2ra-276/24 — partajul bunurilor proprietate comuna in devalmasie

2ra-276/24 — partajul bunurilor proprietate comuna in devalmasie (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Lungu Roman,

reprezentat de avocatul Jereghi Anatolie,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Lungu Roman împotriva Olesei Lungu, intervenient accesoriu Banca

Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni, filiala ***** cu privire

la partajul bunurilor proprietate comună în devălmășie, și la cererea

reconvențională depusă de Lungu Olesea împotriva lui Roman Lungu cu

privire la partajul bunurilor proprietate comună în devălmășie,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul declarat de Lungu Roman, reprezentat de

avocatul Jereghi Anatolie și menținută hotărârea din 14 noiembrie 2022 a

Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

(Dosarul nr. 2ra-276/24

NR.PIGD 2-19043801-01-2ra-19032024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie temei de casare a acesteia.

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud: A. Costiuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Țurcan, I. Cotruță)

18 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de

Lungu Roman, reprezentat de avocatul Jereghi Anatolie,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Ion Munteanu,

Oxana Parfeni, Judecătorii

constată următoarele:

ÎN FAPT:

în judecată împotriva Olesei Lungu, intervenient accesoriu BC

„Moldindconbank” SA, filiala ***** cu privire la partajul bunurilor

proprietate comună în devălmășie.

căsătoria cu Lungu Olesea. Din conviețuirea în comun cu pârâta au un copil

minor: fiica *****, născută la *****. La început în cadrul familiei au fost

prezente relații familiale calde și amiabile, caracterizate prin respect reciproc

și dragoste. Ca soț și tată a muncit foarte mult, și-a adus aportul și

contribuțiile financiare la maxim în interesul familiei. La moment se află în

proces de divorț cu pârâta. Păstrarea în continuare a familiei este imposibilă.

Deși, relațiile familiale sunt guvernate pe principiile sprijinului reciproc

moral și material, ale fidelității conjugale și soluționării pe cale amiabilă a

tuturor problemelor vieții familiale, totuși prezența acestor elemente în

cadrul familiei lor, nu se mai atestă. Pe cale amiabilă a fost imposibil de a

soluționa cu pârâta problema privind partajarea averii proprietate comună în

devălmășie.

art.19, art.20 alin.(1) și (3), art.25 alin.(1), (3), (4), art.35 și 37 din Codul

familiei, Lungu Roman a solicitat admiterea acțiunii, partajarea averii

proprietate comună în devălmășie, în special, a mijloacelor bănești comune

acumulate în timpul căsătoriei, aflate la conturile bancare puse pe numele

Olesei Lungu la BC „Moldindconbank” SA, filiala *****, din str. *****, și

anume: a sumei de 3000 de Euro, 2000 de dolari SUA și 60 000 de lei MD;

atribuirea în beneficiul său a sumei de 1500 de Euro, 1000 de dolari SUA

sau echivalentul în valută națională lei MD, precum și 30 000 de lei MD, ce

constituie 1/2 cotă-parte din averea proprietate comună în devălmășie a

soților dobândită în timpul căsătoriei.

1

reconvențională împotriva lui Lungu Roman cu privire la partajul averii

proprietate comună în devălmășie.

după înregistrarea căsătoriei au fost depuse la contul bancar deschis la BC

„Moldindconbank” SA următoarele mijloace bănești: 2000 de dolari SUA,

5000 de Euro și 80 000 de lei MD. Sumele respective au fost consumate la

insistența pârâtului. În timpul căsătoriei a fost procurat automobilul de model

„BMW 730 D”, la preț de 13 000 de Euro. La cerința lui Roman Lungu, că

nu dispunea de suficienți bani pentru a cumpăra autoturismul, dânsa a extras

de pe contul bancar 3000 de Euro, transmițându-i pârâtului. Ulterior, a mai

extras 2000 de Euro pentru reparația automobilului menționat.

este înmatriculat cu numere *****, aflat în posesia lui Lungu Roman,

constituind un bun mobil ce urmează a fi partajat ca proprietate comună în

devălmășie.

constituie proprietate comună în devălmășie, a fost achiziționat la preț de

13000 de Euro (13 000 ÷ 2 = 6500 de Euro), sau în echivalent bănesc

convertit în valută națională 126750 de lei MD (1 Euro = 19,50 de lei MD

conform cursului oficial al BNM), pârâtului Lungu Roman urmează să-i

revină 126750 de lei MD, ce constituie 1/2 cotă-parte proprietate comună în

devălmășie.

Roman mai dețin autoturismul de model „Mercedes-Benz 410D”, anul

fabricării *****, în valoare de 4000 de Euro. Respectiv, 1/2 cotă-parte din

costul acestui mijloc de transport, constituie 2000 de Euro sau echivalentul

bănesc convertit în valută națională în sumă de 39 000 de lei MD (2000 de

Euro × 19,50 de lei conform cursului BNM). La fel, față de părinții fostului

soț au avut o datorie în mărime de 12 000 de lei MD, pe care le-a rambursat-

o.

Lungu Roman a ascuns de ea toate afacerile sale, ceea ce demonstrează

intențiile sale de rea-credință. Afară de aceasta, cererea de divorț a fost

examinată de instanța de judecată în absența dânsei, fără a fi înștiințată,

aflând despre procesul de judecată cu mult mai târziu. Aflându-se în *****,

l-a auzit pe Lungu Roman, discutând cu o doamnă, despre divorțul lor. Pe

lângă acestea, la momentul adresării în judecată cu acțiune de divorț, copilul

lor minor comun avea doar 4 luni, iar la pronunțarea hotărârii despre

2

desfacerea căsătorie, copilul nu împlinise niciun 1 (un) an, iar toate aceste

împrejurări nu l-au împiedicat pe pârât să insiste la divorț, în lipsa ei, fără ai

comunica despre acest fapt.

sume bănești, care au fost epuizate complet tot de către acesta în timpul

căsătoriei lor, cu excepția depozitului în valută națională în lei MD, dânsa

intervenind în acesta având cheltuieli personale pentru întreținerea copilului

și al dânsei, întrucât nu dispunea de alte surse de venit.

comune în devălmășie sunt bunurile mobile, și anume: automobilul de model

„BMW 730 D”, în valoare de 13 000 de Euro, iar 1/2 cotă-parte va constitui

suma de 6500 de Euro, sau echivalentul bănesc convertit în valută națională,

ceea ce constituie 126750 de lei MD; precum și autoturismul de model

„Mercedes-Benz 410D”, anul fabricării *****, în valoare de 4000 de Euro,

iar 1/2 cotă-parte va constitui suma de 2000 de Euro sau echivalentul bănesc

convertit în valută națională în sumă de 39 000 de lei MD. Pe lângă acestea,

pârâtul Roman Lungu urmează să-i restituie în natură verigheta la prețul de

16000 de lei, pe care ultimul i-a luat-o ilegal sau echivalentul bănesc al

acesteia.

în timpul căsătoriei cu pârâtul Lungu Roman, la care nu insistă să fie

partajate pentru a păstra liniștea în casă, deoarece ultimul permanent o

amenință și aplică față de ea forța fizică, chiar și în locurile publice.

atribuită suma de 8500 de Euro sau echivalentul bănesc convertit în valută

națională ce reprezintă suma de 165750 de lei MD, ceea ce constituie 1/2

cotă-parte, precum și costul verighetei (în situația în care refuză pârâtul să-l

restituie în natură) la preț de 16 000 de lei MD, în total 181750 de lei MD.

minor comun, *****, născută la *****, neavând la moment posibilitate de a

se încadra în câmpul muncii, și nu dispune de alte surse de venit.

reconvenționale, respingerea acțiunii inițiale depuse de Lungu Roman,

partajarea averii proprietate comună în devălmășie, în felul următor: să se

încaseze din contul pârâtului în beneficiul dânsei, în formă bănească, 1/2

cotă-parte din costul automobilului de model „BMW 730 D” (valoarea totală

constituind 13 000 de Euro) în sumă de 6500 de Euro sau echivalentul bănesc

convertit în valută națională, ceea ce constituie 126750 de lei MD; și 1/2

cotă-parte din costul autoturismul de model „Mercedes-Benz 410D”, anul

3

fabricării ***** (valoarea totală constituind 4000 de Euro) în sumă de 2000

de Euro, sau echivalentul bănesc convertit în valută națională, ceea ce

constituie 39 000 de lei MD; să se încaseze din contul lui Lungu Roman în

beneficiul dânsei a sumei de 16 000 de lei MD ce constituie costul verighetei

sau să-i fie restituită în natură, pe care ultimul i-a luat-o ilegal; precum și

încasarea din contul lui Lungu Roman în beneficiul ei a sumei de 3000 de lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și taxa de stat în sumă de 150 de lei

achitată la depunerea acțiunii reconvenționale, în total 3150 de lei MD cu

titlu de cheltuieli de judecată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

sediul Central s-a admis acțiunea inițială depusă de Lungu Roman și acțiunea

reconvențională depusă de Olesea Lungu. S-a partajat mijloacele bănești în

valoare de 3000 de Euro, 2000 de dolari SUA și 60 000 de lei MD,

atribuindu-i lui Lungu Roman și Lungu Olesea a câte 1/2 cotă-parte. S-a

încasat din contul Olesei Lungu în beneficiul lui Lungu Roman suma de 1500

de Euro, 1000 de dolari SUA și 30 000 de lei MD. S-a partajat contravaloarea

automobilului de model „BMW 730 D”, cu costul de 13 000 de Euro și

contravaloarea autoturismul de model „Mercedes-Benz 410D”, în valoare de

4000 de Euro, atribuindu-i lui Lungu Roman și Lungu Olesea a câte ½ cotă-

parte. S-a încasat din contul lui Lungu Roman în beneficiul Olesei Lungu

mijloace bănești în sumă de 8500 de Euro. S-a obligat Lungu Roman să

restituie Olesei Lungu verigheta de cununie sau contravaloarea acesteia în

sumă de 8000 de lei. S-a încasat din contul lui Lungu Roman în bugetul de

stat suma de 5389,54 de lei. S-a încasat din contul Olesei Lungu în bugetul

de stat suma de 7204, 54 de lei.

și Lungu Olesea s-au aflat în relații de căsătorie, începând cu *****. Din

căsnicie s-a născut fiica *****. La 01 aprilie 2019, prin hotărârea

Judecătoriei Căușeni, sediul Central, a fost desfăcută căsătoria dintre Lungu

Roman și Lungu Olesea. Hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă la 01

mai 2019.

căsătoriei Lungu Roman și Lungu Olesea au acumulat în proprietate

următoarele mijloace bănești: 2000 de dolari SUA, 68000 de lei MDL și

5000 de Euro, fapt confirmat de către Lungu Roman și Olesea Lungu,

precum și de către instituția financiară BC „Moldindconbank” SA.

4

au fost scoase de pe cont bancar în timpul căsătoriei și utilizate la procurarea

unui automobil, instanța de fond le-a apreciat ca fiind declarative, probe

incontestabile în acest sens nu au fost prezentate.

ședinței de judecată a declarat că a sustras aceste mijloace bănești, care se

păstrau în monedă națională, după ce a fost informată de către Lungu Roman

că deja se află în proces de divorț.

despre faptul că Lungu Olesea a închis contul de depozit și a ridicat

mijloacele bănești.

prezentate de către instituția financiară, Lungu Olesea a ridicat mijloacele

bănești la data de 10 iulie 2019, pe când căsătoria a fost desfăcută la 02 mai

2019.

valută (în Euro), instanța de judecată a stabilit că acest cont a fost închis la

02 ianuarie 2019 în vederea reparării mijlocului de transport, însă ultima nu

a prezentat probe în acest sens, iar Lungu Roman nu a recunoscut efectuarea

reparațiilor la automobil.

Lungu Olesea (la fila dosarului 67-68), instanța de fond a remarcat că acesta

reprezintă un deviz estimativ al reparației, însă dacă au fost efectuate în

realitate aceste lucrări de reparație, precum și dacă au fost achitate, din dosar

nu rezultă.

cadrul căsniciei, mijloacele în monedă națională a fost ridicată exclusiv de

către Lungu Olesea după desfacerea căsătoriei, fapt confirmat direct de către

aceasta, prima instanță a concluzionat de a admite solicitarea lui Roman

Lungu cu privire la partajarea mijloacelor bănești în valoare de 60 000 de lei

MDL.

judecată a constatat că aceste mijloace la fel au fost obținute în căsnicie.

Mijloacele bănești au fost ridicate din cont exclusiv doar de către partea

pârâtă, or, Lungu Roman nu recunoaște acest fapt, iar Lungu Olesea nu poate

demonstra că banii au fost cheltuiți pentru repararea autovehiculului.

parte despre utilizarea acestor mijloace, instanța de judecată a admis acest

capăt de acțiune. La fel, instanța de judecată a stabilit că pe lângă mijloacele

5

bănești acumulate în timpul căsniciei, în această perioadă a fost procurat și

automobilul de marcă „BMW 730 D”, cu numere de înmatriculare *****,

înmatriculat în *****, fapt confirmat atât de Lungu Roman, cât și de către

Lungu Olesea.

demersului avocatului pârâtei, prin scrisoarea Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră nr.***** din 09 martie 2022, s-a confirmat că Lungu

Roman, potrivit extrasului informațional integral al Poliției de Frontieră a

intrat pe teritoriul Republicii Moldova cu automobilul de marcă „BMW

730D” la 07 august 2018, ulterior urmând mai multe intrări și ieșiri cu același

automobil.

autovehicul menționat aparține cu drept de proprietate în devălmășie lui

Lungu Roman și Olesei Lungu.

Bank” prezentat de către Lungu Roman precum că ar face dovada că

autovehiculul a fost procurat în leasing, instanța de judecată a subliniat că

prezentul act datează cu 13 februarie 2020, pe când potrivit informației

enunțate anterior cu privire la intrările în țară ale lui Lungu Roman, ultimul

a intrat în țară cu mașina de marcă „BMW730 D”, la data de 07.08.2018.

Mai mult ca atât, potrivit acestui înscris, prima rată urma a fi restituită de

către Lungu Roman la 19 decembrie 2018, adică după 4 luni de la data intrării

cu automobilul în Republica Moldova.

respectivul act, care de fapt nu denotă faptul că Lungu Roman ar fi fost

finanțat anume pentru procurarea automobilului enunțat.

credit la fel a fost contractat la 19 decembrie 2018 în timpul căsătoriei lui

Lungu Roman cu Lungu Olesea.

de judecată a reținut că, potrivit adeverinței eliberate de către Agenția

Servicii Publice după Lungu Roman a fost înmatriculat acest mijloc de

transport la 25 august 2018, după înregistrarea căsătoriei.

bun mobil, până la proba contrarie, constituie proprietate comună în

devălmășie.

inelului de cununie, instanța de judecată, cu trimitere la prevederile art.22

din Codul familie, a calificat verigheta pretinsă ca bun de uz personal, și cu

6

toate că, aceasta reprezintă o bijuterie, totuși constituie un bun de uz personal

al fiecărui soț, fiind un simbol al uniunii contractate prin căsătoria a două

persoane.

constituie bunuri personale ale soților, solicitarea pârâtei/reclamante Lungu

Olesea cu privire la restituirea pretinsei verighete sau a echivalentului bănesc

al acesteia, este întemeiată, cu admiterea acesteia.

că la fila dosarului 124 a fost prezentată proba care denotă că verighetele

cântăresc 20 grame, iar potrivit filei dosarului 82, un gram de aur costă 1000

de lei MDL, astfel costul unei verighete ar constitui 10.000 de lei MDL, în

contextul dat instanța de fond a considerat de a admite acest capăt de acțiune,

cu dispunerea încasării în acest sens din contul lui Lungu Roman a

contravalorii verighetei care a fost ridicată forțat de la Lungu Olesea.

că atât acțiunea inițială, cât și acțiunea reconvențională, urmează a fi admise.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

Jereghi Anatolie, a declarat apel (nemotivat), iar la 02 august 2023, a

prezentat motivarea apelului, solicitând casarea parțială a hotărârii din 14

noiembrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, în partea ce ține de

admiterea acțiunii reconvenționale depuse de Lungu Olesea, cu emiterea în

această parte a unei hotărâri noi de respingere a acțiunii reconvenționale ca

neîntemeiată.

(nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe.

ASPECTE DE PROCEDURĂ:

Chișinău, în temeiul art.369 alin.(1) lit.a) CPC, s-a restituit apelul declarat

de Lungu Olesea (f.d.233-236, vol.I).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

s-a respins apelul declarat de Lungu Roman, reprezentat de avocatul Jereghi

7

Anatolie, și menținută hotărârea din 14 noiembrie 2022 a Judecătoriei

Căușeni, sediul Central.

vedere că în cererea de apel Lungu Roman contestă doar partajul

automobilului de marcă „BMW 730 D”, cu numere de înmatriculare *****,

și a mijlocului de transport „Mercedes 410”, anul fabricării *****, precum

și a verighetei de căsătorie, instanța de apel a considerat să se expună doar

în această privință.

instanțe că urmează a fi partajată contravaloarea autoturismului „BMV

730D” în sumă de 13000 de Euro și contravaloarea autoturismului

„Mercedes 410D” în sumă de 4000 de Euro, atribuindu-i lui Lungu Roman

și Lungu Olesea a câte 1/2 cotă-parte, respectiv întemeiat s-a încasat de la

Lungu Roman în beneficiul lui Lungu Olesea mijloace bănești în sumă de

8500 de Euro.

către „*****”, prezentat de către Lungu Roman, precum că ar face dovada

că autovehiculul „BMV 730D” ar fi fost procurat în leasing, întrucât acest

înscris datează cu 13 februarie 2020, iar potrivit informației IPF cu privire la

intrările în țară ale lui Lungu Roman anume cu acest automobil, se atestă că

apelantul a intrat în țară cu mașina de marcă „BMW 730 D” la 07.08.2018.

La fel, potrivit actului anexat nu poate fi remarcat și motivele că ar fi fost

creditat Lungu Roman, prima rată urmând a fi restituită la 19 decembrie

2018, mai bine de 4 luni de la data intrării cu automobilul în Republica

Moldova.

Lungu Roman ar fi fost finanțat anume pentru procurarea automobilului

enunțat.

fel a fost contractat la 19 decembrie 2018, în timpul căsătoriei lui Lungu

Roman cu Lungu Olesea.

de apel a menționat că potrivit adeverinței eliberate de Agenția Servicii

Publice după Lungu Roman a fost înmatriculat mijlocul de transport

„Mercedes 410”, anul fabricării *****, la 29 august 2017, după înregistrarea

căsătoriei. Respectiv, acest bun, până la proba contrarie, a fost considerat de

instanța de apel ca fiind proprietate comună în devălmășie.

primei instanțe privind respingerea alegațiilor apelantului Lungu Roman cu

8

privire la faptul că bunul mobil automobilul de model „Mercedes 410”, anul

fabricării *****, nu poate constitui obiectul partajului, pe motiv că a fost

vândut la data de 25.08.2018, adică până la desfacerea căsătoriei. Or, potrivit

informației publicate pe Portalul național al instanțelor de judecată se atestă

că acțiunea de desfacere a căsătoriei înaintată de către Lungu Roman a fost

depusă la 27 septembrie 2018, ceea ce denotă că ultimul a acționat cu rea-

credință, acțiunile acestuia fiind îndreptate în vederea diminuării masei

bunurilor supuse partajării, înstrăinând la scurt timp, după înaintarea acțiunii

de divorț, respectivul automobil pentru a nu-l supune partajării.

restituirea verighetei de cununie sau încasarea contravalorii acesteia în sumă

de 8000 de lei, cu trimitere la prevederile art.22 din Codul familie, instanța

de apel, la fel ca și instanța de fond, a concluzionat că verigheta constituie

un bun de uz personal al fiecărui soț, reprezentând un simbol al uniunii

contractate prin căsătorie.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:

Jereghi Anatolie, a declarat recurs, solicitând casarea parțială a deciziei din

14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 14 noiembrie

2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi

prin care acțiunea reconvențională depusă de Lungu Olesea să fie integral

respinsă.

SOLICITĂRILE RECURENTULUI:

Jereghi Anatolie, a invocat că instanța de fond și instanța de apel au

interpretat eronat legea, contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme

de Justiție, iar hotărârea și decizia curții de apel este una arbitrară, bazându-

se în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

au constatat că prețul mijlocului de transport de model „BMW 730 D”, cu

n/î *****, constituie suma de 13000 euro. Or, potrivit jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție, la partajarea unui bun și

determinarea sultei care un fost soț i-o datorează celuilalt soț ce primește

întregul bun, se ia în cont valoarea lui la data partajului, având în vedere că

9

pe parcursul căsătoriei soții îl folosesc, iar bunul se uzează și își pierde din

valoare (cauza nr.2ra- 69/20).

*****, anul fabricării *****, a fost procurat la 07.06.2018, la prețul de

6800 de Euro, faptul dat se probează prin propunerea de achiziție

prezentată, anexată și cercetată în cadrul ședinței de judecată, astfel că acest

mijloc de transport a fost folosit de către soți în perioada anilor de căsătorie

fiind supus uzurii, și pierzând din valoare.

considerare prețul de achiziție al automobilului nominalizat supra, minus

uzura acestuia pe perioada de timp cât a fost folosit de către soți în timpul

căsătoriei.

„BMW 730 D”, anul fabricării *****, nu este înregistrat în Republica

Moldova, pentru care nu au fost achitate taxele de import, prin urmare, nu

poate fi evaluat în sumă de 13000 de Euro.

de 4000 de Euro, recurentul a indicat că acest mijloc de transport a fost

procurat înainte de căsătorie cu intimata, de la o persoană juridică, însă din

motiv că era instituită măsura de asigurare sub formă de sechestru pe acest

mijloc de transport, înmatricularea acestuia a fost posibilă doar ulterior

ridicării măsurii de asigurare sechestru. Acest autoturism a fost înstrăinat

la 25.08.2018, în timpul căsătorie, iar banii au fost cheltuiți de către ambii

soți, din care considerente acest mijloc de transport sau contravaloarea

acestuia, nu poate fi supusă partajării, deoarece nu-l mai deține în natură.

Mai mult ca atât, banii obținuți în urma înstrăinării automobilului, au fost

cheltuiți în familie până la divorț, faptul dat fiind constatat prin adeverința

eliberată de Agenția Servicii Publice.

verigheta de cununie sau contravaloarea acesteia în sumă de 8000 de lei,

recurentul a menționat că potrivit copiei bonului nr.17, eliberată de salonul

de giuvaergii „*****”, se constată că dânsul a dat comanda și a procurat 2

verighete cu diametrul de 18,8 mm și 22,10 mm lățime la 02.06.2017,

respectiv se atestă că aceste bijuterii au fost procurate de către el înainte de

căsătorie (09.08.2017). Intimata în timpul căsătoriei nu a folosit și nu a

purtat pretinsa verighetă, prin urmare, reieșind din prevederile art.573

alin.(2) din Codul civil, aceasta nu poate fi catalogată drept bun personal al

Olesei Lungu, dar al dânsului procurat din banii săi proprii înainte de

10

căsătorie, prin ce i se încalcă dreptul de proprietate garantat de art.1 din

Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

determinat care este prețul real al pretinsei verighete de către Olesea Lungu

or, în certificatul (la care au făcut referire instanțele de judecată) se indică

doar prețul unui gram de aur la situația din 04.02.2020. Din acest înscris nu

rezultă că SRL „*****” deține licență și are activitatea cu metale prețioase.

n/î *****, anul fabricării *****, a fost procurat la 07.06.2018, la prețul de

6800 de Euro, recurentul a notat că acest autoturism a fost procurat în

timpul căsătoriei, în leasing, iar suma restantă pentru acest mijloc de

transport după desfacerea căsătorie, a fost achitată exclusiv de către dânsul.

Faptul dat se constată prin propunerea de achiziție din 07.06.2018 dintre

Lungu Roman și SRL „*****”, cu sediul str. *****, Italia, în baza căruia

dânsul a procurat respectivul automobil, prin intermediul societăți de

leasing; planul de amortizare nr.***** eliberat de către „*****” la

13.12.2020, potrivit căruia se constată că dânsul urmează să achite timp de

42 de luni rata lunară în mărime de 222,50 de euro din 19.12.2018 până la

19.05.2022.

că nu este clar cum și în baza căror probe instanțele de judecată au

concluzionat că prețul mijlocului de transport de model „BMW 730 D”, cu

n/î *****, anul fabricării *****, care a fost supus partajării, a constituit

suma de 13 000 de Euro, în situația în care instanței de judecată i-au fost

prezentate probe că la prețul real al acestuia este de 6800 de Euro. Or, astfel

de model autoturism, din același an de fabricare și aceiași stare tehnică,

amortizare, și care nu este înregistrat în Republica Moldova, pentru care nu

au fost achitate taxele vamale de import, nu poate valora suma de 13 000

de Euro, după cum au stabilit instanțele de judecată, or, potrivit art.118

alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le

invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune

altfel.

probatoriu concluzia instanței de apel în privința determinării valorii

autovehiculului de model „BMW 730 D”, n/î ***** și „Mercedes 410 D”,

cu n/î *****, precum și a costului verighetei de cununie.

raportului juridic litigios, aplicând și interpretând eronat normele de drept

material contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție,

11

pronunțând o hotărâre și o decizie arbitrară, bazându-se în mod determinant

pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Anatolie, și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(1) lit.a) și e)

din CPC, potrivit cărora recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din

hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme

de Justiție; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

la un proces echitabil, a expediat în adresa Olesei Lungu copia recursului

declarat de Lungu Roman, reprezentat de avocatul Jereghi Anatolie,

comunicându-i despre necesitatea prezentării obligatorii a referinței timp

de o lună, iar la depășirea acestui termen va fi decăzută din dreptul de a o

prezenta, iar cauza va fi examinată în baza materialelor anexate la dosar, cu

toate acestea, intimata nu și-a valorificat acest drept procedural în termenul

stabilit de instanța de recurs, și nu a depus referință.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă,

care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023.

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor

în vigoare la data depunerii recursului.

optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale,

cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

declarat la 01 martie 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor

operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

12

nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023):

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a

fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este

vădit neîntemeiat.

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa

părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului,

care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe

pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI:

Chișinău a pronunțat decizia la 14 noiembrie 2023, în ședință publică.

a instanței de apel a fost expediată la 03 ianuarie 2024, la adresa electronică

a reprezentantului recurentului Lungu Roman, avocatul Jereghi Anatolie,

fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la

dosar (f.d.24, vol.II).

Roman, reprezentat de avocatul Anatolie Jereghi, a fost depus în interiorul

termenului prevăzut la art.434 alin.(1) CPC.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

13

Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu

permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele

invocate în recurs.

avocatul Jereghi Anatolie, rezultă că drept temei de recurs s-au invocat

prevederile art.432 alin.(1) lit.a) și e) din Codul de procedură civilă (în

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), potrivit

cărora recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; e)

hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

recurentul Lungu Anatolie a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute

la art.432 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că decizia

contestată a Curții de Apel Chișinău este bazată pe o interpretare eronată a

legii, că aceasta ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de

Justiție pe cauze similare.

contestate prin prisma argumentelor recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că soluția instanței de apel este

contrară legii sau cu aprecierea nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia

contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o

14

cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Jereghi Anatolie, nu a precizat cu care jurisprudență uniformă a Curții

Supreme de Justiție, pe cauze similare, este contrară decizia contestată, or,

expresia „interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară

jurisprudenței uniforme” semnifică că în hotărârea judecătorească atacată s-

a aplicat legea într-un mod diferit sau chiar opus față de ceea ce Curtea

Supremă de Justiție a stabilit constant în deciziile sale anterioare în materia

partajării bunurilor proprietate în devălmășie, creând o divergență de practică

judiciară, ceea ce poate fi un motiv de recurs pentru a uniformiza

interpretarea legii în țară, ceea ce la cazul speței nu se atestă.

cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat corespunzător cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse

judecății.

apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat

conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

procedură civilă expres stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea

deciziei atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu

permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele

invocate în recurs.

nu a menționat cu care jurisprudență uniformă a Curții Supreme de Justiție

care ar da o altă interpretare a legislației naționale în materia partajării

bunurilor, sau a altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate

nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit

neîntemeiat. Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a

Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi

contrare jurisprudenței acesteia.

procedură civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară

și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

prevederilor lit.e) alin.(1) al art.432 din Codul de procedură civilă, noțiunea

15

de „hotărâre arbitrară” ori „de apreciere vădit nerezonabilă a probelor”

urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

art.432 alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de

sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §

62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă,

în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio

legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii.

Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare

a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie

2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie

judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o

eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o

vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de

nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și

de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a

adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din

practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu

aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt

bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În

esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate

cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar, în nota

de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce

mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost

considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:

„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui

recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar

contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra

acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor,

fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat

pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași

judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a

deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute

16

de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face

referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia,

2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

„hotărârea arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței

CtEDO. În jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele

„hotărârea arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor”, fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă

menționează totuși că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite

și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod

penal)”. Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează

încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi normative

care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din

claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de

aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci

trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile.

Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de judecată

adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate participanții

la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica

convingător de ce nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit

căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre

arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei

noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în

cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §62, Curtea Europeană a

notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio

bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele

litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de

fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta

este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

argument care ar justifica constatarea că decizia instanței de apel ar fi emisă

contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de

17

recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la

circumstanțele cauzei.

a probelor” se referă în substanță la aprecierea probatoriului. Pentru

admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea

cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea

eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea

contestată se bazează în mod determinant pe această apreciere.

la admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de

procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi

explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă

pentru soluția din hotărârea contestată, îi revine recurentului obligația să

convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

recursului faptul că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil

valoarea bunurilor mobile partajate. La caz, Completul de judecată nu a

stabilit că probele au fost apreciate arbitrar sau irațional de către instanța de

apel. Prin urmare, acest temei de recurs este vădit neîntemeiat.

poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și bine

argumentate separat.

Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Lungu Roman,

reprezentat de avocatul Jereghi Anatolie, este unul vădit neîntemeiat. Or,

recursul respectiv conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse

anterior care au fost analizate și apreciate corespunzător de instanța de apel.

Lungu Roman la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

cu soluția pronunțata de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a

18

legii, aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, fapt ce nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, soluția emisă de instanța de apel a fost bazată pe probele

administrate la dosar.

menționează că recursul depus de Lungu Roman conține în esență obiecții

de fapt și de drept similare expuse anterior în cererea de apel care au fost

analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate pe o cercetare

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei contestate și care

se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor

imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla

trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

19

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Lungu Roman,

reprezentat de avocatul Jereghi Anatolie, este vădit neîntemeiat și urmează a

fi considerat inadmisibil.

civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Lungu Roman, reprezentat

de avocatul Jereghi Anatolie.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecătorii Ion Munteanu

Oxana Parfeni

20