3d-81/24 — cu privire la anularea actelor administrative

3d-81/24 — cu privire la anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

H O T Ă R Â R E

În numele legii

cu privire la cererea de chemare în judecată depusă de

Brînza Liubovi

împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura Generală

cu privire la anularea actelor administrative,

(Dosarul 3d-81/24

PIGD 2-19110203-01-3d-30082024)

La eliberarea acordului privind începerea urmăririi penale

Consiliul Superior al Magistraturii verifică dacă faptele expuse

în sesizare demonstrează o bănuială rezonabilă privind comiterea

de către judecător a infracțiunii incriminate, fără a da apreciere

calități și veridicității probelor și materialelor prezentate.

02 iunie 2025

Textul corespunde cu originalul

Examinând în ședință de judecată publică cererea de chemare în

judecată depusă de către Liubovi Brînza, reprezentată de avocatul

Anatolie Ceachir,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

Olesea Suduc, grefier

Cu participarea:

reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii, Olesea Ciobanu

constată următoarele:

ÎN FAPT

A. Poziția reclamantei. (f.d. 5-8, vol. I, f.d.71-74, vol. II)

Anatolie Ceachir, a depus acțiune în contencios administrativ, concretizată

ulterior în data de 08 decembrie 2020, împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, prin care a solicitat:

- anularea hotărârii nr.559/26 din 04 decembrie 2018 cu privire la admiterea sesizării

Procurorului General, Eduard Harunjen, privind acordul la pornirea urmăririi

penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza, darea

acordul Procurorului General la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului

Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău potrivit art. 307 alin. (l) și art. 303

alin. (3) din Codul penal;

- anularea hotărârii nr. 560/26 din 04 decembrie 2018 cu privire la admiterea sesizării

Procurorului General, Eduard Harunjen, privind acordul la pornirea urmăririi

penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza, darea

acordul Procurorului General la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului

Liubovi Brînza de la Curtea de Apel Chișinău potrivit art.42 alin.(4) și art. 307

alin. (l) din Codul penal.

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 559/26 și nr. 560/26 din 04

decembrie 2018, sunt ilegale, neîntemeiate și pasibile anulării din motiv că

în argumentarea necesității examinării sesizării Procurorului General în

ședință închisă, președintele Consiliului Superior al Magistraturii a invocat

faptul că sesizările conțin informații, care ar putea prejudicia mersul anchetei

și s-a invocat prevederile pct. 9.5. din Regulamentul cu privire la organizarea

Consiliului Superior al Magistraturii.

publicul larg, însă nu și la persoana în privința cărora s-au adoptat hotărârile

Consiliului Superior al Magistraturii contestate, în vederea excluderii

1

oricărui element arbitrariu și abuziv ale drepturilor judecătorului vizat în

hotărâre.

contrară unui proces echitabil, or, prin examinarea fără participarea

reclamantei a fost afectată legalitatea procedurii fiind admisă o ingerință în

realizarea drepturilor reclamantei la apărare protejate de Convenția

Europeană.

contestate au fost încălcate dispozițiile art. 15, 17 și 18 ale Legii nr. 947-XIII

din 19 iulie 1996, or, Consiliul Superior al Magistraturii este obligat să citeze

persoanele a căror problemă le examinează. La examinarea problemelor ce

urmează a fi soluționate în ședința Consiliului Superior al Magistraturii sunt

ascultate persoanele în privința cărora problemele se examinează, aceste

persoane au dreptul să participe la cercetarea documentelor și a altor

materiale necesare, precum și dreptul de a recuza unul sau mai mulți membri

ai Consiliului Superior al Magistraturii.

afla în Penitenciarul de detenție preventivă a Centrului Național Anticorupție

fiind înștiințată doar că se vor examina sesizările Procurorului General. Deci,

Consiliul Superior al Magistraturii nu a întreprins măsuri pozitive de a

asigura prezența reclamantei în ședința din 04 decembrie 2018, prin ce de

jure și de facto a încălcat dreptul garantat de art.26 din Constituție și art. 6§3

din CEDO.

General, cât și în hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.559/26

din 04 decembrie 2018, a argumentului privind emiterea ilegală și contrar

prevederilor art.469, alin. (l), pct.9), art.471 alin.(2) din Codul de procedură

penală, art. 260 din Codul de executare și a art. 90 alin.(8) din Codul penal,

a deciziei nr.21r-532/18 din 27 septembrie 2018 a Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău prin care s-a admis cererea de recurs, s-a casat încheierea

primei instanțe și s-a anulat condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei în privința condamnatului xxxxx, cu stingerea

antecedentului penal, nu este întemeiat fiind o interpretare eronată și abuzivă

din partea Procurorului General și menținută de către Consiliul Superior al

Magistraturii.

Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, la 28 noiembrie 2019, a

depus explicații scrise, fiind argumentate în detaliu motivele de drept care au

stat la emiterea deciziei din 27 septembrie 2018, care este una legală

întemeiată, adoptată cu respectarea dispozițiilor legale.

o ordonanță în temeiurile prevăzute de art. 275 alin. (1) din Codul de

procedură penală, din motivul existenței circumstanțele care exclud

urmărirea penală și anume nu există faptul infracțiunii.

2

rezonabile privind săvârșirea de către judecătorul Svetlana Tizu a infracțiunii

prevăzute de art. 307, alin. (l) din Codul penal, infracțiune pe care a comis-

o la instigarea, prin corupție, de către judecătorul Liubovi Brînza, sunt

neîntemeiate și lipsite de substanță, deoarece bănuiala rezonabilă presupune

existența faptelor sau a informațiilor, care ar convinge un observator obiectiv

că persoana în cauză ar fi putut săvârși infracțiunea.

sale a menționat că nu va reține argumentele aduse de judecătorul Liubovi

Brînza în apărarea sa, pe motiv că Consiliul Superior al Magistraturii nu este

în drept să se expună asupra încadrărilor juridice a acțiunilor sau inacțiunilor

persoanei.

urmau să constate că lipsesc probe care ar servi la pornirea procesului penal.

La caz, din cele relatate în hotărârile contestate nu rezultă că au fost

prezentate careva probe ce ar servi la pornirea urmăririi penale, fapt care a

fost acceptat formal de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii

la emiterea hotărârilor contestate.

a cauzei penale în privința acesteia, pe episodul xxxxx, de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42, art. 307 alin.(l) din Codul penal, a servit

„discuțiile purtate de către xxxxx cu xxxxx în biroul de serviciu a decanului

facultății de drept a USM din 21 august 2018”, folosite de către organul de

urmărire penală ca probe acumulate în cauza penală în privința lui xxxxx.

Astfel că, xxxxx a fost pus sub bănuiala de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.324 din Codul penal, pe când Liubovi Brînza în prezenta cauză este

pusă sub învinuirea de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42, art. 307,

alin. (l), art. 303 din Codul penal.

procedură penală urmează a fi făcută adlitteram, ci nu extensiv. Interpretarea

textului de lege sus-enunțat prin conferirea posibilității folosirii pe marginea

unor cauze penale privind alte componențe de infracțiune a datelor obținute

într-o altă cauză penală prin recurgerea la măsuri special de investigație este

contrară principiului legalității, sub aspectul cerinței de claritate și

previzibilitate a legii.

încălcat, deoarece prin ordonanța din 10 decembrie 2018 aceasta a fost

recunoscută în calitate de bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art.42

al.(4), art.307 al.(l) din Codul penal, bănuire pe care nu a recunoscut-o și la

data aducerii acesteia la cunoștință.

xxxxx, cât și folosirea probelor administrate în prezenta cauză penală sunt

inadmisibile, deoarece au fost colectate cu încălcarea prevederilor art. 94 din

Codul de procedură penală, iar potrivit prevederilor art. 251 din Codul de

procedură penală urmează a fi declarate nule și înlăturate din prezenta cauză.

3

Magistraturii a admis sesizările Procurorului General, referitor la eliberarea

acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința

judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza, în baza a 2

componențe de infracțiune și anume art. 303, alin. (3) și art.44, art. 307, alin.

(l) din Codul penal.

examinarea demersului Procurorului General privind eliberarea acordului la

pornirea urmăririi penale nu a făcut trimitere la careva acte, aceasta nefiind

motivată și purtând un caracter abstract. Reclamanta a evidențiat că

Consiliului Superior al Magistraturii îi revenea obligația de a examina sub

toate aspectele materialele cu privire la pornirea urmăririi penale, reținerea,

aducerea silită, arestarea sau percheziționarea judecătorului, în scopul

evitării unor eventuale abuzuri, care ar spori riscul afectării independenței

funcționale a acestuia.

principiu, că responsabilitatea de a nu recurge nejustificat la prevederile

Codului penal împotriva judecătorilor și de a evita un efect stigmatizant

asupra acestora, o au nu doar Procurorul General și instanțele de judecată,

dar și, în special, Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al

independenței puterii judecătorești.

reclamanta a subliniat că în speță lipsește faptul infracțiunii și nu sunt

întrunite elementele componenței de infracțiune. Astfel, obiectul juridic

special al infracțiunii specificate la art. 303 din Codul penal îl constituie

relațiile sociale cu privire la neadmiterea imixtiunii în activitatea instanțelor

judecătorești naționale sau internaționale, ca unic promotor al actului de

justiție. Or, la caz, organul de urmărire penală nu a probat faptul admiterii

imixtiunii în activitatea judecătorilor Curții de Apel Chișinău.

303 alin.(3) din Codul penal îl constituie victima, care poate fi judecătorul

din cadrul Curții Supreme de Justiție, al uneia din curțile de apel, al uneia

dintre judecătorii, numit în funcție în modul stabilit de lege, autorizat să

judece cauze aduse în fața instanței de judecată legal constituite, care

acționează în conformitate cu legislația Republicii Moldova.

„prin exercitarea amestecului în judecarea cauzelor de către instanțele de

judecată” se are în vedere exercitarea influențării asupra unui judecător

aparte sau asupra întregului complet de judecată de către o persoană care nu

intră în componența completului de judecată, completul având în competență

examinarea cauzei care constituie obiectul de interes al acelei persoane.

respectiv membru al completului care a examinat cererea de recurs a

condamnatului, xxxxx și a avocatului acestuia Sergiu Cușnir, împotriva

încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 22 iunie 2018. Ca

4

urmare, în speță lipsesc elementele componenței infracțiunii prevăzute de

art. 303 din Codul penal. Or, este de nivelul absurdului să incriminezi unui

judecător că acesta s-a amestecat în judecarea unei cauze penale aflate în

procedura sa de examinare.

penal, Liubovi Brînza a indicat, că la data de 11 iulie 2018 i-a fost repartizată

cererea de recurs a condamnatului, xxxxx și avocatul acestuia Sergiu Cușnir

împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 22 iunie 2018,

prin care s-a solicitat casarea încheierii și pronunțarea unei decizii prin care

să fie anulată condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei și stingerea antecedentului penal.

de judecată al Curții de Apel Chișinău, format din judecătorii, Ludmila Ouș,

Liubovi Brînza și Galina Moscalciuc, prin decizia nr. 21r-532/18 a admis

cererea de recurs, a casat integral încheierea primei instanțe și a anulat

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința

condamnatului, xxxxx, sancțiune stabilită prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 02 octombrie 2015, în baza art. 324 alin. (2) lit. c) din

Codul penal, cu stingerea antecedentului penal.

2018 în cauza xxxxx este întemeiată și legală, care a rămas în vigoare,

produce efecte, nefiind casată ori anulată în modul stabilit de lege, ca urmare,

prin prisma art. 120 al Constituției această hotărâre judecătorească are

prezumpția legalității, care își menține actualitatea până la momentul actual.

Consiliului Superior al Magistraturii, a caracterului ilegal al deciziei emise a

fost bazată pe viziunea proprie a acestuia în interpretarea legii și aprecierea

faptelor prin prisma legii aplicabile, atribuție de judecare, care revine

exclusiv instanței de judecată, cel puțin până la momentul în care o asemenea

hotărâre judecătorească ar fi declarată ilegală într-un proces desfășurat

conform legii.

1(2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni al Consiliului

Europei, potrivit căruia, în exercitarea atribuțiilor sale, judecătorul nu este

angajatul nimănui: acesta este deținătorul unei funcții de stat. El este astfel

în slujba legii și este răspunzător numai în fața acesteia. Faptul că judecătorul

care soluționează un caz nu acționează conform unor dispoziții sau

instrucțiuni venite de la o altă persoană, din afara sau din interiorul

sistemului judecătoresc, este unul care nu trebuie demonstrat.

De asemenea, prin același aviz s-a luat notă de amenințarea potențială

pentru independența judiciară, care ar putea apărea în cadrul ierarhiei

judiciare interne. Acesta recunoaște că independența judiciară depinde nu

numai de libertatea față de influențele externe nedorite, ci și de libertatea față

de influențele nedorite, care ar putea rezulta în anumite situații din atitudinea

altor judecători.

5

2 octombrie 2006, a subliniat că: „Independență puterii judecătorești

caracterizează în mod preeminent și necesar regula de drept, fiind o garanție

fundamentală pentru un proces echitabil. În același timp, este un pilon

fundamental al statului democratic și trebuie să fie respectată și întărită de

către toate instituțiile statului, inclusiv de puterea legislativă”.

independentă puterii judecătorești, judecătorii trebuie să fie protejați

împotriva oricărei influențe externe induse, iar în acest scop, ei ar trebui să

beneficieze doar de imunitate funcțională. De asemenea, Comisia de la

Veneția a subliniat că „este esențială asigurarea posibilității exercitării

funcțiilor în mod corespunzător de către judecători, fără ca independentă

acestora să fie compromisă de teama începerii urmăririi penale sau inițierii

unei acțiuni civile de către partea vătămată, inclusiv de autoritățile statelor ”.

împotriva judecătorilor produce un efect stigmatizant asupra puterii

judecătorești, fapt incompatibil cu exigențele și standardele internaționale și

europene. Pentru înaintarea unei învinuirii în baza articolului enunțat,

Aprecierea pretinsei ilegalități a unei sentințe, decizii, încheieri sau hotărâri

este lăsată la liberul arbitru al procurorului. Asta chiar dacă procurorul nu

este mai presus decât legea și nu poate fi superiorul judecătorului.

Dimpotrivă, judecătorul este cel care trebuie să cenzureze eventualele

abuzuri ale procurorului, dar nu invers.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cazul Geleuidze v.

Georgia (din 7 noiembrie 2019) încălcarea art. 6 CEDO (articol care

garantează dreptul la un proces echitabil) pentru tragerea la răspundere

penală a unui judecător pentru pronunțarea unei pretinse hotărâri „ilegale”.

în Strategia pentru asigurarea independenței și integrității în sectorul justiției

pentru anii 2021-2024 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia

a propus excluderea art. 307 din Codul penal.

adoptarea hotărârilor contestate a încălcat prevederile art. 23 alin. (2) al

Legii, deoarece, nu au fost prezentate argumente și nu au fost examinate

circumstanțele care permit pornirea sau exclude urmărirea penală prevăzută

de art.275 din Codul de procedură penală, astfel, că nu au fost respectate

prevederile articolelor 9, 27, 262, 273, 274 și 275 din Codul de procedură

penală.

Constituționale din 2 iulie 2013 privind controlul constituționalității unor

prevederi ale Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, a statuat

că examinarea în drept a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii

înseamnă verificarea deplină a respectării de către Consiliului Superior al

Magistraturii, în procesul examinării pe fond a contestărilor și de adoptare a

6

deciziilor, a tuturor garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

relevat că independentă judecătorilor este o garanție împotriva presiunilor

exterioare în luarea deciziilor, fiind justificată de necesitatea de a permite

judecătorilor să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai drepturilor și

libertăților omului. Curtea a observat că potrivit art. 23 alin.2 din Legea cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii, examinează propunerea

Procuraturii Generale privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi

penale, reținerea, aducerea silită, arestarea sau percheziția judecătorului sub

aspectul respectării condițiilor sau circumstanțelor prevăzute de codul de

procedură penală pentru dispunerea acestor acțiuni procesuale, fără a da

apreciere calității și veridicității materialelor prezentate.

În acest context, Curtea a menționat că Procurorul General urmează să

argumenteze și să probeze existența condițiilor sau a circumstanțelor

prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea, după caz, a

pornirii urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau

percheziționării judecătorului. Corelativ, Consiliul Superior al Magistraturii

îi revine sarcina, în temeiul art.23 a Legii cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii de a verifica respectarea acestor exigențe. Prin urmare,

Consiliul Superior al Magistraturii este limitat și constrâns să purceadă la o

încuviințare guasi-automată a pornirii urmăririi penale sau efectuarea

acțiunilor de urmărire penală în privința judecătorului. Curtea a relevat că

Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să motiveze hotărârea sa,

ținând cont de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte, fără a se

limita la formulări generale și abstracte.

decembrie 2018 reiese eliberarea formală a acordurilor și nu reiese

verificarea condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură

penală, ceea ce duce la nulitatea hotărârilor contestate.

Curtea a relevat că Curtea Europeană în Cauza Ramos Nunes De Carvalho

E Să v. Portugalia, a stabilit că „instanța” pe care o are în vedere art.6 par.l

trebuie să aibă competența de a examina toate problemele de fapt și de drept

relevante pentru soluționarea litigiului dat pentru care a fost sesizată. Totuși,

pentru respectarea standardelor art.20 din Constituție, Curtea Supremă de

Justiție trebuie să aibă, în materia controlului contestațiilor asupra hotărârilor

Consiliului Superior al Magistraturii, capacitatea de a soluționa problemele

cu care se confruntă de o manieră eficientă și de a realiza un control la fel de

eficient al cauzelor.

contestate rezultă că, sesizările Procurorului General au fost înregistrate la

data de 22 noiembrie 2018, iar ședințele Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, prin care au fost admise aceste sesizări și emiterea hotărârilor

au fost la data de 04 decembrie 2018. Prin urmare, au fost încălcate

7

prevederile art.23 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliului Superior al

Magistraturii, prin depășirea de 5 zile lucrătoare de examinare a propunerii.

administrativ individual, precum și limitele controlului judecătoresc

administrativ, menționând că în data de 14 noiembrie 2020 în cauza penală

de învinuirea Liubovi Brînza și alții de învinuirea în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 325, 324, 326, 307, 303, 307 din Codul penal, în cadrul

instanței de fond, la faza susținerilor verbale, acuzatorul de stat a solicitat

achitarea reclamantei pe art.325, 324, 326 din Codul penal pe motivul lipsei

faptei în acțiunile Liubovi Brînza.

în motivarea sesizării, a indicat faptul că Liubovi Brînza este pusă sub

învinuire și există suficiente probe care atestă comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.325, 324, 326 din Cod penal. Acest fapt a și servit temei de

admitere a sesizării Procurorului General de către Consiliul Superior al

Magistraturii și motiv de emitere a hotărârii contestate în prezenta speță.

Deci, Consiliul Superior al Magistraturii în lipsa unor temeiuri de fapt și de

drept a emis hotărârea, motivând că există un dosar penal deja pornit și care

a fost clasat la urmărirea penală, epizodul xxxxx în baza art.326 din Codul

penal.

B. Poziția pârâtului (f.d. 21-30, vol.I)

referință la cererea de chemare în judecată înaintată de Liubovi Brînza, prin

care a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

de 22 noiembrie 2018, Procurorul General, a depus la Consiliul Superior al

Magistraturii două sesizări, prin care a solicitat acordul în vederea pornirii

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.307 alin.(l)

și art.303 alin.(3) din Codul penal precum și acordul în vederea pornirii

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.42 alin.(4)

și art.307 alin.(l) din Codul penal în privința judecătorului de la Curtea de

Apel Chișinău, Liubovi Brînza. Ambele sesizări au fost verificate de

Inspecția judiciară, fiind întocmite rapoarte prezentate ulterior Consiliului

Superior al Magistraturii

în ședință închisă, sesizarea Procurorului General privind eliberarea

acordului la pornirea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.307, alin. (l) și art.303, alin. (3) din Codul penal în privința

judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza precum și

documentele anexate, în temeiul hotărârii nr.559/26, cu votul a 10 membri

pro, a dispus admiterea acesteia și a dat acordul Procurorului General la

pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Liubovi Brînza, de la

8

Curtea de Apel Chișinău potrivit art. 307 alin.(l) și art.303, alin.(3) din Codul

penal.

sesizarea Procurorului General privind eliberarea acordului la pornirea

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.42, alin.(4)

și art.307, alin. (l) din Codul penal în privința judecătorului Curții de Apel

Chișinău, Liubovi Brînza precum și documentele anexate, în temeiul

hotărârii nr.560/26, cu votul a 10 membri pro, a dispus admiterea acesteia și

a dat acordul Procurorului General la pornirea urmăririi penale în privința

judecătorului Liubovi Brînza, de la Curtea de Apel Chișinău potrivit art.42

alin.(4) și art.307 alin.(l ) din Codul penal.

constituie anularea în tot a actelor administrative, cu caracter individual,

emise de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și anume

hotărârile nr.559/26 din 04 decembrie 2018 și nr. 560/26 din 04 decembrie

2018, prin care Consiliul a dat acordul la pornirea urmăririi penale în baza

art.307 alin.(l) și art.303 alin.(3) din Codul penal și acordul la pornirea

urmăririi penale în baza art. 42 alin.(4) și art.307 alin.(l) și art.303 alin.(3)

Cod penal în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza.

Consiliul Superior al Magistraturii nu urma să examineze sesizările

Procurorului General privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi

penale în privința reclamantei, în ședință închisă fără participarea

reclamantei, autoritatea publică pârâtă a invocat dezacordul, or, reclamanta,

prin scrisoarea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2786 m/i din 30

noiembrie 2018, a fost informată despre examinarea chestiunii în ședința

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 04 decembrie 2018,

începând cu ora 09.00.

cancelaria Consiliului nu au fost înregistrate din partea reclamantei

cereri/demersuri privind dorința de a participa la examinarea chestiunii și/sau

amânarea examinării sesizărilor Procurorului General.

considerat că ea a fost citată legal, temei pentru amânare nu era și examinarea

chestiunii poate avea loc în lipsa acesteia.

judecată nu au fost anexate careva acte, care ar confirma dorința reclamantei

de a fi prezentă la ședința din 04 decembrie 2018, iar în scrisoarea Consiliului

Superior al Magistraturii nr.2786 m/i din 30 noiembrie 2018, la care erau

anexate 2 note informative ale Inspecției judiciare, recepționată de

reclamantă când era deținută în Izolatorul Centrului Național Anticorupție,

de asemenea nu a făcut mențiuni despre intenția de a participa la ședința

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 04 decembrie 2018.

Superior al Magistraturii a indicat că Liubovi Brînza nu a avut obiecții

9

referitor la această procedură, deși a recepționat hotărârile contestate, iar în

conținutul lor, este indicat că sesizările Procurorului General au fost

examinate în acest mod.

competența Consiliului Superior al Magistraturii de a asigura prezența

reclamantei și a apărătorului la ședințele sale, în lipsa unei solicitări scrise.

respectat procedura de citare și examinare a sesizărilor Procurorului General

stabilită de art. 15-18, art.23-24 din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii și nu a încălcat dreptul reclamantei la apărare, la un proces

echitabil și la un recurs efectiv, garanții oferite de art. 6 și 13 CEDO și art.26

din Constituție.

argumentele judecătorului Liubovi Brînza și materialele anexate, urma să

emită o ordonanță în temeiurile prevăzute de art.275 alin.(1) din Codul de

procedură penală, autoritatea publică pârâtă a menționat, că este un argument

irelevant prezentei spețe, or, Consiliul Superior al Magistraturii se expune

doar în privința argumentelor Procurorului General ce ține de eliberarea

acordului la pornirea urmăririi penale și nu poate indica Procurorului General

asupra unor eventuale soluții ce urmează a fi adoptate de organul de urmărire

penală (procuror), în procedura căruia se află dosarul penal.

examinate, a considerat că rezultă o bănuială rezonabilă privind comiterea

de către judecătorul Liubovi Brînza a faptelor prevăzute de art.307 alin.(l) și

an.303 alin.(3) din Codul penal și art.42 alin.(4) și art.307 din Codul penal,

iar pretinsa lipsă a acestora este o părere proprie a reclamantei care nu

corespunde circumstanțelor cazului dedus judecății.

decembrie 2018 și 11 decembrie 2018, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a eliberat acordul la pornirea urmăririi penale pentru comiterea

faptei prevăzute de an.307 alin.(l) din Codul penal în privința judecătorilor

Galina Moscalciuc și Ludmila Ouș, care au fost împreună cu Liubovi Brînza

în componența Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău ce au participat

la examinarea recursului înaintat de către condamnatul xxxxx și au emis

decizia din 27 septembrie 2018 prin care a fost anulată condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința persoanei indicate,

hotărâri care au rămas în vigoare.

că la emiterea și adoptarea hotărârilor contestate a încălcat prevederile art.23

alin.(l) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, a indicat

că termenul de 5 zile lucrătoare privind examinarea propunerii Procurorului

General, contrar invocărilor reclamantei, nu este unul de decădere și,

nerespectarea acestuia nu duce la nulitatea actelor efectuate peste termen. Or,

în articolul nominalizat, nu este indicat imperativ că Consiliul Superior al

Magistraturii nu poate examina demersul/sesizarea Procurorului General

10

peste aceste termen. În consecință, în opinia reprezentantului autorității

publice pârâte, în această situație, nu a fost încălcat dreptul reclamantei la un

proces echitabil, garantat de art.6§ l CEDO.

C. Poziția terțului Procuraturii Generale. (f.d.41, vol. III)

prin care a solicitat respingerea pretențiilor expuse în cererea de chemare în

judecată înaintată de către Liubovi Brînza, ca fiind neîntemeiate.

probator administrat la sesizările Procurorului General a fost demonstrată

bănuiala rezonabilă în ceea ce privește comiterea de către Liubovi Brînza a

infracțiunilor prevăzute de art. 307 alin.(l) și an.303 alin.(3) din Codul penal

și art.42 alin.(4) și art.307 din Codul penal, iar argumentele reclamantei

precum că bănuiala rezonabilă cu bună-credință nu este suficientă, sunt

neîntemeiate, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii examinează

propunerea Procurorului General privind eliberarea acordului la pornirea

urmăririi penale sub aspectul respectării condițiilor sau circumstanțelor

prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea acestor acțiuni

procedurale, fără a da apreciere calități și veridicității materialelor

prezentate.

au dus la înaintarea acestora, au fost prezentate probe care au fost examinate

în cadrul ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, deci

argumentele reclamantei precum că acordul la pornirea urmăririi penale a

fost dat formal, sunt neîntemeiate.

legale, cu respectarea normelor și legislației în vigoare, iar argumentele

reclamantei nu pot servi temei de anulare a acestora.

D. Poziția părților în ședință publică

Magistraturii, Olesea Ciobanu nu a recunoscut acțiunea, menționând că

argumentele invocate în cererea de chemare în judecată nu sunt întemeiate.

dreptul la un proces echitabil, or, a comunicat data și ora examinării sesizărilor,

mai mult aceste sesizări au fost examinate și de inspecția judiciară, unde

reclamanta a prezentat explicații referitor la cele invocate în sesizări.

competenței avute și constatând din materialele prezentate existența unei

bănuieli rezonabile că ar fi comis o infracțiune, a eliberat acordul la pornirea

urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi

Brînza.

11

ședința de judecată nu s-au prezentat, despre data, ora și locul examinării

cauzei au fost înștiințați.

reclamanta Liubovi Brînza a depus prin intermediul poștei electronice cerere

de recuzare completului de judecată desemnat pentru examinarea acțiunii,

din care rezultă că a cunoscut că examinarea cauzei a fost numită pentru data

de 22 mai 2025, ora 13.30. (f.d.45-46, vol.III)

avocatul Anatolie Ceachir la ședința de judecată nu s-au prezentat și nu au

comunicat instanței motivele neprezentării.

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură civilă, odată ce aceștia au fost citați

legal și despre careva motive de absență nu au comunicat instanței, completul

de judecată a dispus judecarea cauzei în absența acestora.

electronice, la ședința de judecată nu s-a prezentat, însă prin explicațiile

depuse în data de 22 aprilie 2025, a solicitat examinarea cauzei în lipsa

reprezentantului Procuraturii Generale. (f.d.41, vol.III)

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta

între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o

dispoziție legală. Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități

administrative arbitrare.”

„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în

conformitate cu legea și alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi

contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate.”

„Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care

justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile

esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru

decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și

punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului

discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.”

prevede că:

„O încălcare a prevederilor de formă și procedură, care nu duce la nulitatea actului

administrativ individual, este neînsemnată atunci când motivarea necesară se recuperează

ulterior de către autoritatea publică.

12

Acțiunile prevăzute la alin.(1) pot fi recuperate până la finalizarea dezbaterilor

judiciare în prima instanță.”

„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri

irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor

Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”

„Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile,

dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: data comunicării sau

notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă.”

„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în

baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute,

nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și

aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de

drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din

acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții

la proces.

Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces

sau poate da în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.”

„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de

judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri: respinge acțiunea ca fiind

neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri

prevăzute la lit. a)–e).”

privire la Consiliul Superior al Magistraturii în vigoare în perioada de

referință stabilea că:

„Inspecția judiciară are următoarele competențe: verifică demersurile care au ca

obiect acordul Consiliului Superior al Magistraturii privind pornirea urmăririi penale

împotriva judecătorului.”

cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii statuează că:

„Propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a

adjunctului desemnat prin ordinul Procurorului General de pornire a urmăririi penale, de

reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului se examinează de

către Consiliul Superior al Magistraturii imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare.

13

Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General

sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul emis de

Procurorul General doar sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor

prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale,

reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției judecătorului, fără a-și aroga atribuțiile

unei instanțe judecătorești.”

1995 cu privire la statutul judecătorului reglementează că:

„Judecătorii sunt obligați: să fie imparțiali; să respecte întocmai cerințele legii la

înfăptuirea justiției și să asigure interpretarea și aplicarea uniformă a legislației; să se

abțină de la fapte care dăunează intereselor serviciului și prestigiului justiției, care

compromit cinstea și demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de obiectivitatea

lor.”

Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

stabilește că:

„Personalitatea judecătorului este inviolabilă.

Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinței și localului lui de serviciu,

vehiculelor și mijloacelor de telecomunicație folosite de el, asupra corespondenței,

bunurilor și documentelor lui personale.

Judecătorul beneficiază doar de imunitate funcțională. Judecătorul nu poate fi tras

la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiției și pentru hotărârea

pronunțată, cu excepția cazului în care vinovăția acestuia a fost stabilită prin sentință

definitivă sau, în cadrul unei proceduri disciplinare, s-a constatat intenția ori neglijența

gravă în acțiunile sau inacțiunile sale, care au dus la una dintre consecințele prevăzute la

art.2007 alin.(1) lit.c) din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002.

Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul

General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului

emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile

Codului de procedură penală. În cazul săvârșirii de către judecător a infracțiunilor

specificate la art.243, 324, 326 și 3302 ale Codului penal al Republicii Moldova, precum

și în cazul infracțiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru

pornirea urmăririi penale nu este necesar.

Hotărârile prin care Consiliul Superior al Magistraturii își expune acordul sau

dezacordul pentru pornirea urmăririi penale în condițiile alin.(4) trebuie să fie motivate și

se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Magistraturii, cu anonimizarea

datelor cu privire la identitatea judecătorului.

Judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără

acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale în privința

judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi efectuate numai după

emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor instituite de

normele constituționale și actele internaționale. Acordul Consiliului Superior al

Magistraturii nu este necesar în caz de infracțiune flagrantă.”

„Se consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană

să săvârșească o infracțiune.”

14

prevedea:

„Amestecul, sub orice formă, în judecarea cauzelor de către instanțele de judecată

naționale sau internaționale cu scopul de a împiedica examinarea multilaterală, deplină și

obiectivă a cauzei concrete sau de a obține pronunțarea unei hotărâri judecătorești ilegale

cu folosirea situație de serviciu”.

reglementa următoarele:

„Pronunțarea cu bună-știință de către judecător a unei hotărâri, sentințe, decizii sau

încheieri contrare legii.”

Superior al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr.668/26 din 15 septembrie 2015, prevedea că:

„Consiliul va examina, în ședință închisă, sesizarea Procurorului General, doar

sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură

penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, […].”

ADMISIBILITATEA ACȚIUNII

Codul administrativ enunță temeiurile de bază de admisibilitate a cererii de

chemare în judecată formulată în instanța de contencios administrativ:

- prezența unui act administrativ individual defavorabil (dispoziție,

decizie sau altă măsură oficială) întreprinsă de autoritatea publică pentru

reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, comunicat

destinatarului;

- competența jurisdicțională materială și teritorială a instanței de

judecată pentru examinarea acțiunii în contenciosul administrativ;

- respectarea cerințelor de formă și conținut a acțiunii în contencios

administrativ;

- respectarea procedurii prealabile;

- respectarea termenului de înaintare a acțiunii;

- prezența unui drept vătămat căruia i s-a adus atingere prin activitate

administrativă.

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 559/26 din 04 decembrie

2018 și anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 560/26 din

04 decembrie 2018. La caz, hotărârile contestate sunt acte administrative

individuale defavorabile, or, prin emiterea acestora au fost afectate drepturile

reclamantei, deoarece s-au admis sesizările Procurorului General și s-a dat

acordul la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului de la Curtea de

Apel Chișinău, Liubovi Brînza.

15

art.191 alin.(5) lit. a) din Codul administrativ, este examinată de instanța

competentă jurisdicțional, de Curtea Supremă de Justiție, ca instanță de fond.

Codul administrativ și art.25 din Legea nr.947/1996 cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot

fi contestate în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără

respectarea procedurii prealabile, iar acțiunea în contencios administrativ

împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii se depune

nemijlocit în instanța de judecată, în termen de 30 zile de la comunicarea

actului administrativ individual, astfel, procedura prealabilă în astfel de

categorii de litigii, nu se efectuează.

înaintată de către Liubovi Brînza la 01 martie 2019, în termenul legal de 30

zile, or, actele administrative individuale defavorabile contestate emise la 04

decembrie 2018, au fost expediate reclamantei prin intermediului oficiului

poștal în data de 24 ianuarie 2019, iar confirmare privind recepționarea

acesteia la materialele dosarului lipsește. (f.d.86, vol.I)

activitate administrativă completul de judecată menționează că după cum

rezultă din prevederile art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o

activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită

prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios

administrativ. Iar, dispozițiile art. 17 și 189 alin.(1) din Codul administrativ

expres statuează că drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său

prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune

în contencios administrativ.

inter alia de revendicarea de către reclamant a încălcării unui drept al său

prin activitatea administrativă a unei autorități publice.

administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii sunt întrunite, deoarece

din analiza acțiunii se desprinde dreptul subiectiv pretins a fi încălcat prin

hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 559/26 din 04 decembrie

2018 și nr. 560/26 din 04 decembrie 2018 și anume admiterea sesizărilor

Procurorului General și darea acordului la pornirea urmăririi penale în

privința judecătorului de la Curtea de Apel Chișinău, Liubovi Brînza.

examinarea condițiilor de admisibilitate expuse supra, în raport cu actele

cauzei, impun concluzia că acțiunea este admisibilă și urmează a fi

examinată pe fond.

16

STAREA DE FAPT CONSTATATĂ DE CĂTRE INSTANȚA DE

JUDECATĂ

solicitat acordul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea pornirii

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 307 alin.

(1), art. 303 alin. (3) din Codul penal în privința judecătorului Curții de Apel

Chișinău Liubovi Brînza.

a constatat existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către

judecătorul Liubovi Brînza a infracțiunilor prevăzute de art. 307 alin. (1) din

Codul penal - pronunțarea cu bună știință a unei decizii contrare Legii și art.

303 alin. (3) din Codul penal - amestecul sub orice formă, în judecarea

cauzelor de către instanțele de judecată naționale cu scopul de a împiedica

examinarea multiaspectuală, deplină și obiectivă a cauzei concrete sau de a

obține pronunțarea unei hotărâri judecătorești ilegale, cu folosirea situației

de serviciu.

În acest sens s-a menționat că, în data de 22 mai 2018, condamnatul

xxxxx și avocatul acestuia au depus la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana,

o cerere prin care au solicitat anularea condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și stingerea antecedentelor penale în

privința lui xxxxx, cerere care prin încheierea din data de 22 iunie 2018 a

fost respinsă.

În data de 28 iunie 2018 xxxxx și avocatul acestuia au înaintat cerere

de recurs împotriva încheierii din data de 22 mai 2018.

În data de 21 august 2018 în cadrul unei discuții care a avut loc în biroul

decanului Facultății de drept al Universității de Stat a Moldovei, xxxxx și

xxxxx, ultima s-a adresat către primul, comunicându-i că cumnatul ei pe

nume xxxxx, fost ofițer de urmărire penală al Comisariatului de Poliție al

sect. Botanica, mun. Chișinău, dorește să-și anuleze pedepsele

complimentare, fapt care l-a determinat să se adreseze cu o cerere către

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, care în final a fost respinsă. Tot în

cadrul acestei discuții, xxxxx i-a comunicat lui xxxxx, că xxxxx a înaintat o

cerere de recurs împotriva încheierii primei instanțe, recurs care a fost

repartizat spre examinare completului de judecători din care face parte și

Liubovi Brînza, sugerându-i totodată lui xxxxx exercitarea unei influențe

asupra soției sale, cu scopul de a împiedica examinarea mutiaspectuală și

obiectivă a cauzei, în vederea adoptării unei decizii în beneficiul lui xxxxx.

La finalul discuțiilor asupra subiectului dat, xxxxx a asigurat-o pe xxxxx că

totul se va rezolva pozitiv în corespundere cu solicitarea sa.

De asemenea, s-a constatat și faptul că la 03 septembrie 2018 și 14

septembrie 2018 în cadrul unor discuții purtate între Ludmila Ouș și Liubovi

Brînza în biroul de serviciul al ultimei și la 27 septembrie 2018 în cadrul

discuțiilor purtate de acestea deja în biroul Ludmilei Ouș, de către ambele a

fost abordat și discutat subiectul privind posibilitatea adoptării unei decizii

17

în favoarea recurentului xxxxx, în discuții făcându-se unele trimiteri la cauza

examinată și persoana care a solicitat pronunțarea unei astfel de decizii-

xxxxx, enunțându-se și unele recomandări ale lui xxxxx, din esența

comunicărilor reieșind la fel și starea lor de îngrijorare privind adoptarea

unei asemenea decizii, precum și conștientizarea ilegalității unei asemenea,

în cadrul adoptării (pronunțării) ei în favoarea recurentului.

În data de 27 septembrie 2018, judecând recursul înaintat de către

condamnatul xxxxx și avocatul acestuia, declarat la 28 iunie 2018 împotriva

încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 22 iunie 2018 completul

de judecată al Curții de Apel Chișinău, format din judecătorii Ludmila Ouș,

Liubovi Brînza și Galina Moscalciuc, prin decizia nr. 21r-532/18 au admis

cererea de recurs înaintată, casând integral încheierea primei instanțe și

anulând condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în

privința condamnatului xxxxx, sancțiune stabilită prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 02 octombrie 2015, în baza art. 324 alin (2) lit. c)

din Codul penal, cu stingerea antecedentului penal. (f.d.37-39, vol. I)

Procuratura Anticorupție din 24 octombrie 2018 s-a pus sub învinuire

Liubovi Brînza în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin. (3) lit.

a), art. 325 alin. (3) lit.a1) și art. 326, alin. (2) lit. b), lit. c) din Codul penal.

(f.d. 83-85, vol.I)

Din conținutul acestei ordonanțe rezultă că Liubovi Brînza întru

realizarea rezoluției infracționale la 04 septembrie 2018 a organizat o

întâlnire cu judecătoarea Svetlana Tizu, abordând subiectul de soluționare

pozitivă a unei încheieri în favoarea lui xxxxx. Astfel, încât Liubovi Brînza,

acționând în interesul lui xxxxx, prin intermediul lui xxxxx a promis 2 000

euro Svetlanei Tizu, iar aceasta a pretins și acceptat banii ce nu i se cuvin.

Astfel, întru obținerea rezultatului urmărit, în perioada 05 septembrie

2018-10 septembrie 2018 xxxxx a avut un șir de discuții cu xxxxxx, în urma

căreia, ultimul, în seara zilei de 07 septembrie 2018, aflându-se în salonul

automobilului de model „Kia Optima”, parcat în preajma str. Burebista,40,

mun. Chișinău, la volanul căruia se afla, a oferit și dat Svetlanei Tizu prin

intermediul lui xxxxx și Liubovi Brînza suma de 2 000 euro, pretinsă,

acceptată și primită de către Svetlana Tizu, prin intermediul Liubovi Brînza.

De altfel, întru realizarea planului infracțional, în dimineața zilei de 08

septembrie 2018 xxxxx a condus-o pe Liubovi Brînza cu mijlocul de

transport de model „Skoda Superb” în preajma str. V. Micle intersecție cu

str. V. Alecsandri, mun. Chișinău. Ultima în jurul orei 09:00 întâlnindu-se

cu Svetlana Tizu la intersecția str. M. Eminescu cu bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt, mun. Chișinău, i-a transmis suma de 2 000 euro ce a fost pretinsă de

către Svetlana Tizu de la xxxxx, prin mijlocitori.

Ca urmare, judecătorul în Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Svetlana

Tizu la 10 septembrie 2018 a admis plângerea lui xxxxx cu anularea

ordonanțelor emise de către reprezentantul organului de urmărire penală

precum și de către procuror.

18

Prin acțiunile sale intenționate Liubovi Brînza a comis infracțiunea

prevăzută de art. 42 alin. (4), art. 325, alin. (3), lit. a1) din Codul penal –

participația în calitate de complice la coruperea activă, manifestată prin

„promisiunea, oferirea și darea, personal, unei persoane cu funcție de

demnitate publică, de bunuri ce nu i se cuvin, pentru aceasta, pentru a

îndeplini dau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau

contrar acesteia”.

General a solicitat acordul Consiliului Superior al Magistraturii la pornirea

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (4),

art. 307 alin. (1) din Codul penal în privința judecătorului Curții de Apel

Chișinău, Liubovi Brînza. (f.d.68-71, vol.I)

Din materialele procesului penal rezultă că Procurorul General a

constatat existența unei bănuieli rezonabile, care indică comiterea

infracțiunilor menționate, prin participare în calitate de instigator de către

magistratul Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza.

Procurorul General a menționat că prin probele care au stat la baza

autosesizării s-a stabilit că organul de urmărire penală investighează cauza

penală privind învinuirea lui xxxxx de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

213 lit.b) din Codul penal pentru încălcarea din neglijență a regulilor și

metodelor de acordare a asistenței medicale în timpul nașterii de către

pacienta xxxxx internată la IMSP Institutul Mamei și Copilului, fapt care s-

a soldat cu decesul la xxxxx a copilului xxxxx (născut viu la xxxxx).

Prin ordonanța din 10 mai 2018, organul de urmărire penală a admis

integral cererea succesorilor părții vătămate și a dispus efectuarea expertizei

medico-legale în comisie repetată, încredințând executarea acesteia

Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București,

România.

În data de 17 mai 2018, ordonanța enunțată a fost adusă la cunoștința

învinuitului xxxxx și avocatul acestuia, care și-au exprimat dezacordul cu

ordonanța de numire a expertizei repetate.

Prin ordonanța din 17 mai 2018 organul de urmărire penală a respins

cererea avocatului și a învinuitului xxxxx, ca fiind neîntemeiată.

În data de 25 mai 2018 avocatul în interesele lui xxxxx, a contestat

ordonanța ofițerului de urmărire penală în ordinea prevăzută de art. 298 din

Codul de procedură penală.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău din

08 iunie 2018 a fost respinsă plângerea avocatului în interesele lui xxxxx, ca

fiind neîntemeiată.

În data de 26 iunie 2018 avocatul în interesele lui xxxxx a contestat

ordonanța procurorului în ordinea art. 298-2991 din Codul de procedură

penală.

Prin ordonanța procurorului șef-interimar al Procuraturii municipiului

Chișinău din 10 iulie 2018 a fost respinsă plângerea avocatului în interesele

lui xxxxx, ca fiind neîntemeiată.

19

Nefiind de acord cu deciziile adoptate, avocatul în interesele lui xxxxx

le-a contestat în ordinea prevăzută de art. 313 din Codul de procedură penală.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 septembrie

2018 s-a admis plângerea lui xxxxx înaintată împotriva ordonanțelor din 10

mai 2018, din 08 iunie 2018 și din 10 iulie 2018. S-a declarat nulă ordonanța

procurorului șef-interimar al Procuraturii municipiului Chișinău din 10 iulie

2018 privind respingerea plângerii avocatului în interesele lui xxxxx

împotriva ordonanței din 10 mai 2018 și a ordonanței din 08 iunie 2018. S-a

declarat nulă ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău

din 08 iunie 2018 privind respingerea plângerii avocatului în interesele lui

xxxxx împotriva ordonanței din 10 mai 2018. S-a declarat nulă ordonanța

din 10 mai 2018 privind numirea expertizei medico-legale în comisie

repetată, încredințând executarea acesteia Institutului Național de Medicină

Legală „Mina Minovici” din București, România.

Procurorul General a susținut că s-a constatat, că încheierea din 10

septembrie 2018 reprezintă premise de a fi considerată ca emisă cu bună-

știință contrar Legii, urmare a unui comportament condiționat abuziv al

magistratului Svetlana Tizu, (judecător în Judecătoria Chișinău sediul

Centru), urmare a instigării pentru comiterea infracțiunii exercitată de

judecătorul Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza, deoarece contrar

prevederilor art. 313 din Codul de procedură penală magistratul Svetlana

Tizu ilegal a admis spre examinare plângerea învinuitului xxxxx, deși

ordonanțele de dispunere a efectuării expertizei nu fac obiectul examinării

de către judecătorul de instrucție.

La fel contrar prevederilor alin.(4) al art. 313 din Codul de procedură

penală magistratul a procedat la examinarea plângeri, cu omiterea

intenționată a citării persoanelor ale căror drepturi și libertăți puteau fi

afectare prin admiterea plângerii și anume a succesorilor părții vătămate, la

cererea cărora a fost dispusă o nouă expertiză, privându-le astfel de dreptul

legal de a da explicații, dar și în lipsa materialelor cauzei penale.

Pentru justificarea emiterii acestei încheieri magistratul Svetlana Tizu a

depășit cadrul examinării plângerii, prin invocarea unor așa-numite

divergențe esențiale în modalitatea de dispunere a expertizei medico-legale

în legislația celor două țări, dar și la procedeele și conduita medicului la

efectuarea expertizei, care ar fi total diferite în cazul Republicii Moldova și

României, fără a indica care sunt acestea. Mai mult, magistratul Svetlana

Tizu a invocat divergențe ale protocoalelor medicale ale celor două țări,

despre care au cunoștințe de regulă cadrele medicale. Asemenea divergențe,

nu s-au materializat prin anexarea unor probe la materialele cauzei.

Astfel, Procurorul General a menționat că prin probele administrate, se

atestă o bănuială rezonabilă de pronunțare cu bună-știință de către

judecătorul Svetlana Tizu a unei încheieri contrare legii, infracțiune pe care

a comis-o la instigarea, prin corupere, de către judecătorul Liubovi Brînza.

prin scrisorile din data de 23 noiembrie 2018 a adus la cunoștința

20

judecătorului Curții de Apel Chișinău Liubovi Brînza sesizările Procurorului

General, totodată a informat-o că Inspecția judiciară urmează să întocmească

note informative în baza sesizărilor, iar aceasta este în drept să depună

explicații până la data de 28 noiembrie 2018. (f.d. 39, 80, vol.I)

a depus la Consiliul Superior al Magistraturii explicații scrise pe marginea

sesizărilor Procurorului General. (f.d. 40-41,81-82 vol. I)

de către inspectorul-judecător al Inspecției judiciare Sveatoslav Moldovan,

s-a propus Consiliului Superior al Magistraturii să examineze prezenta notă

informativă, în contextul sesizării Procurorului General despre eliberarea

acordului la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel

Chișinău, Liubovi Brînza. ( f.d. 33-36, vol.I)

judecător Nicolae Clima a menționat că constatările expuse în sesizarea

Procurorului General și materialele anexate denotă existența temeiurilor de

examinare a sesizării și a propus Consiliului Superior al Magistraturii dea

supune examinării sesizarea Procurorului General de eliberare a acordului la

pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău,

Liubovi Brînza. ( f.d. 59-67, vol.I)

2018 a comunicat judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza

notele informative ale inspecției judiciare, totodată i-a adus la cunoștință că

chestiunea cu privire la examinarea sesizărilor și a notelor informative va fi

pusă în discuție la ședința din 04 decembrie 2018, începând cu ora 09:00.

(f.d.58, vol.I)

al Magistraturii a admis sesizarea Procurorului General privind acordul la

pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău

Liubovi Brînza. A dat acordul Procurorului General la pornirea urmăririi

penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi Brînza

potrivit art. 307 alin (1) și art. 303 alin. (3) din Codul penal. ( f.d. 9-12, vol.I)

Superior al Magistraturii a admis sesizarea Procurorului General privind

acordul la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel

Chișinău Liubovi Brînza. A dat acordul Procurorului General la pornirea

urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău, Liubovi

Brînza potrivit art. 42 alin (4) și art. 307 alin. (1) din Codul penal. ( f.d. 13-

17, vol.I)

Magistraturii a adus la cunoștință reclamantei hotărârile nr. 559/26 și nr.

560/26 din 04 decembrie 2018 cu privire la eliberarea acordului la pornirea

urmăririi penale în privința unui judecător.( f.d. 86, vol.I)

ASPECTE DE PROCEDURĂ

21

ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului

19 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

(f.d.103-104, vol.III)

declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a

articolului 19 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului. ( f.d.121-124, vol.III)

Totodată la pct. 23 din decizia nr. 24 din 22 februarie 2022, Curtea a

reținut că autorii excepției ridică mai curând o problemă de interpretare a

legii, nu de constituționalitate. Curtea nu poate constata în ce măsură

declararea neconstituționalității articolului 19 din Legea cu privire la statutul

judecătorului ar putea soluționa problema abordată în sesizare. Dimpotrivă,

această normă reglementează inviolabilitatea judecătorilor și stabilește

regula potrivit căreia Procurorul General trebuie să solicite acordul

Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea cauzelor penale în

privința judecătorilor. În mod logic, în prezenta cauză, acest articol nu poate

fi declarat neconstituțional, pentru că o asemenea soluție ar anihila obiectul

cauzei care se află pe rolul instanței. Altfel spus, nu ar mai exista obligația

Procurorului General de a solicita acordul pentru pornirea urmăririi penale.

judecată învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța de

contencios administrativ ține cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei

jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor

judecătorești nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare

argument (hot.García Ruiz v. Spania, 1999, §26). Totuși, orice argument

decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un răspuns clar (hot.Ruiz Torija

v. Spania, 1994, §30; și, pentru comparație, Petrović și alții v. Muntenegru,

2018, §43), în special argumentele cu privire la drepturile și obligațiile

garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (hot.Fabris v.

Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanović v. Serbia, 2023, §108).

MOTIVAREA INSTANȚEI

reține, că reclamanta în argumentarea pretențiilor solicitate a invocat

următoarele aspecte:

- hotărârea contestată nu este motivată;

- nu i-a fost asigurată prezența în ședința plenului prin ce i s-a încălcat

dreptul la apărare;

- autoritatea pârâtă nu a constatat lipsa probelor care pot servi începerea

urmării penale și a dat acordul la pornirea urmăririi penale fără a verifica

condițiile și circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală;

- încălcarea termenului de 5 zile de examinare a sesizării;

- nulitatea actelor administrative individuale.

22

hotărârile contestate nr. 559/26 și nr. 560/26 din 04 decembrie 2018 sunt

legale, că a comunicat reclamantei data și ora examinării sesizărilor.

Totodată în baza competenței avute, constatând din materialele prezentate

existența unei bănuieli rezonabile că, Liubovi Brînza ar fi comis infracțiunile

imputate, a eliberat acordurile privind pornirea urmăririi penale.

General la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Liubovi Brînza

de la Curtea de Apel Chișinău, date în baza hotărârilor Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 559/26 și nr. 560/26 din 04 decembrie 2018, s-au realizat

în baza legii, și anume art. 23, alin. (2) din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie

1996 în colaborare cu art. 19, alin. (4) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995, care prevăd că Consiliul Superior al Magistraturii ca urmare a

verificării întrunirii condițiilor Codului de procedură penal dă acordul

Procurorului General la pornirea urmăririi penală împotriva unui judecător.

a oferi posibilitatea organului de urmărire penală să investigheze complet și

obiectiv circumstanțele cauzelor sub toate aspectele.

Consiliul Superior al Magistraturii a constatat faptul că Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău în componența judecătorilor Ludmila Ouș, Liubovi

Brînza și Galina Moscalciuc, prin decizia din data de 27 septembrie 2018, a

admis recursul declarat de către condamnatul xxxxx și avocatul Cușnir

Sergiu, a casat integral încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din

22 iunie 2018 și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a anulat condamnarea

cu suspendare condiționată a executării pedepsei în privința condamnatului

xxxxx, stabilită prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02

octombrie 2015, în baza art. 324 alin. (2), lit. c) din Codul penal cu stingerea

antecedentelor penale.

sa Procurorul General a indicat asupra existenței unei bănuieli rezonabile

privind săvârșirea de către judecătorul Liubovi Brînza a infracțiunilor

prevăzute de art. 307 alin. (l) și art. 303 alin. (3) din Codul penal, amestecul,

sub orice formă, în judecarea cauzelor de către instanțele de judecată

naționale cu scopul de a împiedica examinarea multilaterală, deplină și

obiectivă a cauzei concrete sau de a obține pronunțarea unei hotărâri

judecătorești ilegale cu folosirea situație de serviciu, precum și pronunțarea

cu bună-știință a unei decizii contrare legii.

în ședință închisă sesizarea Procurorului General privind eliberarea

acordului la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel

Chișinău Liubovi Brînza, a notei informative emisă de Inspecția Judiciară și

în baza materialelor prezentate de către procuror în vederea constatării

faptului dacă s-au respectat condițiile prevăzute de Codul de procedură

penală, cu 10 voturi pro ale membrilor prezenți la ședința Plenului, a dat

23

acordul pentru pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Liubovi

Brînza de la Curtea de Apel Chișinău în baza art. 307 alin. (l) și art. 303 alin.

(3) din Codul penal.

Superior al Magistraturii a stabilit că prin încheierea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 10 septembrie 2018, emisă de judecătorul Svetlana Tizu s-

a admis plângerea lui xxxxx înaintată împotriva ordonanțelor din 10 mai

2018, din 08 iunie 2018 și din 10 iulie 2018. S-a declarat nulă ordonanța

procurorului șef-interimar al Procuraturii municipiului Chișinău din 10 iulie

2018 privind respingerea plângerii avocatului în interesele lui xxxxx

împotriva ordonanței din 10 mai 2018 și a ordonanței din 08 iunie 2018. S-a

declarat nulă ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău

din 08 iunie 2018 privind respingerea plângerii avocatului în interesele lui

xxxxx împotriva ordonanței din 10 mai 2018. S-a declarat nulă ordonanța

din 10 mai 2018 privind numirea expertizei medico-legale în comisie

repetată, încredințând executarea acesteia Institutului Național de Medicină

Legală „Mina Minovici” din București, România.

sa Procurorul General a indicat despre existența unei bănuieli rezonabile

privind săvârșirea de către judecătorul Svetlana Tizu de la Judecătoria

Chișinău, sediul Ciocana a infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (l) din

Codul penal, pe care a comis-o la instigarea prin corupție de către judecătorul

Liubovi Brînza.

darea acordului privind pornirea urmării penale nu a reținut argumentul adus

de către judecătorul Liubovi Brînza în apărarea sa privind dubla încriminare,

or, Consiliul Superior al Magistraturii nu este în drept să se expună asupra

încadrării juridice a acțiunilor sau inacțiunilor persoanei, precum și a

vinovăției sau nevinovăției acesteia, această prerogativă revenindu-i

organului de urmărire penală și respectiv a instanței de judecată.

ședință închisă sesizarea Procurorului General privind eliberarea acordului

la pornirea urmăririi penale, a notei informative emise de Inspecția Judiciară

și în baza materialelor prezentate de către procuror în vederea constatării

faptului dacă s-au respectat condițiile prevăzute de Codul de procedură

penală, cu 10 voturi pro ale membrilor prezenți la ședința Plenului, a dat

acordul pentru pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Liubovi

Brînza de la Curtea de Apel Chișinău în baza art. 42 alin. (4) și art. 307 alin.

(1) din Codul penal.

Magistraturii în baza competenței avute a verificat doar dacă există probe

care ar convinge un observator obiectiv că persoana ar fi putut săvârși

infracțiunea și nu dacă persoana este vinovată de comiterea infracțiunii.

Superior al Magistraturii nu a constatat lipsa probelor, care să servească

24

începerea urmării penale și a dat acordul la pornirea urmăririi penale fără a

verifica condițiile și circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală,

precum și faptul că Procurorul General urma să emită o ordonanță în

temeiurile prevăzute de art. 275 alin. (1) din Codul de procedură penală, din

motivul existenței circumstanțele care exclud urmărirea penală ( că nu există

faptul infracțiunii) sunt respinse de către instanța de judecată, or, Consiliul

Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General doar

sub aspectul respectării condițiilor sau circumstanțelor prevăzute de Codul

de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, fără a-și

aroga atribuțiile unei instanțe penale.

de procedură penală, urmărirea penală poate fi dispusă în cazul în care rezultă

o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune.

presupune existența unor date care să convingă un observator obiectiv și

imparțial că este posibil că o persoană să fi săvârșit o infracțiune.

informate și obiective că o anumită faptă penală a fost comisă și că o anumită

persoană ar putea fi implicată în comiterea acelei fapte, bazată pe fapte

concrete sau indicii clare, nu pe simple suspiciuni sau presupuneri.

Superior al Magistraturii verifică doar dacă există probe care ar convinge un

observator obiectiv că persoana ar fi putut săvârși infracțiunea și nu dacă

persoana este vinovată, examinarea aprofundată a probatoriului nu ține de

competența Consiliului Superior al Magistraturii dar a organului de urmărire

penală, care are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru

cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzei, inclusiv celor care îi dezavantajează.

din analiza sesizării Procurorului General nr. 9106 din 22 noiembrie 2018,

rezultă că bănuiala este bazată pe discuția care a avut loc în data de 21 august

2018 dintre xxxxx și xxxxx, care s-a adresat către primul, comunicându-i că

cumnatul ei pe nume xxxxx dorește să-și anuleze pedepsele complimentare

și că cauza în ordine de recurs a fost repartizată spre examinare completului

de judecători din care face parte și Liubovi Brînza, sugerându-i lui xxxxx

exercitarea unei influențe asupra soției sale, cu scopul de a împiedica

examinarea mutiaspectuală și obiectivă a cauzei, în vederea adoptării unei

decizii în beneficiul lui xxxxx. La finalul discuțiilor asupra subiectului dat

xxxxx a asigurat-o pe xxxxx că totul se va rezolva pozitiv în corespundere

cu solicitarea sa. Precum și în baza discuțiilor din 03 septembrie 2018 și din

14 septembrie 2018 purtate între Ludmila Ouș și Liubovi Brînza unde a fost

abordat și discutat subiectul privind posibilitatea adoptării unei decizii în

favoarea recurentului xxxxx, în discuții făcându-se unele trimiteri la cauza

examinată și persoana care a solicitat pronunțarea unei astfel de decizii-

xxxxx, enunțându-se și unele recomandări ale lui xxxxx.

25

bănuială Procurorului General privind comiterea de către reclamantă a

infracțiunii, este rezonabilă și se bazează pe fapte concrete, or, Liubovi

Brînza a participat la discuțiile privind pronunțarea unei decizii favorabile

recurentului xxxxx înainte de emiterea deciziei din 27 septembrie 2018, mai

mult în discuții făcându-se unele trimiteri la cauza examinată și persoana

care a solicitat pronunțarea unei astfel de decizii, enunțându-se și unele

recomandări ale lui xxxxx, fapte care au generat existența unei bănuieli

rezonabile privind săvârșirea de către judecătorul Liubovi Brînza a

infracțiunii prevăzute de prevăzute de art. 303, alin. (3) și art. 307 alin. (l)

din Codul penal.

penală pe episodul xxxxx, cât și folosirea probelor administrate în prezenta

cauză penală, și anume discuțiile purtate dintre xxxxx și xxxxx în data de 21

august 2018 sunt inadmisibile, deoarece au fost colectate cu încălcarea

prevederilor art. 94 din Codul de procedură civilă, iar în baza art. 251 din

Codul de procedură penală, urmează a fi declarate nule și înlăturate din cauza

penală, nu este reținut ca temei plauzibil privind anularea hotărârii nr.559/26

din 04 decembrie 2018, or, admisibilitatea probelor ține de competența

organului de urmărire penală dar nu a Consiliului Superior al Magistraturii

care verifică doar existența sau inexistența unei bănuieli rezonabile precum

că o persoană ar fi sau nu săvârșit infracțiunea incriminată.

decizia din 27 septembrie 2018, emisă de completul de judecată Ludmila

Ouș, Liubovi Brînza și Galina Moscalciuc se prezumă a fi legală până la

momentul când aceasta va fi declarată ilegală de într-un proces desfășurat

conform legii.

februarie 2022 a constatat că actus reus (i.e. pronunțarea unei hotărâri,

sentințe, decizii sau încheieri contrare legii) și mens rea (i.e. cu bună-știință)

ale infracțiunii prevăzută de articolul 307 din Codul penal pot fi întrunite în

mod independent de faptul existenței unei hotărâri de casare a actului

judecătoresc despre care se pretinde că este ilegal. Spre exemplu, atât în

procesul civil, cât și în cel penal, judecătorii pot pronunța hotărâri (lato

sensu) ilegale care nu pot fi supuse niciunei căi de atac, însă ilegalitatea să

fi fost comisă în mod deliberat. Dacă, prin absurd, tragerea la răspundere

penală a judecătorilor pe baza articolului 307 din Codul penal s-ar face

potrivit criteriului caracterului atacabil al hotărârii, atunci judecătorii ale

căror pretinse hotărâri ilegale pot fi atacate ar fi tratați în mod inegal în

comparație cu judecătorii ale căror pretinse hotărâri ilegale nu pot fi

contestate în fața unei instanțe superioare. Pentru cei din urmă, această

situație ar reprezenta o cale de eludare a legii penale. De asemenea,

ilegalitatea unui act judecătoresc irevocabil poate rezulta din aprecierea

Curții Europene în procesul examinării unei plângeri împotriva Republicii

Moldova. În practică pot exista și alte exemple care demonstrează că

26

elementele infracțiunii pot exista indiferent de casarea hotărârii

judecătorești.

poate fi prezumat și în lipsa verificării legalității acesteia pe cale

judecătorească.

noiembrie 2018, rezultă că bănuiala este bazată pe participarea judecătorului

Liubovi Brînza în calitate de instigator la comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 307 alin. (1) din Codul penal comisă de către judecătorul Svetlana Tizu

și anume pronunțarea cu bună-știință a unei încheieri contrare legii și că în

baza ordonanței din 24 octombrie 2018 judecătorul Liubovi Brînza are statut

de învinuit, fiindu-i încriminată infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5),

art. 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal.

din 24 octombrie 2018, rezultă că Liubovi Brînza întru realizarea rezoluției

infracționale la 04 septembrie 2018 a organizat o întâlnire cu judecătoarea

Svetlana Tizu, abordând subiectul de soluționare pozitivă a unei încheieri în

favoarea lui xxxxx. Astfel, încât Liubovi Brînza, acționând în interesul lui

xxxxx, prin intermediul lui xxxxx a promis 2 000 euro Svetlanei Tizu, iar

aceasta a pretins și acceptat banii ce nu i se cuvin. Întru realizarea planului

infracțional, în dimineața zilei de 08 septembrie 2018 în jurul orei 09:00

Liubovi Brînza întâlnindu-se cu Svetlana Tizu la intersecția str. M. Eminescu

cu bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, mun. Chișinău, i-a transmis suma de 2 000

euro ce a fost pretinsă de către Svetlana Tizu de la xxxxx, prin mijlocitori.

Ca urmare, judecătorul în Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Svetlana Tizu

la 10 septembrie 2018 a admis plângerea lui xxxxx cu anularea ordonanțelor

emise de către reprezentantul organului de urmărire penală precum și de

către procuror.

comiterea de către reclamantă a infracțiunii, este una rezonabilă și se bazează

pe fapte concrete detaliate în ordonanța procurorului în Procuratura

Anticorupție din 24 octombrie 2018 prin care s-a pus sub învinuire Liubovi

Brînza în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a), art.

325 alin. (3) lit.a1) și art. 326, alin. (2) lit. b), lit. c) din Codul penal.

Superior al Magistraturii nu sunt motivate, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție evidențiază că din conținutul prevederilor art. 118 din

Codul administrativ rezultă, că motivarea actului administrativ trebuie să

conțină circumstanțele de fapt și de drept, la fel din motivarea deciziilor

discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care

autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar.

publice, care emit acte administrative, să indice expres și implicit,

circumstanțele de fapt și de drept care determină soluția adoptată. Motivarea

unui act administrativ nu poate fi limitată la competența autorității publice,

27

ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conțină și elementele de fapt

care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze

temeiurile deciziei, iar, pe de alta parte, să facă posibila exercitarea

controlului de legalitate.

acordul la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Curții de Apel

Chișinău Liubovi Brînza, instanța de judecată constată, că acestea sunt

motivate, or, sunt înserate circumstanțele de fapt și de drept care au stat la

baza soluției autorității publice pârâte. Din conținutul acestora se desprinde

expres și implicit faptul că sesizările Procurorului General conțin

raționamente, care justifică emiterea actelor administrative contestate, iar din

probele prezentate se atestă existența faptelor, care ar convinge un observator

obiectiv că persoana în cauză ar fi putut săvârși infracțiunea.

motivate, este respinsă de către instanța de judecată. Cu atât mai mult că,

încălcarea prevederilor de formă și conținut a actului administrativ, spre

exemplu: motivarea insuficientă a actului administrativ, nu duce la nulitatea

acestuia; motivarea actului administrativ fiind posibil de recuperat pe parcurs

de către autoritatea emitentă, până la finalizarea dezbaterilor judiciare în

prima instanță (art. 123 CA). Iar, referința depusă la dosarul judiciar de către

reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii în faza de pregătire a

cauzei pentru dezbaterile judiciare, desfășoară în detaliu temeiurile de fapt și

de drept pentru care a fost adoptată hotărârile Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 559/26 și nr. 560/26 din 04 decembrie 2018.

administrative contestate urmează a fi declarate nule, deoarece la 14

noiembrie 2020 în cauza penală privind învinuirea Liubovi Brînza de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 325, 324, 326, 307, 303, 307 din

Codul penal, în cadrul instanței de fond, la faza susținerilor verbale,

acuzatorul de stat a solicitat achitarea reclamantei pe art.325, 324, 326 din

Codul penal pe motivul lipsei faptei în acțiunile Liubovi Brînza. Deci,

Consiliul Superior al Magistraturii în lipsa unor temeiuri de fapt și de drept

a emis hotărârile, din motivul că exista un dosar penal deja pornit și care a

fost clasat la urmărirea penală.

legalității sau ilegalității actelor administrative individuale se face în funcție

de situația la momentul emiterii lor, la caz, Liubovi Brînza a fost achitată de

comiterea infracțiunii încriminate la 14 noiembrie 2020, după emiterea

actelor administrative individuale contestate.

Consiliul Superior al Magistraturii a examinat sesizările Procurorului

General în ședință închisă și în lipsa acesteia și a reprezentantului

reclamantei, prin ce a încălcat dreptul la apărare, completul de judecată îl va

respinge, în condițiile în care, acest drept i-a fost asigurat reclamantei

Liubovi Brînza, or, Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat

28

judecătorului Liubovi Brînza sesizările depuse de Procurorul General, a

oferit acesteia posibilitatea de a depune explicații privind faptele invocate în

sesizări, la fel a fost respectată și procedura de comunicare a datei și ora

examinării sesizărilor și acest drept putea fi realizat de Liubovi Brînza prin

intermediul unui avocat sau personal prin procedura scrisă.

privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penal în ședință închisă este

reglementată de prevederile pct. 9.5. din Regulamentul cu privire la

organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr.668/26 din 15 septembrie 2015, în

vigoare la perioada de referință care prevedea că Consiliul va examina, în

ședință închisă, sesizarea Procurorului General, doar sub aspectul respectării

condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală

pentru dispunerea pornirii urmăririi penale.

audiată, fiind în penitenciar, este considerat de către completul de judecată

al Curții Supreme de Justeței irelevant, deoarece acesteia i s-a oferit

posibilitatea de a se expune înscris asupra sesizărilor Procurorului General,

prin ce i s-a acordat un termen.

cuminica în scris aspectele pe care le consideră relevante și de a le prezenta

Consiliului Superior al Magistraturii prin intermediul avocatului Anatolie

Ceachir.

de ilegalitate a actelor administrative individuale defavorabile argumentul

reclamantei privind încălcarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a

termenului de examinarea a sesizărilor și anume de 5 zile lucrătoare, or,

acest termen a fost determinat de necesitatea acordării judecătorului

posibilitatea de a depune explicații referitor la cele invocate în sesizare.

concluzionează că soluțiile Consiliului Superior al Magistraturii înserate în

hotărârile nr. 559/26 și nr. 560/26 din 04 decembrie 2018 au fost emise în

urma examinării în cumul probelor prezentate la sesizări, a notelor

informative ale Inspecției judiciare, a explicațiilor Liubovi Brînza

judecătorului, precum și în rezultatul exprimării votului de către membrii

Consiliului Superior al Magistraturii prezenți la ședință. Astfel, lipsesc

temeiuri de anulare a hotărârilor contestate, întrucât acestea reflectă

circumstanțele de fapt și de drept care justifică emiterea acestora, cât și

oportunitatea emiterii actelor administrative privind eliberarea acordurilor la

pornirea urmării penale în privința judecătorului Curții de Apel Chișinău,

Liubovi Brînza, iar argumentele invocate de reclamantă, întru justificarea

pretențiilor formulate, nu au fost confirmate prin careva probe pertinente și

concludente, rămânând simple afirmații.

este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât nu există motive care să

29

justifice anularea hotărârilor nr. 559/26 și nr. 560/26 din 04 decembrie 2018

ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Codul administrativ

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Liubovi Brînza

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura Generală cu

privire la anularea actelor administrative.

Hotărârea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

Notă: În conformitate cu art. 236 alin. (7) din Codul de procedură civilă în legătură că judecătorul

Ion Malanciuc este suspendat de drept din funcție pe perioada exercitării mandatului de judecător

la Curtea Constituțională, textul integral al hotărârii este semnat de către președintele completului.

Președinte Stela Procopciuc

30