3d-45/24 — anularea actulului administrativ

La 8 iulie 2024, Liubovi Brînza, a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 223/17 din 7 mai 2024, prin care s-a eliberat Liubovi Brînza din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544- XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu data de 8 mai 2024.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 978-III din 26 noiembrie 2002, Liubovi Brînza a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria sectorului Centru, mun. Chișinău, pe un termen de 5 ani.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1310-IV din 26 septembrie 2007, Liubovi Brînza a fost numită în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1848-VII din 27 noiembrie 2015, Liubovi Brînza a fost numită, prin transfer, în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău.

La 30 aprilie 2024, judecătorul Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău a depus în adresa Consiliului Superior al Magistraturii cerere, prin care a solicitat acceptarea demisiei din funcția de judecător, în baza art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 cu privire la evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu 30 iunie 2024.

Prin Hotărârea nr. 223/17 din 7 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a acceptat cererea de demisie a judecătoarei Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău. S-a eliberat Liubovi Brînza din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 1 26 din Legea nr. 544- XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu 8 mai 2024.

Cu privire la admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, consideră că la caz, motive de inadmisibilitate, în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, nu sunt.

Consideră că acțiunea este întemeiată, iar actul contestat contravine prevederilor legale, fiind contrar principiului independenței și inamovibilității judecătorului, din următoarele considerente.

Reține prevederile art. 116 alin. (1) și (5) din Constituție și menționează că aceste prevederi pun în evidentă garanțiile constituționale de securitate a mandatului de judecător. La fel, se pune în valoare principiul inamovibilității judecătorului, care constituie a garanție inerentă a independenței judecătorului și care, presupune imposibilitatea eliberării din funcție contrar voinței sale, aparent invocându-se propria sa cerere de demisie.

Inamovibilitatea judecătorului în calitate de instrument al garantării independenței judecătorești este guvernată de voința (acordul) judecătorului, cu excepția dreptului disciplinar, voință care cuprinde numirea, transferul, promovarea și încetarea mandatului prin demisie, cu excepția eliberării judecătorului din funcție pentru motive de ordin disciplinar.

Încălcarea inamovibilității judecătorului atrage după sine încălcarea independenței nu doar a judecătorului, dar și a sistemului judiciar ca atare, precum și a justițiabililor, fapt care erodează nu doar încrederea judecătorilor în Consiliile judiciare, care au ca sarcină de bază apărarea independenței respective, dar și încrederea societății în sistemul judecătoresc, înrădăcinând astfel ideea unui sistem judiciar dependent politic.

Independența judecătorului depinde de respectarea garanțiilor juridice, politice și social-economice. Mecanismul de numire și încetare a mandatului judecătorului este bolta de cheie a independenței judecătorești. Numirea în funcție a judecătorului și încetarea mandatului acestuia constituie două fațete ale aceluiași mecanism unitar, cu funcție unică și cheie de boltă a întregului edificiu al apărării judiciare într-un stat de drept și democratic.

Notează că, în conformitate cu art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 544- XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, „independentă judecătorului este siguranță prin procedeul de numire, suspendare, demisie și eliberare din funcție.

Sintagma „procedeul de demisie” nu doar că evocă, dar și dezvoltă condiția constituțională a voinței judecătorului, ca element al inamovibilității, cu excepțiile de la art. 24 și art. 25 alin. (1) lit. b) - 1) din Legea nr. 544- XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. 2

La caz, atrage atenția asupra faptului că prin cererea de demisie depusă la 30 aprilie 2024, judecătorul Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative și art. 25 alin. (1) lit. a), 26 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, acceptarea demisiei onorabile din funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău, începând cu data de 30 iunie 2024.

Analizând cererea de demisie a judecătorului Liubovi Brînza observă că aceasta este clară, precisă și lipsită de echivoc, fiind datată cu „30 aprilie 2024” și condiționată sub aspectul începutului termenului de a fi eliberat din funcție cu „30 iunie 2024”.

Subliniază că, din cererea de demisie rezultă că reclamanta Liubovi Brînza și-a expus voința de demisie începând cu data de 30 iunie 2024, astfel că cererea de demisie a reclamantei a fost condiționată de o anumită circumstanță (survenirea datei de 30 iunie 2024). Respectiv, fiind cert faptul că în alte condiții decât cele expuse în cererea de demisie, nu și-ar fi dorit eliberarea din funcție prin demisie, fiind gata pentru a participa la evaluare conform Legii nr. 252 din 17 august 2023.

Sub acest aspect comunică că, urmează a se ține cont de faptul că demisia este un act juridic unilateral. Caracterul unilateral al demisiei indică faptul că cererea de demisie nu necesită aprobarea angajatorului, sau, altfel zis, realizarea unui acord între părți. În speță, judecătorul pune capăt, prin demisie, raportului de muncă. Respectiv, un eventual refuz al Consiliului Superior al Magistraturii de a accepta cererea de demisie începând cu data indicată în cerere (conform voinței judecătorului) nu are suport juridic.

Contrar celor expuse supra, prin Hotărârea nr. 223/17 din 7 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a acceptat cererea de demisie a judecătoarei Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău. S-a eliberat Liubovi Brînza din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu data de 8 mai 2024.

Inițial, menționează faptul că Hotărârea CSM nr. 223/17 din 7 mai 2024 este ambiguă și nedefinitivată.

Astfel, în pct. 1 al părții dispozitive se indică faptul că „Se acceptă cererea de demisie”, fiind cert faptul că cererea de demisie a judecătoarei Liubovi Brînza a fost acceptată integral, adică începând cu data de 30 iunie 2024. Însă, în pct. 2 al părții dispozitive, contrar celor indicate în pct. 1, Consiliul Superior al Magistraturii dispune eliberarea judecătorului din funcție începând cu data de 8 mai 2024.

Totodată, deduce că Legea nr. 252 din 17 august 2023 nu prevede expres din ce dată urmează a fi demis judecătorul: cu data examinării cererii 3 sau cu data indicată în cererea de demisie de ultimul. Din punct de vedere procedural, Legea impune magistratului o singură condiție de ordin formal, și anume: să depună cererea de demisie într-un termen mai restrâns (20 zile).

Prin urmare, consideră eronată poziția Consiliului Superior al Magistraturii cu referire la faptul că termenul de 10 zile indicat în art. 3 alin. (5) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 este un termen în care cererea de demisie a judecătorului de la Curtea de Apel Chișinău urmează a fi examinată cu eliberarea din funcție a judecătorului din data adoptării hotărârii. Or, pe de o parte, se atestă că Legea a condiționat magistratul doar la depunerea cererii de demisie, iar termenul de eliberare din funcție nu este reglementat, iar, pe de altă parte, chiar și așa contrar celor enunțate, judecătorul Liubovi Brînza nu a fost eliberată din data adoptării hotărârii - 7 mai 2024, după cum se invocă, dar începând cu 8 mai 2024. Astfel că însăși Consiliul Superior al Magistraturii acceptă faptul că judecătorul poate fi demis ulterior examinării cererii sale.

În acest sens, menționează că atât Legea nr. 544- XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, cât și Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, nu reglementează temei de admitere sau demisie parțială a judecătorului.

Astfel, în situația în care Consiliul Superior al Magistraturii a ajuns la concluzia că cererea de demisie urmează a fi admisă în sensul eliberării magistratului din funcție începând cu o altă dată decât cea solicitată de judecător, urma: fie să respingă cererea de demisie în sensul formulat, cu informarea comisiei de evaluare despre hotărârea adoptată sau cel puțin să invite judecătorul în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru a clarifica dacă „susține cererea de demisie în sensul formulat”, or, „renunță la cerere și dorește parcurgerea procedurii de evaluare externă a integrității etice și financiare”.

Cu toate că a solicitat examinarea chestiunii privind demisia onorabilă în lipsa sa, Consiliul Superior al Magistraturii constatând imposibilitatea examinării acesteia, urma prin prisma prevederilor art. 22, 85, 87 din Codul administrativ, care garantează destinatarului dreptul de a participa la procedura administrativă și a-și expune poziția asupra cererii sale, să solicite poziția judecătorului cu referire la începutul termenului de demisie, drept, care în speță a rămas nevalorificat și obligație pozitivă a autorității neîndeplinită.

De asemenea, art. 94 și art.118 alin. (1) din Codul administrativ, obligă autoritatea publică înainte de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil, să garanteze dreptul de a fi audiat în 4 legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis.

Astfel, cu toate că prin cererea de demisie a solicitat examinarea acesteia în lipsa sa, având în vedere că Consiliului Superior al Magistraturii a considerat că judecătorul urmează a fi demis din funcție începând cu o altă dată decât cea solicitată, contrar voinței sale, urma să garanteze dreptul de a fi audiat în legătură cu data eliberării din funcție.

Încălcările semnalate arată dezonorarea totală a drepturilor în procedura administrativă, în egală măsură acestea confirmă arbitrariul și ignorarea obligațiilor ce însoțesc întreaga activitate administrativă de la inițiere până la finalizare.

În lumina celor menționate, consideră că Hotărârea nr. 223/17 din 7 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, este vădit ilegală. b) Argumentele Pârâtului

La 27 septembrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință la cererea de chemare în judecată depusă de Liubovi Brînza, solicitând respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ depusă de Liubovi Brînza împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 223/17 din 7 mai 2024 cu privire la cererea de demisie din funcție a judecătorului Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea referinței a indicat că, potrivit informației deținute de CSM, la data de 11 aprilie 2024 Curtea de Apel Chișinău a recepționat mesajele Comisiei Vetting, cu privire la notificarea judecătorilor Curții privind inițierea evaluării, judecătorii având la dispoziție 20 de zile pentru a decide dacă acceptă evaluarea ori depun cerere de demisie.

La 30 aprilie 2024 judecătorul Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău a depus în adresa Consiliului Superior al Magistraturii cererea prin care a solicitat acceptarea demisiei din funcția de judecător, în baza art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 cu privire la evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu 30 iunie 2024

Chestiunea privind demisia judecătorului Liubovi Brînza a fost inclusă pe agenda ședinței nr. 17 din 7 mai 2024, ora 09:30.

La ședința Plenului CSM nr. 17 din 10 mai 2024 s-au prezentat toți cei 10 membri aflați în exercițiul funcțiunii. Cu votul unanim al membrilor prezenți a fost votată agenda ședinței, inclusiv cea suplimentară (cu modificările propuse de către unul din membri) și s-a purces la examinarea chestiunilor. 5

În ședința Plenului CSM judecătorul Liubovi Brînza nu s-a prezentat, însă a depus o cerere de examinare în lipsă, care cu votul a 10 membri a fost acceptată, considerându-se posibil examinarea chestiunii în lipsa judecătorului vizat.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii examinând cererea și dosarul personal, în rezultatul desfășurării procedurii de votare, cu 10 (zece) voturi pro și 0 (zero) voturi împotrivă ale membrilor CSM prezenți la ședință, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, art. 4, 17, 24 și 25 din Legea nr. 947- XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 223/17 din 07 mai 2024 prin care s-a acceptat în parte cererea de demisie a judecătorului Brînza Liubovi de la Curtea de Apel Chișinău și s-a eliberat doamna Liubovi Brînza din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea cu privire la statutul judecătorului, din data de 8 mai 2024.

Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la 8 iulie 2024, Brînza Liubovi a înaintat acțiune în contencios administrativ către Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând instanței de judecată anularea în tot a Hotărârii nr. 223/17 din 7 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a eliberat Liubovi Brînza din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu data de 08 mai 2024.

Consiliul consideră argumentele invocate drept nefondate dat fiind următoarele.

Menționează că, este cunoscut faptul că, mai mulți judecători printre care și judecătorul Brînza Liubovi, în termenul de 20 zile de la notificarea privind inițierea evaluării în condițiile Legii nr. 252 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative din 17 august 2023, au depus cereri de demisie. Astfel, demisia judecătorului nominalizat a fost generată nu doar de Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, modificată prin Legea nr. 246 din 29.07.2022, în vigoare 26.08.2022, dar inclusiv de Legea nr. 252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, care, reglementează distinct procedura și termene de examinare a cererilor nominalizate.

Din acțiunea înaintată rezultă că, judecătorul își exprimă dezacordul în ceea ce privește data la care a fost dispusă eliberarea din funcție și anume 8 mai 2024, în loc de 30 iunie 2024.

Indică că, într-adevăr Legea nr. 252/2023 nu prevede expres din ce dată urmează a fi demis judecătorul: cu data examinării cererii sau cu data 6 indicată în cererea de demisie de ultimul. În acest sens, relevantă la caz este jurisprudența Curții Constituționale care, în hotărârile nr. 21 din 24.06.2015 (pct.67) și nr. 9 din 7.04.2022 (pct.83) a reținut că actul trebuie interpretat în sensul în care poate produce efecte, nu în sensul în care nu produce efecte. Altfel spus, o normă juridică trebuie interpretată în sensul său pozitiv, care generează efecte juridice, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de text în contextul său.

Menționează că, Legea nr. 252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative este o lege specială care stabilește o procedură specială de demisie a judecătorilor, subiecți ai evaluării (la caz, judecătorii Curții de Apel aflați în funcție), care nu doresc să fie supuși evaluării externe. Astfel, prin derogare de la prevederile Codului administrativ, Legea nr.947- XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, această lege stabilește termeni restrânși de depunere și examinare a cererii de demisie și de expunere asupra acesteia, procedura restrânsă fiind impusă prin scopul urmărit la adoptarea Legii - demisia imediată a judecătorului care nu dorește să fie supus evaluării.

Corespunzător, examinând cererea de demisie a judecătoarei Brînza Liubovi depusă în temeiul art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 252/2023, CSM a admis -o în parte și anume a fost acceptată cererea de demisie, iar ce ține de termen, s-a ținut cont de scopul urmărit de Legea specială, dar si de practica stabilită la examinarea similară a cererilor de demisie înaintate în baza Legii 65/2023, fiind stabilită data de 8 mai 2024.

În continuare subliniază că, art. 22 alin. (8) din Legea nr. 252/2023 stabilește că, judecătorii și procurorii, aflați în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care au promovat evaluarea, își continuă activitatea în calitate de judecător sau, după caz, de procuror. Iar acceptarea cererii de demisie la data indicată de reclamantă ar contravine și prevederilor enunțate, or, s-ar admite activitatea unui judecător care nu a trecut evaluarea.

Notează că, nu urmează a fi reținut argumentul invocat de reclamantă precum că, CSM urma să îi respingă cererea de demisia în sensul formulat, fie urma să îl invite pe judecător ca să concretizeze circumstanțele fie își susține cererea, fie renunță la cerere și dorește parcurgerea procedurii de evaluare.

Sub acest aspect indică că, coroborând prevederile art. 3 din Legea nr. 252/2023 „subiecții de evaluare” și art. 12 al aceleiași Legi „Inițierea procedurii de evaluare” nici una dintre scenariile propuse de reclamantă nu îi sunt favorabile. Or, la momentul examinării cererii de demisie depuse în temeiul art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 252/2023 era expirat atât termenul de retragere a cererii de demisie (20 zile de la notificare care a expirat la 2 mai 2024) cât și cel de depunere a declarațiilor/ chestionarului de etică 7 specificate la art. 12 din Legea nr. 252/2023 (care este de 10 zile de la notificare privind inițiere care a expirat la 22 aprilie 2024).

Depunerea cererii de demisie după expirarea acestui termen, indiferent de motivul invocat, se echivalează cu nepromovarea evaluării (art. 3 alin. (4) din Legea nr. 252/2023). Lipsa unei justificări rezonabile pentru refuzul de a prezenta sau neprezentarea în termen a declarațiilor ori a chestionarului respective reprezintă temei pentru constatarea de către comisia de evaluare a nepromovării evaluării (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 252/2023).

Subliniază că, sunt nejustificate criticile formulate de reclamantă precum că, CSM nu a garantat dreptul de a fi audiat în legătură cu data eliberării din funcție. Or, așa cum atestă materialele procedurii administrative, prin cererea din 30 aprilie 2024, judecătoarea a solicitat examinarea cererii de demisie în lipsa sa. Ședința Plenului CSM din 7 mai 2024 a fost publică, fiind transmisă live pe pagina web a Consiliului. Chiar de la prima cerere (cererea de demisie a jud. Eugeniu Clim ), atunci când a fost pusă în discuție termenul de la care urmează a fi eliberat din funcție, au fost expuse considerentele pentru care cererile de demisie au fost acceptate începând cu data de 8.05.2024. Subiectul ce ține de demisia judecătorului Brînza Liubovi a fost discutat la nr. 15 din cele 18 cereri depuse, adică, puțin înainte de final (când soluția care urmează a fi adoptată era mai mult decât evidentă) reclamanta având timp suficient de a interveni și a solicita Consiliului, inclusiv prin aplicația ZOOM, pentru a se expune pe marginea cererii.

Subsecvent Consiliul menționează că, în corespundere cu prevederile art. 137 alin. (3), (4) Cod Administrativ, cu referire la cererile de demisie depuse de judecătorii care au fost notificați în temeiul Legii nr. 252/2023, dar care au refuzat să treacă procedura de evaluare, Plenul CSM și-a realizat dreptul discreționar în același mod și anume toate demisiile au fost acceptate, iar judecătorii au fost eliberați din data de 8 mai 2024 .

Reclamanta Liubovi Brânza, în ședința de judecată de examinare pe fond nu s-a prezentat, procedura de citare legală a fost executată. Reclamanta a depus cerere de amânare, însă constatând că la cererea de amânare nu au fost anexate probe care ar confirma imposibilitatea prezentării în ședința de judecată, Completul de judecată a purces la examinarea pe fond în lipsa reclamantei. 8

Art. 5 din Codul administrativ: „Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”

Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ: „Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”

Art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din Codul administrativ: „Actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile - actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat; b) acte favorabile - actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de orice fel.”

Art. 17 din Codul administrativ: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

Art. 20 din Codul administrativ: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.”

Art. 93 alin.(1) din Codul administrativ: „Fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția.”

Art. 163 lit. c) din Codul administrativ: 9 „Procedura de examinare a cererii prealabile nu se efectuează dacă: legea prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de judecată.”

Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”

Art. 219 lin. (1) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

Art. 221 alin. (1) din Codul administrativ: „Autoritățile publice sînt obligate să prezinte instanței de judecată, concomitent cu referința, dosarele administrative. La solicitarea instanței de judecată, autoritățile publice sînt obligate să prezinte suplimentar și alte documente pe care le dețin, inclusiv cele electronice, și să acorde informații.”

Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ: „Examinînd acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărîri: f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)-e).”

Art. 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996 (în vigoare la data emiterii actului): „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate în conformitate cu prevederile Codului administrativ. Contestațiile se examinează de un complet format din 5 judecători. Hotărîrile Curții Supreme de Justiție adoptate în condițiile alin.(2) sînt irevocabile și intră în vigoare la data adoptării.”

Art. 25 alin. (1) lit. a) și alin. (2) - (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 (în vigoare la data emiterii actului): „Judecătorul este eliberat din funcție în cazul: a) depunerii cererii de demisie; Eliberarea judecătorului din funcție se face prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Modul de eliberare din funcție a judecătorului și de contestare a hotărîrii de eliberare se stabilește de legislație.”

Art. 26 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995: 10 „Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorabilă a acestuia din funcție dacă, în exercițiul funcțiunii și în afara relațiilor de serviciu, el nu a comis fapte care discreditează justiția sau compromit cinstea și demnitatea de judecător.”

Art. 1 din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative: „Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare externă a integrității etice și financiare (în continuare - evaluare) a judecătorilor, procurorilor și altor subiecți menționați în prezenta lege.”

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 252 din 17 august 2023: „Evaluarea reprezintă un exercițiu excepțional, unic și limitat în timp, efectuat pentru verificarea integrității subiecților prevăzuți la art. 3 alin. (1).”

Art. 3 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. c), alin. (4) - (5) din Legea nr. 252 din 17 august 2023: „În temeiul prezentei legi sunt evaluați: b) judecătorii curților de apel aflați în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi; Nu sunt supuși evaluării conform prezentei legi: c) judecătorii și procurorii, care fac parte din una dintre categoriile menționate la alin.(1) și care, în termen de 20 de zile de la notificarea privind inițierea evaluării, depun cerere de demisie, cu excepția celor care și-au retras cererea de demisie în interiorul termenului respectiv; Cererea de demisie depusă în condițiile alin. (2) lit. c) poate fi retrasă doar în interiorul termenului de 20 de zile. Depunerea cererii de demisie după expirarea acestui termen, indiferent de motivul invocat, se echivalează cu nepromovarea evaluării. La data recepționării cererii de demisie, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor sau, după caz, Procurorul General informează despre aceasta comisia de evaluare corespunzătoare. Cererea de demisie se examinează și se soluționează în cel mult 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4), cu informarea comisiei de evaluare despre hotărârea adoptată.”

Conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată inter alia de revendicarea de către reclamanți a încălcării unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice. La caz, aceste condiții de încălcare a unui drept prin activitatea administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii sunt întrunite. 11

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, reclamanta Liubovi Brînza a utilizat corect tipul acțiunii în contestare, conform art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ pentru revendicarea drepturilor sale, or reclamanta prin acțiunea sa solicită anularea actului administrativ individual.

De asemenea, acțiunea în contencios administrativ este înaintată de reclamanta Liubovi Brînza la instanța competentă jurisdicțional și teritorial. Or, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.

Potrivit, art. 209 alin. (1) din Codul administrativ se prevede că, acțiunea în contestare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.

Art. 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19.07.1996, prevede că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că la 10 iunie 2024 a fost remis în adresa reclamantei Liubovi Brînza copia hotărârii nr. 223/17 din 7 mai 2024 prin intermediul poștei electronice, (f.d. 13, dosarul administrativ), acțiunea fiind depusă la 8 iulie 2024, astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, acțiunea este depusă în termen.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, la caz, motive de inadmisibilitate a prezentei acțiuni, în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) din Codul administrativ nu sunt, deci acțiunea este admisibilă și urmează a fi examinată în fond.

În privința netemeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În cadrul dezbaterilor judiciare, din analiza probelor administrate în conformitate cu legea, s-a stabilit cu certitudine următoarele fapte.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 978-III din 26 noiembrie 2002, Liubovi Brînza a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria sectorului Centru, mun. Chișinău, pe un termen de 5 ani. 12

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1310-IV din 26 septembrie 2007, Liubovi Brînza a fost numită în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1848-VII din 27 noiembrie 2015, Liubovi Brînza a fost numită, prin transfer, în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău.

La 30 aprilie 2024, judecătorul Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău a depus în adresa Consiliului Superior al Magistraturii cerere, prin care a solicitat acceptarea demisiei din funcția de judecător, în temeiul art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 cu privire la evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu 30 iunie 2024. De asemenea a solicitat examinarea prezentei cereri în absența sa.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, reținând că cererea de demisie înaintată de judecătorul Liubovi Brînza a fost formulată ca urmare a notificării primite din partea Comisiei Vetting privind inițierea evaluării externe și, prin urmare, are loc în contextul aplicării Legii nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, a constatat că această cerere urmează a fi examinată în temeiul art. 3 alin. (5) din legea menționată. În consecință, la data de 7 mai 2024, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, al art. 4, 17, 24 și 25 din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996, art. 3 alin. (5) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 cu privire la evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, cu votul unanim al celor 10 membri cu drept de vot prezenți la ședință, Consiliul a emis Hotărârea nr. nr. 223/17 prin care a acceptat cererea de demisie a judecătorului Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău și a dispus eliberarea acesteia din funcție începând cu data de 8 mai 2024.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată, la data de 8 iulie 2024, Liubovi Brînza a formulat o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 223/17 din 7 mai 2024, prin care s-a eliberat Liubovi Brînza din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) și art. 26 din Legea nr. 544- XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, începând cu data de 8 mai 2024

În susținerea cererii, reclamanta și-a exprimat dezacordul cu faptul că s-a dispus acceptarea cererii de demisiei și eliberare din funcție din data de 8 mai 2024 și nu 30 iunie 2024 după cum a solicitat,

Completul de judecată reține că, potrivit art. 17 lit. b) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, independența judecătorului este garantată, printre altele, prin existența unei proceduri 13 clare, transparente și demne de eliberare din funcție, inclusiv prin posibilitatea demisiei. Această garanție normativă are drept scop asigurarea stabilității statutului profesional al judecătorului și permite exercitarea nestingherită a atribuțiilor judiciare într-un cadru predictibil și coerent.

În cazul din speță, judecătorul Liubovi Brînza a formulat cererea de demisie din proprie inițiativă, exercitând astfel un drept personal și discreționar, consacrat expres de art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/1995. Or, potrivit acestei norme, judecătorul are posibilitatea de a se retrage din funcție, fără obligația de a-și motiva decizia, cu respectarea condițiilor și procedurilor legale aplicabile în materie.

Totodată, în cererea sa de demisie reclamanta a făcut referire la prevederile art. 3 alin. (2) lit. c) și (5) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor. Această trimitere la norma de drept, confirmă faptul că cererea de demisie a judecătorului Liubovi Brînza are loc prin efectul legii privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor nr. 252 din 17 august 2023, fiind depusă urmare a notificării de Comisia vetting cu privire la inițierea evaluării externe.

Prin urmare depunerea cererii de demisie a avut ca scop evitarea evaluării, iar nu exprimarea unei voințe libere și necondiționate de retragere din funcție în afara acestui context, Or, în asemenea circumstanțe, sunt pe deplin incidente prevederile legale speciale care reglementează regimul juridic al demisiei în contextul procedurii de evaluare externă, iar eliberarea din funcție nu poate fi disociată de efectele notificării emise de Comisia de evaluare.

Având în vedere contextul juridic specific, cererea de demisie formulată de Liubovi Brînza a fost examinată de Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/1995, în coroborare cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor. Întrucât această din urmă reglementare are caracter de lege specială, în caz de conflict normativ, ea prevalează asupra prevederilor generale, în temeiul principiului lex specialis derogat legi generali.

Din conținutul hotărârii contestate rezultă că, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitarea judecătorului Liubovi Brînza privind acceptarea demisiei începând cu data de 30 iunie 2024, reținând că legiuitorul a stabilit termeni limitați pentru demisia judecătorilor care nu doresc să fie supuși evaluării externe. Stabilirea termenului de 30 iunie 2024 ar fi implicat două situații care nu reprezintă de fapt voința judecătorului. Așadar fiind stabilit termenul de demisie cu 30 iunie 2024 ar fi implicat expedierea candidatului pentru evaluarea externă, iar din conținutul cererii este clar că judecătorul nu a dorit acest fapt. Ori, norma la acest capitol este destul de clară și stabilește că depunerea de către judecător a cererii de 14 demisie după expirarea acestui termen, indiferent de motivul invocat, se echivalează cu nepromovarea evaluării.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a susținut că Liubovi Brînza, solicitând demisia din funcția de judecător de la Curtea de Apel Chișinău în baza art. 3 din Legea nr. 252 din 17 august 2023, privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, lege specială care stabilește o procedură specială de demisie a judecătorilor acestei instanțe, a exprimat dezacordul să fie supusă evaluării externe și în aceste condiții, cererea de demisie a acesteia a fost examinată și admisă necondiționat în interiorul termenului de 10 zile, stabilit prin lege.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, completul de judecată constată că cererea de demisie formulată de judecătorul Liubovi Brînza nu se supune regimului juridic general instituit de Legea nr. 544/1995 privind statutul judecătorului, interpretate în mod izolat, ci se încadrează în regimul derogatoriu instituit prin Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor.

Această lege specială este aplicabilă exclusiv în contextul evaluării externe, iar potrivit principiului general de drept lex specialis derogat legi generali, prevalează în cazul unui conflict normativ față de reglementările cu caracter general.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă în mod neechivoc că cererea de demisie a fost depusă de către Liubovi Brînza ulterior notificării primite de la Comisia de evaluare. În consecință, devin incidente dispozițiile speciale ale Legii nr. 252/2023, care reglementează expres situațiile de acest tip, și nu normele generale ale Legii nr. 544/1995 care nu conține dispoziții referitoare la demisia judecătorului aflat în procedura de evaluare externă.

Completul de judecată reține că procesul de evaluare externă a judecătorilor constituie un mecanism legislativ unic în sistemul de drept al Republicii Moldova, instituit în cadrul reformei sistemului judiciar și guvernat de norme speciale, clare, previzibile și imperative. Scopul declarat al acestor norme este consolidarea transparenței, responsabilității și integrității în exercitarea funcției de judecător. Reglementările în cauză au fost supuse controlului de constituționalitate de către Curtea Constituțională, care a confirmat compatibilitatea lor cu prevederile Legii fundamentale, validând astfel caracterul legitim și proporțional al cadrului normativ adoptat.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 3 din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, rezultă că legiuitorul a instituit în sarcina judecătorilor notificați cu privire la inițierea procedurii de evaluare obligația de a opta, în termen de 20 de zile de la notificare, între două alternative legale: fie acceptarea evaluării externe, 15 fie depunerea unei cereri de demisie. Acest regim dual, expres prevăzut de lege, are menirea de a delimita în mod clar și obiectiv opțiunile disponibile, excluzând posibilitatea tergiversării sau a utilizării abuzive a dreptului la demisie pentru a evita procedura de evaluare.

După expirarea termenului de 20 de zile prevăzut pentru exprimarea opțiunii, cererea de demisie formulată în acest context este supusă soluționării de către Consiliul Superior al Magistraturii în termen de cel mult 10 zile, conform art. 3 alin. (5) din aceeași lege. Hotărârea emisă în urma examinării cererii de demisie are efect constitutiv și determină data încetării efective a mandatului de judecător.

În cauza de față, potrivit hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la 11 aprilie 2024 Curtea de Apel Chișinău a recepționat mesajele Comisiei Vetting, cu privire la notificarea judecătorilor Curții privind inițierea evaluării externe, iar la data de 30 aprilie 2024 reclamanta a depus cerere de demisie. Prin urmare, cererea a fost formulată în interiorul termenului de 20 de zile, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor speciale prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. c) și alin. (5) din Legea nr. 252/2023.

Aceste prevederi impun Consiliului Superior al Magistraturii obligația legală de a informa comisia de evaluare competentă despre primirea cererii de demisie și de a adopta o hotărâre în termen de 10 zile calculat de la expirarea perioadei de 20 de zile, respectiv termenul legal acordat judecătorului pentru exprimarea opțiunii. Comunicarea rezultatului către comisie face parte integrantă din procedura reglementată de lege, fiind esențială pentru coordonarea procesului de evaluare cu deciziile privind statutul funcției.

Instanța reține că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 252 din 17 august 2023 nu condiționează data încetării mandatului de judecător de existența unor motive sau circumstanțe particulare, precum durata activității sau intențiile personale ale judecătorului. Această concluzie decurge din caracterul obiectiv și imperativ al cadrului normativ instituit de lege, care stabilește reguli clare, uniforme și aplicabile tuturor judecătorilor supuși procedurii de evaluare externă. Astfel, interpretarea subiectivă sau flexibilă a normei este exclusă, fiind contrară scopului urmărit de legiuitor.

Completul de judecată subliniază existența unei distincții juridice fundamentale între cererea de demisie formulată în temeiul reglementării generale prevăzute de Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului și cererea depusă în contextul special al procedurii de evaluare externă, reglementată de Legea nr. 252 din 17 august 2023. Această distincție nu este pur formală, ci produce efecte juridice concrete asupra modului de calcul al termenelor procedurale aplicabile și asupra stabilirii datei efective a încetării mandatului de judecător. În timp ce regimul general permite retragerea discreționară din funcție în condițiile stabilite de lege, regimul 16 special instituit de Legea nr. 252/2023 presupune restricții procedurale suplimentare, aplicabile în mod uniform tuturor judecătorilor supuși evaluării externe, în vederea asigurării transparenței și integrității procesului.

În această ordine de idei, instanța respinge argumentul reclamantei potrivit căruia cererea sa de demisie ar fi trebuit acceptată cu data indicată în mod unilateral — respectiv 30 iunie 2024 — întrucât o asemenea abordare ar conduce la o interpretare arbitrară și subiectivă a cadrului normativ aplicabil. Acceptarea acestui argument ar echivala cu recunoașterea unui drept discreționar al judecătorului de a-și stabili data ieșirii din funcție în afara regimului procedural impus de Legea nr. 252/2023, ceea ce ar crea o lacună legislativă contrară principiilor fundamentale ale legalității, securității juridice și egalității în aplicarea legii. O astfel de practică ar genera incertitudine juridică, interpretări contradictorii ale normei și ar deschide posibilitatea unor tratamente diferențiate, cu risc de arbitrariu.

Instanța de asemenea constată lipsa de relevanță juridică a motivării invocate de reclamant, potrivit căreia, în situația în care Consiliul Superior al Magistraturii a ajuns la concluzia că cererea de demisie urmează a fi admisă în sensul eliberării magistratului din funcție începând cu o altă dată decât cea solicitată de judecător, urma să invite judecătorul în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru a clarifica dacă ,,susține cererea de demisie în sensul formulat”, or, ,,renunță la cerere și dorește parcurgerea procedurii de evaluare externă a integrității etice și financiare”, or reclamanta în cerere sa de demisie a solicitat examinarea cererii în absența sa, iar în cadrul ședinței cu 10 (zece) voturi pro și 0 (zero) împotrivă ale membrilor prezenți la ședință, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cerere privind examinarea subiectului în lipsa judecătorului Liubovi Brînza.

Într-un final, pentru a putea fi calificat ca fiind ilegal, un act administrativ trebuie să încalce o normă juridică aplicabilă care conferă protecție unui drept subiectiv sau interes legitim al persoanei vizate. În prezenta cauză, instanța constată că nu a fost invocată și nici dovedită vreo normă legală care să fi fost încălcată de autoritatea emitentă a actului administrativ. Dimpotrivă, cererea reclamantului a fost soluționată cu respectarea prevederilor imperative ale Legii nr. 252/2023, precum și în concordanță cu procedura legală aplicabilă în materie. În aceste condiții, nu poate fi reținută existența unei ilegalități a actului contestat.

Completul de judecată punctează că Hotărârea nr. 223/17 din 7 mai 2024 a fost emisă de o autoritate publică competentă, în limitele competenței sale legale, în termenul prevăzut de lege și cu respectarea tuturor exigențelor procedurale stabilite de cadrul normativ aplicabil. Îndeplinirea acestor condiții conferă actului administrativ în cauză caracterul de act legal, temeinic și proporțional, în sensul jurisprudenței constante privind 17 validitatea actelor emise de autoritățile administrative în exercitarea atribuțiilor lor.

Având în vedere constatările de fapt și de drept reținute în cauză, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 223/17 din 7 mai 2024, prin care a fost soluționată cererea de demisie a judecătorului Liubovi Brînza, a fost adoptată cu respectarea prevederilor imperative ale Legii nr. 544/1995, în coroborare cu dispozițiile Legii nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, fiind în deplină concordanță cu regimul juridic aplicabil în materia demisiei în contextul procedurii de evaluare. Actul emis reflectă aplicarea corectă a legii în raport cu situația concretă dedusă judecății.

În consecință, având în vedere ansamblul motivelor reținute în prezenta hotărâre, instanța de judecată constată că acțiunea depusă de Liubovi Brînza, prin care se solicită anularea Hotărârii nr. 223/17 din 7 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, este nefondată. În lipsa unui temei legal care să justifice admiterea acțiunii, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 191, alin. 5, lit. a), art. 224, alin. 1, lit. f) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Liubovi Brînza împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea actului administrativ individual defavorabil. Hotărârea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 18