2ra-331/23 — partajul bunurilor proprietate comuna in devalmasie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- partajul bunurilor proprietate comuna in devalmasie
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-331/23 — partajul bunurilor proprietate comuna in devalmasie (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Liubovi Dascalciuc
(Ardeleanu),
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Liubovi Ardeleanu împotriva lui Artemii Ardeleanu cu privire la partajarea
bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-331/23
NR. PIGD 2-17124153-01-2ra-27022023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a prevederilor art.432 alin. (1), (2) lit. a), b),c),d),alin.(3) lit. d) din
Codul de procedură civilă la caz nu constituie temei de admisibilitate a recursului.
Dezacordul recurentei cu actele judecătorești nu constituie temei de casare a acestora.
Judecătoria Ungheni, jud. M. Ulinici,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, M. Guzun,
19 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul declarat de
Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu),
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 martie 2017, Liubovi Ardeleanu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Artemii Ardeleanu, solicitând partajul averii comune
devălmașe situate în r-nul xxxxx, sat. xxxxx, număr cadastral xxxxx,
constituită din terenul aferent construcției și construcția (casa de locuit), în
două părți egale, atribuind fiecărui a câte ½ cotă-parte. La fel, a solicitat
dispunerea efectuării unei expertize tehnice de către OCT Nisporeni în
vederea evaluării bunului imobil, precum și efectuarea expertizei privind
determinarea variantelor de partaj a bunului imobil.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la xxxxx a încheiat
căsătoria cu pârâtul Artemii Ardeleanu. Împreună au un copil comun, care a
atins vârsta majoratului.
Totodată, a menționat că pe parcursul căsătoriei împreună cu pârâtul au
construit casa de locuit cu număr cadastral xxxxx, situată în r-nul xxxxx, sat.
xxxxx, a cărei partajare a solicitat, atribuind fiecărui câte ½ 1/2 cota-parte.
Reclamanta a afirmat că viața în comun cu pârâtul a eșuat. Deseori nu
găseau soluții comune în privința problemelor cotidiene de familie, din cauza
comportamentului agresiv al pârâtului, ceea ce a dus la destrămarea familiei.
Pârâtul se comporta agresiv și o alunga din casa de locuit, construită în
comun. Pârâtul s-a aflat mulți ani în Federația Rusă la muncă, iar reclamanta
împreună cu fiul au construit casa.
De nenumărate ori a solicitat pârâtului partajarea averii benevol, însă
au rămas fără răspuns cerințele, motiv pentru care a înaintat acțiunea.
Prin încheierea din 31 mai 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul
Nisporeni, s-a dispus efectuarea expertizei în construcție, fiind suspendat
procesul civil până la prezentarea raportului de expertiză.
Prin încheierea din 09 octombrie 2019 a Judecătoriei Ungheni s-a reluat
procesul în prezenta cauză civilă, drept urmare a parvenirii la 07 octombrie
2017 a raportului de expertiză nr. 1950-1957 din 18 septembrie 2019.
Prin cererea depusă ulterior, partea reclamantă a concretizat pretențiile
și a solicitat partajul averii comune devălmașe situate în r-nul xxxxx, sat.
xxxxx, număr cadastral xxxxx, constituită din terenul aferent construcției și
1
construcția (casa de locuit), în două părți egale, atribuind fiecărui a câte ½
cotă-parte, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 1950-1957 din 18
septembrie 2019, după cum urmează: Liubovei Ardeleanu - partea I de partaj
a bunului imobil cu număr cadastral xxxxx, formată din: odaia nr. 1-
bucătărie-suprafața de 14.8 mp; odaia nr.2-baie -suprafața de 5.2 mp; odaia
nr. 3-camera de locuit - suprafața de 15.6 mp; odaia nr. 7-cu suprafața de
12.8 mp; WC-lit. 02, șura lit. 03, suprafața interioara 48.4 mp. Terenul cu
număr cadastral xxxxx să fie partajat conform variantei de partaj, atribuind
Liubovei Ardeleanu partea I cu suprafața de 0.11075 ha, sectorul de teren
marcat de punctele 1-17-16-15-14-13-12-11-10-21-19-18-1; lui Artemii
Ardeleanu -partea II de partaj a bunului imobil, număr cadastral xxxxx,
suprafața de 49.0 mp, formata din: odaia nr. 4-suprafața de 21.1 mp; odaia
nr. 5-suprafața de 16.7 mp; odaia nr. 6-coridor - cu suprafața de 11.2 mp,
beci- suprafața de 14.6 mp. Terenul cu număr cadastral xxxxx să fie partajat
potrivit variantei de partaj, atribuind lui Artemii Ardeleanu Partea II, cu
suprafața de 0.1108 ha, sectorul de teren marcat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-
8-9-10-21-20-19-18-1. La fel, a solicitat încasarea cheltuielilor de efectuare
a expertizei în mărime de 6 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Ungheni, corectată
prin încheierea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Ungheni, s-a respins
integral cererea de chemare în judecată depusă de Liubovi Ardeleanu
împotriva lui Artemii Ardeleanu cu privire la partajarea bunurilor proprietate
comună în devălmășie a soților, încasarea cheltuielilor de judecată privind
efectuarea expertizei în sumă de 6 000 de lei și a cheltuielilor ce ține de plata
taxei de stat în mărime de 580 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 19 februarie 2021, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.
164), Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Ungheni, solicitând admiterea
acesteia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi
hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) și s-a menținut
hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Ungheni.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 08 februarie 2022, prin intermediul poștei terestre (Vol.II, f.d.8),
Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) și suplimentar la 10 mai 2022, prin
intermediul avocatului Cristina Antoci, a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
2
admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 18 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis
recursul depus de Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) și s-a casat integral
decizia din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău cu trimiterea cauzei
spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) și s-a menținut
hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Ungheni.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii contestate, prin prisma argumentelor aduse de apelant și
a materialelor cauzei, a conchis că soluția oferită de prima instanță cu privire
la respingerea pretențiilor, este corectă.
În prim plan, examinând cererea de apel raportată la argumentele
deciziei Curții Supreme de Justiție din data de 18 mai 2022, Colegiul atestă
că, căsătoria între Ardeleanu Artemii și Ardeleanu Liubovi a fost desfăcută
pe cale judecătorească prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 09
septembrie 1987, pînă la intrarea în vigoare a Codului familiei (în vigoare
din 26 aprilie aprilie 2001), însă divorțul a fost înregistrat în Registrul de
stare civilă ulterior.
Conform art. 166 alin. (6) din Codul familiei (adoptat prin Legea nr.
1316 din 26 octombrie 2000, în vigoare din 26 aprilie 2001), căsătoria
desfăcută pe cale judecătorească până la intrarea în vigoare a prezentului cod
se consideră desfăcută de la data înregistrării divorțului la organul de stare
civilă. Astfel, reieșind prevederile menționate, în cazul din speță rezultă că,
căsătoria se consideră desfăcută la data înregistrării divorțului.
Potrivit certificatului de divorț, anexat la materialele cauzei în copie
neautentificată, divorțul a fost înregistrat în Registrul de stare civilă la data
de 22 martie 2017.
Instanța de apel a menționat prevederile art. 138 alin. (4) din Codul
de procedură civilă și a notat că acest înscris, certificat de divorț, nu
constituie o probă pertinentă și admisibilă în sensul art. 121-122 din Codul
de procedură civilă, acestea fiind doar o copie neautentificată, în modul
stabilit de lege.
Instanța ierarhic inferioară a citat prevederile art. 371 alin. (1) și (2),
art.370, art.320 alin.(2), art.321 alin.(2), art.344 alin.(1) din Codul civil (în
redacția până la 01 martie 2019). Din textul dispozițiilor art. 366 din Codul
civil, în cazul în care dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor
persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părți ideale din
3
bunul comun, proprietatea este comună în devălmășie. Proprietății comune
în devălmășie se aplică în modul corespunzător dispozițiile cu privire la
proprietatea comună pe cote-părți dacă prezenta secțiune nu prevede altfel.
Instanța a reiterat că, în cazul bunurilor imobile, dreptul de
proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu
excepțiile prevăzute de lege (art. 321 alin. (2) din Codul civil). La caz,
potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, dreptul de proprietate
asupra terenului cu număr cadastral xxxxx și asupra casei de locuit cu număr
cadastral xxxxx, construcție accesorie cu număr cadastral xxxxx și
construcție cu număr cadastral xxxxx a fost înregistrat la data de 23 aprilie
2015 pe numele lui Artemii Ardeleanu, în temeiul procesului-verbal de
recepție și a titlului de autentificare a drepturilor deținătorului de teren. Prin
urmare, bunurile imobile ce constituie obiectul litigiului și partajarea cărora
s-a solicitat, potrivit înscrierilor din Registrului bunurilor imobile, aparțin cu
drept de proprietate lui Artemii Ardeleanu, cu cota-parte 1.0.
Conform art. 497 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01
martie 2019), înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă
autentice și complete pînă la proba contrară.
Conform art. 46 din Constituția Republicii Moldova, dreptul la
proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabila despăgubire. Averea dobândită
licit nu poate fi confiscată, caracterul licit al dobândirii se prezumă.
Astfel, reieșind din circumstanțele speței, instanța ierarhic inferioară
a conchis că la soluționarea chestiunii privind partajul bunurilor, primar
urmează a fi stabilit regimul juridic al bunurilor ce formează obiectul
material al prezentului litigiu, urmează a fi stabilit dacă acestea constituie
proprietate în devălmășie soților si atribuirea acestui regim juridic. La caz,
însă reclamanta/apelant Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu), solicitând instanței
partajul bunurilor imobile cu număr cadastral xxxxx și număr cadastral
xxxxx situate în r-nul. xxxxx, sat. xxxxx, înregistrate cu drept de proprietate
doar după Artemii Ardeleanu, nu a solicitat instanței stabilirea regimului
juridic al acestor bunuri imobile. Iar instanța din oficiu nu poate atribui
acestor bunuri statutul de bunuri proprietate comună în devălmășie, aceasta
constituind o depășire a competențelor.
În această ordine de idei, menționând prevederile art. 60 alin. (4),
art. 240 alin.(3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, instanța este
limitată la cerințele și temeiurile invocate de reclamant, nefiind în drept să
modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii. În asemenea circumstanțe,
acțiunea depusă de Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) privind partajarea
bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, în sensul în care a fost
formulată, nu poate fi admisă. Or, nu poate fi dispusă partajarea unui bun,
care potrivit înscrierilor din Registrul bunurilor imobile, aparțin cu drept de
4
proprietate doar lui Artemii Ardeleanu, cu cota-parte 1.0, fără a fi solicitată
atribuirea acestui bun regimului juridic de proprietate comună în devălmășie,
ca ulterior să fie supus partajării.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 01 februarie 2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.II,
f.d.120), Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii
formulate.
În motivarea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, motivând că acestea au încălcat
esențial și au aplicat eronat normele de drept material și procedural, au
aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea.
Instanțele inferioare au comis și alte încălcări care au dus la soluționarea
greșită a cazului, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu
au fost elucidate pe deplin, concluziile primei și celei de a doua instanță,
expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Aprecierea
probelor a fost arbitrară. Erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Reiterând circumstanțele speței, de la înregistrarea căsătoriei, 26
octombrie 1985, urmată de nașterea fiului comun, și desfacerea căsătoriei
prin hotărârea din 09 septembrie 1987 a Judecătoriei Nisporeni, recurenta a
susținut că în instanță s-a stabilit că nu au înregistrat desfacerea căsătoriei la
organul de stare civilă, continuând să locuiască împreună și să ducă o
gospodărie comună până în 2017. În acea perioadă de către cârmuirea
Colhozului „Molodaia Gvardia”, sat. xxxxx, r-nul xxxxx, prin hotărâre, a
eliberat teren pentru construcția casei de locuit pe locul unde a fost demolată
fosta fermă de păsări și a fost transmis în folosință tinerelor căsătoriți terenul
pentru construcția casei de locuit (fapt confirmat în instanța de judecată de
martorul Andrei Tofan, președintele colhozului în acea perioadă). Casa a
fost construită de soți, toată viața au locuit în acea casă, fiecare aducând aport
la edificarea locuinței comune, duceau gospodăriei comună, au botezat, au
crescut copilul împreună, apoi au cununat alți tineri (la materialele cauzei
este anexată planșa foto). Ulterior prin decizia Consiliului Primăriei xxxxx,
r-nul xxxxx, din 17 septembrie 1992, acest teren a fost transmis cu drept de
proprietate deținătorilor de construcție. Totodată în extrasul din decizia nr.
10 din 17 septembrie 1992, emisă de Primăria xxxxx, r-nul xxxxx, se
confirmă că, potrivit cererilor depuse de tinerii căsătoriți, pe teritoriul
Primăriei xxxxx, conform documentației întărite de arhitectura raionului
Nisporeni, de comun acord cu Direcția de protecția naturii, Consiliul
comunal xxxxx a decis: „de repartizat în proprietate privată lot de teren
pentru construcția casei.”
5
Instanța de fond și Curtea de Apel au ignorant faptul că în contul
personal a lui Artemii Ardeleanu, la rubrica nr.2, se indică Liubovi
Ardeleanu, iar în rubrica în ce relație se află cu membrul gospodăriei înscris
primul în listă, este reflectat „capul familiei”. La fel, există o hotărâre de
desfacere a căsătoriei cu încasarea pensiei alimentare, luând act de probe,
intimatul nu a achitat niciodată pensie alimentară pentru întreținerea
copilului conform hotărârii de judecată, fapt ce reafirmă că, de fapt, a
continuat căsătoria. Niciodată nu a părăsit gospodăria, la construcția și
îngrijirea căreia a contribuit împreună cu copilul lor comun, care a fost
exploatat de către tatăl său cu rea-credință în vederea susținerii gospodăriei,
inclusiv creșterea animalelor care aduceau profit. Însă intimatul s-a eschivat
de la plata pensiei de întreținere, educația și creșterea copilului. Fiind plecat
în Federația Rusă, a lăsat gospodăria în gestiunea soției și copilului.
Recurenta a declarat că, deși intimatul a susținut că nu știe cine a lipit
casa, însă a pretins că este meritul lui. În instanța de fond au fost audiați
martori, care au confirmat participarea la lucrările efectuate în acea casa,
precum și că, de fiecare data erau chemați de către Liubovi Ardeleanu,
întrucât Artemii Ardeleanu era plecat în Federația Rusă. În mod dolosiv,
pârâtul având intenții ascunse, a dorit ulterior să deposedeze propriul copil
și soție de unicul imobil în care au locuit toată viața. La fel, la materialele
cauzei este anexată o procură autentificată notarial întocmită în Federația
Rusă la 26 mai 2011, prin care intimatul a împuternicit-o să-i reprezinte
interesele în fața organelor competente de stat. În opinia recurentei, toate
aceste argumente au fost ignorate de prima instanță și de două ori de Curtea
de Apel, învestite să facă justiție unui copil și mamei acestuia, care deja de
un an este izgonită din gospodăria sa și lăsată pe drumuri.
Recurenta a considerat că instanța de judecată nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată, enunțând prevederile art. 50 din Constituția Republicii
Moldova, ocrotirea mamei, copiilor și tinerilor, art. 46 din Constituția
Republicii Moldova, dreptul la proprietatea privată și protecția acestuia. La
23 aprilie 2015 a fost înregistrat bunul imobil aflat în litigiu în Registrul
bunurilor imobile. Nu a fost probat faptul că intimatul este proprietarul
exclusiv al bunului imobil în litigiu. Conform actelor din dosar, acesta până
la înregistrarea casei de locuit nu a locuit în Republica Moldova, fiind mai
mult peste hotare, de unde a fost pensionat. Concluziile instanței de fond
expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Normele
de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.
La 22 martie 2017, la cererea intimatului a fost înregistrată
desfacerea căsătoriei, din motiv că relațiile de familie s-au înrăutățit între soți
și în aceeași zi, i-a fost eliberat certificatul de divorț. Or, hotărârea din 09
septembrie 1987 a Judecătoriei Nisporeni, prin care a fost desfăcută
căsătoria, a fost înregistrată la Oficiul Stare Civilă Nisporeni la 22 martie
Iar la 31 martie 2017 a depus cerere de chemare în judecată cu privire
la partajarea averii comune devălmașe a soților, și anume a casei de locuit și
6
terenului aferent, cu atribuirea fiecărui a câte ½ cotă-parte. Reiterând
soluțiile judecătorești emise în cauza dată, recurenta a opinat că atât prima
instanță, cât și instanța de apel au examinat cauza fără a elucida toate
circumstanțele, constatarea eventualului drept al său asupra cotei-părți din
bunurile imobile. Materialele cauzei denotă cu certitudine că după desfacerea
căsătoriei în instanța de judecată, au continuat să locuiască împreună și să
ducă gospodărie comună, și anume certificatul eliberat de Primăria xxxxx,
prin care se confirmă că din anul 1986, Liubovi Ardeleanu a trăit și a dus
gospodărie comună cu Artemii Ardeleanu. La 23 aprilie 2015, terenul pentru
construcții și casa de locuit au fost înregistrate cu drept de proprietate după
Artemii Ardeleanu. În contul personal al lui Artemii Ardeleanu pentru anii
1997-2004, în calitate de membri ai gospodăriei, Liubovi Ardeleanu a fost
indicată în calitate de soție. În speță, componența proprietății comune a
soților se determină din momentul încetării reale de către soți a raporturilor
familiare și a administrării comune a gospodăriei.
Instanțele de judecată eronat au concluzionat că data desfacerii
căsătoriei, urmează a fi considerate data emiterii hotărârii din 09 septembrie
1987 a Judecătoriei Nisporeni. La fel, a considerată neîntemeiată concluzia
instanței de apel: „înscrisul- certificatul de divorț, nu constituie probă
pertinentă și admisibilă în sensul art. 121-122 CPC, aceasta fiind doar o copie
neatentificată, în modul stabilit de lege.” La acest aspect, recurenta a
menționat că la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, nu a
cunoscut că intimatul a înregistrat la 22 martie 2017 desfacerea căsătoriei. În
cadrul judecății cauzei, Artemii Ardeleanu, reprezentat de către avocatul
Sergiu Tîmbur, au prezentat certificatul de divorț, i-au prezentat o copie a
înscrisului legalizată în modul corespunzător, iar instanței de asemenea au
prezentat o copie. Instanța atașând înscrisurile la dosar, urma să-l restituie
părții care l-a prezentat pentru a-1 legaliza în modul stabilit de lege. Anume
că pârâtul a prezentat acest înscris rezultă din procesul-verbal al ședinței de
judecată, cât și din conținutul actului prezentat, deoarece este indicat numele
titularului certificatului. Recurenta a precizat că certificatul de divorț a
ridicat la 22 ianuarie 2020. După logica instanței de apel, ar fi soție și soț.
În context a citat pct. 22 din hotărârea Plenului Curții Supreme de
Justiție nr.10 din 15 noiembrie 1993, art. 321 alin. (2) din Codul civil. Prin
certificatul din 16 martie 2017, eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial
Nisporeni, filiala Î.S. „Cadastru”, se confirmă că dreptul de proprietate
asupra terenului cu număr cadastral xxxxx și asupra casei de locuit
individuale cu numărul cadastral xxxxx, construcție accesorie cu număr
cadastral xxxxx și construcție cu număr cadastral xxxxx, este înregistrată la
23 aprilie 2015, pe numele lui Artemii Ardeleanu în temeiul extrasului nr.
580 din 25 martie 2015 (6001/15/5043). Titlului de autentificare a dreptului
deținătorului de teren număr xxxxx din 23 martie 2015 (xxxxx). Casa de
locuit cu numărul cadastral xxxxx, situată în satul xxxxx, a fost construită în
perioada 1987 potrivit Extrasului din Registrul de evidența a gospodăriilor
7
nr. 580 din 25 martie 2015. La 16 iunie 2015, potrivit procesului-verbal de
recepție finală (pentru construcții de locuință cu un nivel) nr. 01, lucrările de
construcție au fost finalizate, iar bunul imobil a fost înregistrat în registrul
bunurilor imobile. Bunul a fost obținut în timpul căsătoriei și urmează a fi
supus regimului bunurilor comune devălmașe. Deși în cadrul procesului de
judecată, s-a constatat că au dus viața comună în familie, instanțele au indicat
că au dus o viață separată, având gospodării diferite, ceea ce nu corespunde
realității.
La 27 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs,
cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere
a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la
materialele dosarului (Vol.II, f.d.123).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procesual și nu a depus referință la
cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin.
(3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei
de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării
imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza
cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Liubovi Dascalciuc (Ardeleanu) a fost depus
până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi
examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
8
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să
participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces
căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei
au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a
soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e)
în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată
cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 02
noiembrie 2022. Materialele cauzei civile atestă expedierea copia deciziei
integrale către participanții la proces, inclusiv prin intermediul poștei
electronice 12 ianuarie 2023 (Vol.II, f.d.95). Astfel, recursul depus este în
termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
9
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Cu referire la temeiurile de admisibilitate a recursului invocate de
recurentă în finalul recursului, și anume art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b), c), d)
din Codul de procedură, citate supra, Completul de Judecată al Curții
Supreme de Justiție nu a stabilit că normele ar fi fost eronat aplicate sau nu
ar fi fost aplicabile speței, sau instanța de apel aplicând normele respective,
le-ar fi extins dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers. La fel, a indicat
în finalul recursului temeiul prevăzut la art. 432 alin. (3) lit. d) din Codul de
procedură, însă nu a argumentat acest aspect.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
La caz, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme
10
cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Liubovi Dascalciuc
(Ardeleanu), nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului și drept urmare, este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Liubovi Dascalciuc
(Ardeleanu) împotriva deciziei din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
11