelungire a perioadei interimatului; copia contractelor de muncă încheiate
de Viorica Vîrlan și copia fișei postului directorului grădiniței; copii
autentificate de pe toate actele administrative (ordine, contracte, dispoziții)
semnate de Viorica Vîrlan, în raport cu persoanele apropiate, și anume Ion
Vîrlan și Alexandru Vîrlan; confirmarea/infirmarea dacă Viorica Vîrlan a
declarat careva conflicte de interese reale în perioada 2016-2020, spre
soluționare; în caz afirmativ, prezentarea copiei autentificate a extrasului din
Registrul declarațiilor cu privire la conflictele de interese; copia autentificată
a Regulamentului intern al Grădiniței de copii din sat. Cerlina în vigoare în
perioada 2016-2020; copia autentificată a contractului/lor individuale de
muncă și acordurilor suplimentare încheiate între grădiniță, în persoana
Vioricăi Vîrlan și persoanele apropiate Ion Vîrlan și Alexandru Vîrlan;
copiile autentificate ale tuturor ordinelor emise de către Viorica Vîrlan în
privința altor persoane apropiate, dacă astfel de persoane au fost angajați ai
grădiniței (f.d. 50/51, dosar administrativ).
La 05 ianuarie 2021, Primăria comunei Nimereuca a prezentat
inspectorului de integritate mai multe acte, printre care cererea de demisie
depusă de Ion Vîrlan la 01 august 2016, coordonată cu primarul comunei
Nimereuca; cererea de angajare depusă de Alexandru Vîrlan la 15 august
2016, coordonată cu primarul comunei Nimereuca (f.d.16-49, dosar
administrativ).
În vederea asigurării respectării dreptului la apărare, prin notificarea
inspectorului de integritate nr. 04-22/92 din 13 ianuarie 2021, Viorica Vîrlan
a fost informată că, Autoritatea Națională de Integritate desfășoară procedura
de control privind eventuala încălcare a regimului juridic al conflictelor de
interese, manifestat prin semnarea nemijlocit de către Viorica Vîrlan, în
calitate de director al grădiniței a unor acte juridice în privința persoanelor
apropiate, soțul și fiul, și anume: contractul individual de muncă nr. 17 din
15 august 2016, ordinul nr.15 din 12 august 2016. Astfel, s-a solicitat
prezentarea punctului de vedere scris, referitor la faptul, dacă la apariția
conflictului de interese real și anume semnarea actelor juridice nominalizate,
aceasta a ținut cont de prevederile art. 12 din Legea nr. 133/2016 (f.d. 14).
La 10 martie 2021, Viorica Vîrlan a prezentat punctul de vedere scris,
în conținutul căruia a indicat că a fost nevoită să angajeze soțul în calitate de
paznic, pentru că nu erau cereri la funcția dată, salariu foarte mizer în sumă
28
de 1 565,00 de lei, iar despre faptul că încalcă careva acte normative, pur și
simplu nu a știut. Aceasta a mai indicat, că nu a avut un interes personal sau
material, dar a asigurat buna funcționare a grădiniței pe care o conduce (f. d.
13, dosar administrativ).
Urmare examinării actelor administrate în timpul controlului, pe 12
martie 2021, inspectorul de integritate din cadrul Inspectoratului de
Integritate al Autorității Naționale de Integritate, Rodion Rusnac a emis actul
de constatare nr. 65/22, prin care: s-a constatat că Viorica Vîrlan, directoare
a Grădiniței din satul Cerlina (aflată în administrarea comunei Nimereuca),
a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, manifestat prin:
nedeclararea (neinformarea) în termenul legal a conflictelor de interese în
conformitate cu art.12 alin. (4) lit. a)-b), art.12 alin. (5) din Legea
nr.133/2016; nesoluționarea conflictului de interese în conformitate cu art.14
alin.(2) - (4) din Legea nr.133/2016; emiterea/semnarea actelor juridice
/administrative și încheierea directă a actelor administrative, care vizează
persoanele apropiate (fiul și soțul), fapt prin care a admis consumarea
conflictelor de interese, în conformitate cu art.12 alin.(10) al Legii
nr.133/2016; s-a sesizat autoritatea responsabilă de numirea în funcție, în
termen de 5 zile din momentul în care actul de constatare va rămâne definitiv,
în vederea inițierii procedurii de încetare a raporturilor de muncă sau de
serviciu ale Vioricăi Vîrlan; s-a decăzut Viorica Vîrlan din dreptul de a
executa funcții publice și funcții de demnitate publică, cu excepția funcțiilor
electorale pe o perioadă de 3 ani din data destituirii din funcție, din data
rămânerii definitive a actului de constatare sau din data rămânerii definitive
și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se confirmă existența
conflictului de interese; s-a înscris Viorica Vîrlan în Registrul de stat al
persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate
publică din data destituirii din funcție, din data rămânerii definitive a actului
de constatare ori din data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii
judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese
(f.d.3/12, dosar administrativ).
Astfel, în ceea ce privește soluțiile și concluziile instanței de apel și
a primei instanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că acestea în esență vizează constatarea ilegalității actului emis de pârât
pentru neîntrunirea condițiilor de distribuire aleatorie a sesizării, încălcarea
termenului de efectuate a controlului, cât și faptul că inspectorul de
integritate nu și-a motivat decizia de sancționare prin prisma principiului
proporționalității, al egalității de tratament și încălcarea dreptului
discreționar.
Cu referire la aspectul ce ține de repartizarea aleatorie a sesizării,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că din conținutul
acțiunii depuse de Viorica Vîrlan nu rezultă că reclamanta ar fi invocat ca
temei de anulare a actului de control lipsa fișei de repartizare a sesizări la
dosarul administrativ, mai mult ca atât nici nu s-a pus în discuție în cadrul
29
ședințelor de judecată în prima instanță, însă, argumentul respectiv se
regăsește doar în hotărârea motivată a primei instanțe.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide
că concluzia instanței de apel precum că prezentarea fișei de repartizare în
instanța de apel, fără confirmarea imposibilității prezentării fișei la judecarea
cauzei în fond, denotă cert că fișa de repartizare reprezintă o probă
inadmisibilă, care urmează a fi exclusă din probatoriu, nefiind pasibilă de a
fi luată în considerare la executarea testului de legalitate și temeinicie a
hotărârii primei instanțe, este eronată, deoarece potrivit art.238 din Codul
administrativ, completarea dosarului administrativ poate avea loc la orice
etapă a procesului.
Mai mult, din materialele dosarului administrativ rezultă că sesizarea
parvenită privind verificarea regimului conflictelor de interese de către
Viorica Vîrlan, manifestat prin nedeclararea în termenul legal a conflictelor
de interese, a fost înregistrată la data de 30 noiembrie 2020, sub nr.9350, iar
în conformitate cu prevederile art.30 din Legea nr.133/2016 a fost repartizată
aleatoriu prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor. Acest fapt se
demonstrează prin procesul verbal de inițiere al controlului nr.703/22 din 15
decembrie 2020 și actul de constatare Nr.62/22 din 12 martie 2021.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că concluzia instanței de apel precum că nu a fost respectată procedura
de repartizare aleatorie a sesizării este declarativă, or, cumulul de probe
prezentate demonstrează că sesizarea a fost repartizată electronic, iar simplul
fapt că la materialele dosarului administrativ nu s-a anexat dovada
repartizare în cadrul instanței de nivelul I nu prezumă că aceasta nu a fost
repartizată electronic.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră necesar de a menționează că, potrivit Hotărârii Guvernului cu
privire la aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului informațional
automatizat „e-Integritate” nr.183 din 15 martie 2019, scopul SIA „e-
Integritate” constă în formarea Registrului electronic al subiecților declarării
averii și a intereselor personale, a Registrului de stat al persoanelor care au
interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, precum și
implementarea mecanismelor de depunere a declarațiilor, de verificare a
averilor, intereselor personale și conflictelor de interese, a
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, în conformitate cu prevederile
Legii nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate și ale
Legii nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale. Iar
pct.3 supct.3 din Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu
privire la organizarea și funcționarea Sistemului informațional automatizat
„e-Integritate” nr. 228 din 10 aprilie 2020, prevede că SIA „e-Integritate”
include următoarele contururi funcționale de bază: 3) conturul Autorității: f)
înregistrarea sesizărilor și distribuirea aleatorie a acestora.
30
Cât privește concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare
precum că de către Autoritatea Națională de Integritate nu a fost respectat
termenul general prevăzut la art.60 din Codul administrativ în care procedură
administrativă trebuia finalizată, având în vedere că sesizarea a fost depusă
la 30 septembrie 2020, iar procedura de control s-a finalizat la 12 martie 2021
cu emiterea actului de constatare nr.65/22, ceea ce denotă că procedura
administrativă a depășit termenul legal de 30 de zile și cel maxim de 90 de
zile, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție o consideră
neîntemeiată, din următoarele aspecte.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,
ulterior repartizării aleatorii sesizării și dispunerea inițierii controlului
regimului juridic în virtutea prevederilor art.19, art.20 și art.37 din Legea nr.
132/2016, care reglementează activitățile desfășurate de inspectorul de
integritate, drepturile și obligațiile acestuia în cadrul efectuării controlului
privind respectarea la caz al regimului juridic al conflictelor de interese,
inspectorul de integritate necesită un termen rezonabil și suficient în
efectuarea unui control obiectiv, corect și mult aspectual.
Conform art.60 alin.(1), (4) și (5) din Codul administrativ, termenul
general în care o procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de
zile, dacă legea nu prevede altfel. Din motive justificate legate de
complexitatea obiectului procedurii administrative, termenul general poate
fi prelungit cu cel mult 15 zile. Această prelungire are efect doar dacă este
comunicată în scris participanților la procedura administrativă în termen de
30 de zile, împreună cu motivele prelungirii. În mod excepțional, când în
procedura administrativă se înregistrează cazuri de complexitate deosebită
care necesită timp pentru prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate
stabili un termen mai mare pentru finalizarea procedurii administrative, care
nu va depăși 90 de zile.
Din norma dată de drept citată, rezultă că, legiuitorul cert a prevăzut
termenul general de 30 de zile în care o procedură administrativă trebuia
finalizată, dacă legea nu prevede altfel. La fel, se atestă că, această prevedere
legală este o normă generală, care admite excepțiile prevăzute de legea
specială.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține prevederile art.10 alin.(1) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind
declararea averii și a intereselor personale, în vigoare la data efectuării
controlului privind respectarea regimului conflictelor de interese de către
Victoria Vîrlan, care reglementează că, controlul averii și al intereselor
personale ale subiecților declarării se efectuează de către Autoritatea
Națională de Integritate în conformitate cu Legea nr.132 din 17 iunie 2016
cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.
Așadar, procedura administrativă în cadrul controlului privind
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
31
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor este reglementată de legea
specială și anume, Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate, care și urmează a fi aplicată în speță.
Or, art.5 alin.(2) și (3) din Legea nr.100 din data de 22 decembrie
2017 cu privire la actele normative, reglementează că normele juridice
generale sunt aplicabile fie tuturor raporturilor sociale sau subiecților de
drept, fie unor categorii de raporturi sau de subiecți, fără a-și pierde
caracterul de generalitate. Normele juridice speciale sunt aplicabile în
exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecți strict
determinați. În caz de divergență între o normă generală și o normă specială,
care se conțin în acte normative de același nivel, se aplică norma specială.
Reieșind din dispozițiile art.37 alin. (1)-(3) din Legea nr.132 din 17
iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, în redacția legii
în vigoare la acel moment, după repartizarea aleatorie a sesizării de efectuare
a controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese,
al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate va
dispune începerea controlului. Prevederile art.31, art.32 alin.(3)–(5), art.33,
art.34 alin.(2), art.35 și art.36 se aplică în mod corespunzător și în cadrul
procedurii de inițiere a controlului și de control privind respectarea regimului
juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și
limitărilor.
În cadrul procedurii de control privind respectarea regimului juridic
al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor,
inspectorul de integritate are obligația de a invita persoana supusă controlului
să-și prezinte punctul de vedere printr-o scrisoare recomandată cu aviz de
primire sau prin orice alt mijloc care confirmă informarea (telegramă, fax, e-
mail etc.). Punctul de vedere al persoanei supuse controlului poate fi
prezentat în termen de 15 zile de la recepționarea invitației. Dacă
recepționarea invitației pentru a prezenta un punct de vedere nu este
confirmată mai mult de 30 de zile de la expedierea acesteia, inspectorul de
integritate întocmește actul de constatare numai după expirarea a 15 zile de
la expedierea unei invitații repetate, indiferent de faptul dacă a fost sau nu
confirmată recepționarea acesteia.
După cum se observă din materialele cauzei și dosarul administrativ,
în perioada 14 decembrie 2020 (repartizării sesizării) – până la 12 martie
2021, în procedura de control, inspectorul de integritate a efectuat un șir de
acțiuni întru elucidarea eventualelor încălcări a regimului juridic al
conflictelor de interese din partea subiectului declarării, Viorica Vîrlan,
directoare a Instituției de educație timpurie ,,Grădiniței de copii Albinuța”
din satul Cerlina, comuna Nimereuca, raionul Soroca, etape care au fost
amănunțit descrise supra.
De asemenea, potrivit art.31 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie
2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, în vigoare la acel
32
moment, stipulează că în termen de 15 zile de la data repartizării sesizărilor,
inspectorul de integritate efectuează verificarea prealabilă a acestora. În
cadrul verificării prealabile, inspectorul de integritate verifică respectarea
condițiilor de formă și conținut ale sesizărilor și existența bănuielii
rezonabile privind încălcarea regimului juridic de declarare a averii și a
intereselor personale. Verificarea prealabilă include validarea datelor din
declarațiile de avere și interese personale prin intermediul sistemului
informațional e-Integritate. Verificarea prealabilă se finalizează cu emiterea
unui proces-verbal de inițiere a controlului sau de refuz al inițierii
controlului.
Conform art.32 alin.(3) și (4) din aceeași Lege, în redacția legii în
vigoare la acel moment, în procesul de control al averii și intereselor
personale, inspectorul de integritate are dreptul să solicite oricăror persoane
fizice sau persoane juridice de drept public ori privat, inclusiv instituțiilor
financiare, documentele și informațiile necesare pentru realizarea
controlului. La solicitarea inspectorului de integritate, subiecții menționați la
alin.(3) sunt obligați să prezinte Autorității, în termen de 15 zile de la
recepționarea solicitării, pe suport de hârtie sau în format electronic, datele,
informațiile, înscrisurile și documentele justificative solicitate.
Din cele menționate, Completul de judecată al Curții de Apel
Chișinău constată că atât instanța de apel, cât și prima instanță eronat au
examinat legalitatea desfășurării procedurii de control cu privire la
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese de către Victoria
Vîrlan, prin prisma respectării termenului general al procedurii
administrative prevăzut la art.60 din Codul administrativ.
Or, legea specială ce reglementează procedura efectuării controlului
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, a stărilor de
incompatibilitate, precum și a încălcării regimului juridic al restricțiilor și
limitărilor și anume, Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate, în redacția legii în vigoare la data inițierii
controlului, stabilea alți termeni de finalizare a procedurii de verificare, care
cumulativ depășesc cu mult termenul general al procedurii administrative de
30 de zile prevăzut la art.60 din Codul administrativ, totodată nefiind stabilit
un anumit termen limită în acest sens.
De fapt, chestiunea cu privire la termenul de verificare a respectării
regimului juridic al conflictelor de interese în privința Victoriei Vîrlan urma
a fi verificată prin prisma art.27 din Codul administrativ, care cert statuează
că, în cazul în care prezentul cod sau alte legi speciale nu impun un anumit
termen, autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să
acționeze într-un termen rezonabil.
Prin urmare, având în vedere volumul de lucru realizat de către
inspectorul de integritate și sarcina de lucru, Completul de judecată al Curții
33
Supreme de Justiție consideră că nu a fost încălcat termenul rezonabil al
procedurii administrative.
Mai mult ca atât, Legea nr.132/2016 nu prevede careva limitări în
timp al inspectorului de integritate la efectuarea controlului pentru a obține
toată informația necesară în scopul examinării obiective, corecte și
multiaspectuale a cauzei, cu emiterea în acest sens a unu act de constatare
motivat și întemeiat. Or, termenul special de 30 de zile ar restricționa nu
numai inspectorul de integritate în aplicarea instrumentelor necesare privind
verificarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, dar și subiectul supus
controlului în cazul imposibilității prezentării unor probe. Deci, la caz,
prevederile art.60 din Codul administrativ nu sunt aplicabile.
La fel, decade argumentul instanțelor de judecată inferioare, precum
că mențiunea „coordonat” de pe textul cererilor de demisie/angajare, se
atestă că până la semnarea de către Vîrlan Viorica a ordinelor nr.15, nr.16 și
a contractului nr. 17, cererile lui Vîrlan Ion și Vîrlan Alexandru au fost
avizate de primarul comunei Nimereuca, fondatorul grădiniței de copii
„Albinuța”, iar din declarațiile reclamantei rezultă cert că primarul cunoștea
despre relațiile de rudenie între Vîrlan Viorica, Vîrlan Ion și Vîrlan
Alexandru. Or, din conținutul răspunsului emis de Primăria Nimereuca (în
calitate de fondator și organ ierarhic superior), cât și din înscrisurile anexate
nu se atestă faptul că Victoria Vîrlan nu ar fi declarat careva conflicte de
interese reale în perioada 2016-2020, spre soluționare. Iar, simplele mențiuni
efectuate pe cererile de demisie/angajare, precum că au fost inițial
avizate/coordonate cu primarul Primăriei Nimereuca, nu corespunde
prevederilor art.12 alin.(4), lit.b) art.14 alin.(2) - (4) din Legea nr.133/2016
privind declararea averii și intereselor personale.
Ce ține de faptul că inspectorul de integritate nu și-a motivat decizia
de sancționare prin prisma principiului proporționalității, al egalității de
tratament și încălcarea dreptului discreționar, urmează a fi menționat că, din
moment ce inspectorul de integritate în rezultatul desfășurării procedurii
administrative de control constată încălcarea regimului juridic al restricțiilor
(sau încălcarea oricărui alt regim juridic), emite un act de constatare iar
sancțiunile și anume: încetarea raporturilor de muncă survin în temeiul
reglementărilor art. 41 alin. (2) din Legea nr.132/2016 și art.26 alin. (4) al
Legii 158/2000, fără ca inspectorul de integritate să dispună de o marjă de
apreciere în acest sens.
Totodată, prin Decizia de inadmisibilitate nr.127 din 29 octombrie
2020 a sesizărilor nr. 101g/2020 și nr. 116g/2020, la pct. 43 al deciziei Curții
Constituționale a statuat că, nu poate reține critica cu privire la încălcarea
accesului la justiție prin faptul că aplicarea prevederilor contestate face
imposibilă individualizarea răspunderii. În acest context, Curtea notează că,
având în vedere specificul funcției, răspunderea subiectului survine în
funcție de acțiunea/inacțiunea sa, conform legii. Astfel, Curtea reține că
34
legislatorul a definit clar tipurile de conflicte de interese și întinderea
acestora, respectiv, consecințele lor în funcție de acțiunea/inacțiunea
subiectului și circumstanțele cazului. Astfel, prevederile legale criticate
reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenței în exercitarea
funcțiilor publice și, mai mult, au ca scop garantarea exercitării cu
imparțialitate a funcțiilor publice.
Astfel, din moment ce inspectorul de integritate a constatat încălcarea
de către intimată a regimului juridic al restricțiilor, a aplicat în privința
acesteia sancțiunea de încetare a raporturilor de muncă sau de serviciu.
Faptele constatate și elucidate permit instanței de recurs să conchidă
că instanța de apel și prima instanță au emis soluții neîntemeiate, cu
aprecierea arbitrară a probelor din dosar și aplicarea eronată a normelor de
drept material, motiv din care decizia instanței de apel și hotărârea primei
instanțe, care sunt bazate pe concluzii contradictorii, nu pot fi menținute.
Pentru motivele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, și de-a emite o decizie nouă de
respingere integrală a acțiunii depuse de Viorica Vîrlan împotriva Autorității
Naționale de Integritate privind anularea actului administrativ individual
defavorabil.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate.
Casează integral decizia din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și
se emite o decizie nouă prin care:
Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Viorica Vîrlan
împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului
administrativ individual defavorabil.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
35