3ra-200/23 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Conflictul de interese nu a fost solutionat de catre subiectul declararii potrivit art. 14 din Legea nr. 133 din 2016. Identificare interesului personal a subiectului declararii conflictului de interese. Interesul personal include si componente nemateriale, de exemplu consolidarea imaginii profesionale, dobandirea de experienta sau alte avantaje viitoare. Art. 2 si 12 din Legea nr. 133 din 2016.
3ra-200/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Autoritatea Națională de
Integritate,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Mihail Ciofu împotriva Autorității Naționale de
Integritate privind anularea actului de contestare nr. 88/10 din 2 martie 2022,
împotriva hotărârii din 3 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-200/23
PIGD 2-22048577-01-3ra-20022023)
Conflictul de interese nu a fost soluționat de către subiectul declarării potrivit
art. 14 din Legea nr. 133/2016. Identificare interesului personal a subiectului
declarării conflictului de interese. Interesul personal include și componente
nemateriale (de exemplu consolidarea imaginii profesionale, dobândirea de
experiență sau alte avantaje viitoare). Art. 2 și 12 din Legea nr. 133/2016.
Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc
16 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședința de judecată publică recursul depus de Autoritatea
Națională de Integritate,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
Olesea Suduc, grefier,
cu participarea:
Reprezentantului recurentei, Autorității Naționale de Integritate – Vladimir Leah.
Reprezentantului intimatului, Ciofu Mihail – avocatul Vitalie Ciofu.
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 aprilie 2022, Mihail Ciofu a sesizat Curtea de Apel Chișinău cu
o acțiune în contencios administrativ împotriva Autorității Naționale de
Integritate, solicitând anularea în întregime a actului de constatare nr. 88/10
din 2 martie 2022.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că nu este de acord cu actul
contestat întrucât inspectorul de integritate din cadrul Inspectoratului de
Integritate al Autorității Naționale de Integritate a interpretat eronat
dispozițiile Legii nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale, ceea ce a condus la adoptarea unei soluții greșite. Deși actul de
constatare citează normele incidente, inspectorul le-a apreciat și aplicat în
mod greșit, într-o manieră defavorabilă.
În susținerea poziției sale, reclamantul invocă art. 2 din Legea
nr.133/2016, care definește „conflictul de interese” ca situația în care
subiectul declarării are un interes personal ce influențează sau ar putea
influența exercitarea imparțială și obiectivă a obligațiilor și
responsabilităților ce îi revin potrivit legii, precum și noțiunea de „interes
personal”, înțeleasă ca orice interes, material sau nematerial, al subiectului
declarării, rezultat din activitățile sale ca persoană privată, din relațiile cu
persoane apropiate ori cu persoane juridice și alți agenți economici,
indiferent de forma de proprietate, sau din relațiile ori afiliațiile cu
organizații necomerciale, inclusiv partide politice și organizații
internaționale.
1
Prin raportare la noțiunile de bază aplicabile, reclamantul susține că
reținerea unui conflict de interese presupune existența unui „interes
personal”, care poate fi material sau nematerial. Existența oricăreia dintre
aceste componente, separat ori cumulativ, poate conduce la constatarea
conflictului de interese; în lipsa lor, situația nu poate fi calificată drept
conflict de interese, neexistând, în consecință, obligația de a raporta sau de a
înștiința.
Aplicând aceste repere la speță, reclamantul arată că Vitalie Ciofu, fiul
său, reprezintă interesele Consiliului satului Hăsnășenii Mari în litigiile cu
Cooperativa „Chetrosu”, iar Mihail Ciofu deține funcția de consilier în
cadrul aceluiași consiliu.
Deși, la o primă vedere, s-ar putea contura un potențial conflict, în
concret reclamantul invocă următoarele (aspecte menționate și în actul de
constatare):
(i) Vitalie Ciofu nu este remunerat pentru activitatea de reprezentare și nu obține
foloase din aceasta;
(ii) reprezentarea se realizează în temeiul Legii nr. 1260/2002 cu privire la
avocatură.
Pe acest temei, reclamantul conchide că Mihail Ciofu nu are un interes
personal (material sau nematerial) derivat din activitatea de reprezentare a
fiului său, întrucât nu obține venituri ori avantaje din aceasta; în consecință,
nu poate fi reținut un conflict de interese și nu se naște obligația de a raporta
ori de a înștiința.
Reclamantul susține că participarea lui Mihail Ciofu la vot nu a
influențat rezultatul final, acesta luând parte exclusiv la procedura de
desemnare a unui avocat pentru reprezentarea intereselor Consiliului satului
Hăsnășenii Mari în litigiu. În aceste condiții, scopul urmărit a fost strict unul
public, respectiv protejarea intereselor autorității deliberative locale, și nu
obținerea unui folos personal.
Pe acest fundal, se apreciază că Inspectoratul de Integritate al
Autorității Naționale de Integritate a calificat în mod eronat situația drept
conflict de interese, ca efect al unei interpretări greșite a legii. Interesul
personal, în accepțiunea legală, poate fi material (de exemplu: obținerea unor
venituri suplimentare, câștigarea unei licitații, dobândirea unui contract de
arendă) sau nematerial (de exemplu: avantaje derivate din apartenența
politică ori familială — angajarea/promovarea persoanelor apropiate —, ori
din atitudini represive față de decizii anterioare, inclusiv influențarea
pronunțării unei hotărâri judecătorești). În absența unui asemenea interes
personal, noțiunea de conflict de interese nu este incidentă, iar obligația de
raportare/înștiințare nu se naște.
2
Or, conflictul de interese presupune un antagonism între datoria față
de public și interesele personale ale subiectului declarării, de natură să
influențeze necorespunzător exercitarea atribuțiilor oficiale. În speță, actul
de constatare însuși consemnează că nu a fost identificat un interes personal
al lui Mihail Ciofu; în aceste condiții, concluzia reținerii unui conflict de
interese apare ca neclară și lipsită de temei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 3 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a
admis acțiunea înaintată de Mihail Ciofu împotriva Autorității Naționale de
Integritate și s-a anulat actul de contestare nr. 88/10 din 2 martie 2022, emis
de Autoritatea Națională de Integritate.
Curtea de Apel Chișinău a constatat ilegalitatea actului de constatare
al Autorității Naționale de Integritate nr. 88/10 din 2 martie 2022, prin care
se reținuse că Mihail Ciofu, consilier în Consiliul local al satului Hăsnășenii
Mari, raionul Drochia, ar fi încălcat regimul juridic al conflictelor de interese
prin nedeclararea și nesoluționarea în termen a unui conflict de interese real
și prin participarea, prin vot, la adoptarea Deciziei nr. 6/6 din 19 noiembrie
2021.
Prima instanță a reținut că, la 12 septembrie 2016, Mihail Ciofu a
participat la votul prin care Vitalie Ciofu, fiul său, a fost desemnat să
reprezinte, fără remunerare, interesele Consiliului local în litigiul dintre
Cooperativa „Chetrosu” și Consiliul satului Hăsnășenii Mari. Reprezentarea
s-a realizat în temeiul Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură. Ulterior,
prin Decizia nr. 6/6 din 19 noiembrie 2021, s-a abrogat chiar Decizia nr. 11/7
din 12 septembrie 2016 privind delegarea lui Vitalie Ciofu.
Pe baza acestor împrejurări, Curtea de Apel Chișinău a reținut că
Mihail Ciofu nu a avut un interes personal (material sau nematerial) în raport
cu activitatea fiului său, neînregistrând venituri ori foloase ca urmare a
reprezentării efectuate.
Totodată, s-a constatat că participarea lui Mihail Ciofu la vot nu a
influențat rezultatul final, procedura vizând exclusiv desemnarea/abrogarea
desemnării unui avocat în vederea apărării intereselor autorității publice
locale, scopul fiind eminamente public, nu personal. În aceste condiții, s-a
conchis că nu au fost întrunite elementele conflictului de interese și, pe cale
de consecință, nu a existat obligația de declarare sau de înștiințare.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN RECURS
La 6 octombrie 2022, Autoritatea Națională de Integritate a depus
recurs împotriva hotărârii din 3 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Iar, la data de 13 februarie 2023, Autoritatea Națională de Integritate a
prezentat motivarea recursului.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În recurs, Autoritatea Națională de Integritate a solicitat casarea
integrală a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 3 octombrie 2022 și
respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, întemeindu-se pe art. 248
alin. (1) lit. b) din Codul administrativ și pe art. 432 alin. (2) lit. c) și alin. (4)
din Codul de procedură civilă. ANI a susținut că instanța de fond a interpretat
greșit legea și a apreciat necorespunzător circumstanțele de fapt atunci când
a reținut inexistența încălcării regimului juridic al conflictelor de interese.
Pe fondul cauzei, ANI a arătat că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea
nr. 133/2016, conflictul de interese real apare atunci când subiectul declarării
este chemat să ia sau să participe la luarea unei decizii în care are interese
personale ori care vizează persoane apropiate, ceea ce influențează sau poate
influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului. În sensul art. 2 din
aceeași lege, „interes personal” include atât interese materiale, cât și
nemateriale, iar „persoană apropiată” îi cuprinde și pe copiii subiectului
declarării. ANI a invocat și art. 13 din Recomandarea R(2000)10 a
Comitetului Miniștrilor, potrivit căruia conflictul există și atunci când
interesul personal „pare” să influențeze imparțialitatea funcțiilor oficiale.
Din aceste norme rezultă obligația imperativă a subiectului de a declara
conflictul în termen de 3 zile și de a se abține de la orice act până la
soluționarea situației; participarea la decizie în absența acestor diligențe
consumă conflictul de interese.
În raport cu motivele reținute de Curtea de Apel, ANI a susținut, în
primul rând, că lipsa unei remunerări a fiului nu exclude existența interesului
personal, întrucât legea recunoaște și interesul nematerial (de exemplu,
promovarea imaginii profesionale a persoanei apropiate, dobândirea de
experiență ori alte avantaje viitoare). În al doilea rând, chiar dacă votul
consilierului nu ar fi fost decisiv, această împrejurare ține cel mult de
individualizarea răspunderii, nu de existența faptei ilicite: participarea la
decizie fără declarare și abținere rămâne o încălcare. În al treilea rând, simpla
invocare a acționării „în interes public” nu poate înlătura aparența de
subiectivism generată de legăturile de rudenie; tocmai pentru a preveni
îndoiala legitimă asupra imparțialității, legea impune declararea și
soluționarea prealabilă a conflictului.
4
În concluzie, ANI a susținut că, prin participarea la adoptarea Deciziei
nr. 6/6 din 19 noiembrie 2021 privind chestiuni ce îl vizau pe fiul său,
consilierul se afla într-un conflict de interese real raportat la o persoană
apropiată, indiferent dacă a existat sau nu un folos material imediat. Pe acest
temei, a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău
și menținerea actului de constatare nr. 88/10 din 2 martie 2022.
POZIȚIA PĂRȚILOR ÎN ȘEDINȚA DE JUDECATĂ
În ședința de judecată, reprezentantul ANI a susținut, cu privire la
„interesul personal”, că legea prevede în mod clar că, în prezența unei relații
cu o persoană apropiată, conflictul de interese trebuie declarat și soluționat
de drept. S-a arătat că Mihail Ciofu a participat la adoptarea deciziei, votul
fiind 4 „pentru” și 3 „împotrivă”, fără ca votul său să fie decisiv. Potrivit
ANI, existența conflictului era suficientă pentru declanșarea obligațiilor de
declarare și soluționare, impactul asupra actului urmând a fi apreciat ulterior,
motiv pentru care autoritatea nu a procedat la o evaluare detaliată a
procedurii de adoptare a deciziei.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea recursului, arătând
că ANI s-a limitat la simple constatări, fără o motivare și justificare adecvată
și fără administrarea de probe care să ateste existența unui interes material,
autoritatea consemnând chiar inexistența unui asemenea interes; aceeași
lipsă de fundamentare a fost invocată și în privința interesului nematerial. În
opinia intimatului, nu este suficientă afirmația că reclamantul trebuia să se
abțină „automat”; este necesară dovedirea unui interes concret. Prin urmare,
ANI nu trebuia să manifeste un formalism excesiv, ci să își motiveze riguros
concluziile.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 1
septembrie 2023):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile
Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
5
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare
la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
hotărârii instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea hotărârii instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate
decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un
complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot
unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9
judecători.”
Art. 13 alin. (51) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție
nr.64 din 30 martie 2023:
„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare
și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor
din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face
parte judecătorul raportor.”
Art. 247 din Codul administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților
în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau
decizia și adoptă o nouă decizie.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării
corecte a dreptului material.”
6
Aplicabile cauzei sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborat cu
art.231 alin. (2) din Codul administrativ:
„Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea
a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura
în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din
prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 22 alin. (1) coroborat cu art. 219 alin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de
cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii
stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale
litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune,
însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”
Art. 36 din Codul administrativ:
„Instanța de judecată competentă să soluționeze acțiunile în contencios
administrativ este obligată să respecte principiul supremației dreptului, în
conformitate cu care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui sunt considerate
valori supreme și sunt garantate de stat.
Instanțele de judecată competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea
în considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.”
Art. 1 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și
a intereselor personale (în redacția în vigoare la data pretinsei nesoluționări
a conflictului de interese):
„Prezenta lege reglementează:
a) obligația și modul de declarare a averii și a intereselor personale de către
subiectul declarării și membrii familiei, concubinul/concubina acestuia;
b) mecanismul de control al averii dobândite de subiectul declarării și membrii
familiei, concubinul/concubina acestuia în perioada exercitării mandatelor sau a
funcțiilor publice ori de demnitate publică și de control privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și
limitărilor;
Prezenta lege are drept scop instituirea măsurilor de prevenire și de combatere a
îmbogățirii nejustificate, a conflictelor de interese, a stărilor de incompatibilitate,
precum și a încălcării regimului juridic al restricțiilor și limitărilor.”
Art. 2 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în redacția în vigoare la
data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni se definesc astfel:
7
conflict de interese – situația în care subiectul declarării are un interes personal ce
influențează sau ar putea influența exercitarea imparțială și obiectivă a obligațiilor
și responsabilităților ce îi revin potrivit legii;
interes personal – orice interes material sau nematerial al subiectului declarării ce
rezultă din activitățile sale în calitate de persoană privată, din relațiile sale cu
persoane apropiate sau cu persoane juridice și alți agenți economici, indiferent de
tipul de proprietate, din relațiile sau afiliațiile sale cu organizații necomerciale,
inclusiv cu partidele politice și cu organizațiile internaționale;
persoană apropiată – soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului
declarării, persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea
persoana înrudită prin sînge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte,
frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin
afinitate cu subiectul declarării (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).”
Art. 3 alin. (1) lit. b) și (2) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în
redacția în vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Subiecți ai declarării averii și a intereselor personale sînt:
b) membrii Consiliului de supraveghere al instituției publice naționale a
audiovizualului Compania "Teleradio-Moldova", Compania Teleradio-Găgăuzia;
consilierii consiliilor sătești (comunale), orășenești (municipale), raionale; deputații
Adunării Populare a unității teritoriale autonome Găgăuzia;
Subiecții prevăzuți la alin.(1) sînt incluși în Registrul electronic al subiecților
declarării averii și a intereselor personale, ținut de Autoritatea Națională de
Integritate.”
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în redacția în
vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Controlul averii și al intereselor personale, al respectării regimului juridic al
conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor ale
subiecților declarării se efectuează de către Autoritatea Națională de Integritate în
conformitate cu Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională
de Integritate.”
Art. 12 alin. (3), (4) lit. a) și b), alin. (5), (7), (10) din Legea nr. 133
din 17 iunie 2016 (în redacția în vigoare la data pretinsei nesoluționări a
conflictului de interese):
„Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat
să rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau
prin intermediul unei persoane terțe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la
luarea unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sînt
apropiate, persoanele fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial și
care influențează sau pot influența exercitarea imparțială și obiectivă a mandatului,
a funcției publice sau de demnitate publică.
În cazul apariției unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat:
8
a) să informeze șeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai tîrziu
de 3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află;
b) să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie,
direct sau prin intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu
participe la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de
demnitate publică pînă la soluționarea conflictului de interese.
Informarea despre apariția unui conflict de interese real se va face pînă la
soluționarea cererii/demersului, emiterea actului administrativ, încheierea, directă
sau prin intermediul unei persoane terțe, a actului juridic, participarea la luarea
deciziei sau luarea deciziei și va lua forma unei declarații scrise ce trebuie să conțină
date despre natura conflictului de interese și despre modul în care acesta
influențează sau poate influenta îndeplinirea imparțială și obiectivă a mandatului, a
funcției publice sau de demnitate publică.
Președintele Republicii Moldova, Președintele și deputații Parlamentului, Prim-
ministrul, membrii Guvernului, Procurorul General, președintele Consiliului
Superior al Magistraturii, președintele Consiliului Superior al Procurorilor,
deputații Adunării Populare a unității teritoriale autonome Găgăuzia, președinții de
raioane, consilierii locali, primarii și alți conducători ai organizațiilor publice sînt
obligați să informeze Autoritatea Națională de Integritate imediat, dar nu mai tîrziu
de 3 zile de la data constatării, despre orice situație de conflict de interese real în
care se află, în modul stabilit la alin.(5).
Conflictul de interese consumat reprezintă fapta subiectului declarării de rezolvare
a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă
sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, de luare sau de participare
la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate
publică cu încălcarea prevederilor alin. (4) și (7).”
Art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în redacția
în vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Soluționarea unui conflict de interese real se face prin examinarea situației de
conflict și prin determinarea și aplicarea opțiunii pentru soluționarea conflictului.
Conflictul de interese real se soluționează de către subiectul declarării, conducătorul
organizației publice, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de
Integritate, după caz.
Pînă la soluționarea conflictului de interese real, subiectului declarării îi este
interzisă întreprinderea oricărei acțiuni pe cauza dată, cu excepția abținerii.
Subiectul declarării poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin
abținerea de la rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului
administrativ, de la încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii
sau luarea deciziei/votare, informînd toate părțile vizate de decizia respectivă în
privința măsurilor luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a
deciziilor. În cazul soluționării conflictului de interese real prin abținere,
prevederile art.12 alin.(4)–(9) nu se aplică, subiectul declarării fiind obligat să
informeze cu privire la soluționarea prin abținere șeful ierarhic, organul ierarhic
superior, Autoritatea Națională de Integritate sau Consiliul de Integritate, după
caz.”
9
Art. 28 alin. (1) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate (în redacția în vigoare la data emiterii
actului contestat):
„Autoritatea inițiază controlul averii și al intereselor personale din oficiu ori la
sesizarea unor persoane fizice sau persoane juridice, în conformitate cu prevederile
prezentei legi și ale metodologiei de efectuare a verificării și a controlului averii și
al intereselor personale și privind respectarea regimului juridic al conflictelor de
interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.”
Art. 37 din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 (în redacția în vigoare la
data emiterii actului contestat):
„Autoritatea efectuează controlul privind respectarea regimului juridic al
conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor din oficiu
ori la sesizarea unor persoane fizice sau persoane juridice, în conformitate cu
prevederile prezentei legi și ale metodologiei de efectuare a verificării și a
controlului averii și al intereselor personale și privind respectarea regimului juridic
al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.
Controlul din oficiu se inițiază printr-o sesizare făcută de președintele ori
vicepreședintele Autorității sau de inspectorul de integritate. Controlul din oficiu
este inițiat în cazul prevăzut la art.27 alin.(14), precum și în baza unor informații
publice sau al unor sesizări anonime. Sesizarea privind efectuarea controlului din
oficiu se distribuie conform art.30, care se aplică în modul corespunzător.
După repartizarea aleatorie a sesizărilor de efectuare a controlului privind
respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,
restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate inițiază verificarea prealabilă a
acestora.
Prevederile art.30, 31, 32, ale art.33 alin.(6)–(8), (12) și (13), ale art.35 și 36 se
aplică în modul corespunzător.
Controlul poate fi inițiat în termen de 3 ani de la data admiterii conflictului de
interese, a încălcării restricției sau a limitării. În cazul stării de incompatibilitate,
controlul poate fi inițiat pe toată perioada stării de incompatibilitate, precum și în
termen de 3 ani de la data încetării incompatibilității.
Controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor se efectuează în cel mult 3 luni de la
repartizarea sesizării. Ținând cont de complexitatea controlului, de comportamentul
participanților vizați și a autorităților relevante, în baza unei solicitări motivate a
inspectorului de integritate, președintele sau vicepreședintele Autorității poate
prelungi termenul de efectuare a controlului până la cel mult 6 luni.”
Art. 38 alin. (1) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 (în redacția în
vigoare la data emiterii actului contestat):
”În urma controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de
interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate
emite un act de constatare în cazul în care stabilește că:
a) persoana supusă controlului nu a declarat și nu a soluționat conflictul de interese
sau a emis/adoptat un act administrativ, sau a încheiat direct ori prin intermediul
10
unei persoane terțe un act juridic, sau a luat personal o decizie ori a participat la
luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese;
b) persoana supusă controlului s-a aflat ori se află în stare de incompatibilitate;
c) persoana supusă controlului a încălcat restricțiile și limitările prevăzute de lege.”
Art. 39 alin. (1), (2), (5) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 (în
redacția în vigoare la data emiterii actului contestat):
În cazul în care se constată nedeclararea sau nesoluționarea unui conflict de interese
ori încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor,
inspectorul de integritate:
a) încheie un proces-verbal cu privire la contravenție și aplică sancțiunea
contravențională. Termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu se
aplică;
b) emite un act de constatare în care dispune, după caz, încetarea mandatului sau a
raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului declarării și îi aplică acestuia
interdicția de a ocupa funcțiile menționate la art.3 alin.(1) din Legea
nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale.
Inspectorul de integritate decide dacă dispune măsurile menționate la alin.(1) lit.b)
în funcție de gradul de vinovăție al subiectului declarării, de natura abaterii, de
numărul și durata abaterilor, de comiterea unor abateri similare anterior, de
prejudiciul adus interesului public și de funcția publică deținută.
Art. 23 alin. (4), (6), (7) și (8) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 (în
redacția în vigoare la data pretinsei nesoluționări a conflictului de interese):
„Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a soluționat o
cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau
prin intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat
la luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese
constituie temei pentru tragere la răspundere contravențională, penală și/sau, după
caz, pentru revocarea, destituirea sau încetarea mandatului, a raporturilor de muncă
ori de serviciu ale subiectului în cauză.
Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcție potrivit prevederilor alin.(3)-
(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție publică sau o funcție de
demnitate publică, cu excepția funcțiilor eligibile, pe o perioadă de 3 ani de la data
eliberării sau destituirii din funcția publică ori de demnitate publică respectivă sau
din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcție
eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea
mandatului.
În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție publică sau de demnitate publică
la data constatării averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului
de interese, interdicția de 3 ani se aplică potrivit legii, de la data la care a rămas
definitiv actul de constatare sau, respectiv, a rămas definitivă și irevocabilă
hotărîrea judecătorească prin care se confirmă existența averii nejustificate, a stării
de incompatibilitate ori a conflictului de interese.
11
Autoritatea Națională de Integritate ține Registrul de stat al persoanelor care au
interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, care este publicat
pe pagina web oficială a Autorității.”
Art. 14 alin. (1) și (2) din Legea integrității nr. 82 din 25 mai 2017 (în
redacția în vigoare la data emiterii actului contestat):
„În vederea asigurării servirii interesului public cu imparțialitate și obiectivitate,
agenții publici, împreună cu conducătorul entității publice și, după caz, cu
Autoritatea Națională de Integritate, sînt obligați să identifice și să trateze
conflictele de interese care apar în activitatea lor profesională în termenele și modul
prevăzute de Legea nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale.
Agentul public are următoarele obligații în legătură cu identificarea și tratarea
conflictelor de interese, care se îndeplinesc în condițiile legislației speciale:
a) să declare în scris, în termen de 3 zile, conducătorului entității publice despre
conflictul de interese real apărut în cadrul activității sale profesionale, explicînd
natura conflictului de interese și cum acesta influențează sau poate influența
exercitarea imparțială și obiectivă a atribuțiilor sale;
b) să evite consumarea conflictului de interese prin abținere de la exercitarea
atribuțiilor sale în măsura în care acestea sînt amenințate de conflictul de interese,
pînă la soluționarea acestuia.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că Autoritatea Națională de Integritate, a
depus în termen recursul împotriva hotărârii instanței de fond și a respectat
termenele prevăzute la art. 245 din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului).
MOTIVAREA INSTANȚEI
Ținând cont de principiul neretroactivității normelor de procedură
civilă care instituie obligații noi, restrâng drepturi procedurale, limitează
exercițiul unor drepturi ori stabilesc sancțiuni procedurale noi sau
suplimentare, se reține că recursul declarat de Autoritatea Națională de
Integritate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 se
examinează în temeiul motivelor de recurs valabile la data depunerii lui, iar
procedura de judecată se desfășoară potrivit noilor reglementări, în măsura
în care acestea nu aduc atingere drepturilor procesuale deja născute.
Analizând hotărârea Curții de Apel Chișinău din 3 octombrie 2022, în
limitele controlului de legalitate și în raport cu criticile formulate în recurs,
pe baza materialelor dosarului și a normelor de drept incidente, Completul
de judecată apreciază că recursul este întemeiat; în consecință, admite
recursul, casează hotărârea instanței de fond și pronunță o nouă decizie de
12
respingere a acțiunii formulate de Mihail Ciofu, pentru considerentele
expuse mai jos.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța
are obligația, în virtutea regulilor unui proces echitabil și a rolului
determinant al concluziilor sale, să examineze efectiv problemele esențiale
supuse aprecierii (cauza Hiro Balani c. Spaniei, nr. 18064/91, hotărârea din
9 decembrie 1994, § 27).
Înainte de analiza circumstanțelor de fapt și a actului judecătoresc
atacat, Completul subliniază importanța fundamentală a legislației privind
integritatea, în special a regimului conflictelor de interese, ca element
esențial al dezvoltării durabile și al combaterii corupției.
Cadrul normativ în materia integrității, inclusiv regulile referitoare la
conflictele de interese, are un rol central în consolidarea încrederii publice în
instituțiile statului și în promovarea transparenței și răspunderii în
exercitarea funcțiilor publice. Prin stabilirea standardelor pentru
identificarea, declararea și soluționarea conflictelor de interese, precum și
prin instituirea mecanismelor eficiente de sancționare, acest cadru normativ
contribuie la un mediu instituțional întemeiat pe legalitate, imparțialitate și
respectarea statului de drept.
Prevenirea și combaterea conflictelor de interese constituie un pilon al
efortului de eradicare a corupției. Prin natura sa, conflictul de interese poate
conduce la decizii părtinitoare, subminând încrederea cetățenilor, afectând
dezvoltarea economică și compromițând funcționarea echitabilă a
administrației publice. Legislația aplicabilă nu doar impune obligații și
interdicții persoanelor publice, ci și oferă garanții pentru protejarea
interesului public, prevenirea abuzurilor și consolidarea unei guvernări
responsabile și transparente.
Respectarea strictă a regimului juridic al conflictelor de interese,
precum și sancționarea promptă și adecvată a abaterilor, reprezintă condiții
indispensabile pentru o administrație publică eficientă, transparentă și
echitabilă. Aplicarea riguroasă a legii descurajează practicile neconforme și
creează premisele unui climat instituțional integru.
Instanțele de judecată au un rol esențial în acest proces, asigurând
aplicarea imparțială și consecventă a legislației, ceea ce constituie o premisă
pentru consolidarea statului de drept. Prin soluțiile pronunțate, instanțele nu
doar soluționează litigii individuale, ci trasează repere jurisprudențiale care
promovează respectarea normelor de integritate.
Prin hotărârile lor, instanțele întăresc încrederea publicului în sistemul
de justiție și transmit un mesaj clar că nerespectarea legislației, în special în
13
domeniul integrității, nu rămâne nesancționată. În acest fel, instanțele devin
un factor-cheie în promovarea unei culturi a integrității la nivelul întregii
societăți, descurajând practicile ilicite și stimulând conduita etică atât în
sectorul public, cât și în cel privat.
Aplicarea fermă și echitabilă a normelor asigură protecția efectivă a
interesului public și contribuie la dezvoltarea unei administrații responsabile,
transparente și eficiente. Astfel, instanțele nu doar apără principiile statului
de drept, ci acționează ca un motor al schimbării culturale orientate spre
respectarea legii și promovarea integrității.
Verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma motivelor de
recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
soluția instanței de fond este neîntemeiată și rezultă dintr-o interpretare
eronată a normelor de drept material.
Problema centrală supusă controlului judiciar în prezenta cale de atac
constă în verificarea corectitudinii aplicării de către instanțele inferioare a
normelor privind regimul juridic al conflictelor de interese în raport cu
conduita lui Mihail Ciofu, în calitate de consilier în Consiliul local al satului
Hăsnășenii Mari, raionul Drochia.
Recapitulând esența litigiului, în vederea verificării aplicării corecte a
normelor de drept material și procesual, instanța de recurs reține situația de
fapt stabilită de instanța inferioară și confirmată de părți.
Probatoriul administrat la dosar relevă că, la 24 decembrie 2021, la
Autoritatea Națională de Integritate a fost înregistrată sesizarea nr. B-l
101/21 privind o posibilă încălcare a regimului juridic al conflictelor de
interese de către Ciofu Mihail, consilier în Consiliul local al satului
Hăsnășenii Mari, raionul Drochia.
În aceeași zi, în temeiul art. 30 din Legea nr. 132/2016, sesizarea a fost
repartizată aleatoriu prin sistemul electronic de distribuire, fiind format
dosarul de control în SIA e-Integritate nr. 20210210020. Sesizarea a indicat
că Ciofu Mihail ar fi participat la adoptarea unor decizii ale consiliului local
în privința unei persoane apropiate, fiul său, Vitalie Ciofu.
La 17 ianuarie 2022, în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 132/2016,
a fost întocmit procesul-verbal de inițiere a controlului nr. 45/10 privind
respectarea regimului conflictelor de interese de către Ciofu Mihail.
Prin scrisoarea ANI nr. 04-10/246 din 17 ianuarie 2022, recepționată
la 24 ianuarie 2022, acesta a fost informat despre inițierea controlului și
despre drepturile sale prevăzute de art. 32 din aceeași lege.
În cursul verificărilor, au fost depuse la ANI răspunsurile Primăriei
satului Hăsnășenii Mari, înregistrate la 17 ianuarie 2022 sub nr. 312 și la 19
14
ianuarie 2022 sub nr. 355, care confirmă că Ciofu Mihail deține mandatul de
consilier din 30 octombrie 2019, în temeiul Hotărârii Judecătoriei Drochia
nr. 3-167/2019. La fel, s-au transmis și copii ale actelor relevante ale
consiliului local: Decizia nr. 11/7 din 12 septembrie 2016 privind
desemnarea avocatului Vitalie Ciofu ca reprezentant al consiliului în cauza
„Cooperativa Chetrosu c. Consiliul s. Hăsnășenii Mari”, precum și Decizia
nr. 7/9 din 6 decembrie 2021 prin care s-a abrogat Decizia nr.6/6/19.11.2021.
Din extrasul Registrului de Stat al Populației nr. 1288824117 din 28
decembrie 2021 rezultă că Vitalie Ciofu este fiul lui Ciofu Mihail.
Totodată, s-a constatat că, la 12 septembrie 2016, Ciofu Mihail a
participat, prin vot, la adoptarea Deciziei nr. 11/7 privind desemnarea lui
Vitalie Ciofu ca reprezentant al consiliului, iar la 6 decembrie 2021 a
participat, de asemenea prin vot, la adoptarea Deciziei nr. 7/9 privind
abrogarea Deciziei nr.6/6/19.11.2021.
Conform registrului conflictelor de interese ținut de ANI, Ciofu Mihail
nu a sesizat organul competent pentru soluționarea conflictelor de interese
reale, în condițiile art. 14 alin. (1)–(3) din Legea nr. 133/2016 (aplicabilă
subiecților prevăzuți la art. 3 alin. (1) lit. b) din aceeași lege).
La 17 ianuarie 2022, prin scrisoarea nr. 04-10/246, i-a fost solicitat
punctul de vedere asupra obiectului controlului, însă acesta nu a fost depus
în termenul și condițiile art. 33 alin. (10) din Legea nr. 132/2016.
Prin actul de constatare nr. 88/10 din 2 martie 2022, emis de
Autoritatea Națională de Integritate s-a decis:
1) Se constată că Ciofu Mihail, consilier în consiliul local Hăsnășenii Mari, r-nul
Drochia, având interes personal rezultat din relația sa cu persoane apropriate,
a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prin:
Nedeclararea (neinformarea) în termenul legal a conflictului de interese în
conformitate cu art. 12 alin. (4), lit. (a) și (b), alin. (5) și (7) din Legea
nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor personale;
Nesoluționarea conflictului de interese real în conformitate cu și art. 14
alin.(2)-(4) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și intereselor
personale;
Participarea prin vot la luarea deciziei nr. 6/6 din 19.11.2021 în consiliul
local s. Hăsnășenii Mari, r-nul Drochia.
2) Se atenționează dl Ciofu Mihail de a depune maximă diligență în vederea ne-
admiterii pe viitor a unor abateri similare.
Completul de judecată constată că, raportat la circumstanțele speței și
la normele legale anterior expuse, actul de constatare nr. 88/10 din 2 martie
2022 este legal și întemeiat, din următoarele considerente.
Sub aspectul existenței sau inexistenței încălcării regimului juridic al
conflictelor de interese, Completul are de verificat dacă Mihail Ciofu, în
15
calitate de consilier în Consiliul local al satului Hăsnășenii Mari, r-nul
Drochia, a încălcat dispozițiile Legii nr. 133/2016 prin participarea la luarea
unor decizii care priveau în mod direct o persoană apropiată (fiul său, Vitalie
Ciofu), fără declararea și soluționarea prealabilă a conflictului de interese.
Din actele dosarului rezultă că Mihail Ciofu a fost chemat să participe
la adoptarea unor decizii în care avea interes personal în sensul art. 2 și art.12
din Legea nr. 133/2016, întrucât deciziile priveau pe fiul său, Vitalie Ciofu:
desemnarea acestuia ca reprezentant al consiliului în litigii (12 septembrie
2016) și, ulterior, abrogarea acelei desemnări (6 decembrie 2021).
În concret, se reține participarea prin vot a lui Mihail Ciofu la:
(1) Decizia nr. 11/7 din 12 septembrie 2016 privind desemnarea lui Vitalie Ciofu
ca reprezentant al consiliului în cauza „Cooperativa Chetrosu c. Consiliul s.
Hăsnășenii Mari” (f.d. 28-29, dosar administrativ);
(2) Deciziei nr. 7/9 din 6 decembrie 2021 prin care s-a abrogat Decizia
nr.6/6/19.11.2021 (f.d. 20, 23-24-verso, dosar administrativ).
Probele administrate confirmă încălcarea regimului juridic al
conflictelor de interese, prin:
a) nedeclararea conflictului de interese real în termenul legal și neabținerea de la
vot, contrar art. 12 alin. (4) lit. a)–b), alin. (5) și (7) din Legea nr. 133/2016;
b) nesoluționarea conflictului de interese potrivit art. 14 din aceeași lege.
Participarea efectivă la vot în lipsa declarării și abținerii determină
„consumarea” conflictului de interese, în sensul art. 12 alin. (10) din Legea
nr. 133/2016.
În actul de constatare nr. 88/10 din 2 martie 2022 s-a reținut în mod
întemeiat că Mihail Ciofu a încălcat regimul conflictelor de interese prin
nedeclarare, nesoluționare și participare la decizia ce îl viza pe fiul său. Chiar
dacă deciziile au privit desemnarea/abrogarea desemnării unui reprezentant,
raportul de rudenie impunea declararea prealabilă și abținerea, pentru a
elimina orice aparență de părtinire.
Instanța de recurs reține ca fiind corectă această concluzie, or, faptul
că, la 6 decembrie 2021, votul a privit abrogarea desemnării, nu înlătură
obligațiile legale de declarare a conflictului. Criteriul legii nu este direcția
beneficiului, ci afectarea sau potențiala afectare a imparțialității atunci când
se decide asupra situației unei persoane apropiate. În asemenea ipoteză,
declararea și abținerea erau obligatorii.
Astfel, în mod corect, Autoritatea Națională de Integritate a apreciat
că, în ipoteza apariției unui conflict real, subiectul declarării este ținut să
informeze imediat, dar nu mai târziu de 3 zile, și să se abțină până la
soluționarea conflictului (art. 12 alin. (4)–(7) din Legea nr. 133/2016).
Nerespectarea acestor obligații a fost verificată inclusiv prin consultarea
registrului conflictelor de interese, din care rezultă inexistența unei declarări.
16
În speță, interesul personal decurge obiectiv din relația de rudenie
(tată/fiul) și este suficient, potrivit art. 2 și 12 din Legea nr. 133/2016, pentru
a declanșa obligațiile de declarare și de abținere, indiferent de existența unui
folos material imediat ori de lipsa remunerării persoanei apropiate.
Completul de judecată reține că absența unei remunerări a fiului nu
exclude existența interesului personal, întrucât, potrivit art. 2 din Legea
nr.133/2016, acesta include și componente nemateriale (cum ar fi
consolidarea imaginii profesionale, dobândirea de experiență sau alte
avantaje viitoare), astfel încât lipsa unui folos patrimonial imediat nu înlătură
incidența conflictului de interese. De asemenea, împrejurarea că votul
consilierului nu a fost decisiv privește cel mult individualizarea măsurilor,
nu existența faptei ilicite: participarea la luarea deciziei fără declarare și
abținere consumă conflictul de interese în sensul art. 12 alin. (10) din aceeași
lege. Totodată, invocarea acționării „în interes public” nu neutralizează
aparența de părtinire generată de legătura de rudenie; standardul obiectiv al
imparțialității impune, pentru înlăturarea oricărei îndoieli legitime,
declararea și soluționarea prealabilă a conflictului, conform art. 12 alin. (4)–
(7) și art. 14 din Legea nr.133/2016.
Declararea conflictului nu are caracter formal; ea asigură integritatea
pentru emitent, beneficiar și instituție, eliminând suspiciunea de părtinire și
garantând transparența procesului decizional.
În calitate de consilier local (subiect al declarării potrivit art. 3 din
Legea nr. 133/2016), Mihail Ciofu se afla sub incidența directă a acestor
obligații la momentul participării la deciziile care îl priveau pe fiul său.
Completul constată că, în speță, actul de constatare nr. 88/10 din 2
martie 2022 nu a instituit măsurile prevăzute de art. 23 alin. (6)–(8) din
Legea nr. 133/2016 (interdicția de 3 ani/încetarea mandatului/înscrierea în
registru), ci a aplicat doar măsura atenționării, în următorii termeni: „Se
atenționează dl Ciofu Mihail de a depune maximă diligență în vederea
neadmiterii pe viitor a unor abateri similare”.
Măsura atenționării se circumscrie art. 39 din Legea nr. 132/2016,
raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, și este legală și proporțională
cu natura încălcării reținute (nedeclararea și neabținerea), având caracter
preventiv și scopul de a asigura conformitatea viitoare.
Având în vedere natura preventivă a regimului de integritate și
conduita procesuală a subiectului declarării, Completul apreciază că
atenționarea este o măsură adecvată, necesară și suficientă, menită să prevină
recurența încălcărilor și să protejeze încrederea publică.
17
Astfel, măsurile dispuse servesc protejării integrității deciziei publice
și prevenirii unor situații similare, asigurând transparența și legalitatea în
exercitarea funcției publice.
Este, de asemenea, nefondat argumentul că actul de constatare nu ar
fi indicat „natura exactă” a interesului personal: în contextul art. 2 din Legea
nr. 133/2016, interesul personal derivă obiectiv din relația de rudenie cu
persoana vizată de decizie (fiul), iar participarea la vot, fără declarare și
abținere, evidențiază suficient atingerea adusă imparțialității.
Sub aspect de motivare a actului de contestare, Completul de
judecată reține că ANI a individualizat corect circumstanțele esențiale:
subiectul declarării, relația de rudenie, obiectul deciziilor, participarea la vot,
neîndeplinirea obligațiilor de declarare/abținere și cadrul legal incident,
îndeplinind standardul de motivare.
Legea nu impune dovedirea unor motivații subiective sau a unui folos
material efectiv pentru reținerea conflictului; este suficientă situația
obiectivă de rudenie și participarea la decizia privind persoana apropiată.
În aceste coordonate, motivarea inspectorului de integritate satisface
exigențele legalității și proporționalității, iar măsurile dispuse se circumscriu
criteriilor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 132/2016 și art. 23 din Legea nr.
133/2016.
Faptele constatate corespund definiției legale a conflictului de
interese real și consumat; pretinsa lipsă de detaliere suplimentară a
„interesului” nu afectează legalitatea actului.
Conflictul de interese consumat este demonstrat prin participarea la
luarea deciziei ce privea o persoană apropiată, în absența declarării și
abținerii, ceea ce afectează imparțialitatea și obiectivitatea deciziei.
În temeiul art. 35–39 din Legea nr. 132/2016, ANI este competentă
să constate încălcarea pe baza probelor administrate; în cauză, actul a
identificat acțiunile concrete și beneficiarul acestora, cu respectarea
cerințelor legale.
Completul reține că actul de constatare nr. 88/10 din 2 martie 2022 a
fost emis cu respectarea cadrului legal național aplicabil, în urma unui
control desfășurat în condițiile Legii nr. 132/2016 și Legii nr. 133/2016.
În rezumat, acțiunea lui Mihail Ciofu, având ca obiect anularea
actului de constatare nr. 88/10 din 2 martie 2022, este neîntemeiată, iar
hotărârea Curții de Apel Chișinău de admitere a acțiunii a fost pronunțată cu
aplicarea eronată a normelor de drept material.
Necunoașterea legii nu poate fi invocată pentru a exonera de
răspundere în materia conflictelor de interese; subiecții declarării sunt
18
prezumați a cunoaște obligațiile legale de declarare și de soluționare a
conflictelor.
Publicitatea actelor normative asigură accesul rezonabil la regulile
aplicabile, iar nerespectarea lor atrage consecințele prevăzute de lege; în
cauză, neîndeplinirea obligațiilor de declarare/abținere nu poate fi justificată.
Respectarea și aplicarea corectă a normelor de integritate sunt
imperative pentru funcționarea autorităților publice; în absența lor, se
erodează încrederea publică și legalitatea procesului decizional.
Pentru aceste motive, Completul apreciază întemeiate criticile de
recurs, iar soluția instanței inferioare se impune a fi anulată, pentru
restabilirea legalității actului administrativ de constatare.
În consecință, Completul de judecată admite recursul declarat de
Autoritatea Națională de Integritate, casează hotărârea Curții de Apel
Chișinău din 3 octombrie 2022 și pronunță o nouă decizie prin care respinge
acțiunea depusă de Mihail Ciofu ca neîntemeiată și menține actul de
constatare al ANI nr. 88/10 din 2 martie 2022.
În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate.
Casează hotărârea din 3 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, și
emite o decizie nouă, prin care:
Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Ciofu
împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului de
contestare nr. 88/10 din 2 martie 2022, ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
19