2ra-756/21 — cu privire la partajarea bunurilor proprietate comuna in devalmasie, recunoasterea bunului ca proprietate personala

2ra-756/21 — cu privire la partajarea bunurilor proprietate comuna in devalmasie, recunoasterea bunului ca proprietate personala (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-756/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. A. Braga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, G. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Petru

Scutelnic, reprezentat de avocatul Andrei Micu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Liubov Uhojan

împotriva lui Petru Scutelnic cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună

în devălmășie

și la cererea reconvențională a lui Petru Scutelnic împotriva lui Liubov Uhojan

cu privire la recunoașterea bunului ca proprietate personală

împotriva deciziei din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Liubov Uhojan și de Petru Scutelnic și menținută

hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

constată:

La 3 iulie 2015, Liubov Uhojan (Scutelnic) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Petru Scutelnic cu privire la partajarea bunurilor proprietate

comună în devălmășie.

În motivarea acțiunii a invocat că din 19 septembrie 2008 până la 15 martie

2015, s-a aflat în căsătorie cu Petru Scutelnic.

În timpul căsătoriei, au dobândit următoarele bunuri:

- au construit casa de locuit nr. X situată pe str. XXXXX or. XXXXX

mun. XXXXX, cu numărul cadastral XXXXX, XXXXX, fapt ce se confirmă prin

extrasul din Registrul bunurilor imobile, valoarea acesteia fiind de 457 711 de lei;

- au procurat mijlocul de transport de model „Ford Tranzit”, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, caroseria nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, valoarea căruia

este de 31 767 de lei;

- au procurat garnitură pentru dormitor în valoare de 6 200 de lei, fotoliu în

valoare de 1 000 de lei, garnitură de bucătărie în valoare de 9 000 de lei, frigider în

1

valoarea de 6 000 de lei, aragaz în valoare de 2 300 de lei, cuptor electric în valoarea

de 3 600 de lei, hotă în valoare de 1 600 de lei, chiuvetă în valoare de 1 000 de lei,

cazan pentru încălzire în valoare de 11 417 de lei, televizor în valoare de 700 de lei,

covoare în valoare de 2 000 de lei, garnitură pentru antreu în valoare de 3 000 de lei,

fier de călcat în valoare de 270 de lei, aspirator în valoare de 560 de lei, moară

electrică în valoare de 1 600 de lei, aparat de sudare în valoare de 1 400 de lei,

așa-numită „zdrobilcă de poamă” în valoare de 1 640 de lei, butoi pentru vin în

valoare de 1 200 de lei, așa-numite scurgeri pentru acoperiș în valoare de 1 000 de

lei, aparat de stropit în valoare de 220 de lei, ferestrău electric în valoare de 1 500

de lei, remorca în valoare de 1 500 de lei, două capre (animale domestice) în valoare

de 2 000 de lei, toate bunurile în total valorează suma de 62 207 de lei.

La fel, a menționat că în timpul căsătoriei au dobândit și mijloace bănești,

deținute de pârât la o bancă comercială.

La 20 august 2014, banii au fost ridicați de către pârât, circumstanțe

confirmate prin extrasele din conturi eliberate de BC „Moldindconbank” SA.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 25 Codul familiei, art. 85,

86, 166 CPC.

A solicitat partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie, cu

atribuirea în proprietate lui Petru Scutelnic a casei de locuit nr. X din str. XXXXX

or. XXXXX mun. XXXXX, cu încasarea de la acesta în beneficiul ei a unei

compensații bănești în valoarea cotei de 1/2 din prețul de piață a acestei casei de

locuit, a mijlocului de transport de model „Ford Tranzit”, cu încasarea de la acesta

în beneficiul ei a unei compensații bănești în valoarea cotei de 1/2 din prețul de piață

a automobilului în sumă de 30 000 de lei, a mobilierului și obiectelor de uz casnic,

după cum urmează: garnitură pentru dormitor în valoare de 6 200 de lei, garnitură

de bucătărie în valoare de 9 000 de lei, aragaz în valoare de 2 300 de lei, hotă în

valoare de 1 600 de lei, cazan pentru încălzire în valoare de 11 417 de lei, aparat de

sudare în valoare de 1 400 de lei, ferestrău electric în valoare de 1 500 de lei, remorca

în valoare de 1 500 de lei, în sumă totală de 33 417 de lei; atribuirea în proprietate

ei a bunurilor mobile - mobilier și obiecte de uz casnic, după cum urmează: fotoliu

în valoarea de 1 000 de lei, frigider în valoarea de 6 000 de lei, cuptor electric în

valoarea de 3 600 de lei, chiuvetă în valoare de 1 000 de lei, televizor în valoare de

700 de lei, covoare în valoare de 2 000 de lei, garnitură pentru antreu în valoare de

3 000 de lei, fier de călcat în valoare de 270 de lei, aspirator în valoare de 560 de lei,

moară electrică în valoare de 1 600 de lei, așa-numită „zdrobilcă de poamă” în

valoare de 1 640 de lei, butoi pentru vin în valoare de 1 200 de lei, așa-numite

scurgeri pentru acoperiș în valoare de 1 000 de lei, aparat de stropit în valoare de

220 de lei, două capre (animale domestice) în valoare de 2 000 de lei, în sumă totală

de 28 790 de lei.

La 26 iunie 2016, Petru Scutelnic a depus cerere reconvențională împotriva

lui Liubov Uhojan (Scutelnic) cu privire la recunoașterea bunului ca proprietate

personală.

2

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că casa de locuit, a cărei

partajare o pretinde Liubov Uhojan (Scutelnic), îi aparține lui cu titlu de proprietate,

acest bun imobil fiind dobândit până la încheierea căsătoriei.

A comunicat că casa de locuit a fost construită până la încheierea căsătoriei,

însă nu era dată în exploatare.

Astfel, când a primit avizul de recepție finală a construcției, a fost înregistrat

dreptul de proprietate și în circumstanțele în care la acel moment era căsătorit cu

pârâta, ultima a fost înscrisă ca coproprietar al imobilului litigios.

A remarcat că pârâta nu are nicio contribuție la achiziționarea și construcția

casei de locuit.

Prin decizia nr. 6/2 din 27 decembrie 1995, s-a dispus alocarea lotului de

pământ pentru construcția casei individuale de locuit lui Petru Scutelnic.

Totodată, titlul de autentificare a dreptului asupra pământului cu nr. cadastral

XXXXX a fost eliberat deținătorului Petru Scutelnic și nicidecum părții adverse.

Prin decizia Primăriei or. Sîngera mun. Chișinău nr. 3/2 din 30 martie 1994,

i-a fost repartizat în proprietate privată pământul cu o suprafață de 0,0886 ha, cu

nr. cadastral XXXXX pentru construcția unei case de locuit.

Iar prin hotărârea din 29 iunie 1999 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău,

i-a fost repartizată în proprietate casa de locuit nr. X (în prezent nr. X) situată pe str.

XXXXX sat. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX.

A declarat că singur s-a ocupat de toate actele și cheltuielile pentru imobil, de

darea acestuia în exploatare.

A evidențiat că pârâta nu a investit în imobil, iar toți banii obținuți de aceasta

erau cheltuiți pentru alte destinații decât darea în exploatare a casei de locuit.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 22 Codul familie, art. 372

Cod civil, art. 5, 7, 166, 167, 172 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, recunoașterea ca proprietate

personală a sa a casei de locuit situată în mun. XXXXX or. XXXXX sat. XXXXX

str. XXXXX, nr. cadastrale XXXXX, XXXXX, radierea din Registrul bunurilor

imobile a pârâtei în calitate de coproprietar al bunului imobil menționat.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, Liubov Uhojan (Scutelnic)

a depus cerere de chemare în judecată concretizată, prin care a solicitat partajarea

bunurilor proprietate comună în devălmășie, cu atribuirea în proprietate lui Petru

Scutelnic a casei de locuit nr. X din str. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, cu

încasarea de la acesta în beneficiul ei a unei compensații bănești în valoarea cotei de

1/2 din prețul de piață a acestei casei de locuit și anume 228 855 de lei, a mijlocului

de transport de model „Ford Tranzit”, cu încasarea de la acesta în beneficiul ei a unei

compensații bănești în valoarea cotei de 1/2 din prețul de piață a automobilului în

sumă de 15 883 de lei, a mobilierului și obiectelor de uz casnic, după cum urmează:

garnitură pentru dormitor în valoare de 6 200 de lei, garnitură de bucătărie în valoare

de 9 000 de lei, aragaz în valoare de 2 300 de lei, hotă în valoare de 1 600 de lei,

cazan pentru încălzire în valoare de 11 417 de lei, aparat de sudare în valoare de

1 400 de lei, ferestrău electric în valoare de 1 500 de lei, remorca în valoare de 1 500

3

de lei, în sumă totală de 33 417 de lei și 1/2 cotă-parte din mijloacele bănești

dobândite în timpul căsătoriei în sumă de 10 890 de lei; atribuirea în proprietate ei a

bunurilor mobile - mobilier și obiecte de uz casnic, după cum urmează: fotoliu în

valoarea de 1 000 de lei, frigider în valoarea de 6 000 de lei, cuptor electric în

valoarea de 3 600 de lei, chiuvetă în valoare de 1 000 de lei, televizor în valoare de

700 de lei, covoare în valoare de 2 000 de lei, garnitură pentru antreu în valoare de

3 000 de lei, fier de călcat în valoare de 270 de lei, aspirator în valoare de 560 de lei,

moară electrică în valoare de 1 600 de lei, așa-numită „zdrobilcă de poamă” în

valoare de 1 640 de lei, butoi pentru vin în valoare de 1 200 de lei, așa-numite

scurgeri pentru acoperiș în valoare de 1 000 de lei, aparat de stropit în valoare de

220 de lei, două capre (animale domestice) în valoare de 2 000 de lei, încasarea de

la pârât în beneficiul ei a unei compensații bănești în valoare de 1/2 în sumă totală

de 28 790 de lei, încasarea de la pârât în beneficiul ei a unei compensații bănești în

valoare de 1/2 cotă-parte din mijloacele bănești, dobândite în timpul căsătoriei, în

sumă de 10 890 de lei.

Prin hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată inițială înaintată de Liubov

Uhojan.

A fost partajat bunul imobil - casa de locuit situată pe str. XXXXX

sat. XXXXX or. XXXXX mun. XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX și nr. cadastral

XXXXX, prin atribuirea acesteia în proprietate exclusivă lui Petru Scutelnic.

A fost încasată de la Petru Scutelnic în beneficiul lui Liubov Uhojan sulta în

mărime de 228 855,50 de lei, ce constituie 1/2 din valoarea bunul imobil.

A fost partajat bunul mobil - mijlocul de transport de model „Ford Tranzit” cu

nr. de înmatriculare XXXXX, caroseria XXXX, motor nr. XXXXX, prin atribuirea

acestuia în proprietate exclusivă lui Petru Scutelnic.

A fost încasată de la Petru Scutelnic în beneficiul lui Liubov Uhojan sulta în

mărime de 15 883,50 de lei, ce constituie 1/2 din valoarea mijlocul de transport.

A fost încasată de la Petru Scutelnic în beneficiul lui Liubov Uhojan suma de

10 738 de lei cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei.

A fost încasată de la Petru Scutelnic în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 7342,17 de lei.

În rest, pretențiile reclamantei în acțiunea inițială au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

A fost respinsă cererea reconvențională înaintată de Petru Scutelnic ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Liubov Uhojan și de Petru Scutelnic și menținută hotărârea primei

instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au constatat că după încheierea căsătoriei de către părțile litigante, casa de locuit a

suferit îmbunătățiri esențiale, valoarea bunului sporind simțitor din contul

4

mijloacelor comune ale soților, iar în aceste condiții, casa de locuit se consideră a fi

proprietate comună în devălmășie a soților, în temeiul art. 23 Codul familiei.

În ce privește automobilul de model „Ford Tranzit”, prima instanță și instanța

de apel au reținut că acest bun se află în posesia lui Petru Scutelnic din momentul

destrămării familiei și până în prezent, având posibilitatea de a-l utiliza pe toată

durata procesului de judecată.

Din aceste motive, instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la

concluzia de a atribui automobilul în proprietate exclusivă lui Petru Scutelnic în

schimbul unei sulte, deoarece partajarea bunului în natură nu este posibilă, iar

deținerea acestuia nu este utilă lui Liubov Uhojan, ci lui Petru Scutelnic, care l-a

deținut în toată această perioadă.

La fel, au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că potrivit

informației eliberată de instituția bancară, mijloacele financiare au fost extrase de pe

cont în luna august 2014, când părțile litigante se aflau în căsătorie, prin urmare, se

prezumă că aceste mijloace financiare au fost cheltuite în interesul familiei.

Referitor la obiectele de mobilier și de uz casnic, prima instanță și instanța de

apel au menționat că, deși dobândirea acestora nu a fost negată de către Petru

Scutelnic, Liubov Uhojanin nu a demonstrat faptul existenței bunurilor în natură la

momentul partajării, adică faptul că bunurile nu au fost deteriorate, uzate sau ieșite

din funcțiune pe parcursul utilizării acestora, nu a fost demonstrat gradul de uzură,

valoarea actuală și locul lor de aflare, iar în aceste condiții, este imposibilă partajarea

bunurilor, a căror existență și valoare doar se presupune.

La 17 martie 2021, Petru Scutelnic, reprezentat de avocatul Andrei Micu a

declarat recurs împotriva deciziei din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii

reconvenționale înaintată de el și respingere a acțiunii inițiale înaintată de Liubov

Uhojanin.

În susținerea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

erau obligate să dezbată argumentul invocat de el precum că prin actul de expertiză

nr. 549 din 13 mai 1999 se confirmă faptul că imobilul în litigiu în anul 1999 era

construit 71 %, or anume această probă pertinentă, concludentă și incontestabilă

răstoarnă totalmente argumentul instanței și al intimatei cu privire la prezumția că

casa de locuit constituie proprietate comună în devălmășie a soților.

În instanța de apel au fost prezentate probe precum că dânsul a investit până

la înregistrarea căsătoriei cu Liubov Uhojan în casa de locuit menționată și anume

bonuri de plată pentru materiale de construcție investite în construcția casei în litigiu

în perioada anilor 1999 - 2008.

Însă, instanța de apel nu a dat apreciere acestor probe, ba mai mult ca atât, nici

nu s-a expus în nicio formă pe marginea argumentului dat.

A remarcat că intimata nu a demonstrat în instanța de judecată faptul că a

investit în construcția casei de locuit în timpul căsătoriei, nu a prezentat nicio probă

5

scrisă în acest sens, au fost doar audiați doi martori care au dat declarații

contradictorii în instanța de judecată.

A precizat că acei martori au fost audiați din partea intimatei și nu au fost

imparțiali, având un atașament favorabil față de ultima.

În cadrul judecării cauzei în instanța de apel, reprezentantul său, avocatul

Andrei Micu a înaintat o cerere pentru a fi audiați doi martori și din partea lui, care

însă a fost respinsă neîntemeiat de către instanța de apel, astfel fiindu-i încălcat

dreptul părții în proces de a-și prezenta probele sale.

Cu referire la automobilul de model „Ford Tranzit”, instanțele de judecată nu

și-au argumentat poziția prin care i-au atribuit automobilul în proprietate cu

încasarea de la dânsul în beneficiul intimatei a sumei de 15 883 de lei cu titlu de

compensație bănească, ce constituie 1/2 din prețul de piață al bunului.

La 12 aprilie 2021, în adresa lui Liubov Uhojan a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Petru Scutelnic, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 20 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Liubov Uhojan să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa recurentului la 15 ianuarie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 205 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia

de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constatul că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 17 martie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Petru Scutelnic, reprezentat de

avocatul Andrei Micu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

6

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Scutelnic, reprezentat de

avocatul Andrei Micu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Petru Scutelnic, reprezentat de avocatul Andrei Micu urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Petru Scutelnic, reprezentat de

avocatul Andrei Micu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8