2ra-293/21 — partajarea averii comune în devălmăsie

2ra-293/21 — partajarea averii comune în devălmăsie (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-293/21

Prima instanță - (Judecătoria Ungheni) jud: V. Stratulat

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

3 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Alexandru Rotari în

numele și interesele Ecaterinei Șmigliuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail

Șmigliuc împotriva Ecaterinei Șmigliuc cu privire la determinarea cotelor-părți din

bunul imobil și compensarea cheltuielilor de judecată

și cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Ecaterina Șmigliuc

împotriva lui Mihail Șmigliuc cu privire la partajarea averii comune în devălmășie

proporțional aportului fiecărui la dobândirea bunului și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 iunie 2015, Mihail Șmigliuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ecaterinei Șmigliuc, solicitând să fie partajat, în două părți, în natură,

imobilul proprietate comună în devălmășie a lui Mihail Șmigliuc și Ecaterina

Șmigliuc - casa de locuit cu construcții auxiliare și teren aferent, situat în or.

Ungheni, str. xxxxxx, cu nr. cadastral xxxxx.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 3 martie 2020, Mihail Șmigliuc a

solicitat să fie determinate cotele-părți ideale din bunul imobil - casa de locuit cu

construcții auxiliare și teren aferent, situat în or. Ungheni, str. xxxxx, cu nr. cadastral

xxxxx, după cum urmează: după Mihail Șmigliuc - ½ cotă-parte și după Ecaterina

Șmigliuc - ½ cotă-parte.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Mihail Șmigliuc a invocat că

Ecaterina Șmigliuc este fosta sa soție, cu care a divorțat la 18 iulie 2014. În timpul

căsătoriei au agonisit avere comună, inclusiv și casa de locuit situată în or. Ungheni,

str. xxxxx, cu teren aferent de 0,0616 ha, înregistrat în Oficiul cadastral Ungheni cu

nr. cadastral xxxxx. După divorț nu poate locui în casa comună, din cauza relațiilor

ostile dintre ei. Soluționarea litigiului pe cale amiabilă este imposibilă.

1

În anul 2004 Mihail Șmigliuc s-a adresat la OCT Ungheni pentru efectuarea

expertizei și constatarea costului casei cu construcțiile aferente, fiind stabilit că

valoarea acestora este de 33 310 lei, fiecărui revenind-ui câte 16 555 de lei, însă

dorește partajarea în natură pentru ce este necesară numirea unei expertize tehnice

în construcție.

La 8 iulie 2015, Ecaterina Șmigliuc a depus cererea de chemare în judecată

reconvențională împotriva lui Mihail Șmigliuc, prin care a solicitat partajarea

bunului imobil litigios, proporțional aportului fiecăruia la dobândirea bunului,

reieșind din rezultatele expertizei de evaluare.

În motivarea cererii de chemare în judecată reconvențională, Ecaterina

Șmigliuc a invocat că cererea de chemare în judecată înaintată de către Mihail

Șmigliuc o recunoaște parțial, și anume, a menționat că în partea ce ține de partajarea

în două părți egale în natură a bunurilor imobile nu este de acord.

În sensul dat a indicat că, căsătoria cu Mihail Șmigliuc a fost înregistrată în anul

sprijinul necesar familiei, periodic nu activa în câmpul muncii și făcea abuz de

alcool, iar în anul 2004 fără a anunța, a părăsit familia și a trecut cu traiul permanent

la concubina sa, unde locuiește până-n prezent.

A remarcat că până a părăsi familia, împreună cu fostul soț au construit casa și

au amenajat pentru locuință 2 odăi, una pentru ei, iar a doua pentru copii, au construit

o construcție auxiliară ce avea destinația de adăpost pentru animalele domestice.

Până la desfacerea căsătoriei, careva pretenții asupra imobilului litigios fostul

soț nu a înaintat, dimpotrivă făcea declarații că lasă totul copiilor, deoarece nu a

contribuit cu mijloace la întreținerea lor.

După plecare, fostul soț nu a revenit nici o dată s-au cel puțin nu a întreprins

vreo tentativă de a reveni în sânul familiei.

Începând cu această perioadă, toată povara de întreținere a copiilor și a

gospodăriei a rămas pe umerii ei. Ecaterina Șmigliuc, singură, fără participarea

pârâtului și fără ajutorul acestuia, a efectuat reparația capitală a casei, a schimbat

geamurile din termopan, au fost instalate uși noi la odăile din interiorul casei, a fost

efectuată reparația capitală în baie unde a fost instalată aprovizionarea cu apă și

canalizarea centralizată, instalată teracotă pe pereții verticali și la podea, a fost

efectuată reparația bucătăriei cu procurarea și instalarea mobilei, a fost schimbată

podeaua veche și instalat laminat, au fost reparate podurile odăilor, procurată mobilă

nouă în toate odăile.

Tot în lipsa pârâtului, din mijloacele bănești personale, reclamanta a instalat

încălzire autonomă, a procurat cazanul, caloriferele, a construit o sobă nouă din

cărămidă curată, casa a fost conectată la conducta de gaz.

Construcția auxiliară a fost reconstruită și schimbată destinația în șură de vară

cu o odaie pentru odihnă, bucătărie și coridor.

O construcție capitală auxiliară a fost construită pentru adăpostul animalelor și

păsărilor domestice.

Toate lucrările respective au fost efectuate personal de către ea fără contribuția

nemijlocită sau financiară a fostului soț.

La 13 mai 2019, reprezentantul Ecaterinei Șmigliuc, avocatul Alexandru

Rotari, a depus o cerere cu privire la completarea temeiului acțiunii, solicitând să fie

2

recunoscută sporirea simțitoare a valorii bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxxx,

xxxxx, xxxxx, xxxxx, amplasate în mun. Ungheni, str. xxxxx, prin lucrări de

reparație efectuate în perioada 2004-2015 de către Ecaterina Șmigliuc, confirmat

prin raportul de expertiză în valoare totală de 463 266 lei; să fie recunoscută valoarea

de piață cu reparație a bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx,

xxxxx, amplasate în mun. Ungheni, str. xxxxx, la data evaluării 16 martie 2018,

conform raportului de expertiză în valoare totală de 636 631 de lei, iar fără reparație

în valoare totală de 522 000 lei; partajarea imobilului reieșind din valoarea lui de

piață fără reparație în două părți egale, atribuind reclamantei Șmigliuc Ecaterina ½

din valoarea de piață a imobilului fără reparație ceea ce va constitui suma de 261

000 lei; să fie atribuit lui Șmigliuc Mihail ½ din valoarea de piață a imobilului fără

reparație ceea ce va constitui suma de 261 000 lei conform calculului 522 000:2; să

fie atribuit Ecaterinei Șmigliuc diferența dintre valoarea imobilului cu reparație și

valoarea imobilului fără reparație în mărime de 114 631 de lei reieșind din calculul

(636631-522000=114631) ce va constitui suma de 37 5631 lei; să fie atribuit

Ecaterinei Șmigliuc în natură imobilul cu nr. bunurilor imobile cu nr. cadastrale

xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, amplasate în mun. Ungheni, str. xxxxx; s-ă fie obligată

Ecaterina Șmigliuc să-i achite lui Șmigliuc Mihail ½ din valoarea de piață a

imobilului fără reparație ceea ce constituie suma de 261 000 lei; s-ă fie obligată

Ecaterina Șmigliuc să achite taxa de stat în mărime de 11 268 de lei ce va constitui

3% din valoarea sumei de 375 631 de lei; compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Ungheni, s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Șmigliuc împotriva Ecaterinei

Șmigliuc.

S-a admis parțial acțiunea reconvențională depusă de Ecaterina Șmigliuc

împotriva lui Mihail Șmigliuc.

S-a atribuit cu drept de proprietate bunurile imobile cu nr. cadastrale xxxxx,

xxxxx, xxxxx, xxxxx, amplasate în mun. Ungheni, str. xxxxx Ecaterinei Șmigliuc în

schimbul sultei în mărime de 261 000 lei în favoarea lui Șmigliuc Mihail.

S-a încasat de la Ecaterina Șmigliuc în beneficiul lui Mihail Șmigliuc sulta în

mărime de 261 000 lei.

S-a încasat de la Mihail Șmigliuc în beneficiul Statului taxa de stat în mărime

de 7333,35 de lei.

S-a respins acțiunea reconvențională în partea încasării cheltuielilor de

judecată.

La 17 martie 2020, reprezentantul lui Mihail Șmigliuc, avocatul Vladilen

Călugăreanu, a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea ei, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii depuse de Mihail

Șmigliuc împotriva Ecaterinei Șmigliuc cu privire la partajarea averii în devălmășie

și respingerea acțiunii reconvenționale depusă de Ecaterina Șmigliuc împotriva lui

Mihail Șmigliuc cu privire partajarea averii în devălmășie proporțional aportului

fiecăruia la dobândirea bunului.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Mihail Șmigliuc.

S-a casat integral hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Ungheni și s-a

emis o hotărâre nouă prin care:

3

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Șmigliuc.

S-au determinat cotele-părți ideale din bunurile imobile cu nr. cadastrale xxxxx,

xxxxx, xxxxx, xxxxx, amplasate în mun. Ungheni, str. xxxxx, după cum urmează:

½ cotă-parte lui Mihail Șmigliuc și ½ cotă-parte Ecaterinei Șmigliuc.

S-a respins cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Ecaterina

Șmigliuc cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie proporțional

aportului fiecăruia la dobândirea bunului.

S-a încasat de la Ecaterina Șmigliuc în beneficiul lui Mihail Șmigliuc, cu titlu

de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat, suma de 100 lei și cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică,, suma de 5 000 lei.

În rest acțiunea inițială s-a respins, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, Colegiul instanței de apel a menționat că la dobândirea

casei de locuit, construcțiilor accesorii și terenului aferent, au contribuit ambii soți.

Totodată potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 408-419 din 14 martie

2019 s-a constatat că partajarea bunului imobil amplasat în or. Ungheni, str. xxxxx,

cu nr. cadastral xxxxx, conform situației existente la momentul examinării vizuale

din 18 martie 2019, nu este posibilă.

A menționat că Ecaterina Șmigliuc a solicitat atribuirea întregului bun imobil

în schimbul unei sulte. Totodată Mihail Șmigliuc, nu este de acord cu atribuirea

întregului bun imobil Ecaterinei Șmigliuc în schimbul unei sulte în favoarea lui,

pledând pentru partajarea în natură a bunului.

Astfel reieșind din circumstanțele litigiului, deoarece bunurile imobile

menționate au fost dobândite în timpul căsătoriei părților, instanța de apel a

considerat că la caz urmează a fi admisă pretenția lui Mihail Șmigliuc cu privire la

determinarea a câte ½ cotă-parte din bunurile imobile pentru fiecare.

Totodată, Colegiul a reținut ca fiind eronată concluzia primei instanțe care a

admis parțial acțiunea reconvențională cu privire la partajarea averii în devălmășie

proporțional aportului fiecăruia la dobândirea bunului și a atribuit cu drept de

proprietate bunul imobil Ecaterinei Șmigliuc în schimbul sultei în mărime de 261

000 lei în favoarea lui Șmigliuc Mihail, or ultimul nu a fost de acord cu partajarea

bunului în varianta solicitată de către fosta soție, solicitând ca bunul imobil să fie

partajat în natură, menționând că nu dispune de alte bunuri imobile, inclusiv de alt

loc de trai.

Referitor la argumentele primei instanțe că, reparațiile bunului imobil au fost

efectuate în perioada anilor 2004-2015, doar de către Ecaterina Șmigliuc, instanța

de apel conchis că concluzia primei instanțe nu este probate prin actele cauzei. iar,

probele prezentate de Ecaterina Șmigliuc nu justifică aportul acesteia în cuantumul

pretins.

La 15 decembrie 2020, prin intermediul poștei, avocatul Alexandru Rotari,

acționând în numele și interesele Ecaterinei Șmigliuc, a declarat recurs împotriva

deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentei a invocat că decizia instanței

de apel nu conține o motivare completă, iar probele înaintate și examinate în prima

instanță, care au stat la baza emiterii hotărârii, au fost trecute cu vederea și nu au fost

4

apreciate la nivelul justificator, în unele cazuri respinse de către instanța de apel

nemotivat, fiind acoperite doar de fraze mari, fapt ce a oferit posibilitatea emiterii și

pronunțării unei decizii neîntemeiate și respectiv ilegale, prin ce a încălcat drepturile

Ecaterinei Șmigliuc.

Totodată, instanța de apel a admis încălcări ce țin de interpretarea legii și a

apreciat arbitrar probele.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 11 noiembrie 2020, însă dovada legală de

recepționarea a acesteia de către recurentă și reprezentantul ei, la materialele

dosarului lipsesc.

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 15 decembrie 2020,

este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În adresa intimatului a fost expediată copia cererii de recurs cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs. Însă, până la data

examinării admisibilității recursului, acesta nu au depus referință prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

5

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Alexandru Rotari în numele și interesele Ecaterinei Șmigliuc nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Alexandru Rotari în numele

și interesele Ecaterinei Șmigliuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

7