2ac-230/25 — Partajul proprietății comune în devălmășie

La 11 iunie 2024, Cociug Alina, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu a depus în adresa instanței cerere de chemare în judecată împotriva lui Cociug Roman, intervenient accesoriu S.R.L. „ARK-TRANS” cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie.

În ședința de judecată din 10 septembrie 2024, Cociug Roman, reprezentat de avocatul Dorian Pînzaru a depus în adresa instanței cerere reconvențională împotriva Alinei Cociug cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie.

Prin încheierea din 10 septembrie 2024 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, nu s-a dat curs cererii reconvenționale, iar prin încheierea din 16 ianuarie 2025, aceasta a fost restituită.

La 26 ianuarie 2025, Cociug Roman, reprezentat de avocatul Dorian Pînzaru a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 16 ianuarie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, prin care a solicitat casarea integrală a încheierii respective cu pronunțarea unei decizii noi de primire spre examinare a cererii reconvenționale.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, la 04 februarie 2025 acesta a fost repartizat spre examinare judecătorului-raportor Ruxanda Pulbere, care face parte din completul de judecători compus din: Ruxanda Pulbere – președinte, Ala Malîi și Roman Pascari, judecători.

La 25 iunie 2025, Cociug Roman, reprezentat de avocatul Dorian Pînzaru a depus în adresa Curții de Apel Centru o cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad pentru examinarea cererii de recurs depuse de Cociug Roman împotriva încheierii din 16 ianuarie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

În susținerea cererii s-a menționat că, în legătură cu evaluarea externă a judecătorilor Curții de Apel Centru, este pusă la îndoială nepărtinirea completelor de judecată a instanței respective.

În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4), art. 46 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale cazului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, circumstanțele invocate de Cociug Roman, reprezentat de avocatul Dorian Pînzaru în susținerea cererii de strămutare reprezintă argumente declarative, care nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cauzei, după cum prevede art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe, prin prisma argumentelor invocate în cerere, care ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad pentru examinarea cererii de recurs depuse de Cociug Roman, reprezentat de avocatul Dorian Pînzaru împotriva încheierii din 16 ianuarie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi 2 știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 §1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că, judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de Cociug Roman, reprezentat de avocatul Dorian Pînzaru cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad și va remite cauza la Curtea de Apel Centru, pentru judecare.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,