2ra-28/25 — repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-28/25 — repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Vadim Șveț,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Vadim Șveț împotriva lui Vladimir Strîmbaci cu privire la repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-28/25
NR. PIGD 2-24017481-01-2ra-17012025)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Bălți, sediul Central: jud. Sv. Ghercavii
Curtea de Apel Bălți: jud. E. Grumeza, N. Chircu, D. Corolevschi
23 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Vadim Șveț,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 februarie 2024 reclamantul Vadim Șveț, reprezentat de avocata
Nadejda Luchianciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui
Vladimir Strîmbaci cu privire la repararea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 4-6).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Vadim Șveț,
reprezentat de avocata Nadejda Luchianciuc a indicat că prin ordonanța de
aplicare a sancțiunii contravenționale din 20 iulie 2023, Vladimir Strîmbaci
a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin.
(1) din Codul contravențional.
Totodată i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de amendă în mărime
de 20 unități convenționale, pentru faptul că la data de 01 iunie 2023, în jurul
orelor 12.00-13.00, Vadim Șveț a acoperit groapa improvizată de acumulare
a apei de canalizare, deoarece se scurgea în fața gospodăriei sale cu miros
neplăcut.
Ca urmare, Vladimir Strîmbaci nefiind deacord cu acest fapt, a
descoperit groapa cu pământ, iar ca urmare a avut loc un conflict verbal cu
reclamantul, care s-a transformat ulterior în bătaie cu aplicarea loviturilor cu
pumnii, cauzând reclamantului conform raportului de constatare nr.
202310P0233 din 05 iunie 2023 echimoze pe față, echimoze și excoriații în
regiunea membrilor, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.
A susținut în continuare că, pe cauza susmenționată figurează în calitate
de victimă, pentru că prin acțiunile lui Vladimir Strîmbaci i-a fost cauzat
prejudiciu material și moral. Prin ordinul de încasare a numerarului nr.
15226329 din 20 iulie 2023, Vladimir Strîmbaci a achitat 50% din
sancțiunea sub formă de amendă în termen de 2 zile.
1
Astfel, fiind deacord cu aplicarea sancțiunii contravenționale în baza
art. 78 alin. (1) din Cod contravențional, nu a contestat ordonanțata de
aplicare a sancțiunii contravenționale, astfel a recunoscut-o.
A mai indicat reclamantul că, la data de 21 decembrie 2023 în adresa
lui Vladimir Strîmbaci a fost remisă cererea prealabilă privind repararea
benevolă a prejudiciului moral, cauzat în rezultatul comiterii contravenției,
dar aceasta nu a fost ridicată de ultimul, fiind remisă cu mențiunea
,,nereclamat”.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 5, 8, 19-27, 75, 81, 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 2036
din Codul civil, art. 45 alin. (1) din Codul contravențional, art.20 din
Constituție, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și s
libertăților fundamentale.
Reclamantul Vadim Șveț, reprezentat de avocata Nadejda Luchianciuc
a solicitat încasarea sumei de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral
cauzat prin contravenție, și a sumei de 7 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de
asistență juridică în sumă de 7 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a
fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Șveț. S-
a încasat de la Vladimir Strîmbaci în beneficiul lui Vadim Șveț prejudiciul
moral cauzat prin contravenție în sumă de 3 000 de lei și cheltuielile de
judecată în sumă de 3 000 de lei (f. d. 46, 60-62-verso).
Întru argumentarea soluției adoptate, instanța de fond în rezultatul
examinării cauzei civile a stabilit că, prin ordonanța de aplicare a sancțiunii
contravenționale din 20 iulie 2023, Vladimir Strîmbaci a fost recunoscut
vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) din Codul
contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea sub formă de amendă în mărime
de 20 unități convenționale, pentru faptul că la data de 01 iunie 2023,
aproximativ pe la orele 19.00, pe str. Primăverii 8, mun. Bălți, între vecinii
Vladimir Strîmbaci și Vadim Șveț a avut loc un conflict verbal în urma unei
neînțelegeri cu referire la gaura pentru canalizare de acumulare a apei,
amplasată în adiacentul gospodăriei acestora, transferat ulterior în bătaie cu
cauzarea durerilor fizice (f. d. 9-10).
2
Totodată, conform raportului de constatare nr. 202310P0233 din 05
iunie 2023 la examinarea medico-legale a cet. Vadim Șveț s-au depistat
echimoze pe față, echimoze și excoriații în regiunea membrelor, ce se califică
ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 15-16).
Astfel, cu referire la cerința reclamantului cu privire la încasarea
prejudiciului moral, instanța de judecată a reținut că art. 2036 din Codul civil
definește prejudiciul moral prin conceptul de suferințe, care pot fi: fizice -
durere a corpului ori a unui organ, pe plan medical manifestate adesea printr-
o boală ori altă condiție medicală adversă; și psihice - retrăiri emotiv-volitive
ale omului manifestate prin sentimente de umilire, iritație, apăsare, ură,
rușine, disperare, disconfort etc.
Instanța de fond totodată, a indicat că pentru a admite acțiunea cu
privire la despăgubirea prejudiciului moral, trebuie întrunite următoarele
condiții: - suportarea unui prejudiciu moral; - fapta ilicită recunoscută de lege
ca fiind una care atrage despăgubirea prejudiciului, iar obligația de a dovedi
faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferințelor psihice sau fizice
suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre
compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce
circumstanțe și în baza căror acțiuni (inacțiuni) i-au fost cauzate suferințe
morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea.
Astfel, cu referire la cerința de încasare a prejudiciului moral, reieșind
din normele citate supra, instanța a indicat că, prejudiciul moral se încasează
numai în cazurile prevăzute de lege, în cazurile acțiunilor ilicite îndreptate
împotriva persoanei, căreia i s-ar cauza un prejudiciu moral (suferințe psihice
sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,
precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Instanța de fond a constatat că, în susținerea pretențiilor sale de reparare
a prejudiciului moral, reclamantul a invocat cauzarea stărilor de stres și
frustrare ținând seama de împrejurările în care s-a produs incidentul, precum
și prin consecințele afective.
Instanța de fond a reținut că unul din criteriile orientative generale de
apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității și raportul direct de
cauzalitate între o faptă cu caracter ilicit și un prejudiciu cauzat altei
persoane. De altfel, satisfacția echitabilă pentru prejudiciul moral suferit
3
urmează să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie venituri
nejustificate pentru victimele daunelor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o serie de aprecieri
notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, constatând în repetate
rânduri că proba faptei ilicită este suficientă, urmând ca prejudiciul și
raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă
producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură
să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită,
soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului
moral, proba sa directă fiind practic imposibilă (cauza A. împotriva
Norvegiei, nr. 28070/06, 9 aprilie 2009).
Mai mult decât atât, în cauza Antipenkov vs. Rusia, nr. 33470/03 din
15 octombrie 2009, §82, Curtea Europeană reiterează că părții lezate nu-i
poate fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea prejudiciului
moral suferit. Simpla constatare a încălcării săvârșite de organele de urmărire
penală și declarațiile părții lezate sunt suficiente pentru a oferi o satisfacție
echitabilă. În cauzele Danev împotriva Bulgariei și Iovtchev împotriva
Bulgariei, CtEDO a reținut în esență încălcarea Convenției pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, după ce a considerat că
abordarea formalistă a instanțelor naționale, care atribuiseră reclamantului
obligația de a dovedi existența unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegală,
prin dovezi susceptibile să confirme manifestări externe ale suferințelor lui
fizice sau psihologice, avuseseră ca rezultat privarea reclamantului de
despăgubirea pe care ar fi trebuit să o obțină.
După cum rezultă din conținutul ordonanței din 20 iulie 2023, instanța
de fond a constatat în mod incontestabil vinovăția lui Vladimir Strîmbaci în
comiterea contravenției imputate, respectiv fapta cu caracter ilicit comisă de
către pârât se confirmă prin ordonanța privind pornirea procesului
contravențional din 19 iulie 2023.
Instanța de fond a constatat că reclamantul este îndreptățit de a pretinde
încasarea prejudiciului moral din contul pârâtului având la bază o faptă ilicită
comisă de ultimul recunoscut prin ordonanța privind pornirea procesului
contravențional, doar că la aprecierea prejudiciului moral se ia obligatoriu în
considerație principiul general al echității și suma nu trebuie să fie vădit
disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare.
Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului
4
și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație
argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și
vădit exagerate.
22.Astfel, cât privește suma prejudiciului moral pretins de către reclamant
de 10 000 de lei, instanța de fond a relevat faptul că aceasta este una
disproporționat de mare în raport cu circumstanțele relevante ale cauzei și
probele cercetate în cadrul ședinței de judecată.
Prin urmare, reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice
cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,
și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție
reclamantului, instanța de fond a considerat că acordarea sumei de 3 000 de
lei cu titlu de compensație pentru repararea prejudiciului moral suferit, este
una echitabilă și va fi în măsură să aducă satisfacție reclamantului,
încadrându-se totodată în limitele despăgubirilor morale ce ar putea fi
acordate de către instanțele judecătorești naționale în astfel de spețe. Or,
Curtea Europeană în practica sa a statuat că, unul din criteriile orientative
generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care
exprimă că compensația trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar
cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă un efect
compensatoriu, și nu trebuie să constituie sume excesive pentru autorii
daunelor, și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
Prin încheierea din 02 aprilie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central
a fost corectată din oficiu eroarea admisă în dispozitivul hotărârii din 28
martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, nr.2-270/2024 în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Șveț împotriva lui
Vladimir Strîmbaci cu privire la repararea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată, în partea ce ține de IDNP-ul pârâtului
Vladimir Strîmbaci după cum urmează: din „2002004016047” în
„2002004016847” (f. d. 49-49-verso).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 aprilie 2024, Vadim Șveț, reprezentat de avocata Nadejda
Luchianciuc, a declarat apel nemotivat (f. d. 53-53-verso, 115-117, vol. II),
împotriva hotărârii din 28 martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
iar la 03 iunie 2024, a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului,
casarea parțială a hotărârii instanței de fond, în partea ce ține de încasarea
5
prejudiciului moral în sumă de 3 000 de lei și cheltuielile de judecată în sumă
de 3 000 de lei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii de
admitere integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Vadim Șveț (f.
d. 69-72).
La 24 aprilie 2024, Vladimir Strîmbaci, reprezentat de avocata Mihaela
Rotari a declarat apel motivat împotriva hotărârii din 28 martie 2024 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea
hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de
chemare în judecată depusă de Vadim Șveț să fie respinsă (f. d. 57-59).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, a fost respins
apelul declarat de Vadim Șveț și admis apelul declarat de Vladimir
Strîmbaci. Casată integral hotărârea din 28 martie 2024 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central cu emiterea unei noi hotărâri: prin care a fost respinsă cererea
de chemare în judecată depusă de Vadim Șveț împotriva lui Vladimir
Strîmbaci cu privire la repararea prejudiciului moral și compensarea
cheltuielilor de judecată (f. d. 105, 106-109-verso).
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma
motivelor invocate în cererile de apel și a materialelor cauzei, instanța de
apel a considerat că concluzia instanței de fond este neîntemeiată.
Instanța de apel a indicat că, repararea prejudiciului moral urmează a
fi dispusă de către instanța de judecată doar în cazurile stabilite expres de
lege.
Pornind de la criticile aduse în cererea de chemare în judecată și în
cererea de apel declarată de Vadim Șveț, instanța de apel a considerat
declarative argumentele apelantului-intimat Vadim Șveț cu privire cauzarea
prejudiciului moral, chiar și în cazul în care Vadim Șveț în susținerea poziției
sale a prezentat proba scrisă: ordonanța de aplicare a sancțiunii
contravenționale din 20 iulie 2023 prin care Vladimir Strîmbaci a fost
recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin.(1)
din Codul Contravențional.
Instanța de apel, analizând argumentele reclamantului/apelantului prin
prisma dovezilor anexate, a reținut că acestea nu justifică suferințele intense,
6
de ordin moral și psihologic invocate de ultimul a fi suportate urmare a
acțiunilor pârâtului/apelant Vladimir Strîmbaci.
Instanța de apel a reținut că, la materialele cauzei este anexat procesul-
verbal de audiere a victimei Vladimir Strîmbaci din 01 iunie 2023 pe
marginea incidentului între părți din aceiași dată și ordonanța procurorului
Procuraturii mun. Bălți privind neînceperea urmăririi penale și clasare a
procesului penal din 19 iulie 2023 (f. d. 14).
Reieșind din ordonanța menționată, instanța de apel a constatat că în
cadrul procesului penal, „conform declarațiilor victimelor și a martorilor,
înregistrărilor video, se denotă faptul că, la data de 01 iunie 2023, în jurul
orelor 12:00-13:00, Vadim Șveț a acoperit groapa improvizată de acumulare
a apei din canalizare, deoarece se scurge în fața gospodăriei sale și are miros
neplăcut. Ca urmare, Vladimir Strîmbaci, nefiind de acord cu acest fapt, a
descoperit groapa cu pământ, iar ca urmare, avut loc un conflict verbal între
vecinii nominalizați, cu numirea de către Vadim Șveț în adresa lui Vladimir
Strîmbaci, cu cuvinte injurioase care s-a transformat ulterior în bătaie, cu
aplicarea reciprocă a loviturilor cu pumnii, cauzându-și” conform
raportului de constatare nr. 202310P0232 din 05 iunie 2023, la cet. Vladimir
Strîmbaci vătămare corporală neînsemnată în formă de excoriație în
regiunea frontală pe dreapta, excoriații și echimoze la nivelul membrelor,
conform raportului de constatare nr. 202310P0233 din 05 iunie 2023, la
Vadim Șveț - vătămare corporală neînsemnată: echimoze și excoriații în
regiunea membrilor.
Instanța de apel a reținut că de fapt Vadim Șveț a fost inițiatorul
conflictului din 01 iunie 2023 și a fost primul care l-a numit pe Vladimir
Strîmbaci cu cuvinte înjurioase, respectiv s-a iscat un conflict verbal între
părți, fapt ce a generat în agresiune fizică, cu aplicarea reciprocă a loviturilor,
cauzându-și unui altuia leziuni corporale.
Instanța de apel a constatat că Vladimir Strîmbaci a fost sancționat
contravențional la 20 iulie 2023 de comiterea contravenției prevăzute de art.
78 alin. (1) din Codul contravențional.
Prin decizia agentului constatator din cadrul IP Bălți, în cauza
contravențională seria nr.DCA01078723 din 04 ianuarie 2024 Vadim Șveț a
fost sancționat în baza art. 69 alin. (1) și art. 78 alin. (1) din Codul
contravențional.
7
Prin urmare, atât Vadim Șveț cât și Vladimir Strîmbaci în conflictul
produs au calitatea de contravenienți, precum și calitatea de părți vătămate.
Art. 2001 alin. (1) din Codul civil, prevede că nu este pasibil de
reparație prejudiciului cauzat de o persoană în stare de legitimă apărare dacă
nu a depășit limitele ei.
În atare circumstanțe, reclamantul Vadim Șveț, în situația descrisă, nu
poate să pretindă la compensarea prejudiciului moral, or, la caz Vladimir
Strîmbaci era în stare de legitimă apărare. În speță a fost constatat faptul că
Vadim Șveț l-a atacat pe Vladimir Strîmbaci atât verbal cât și fizic, fapt
confirmat prin înscrisurile reținute supra.
Totodată, instanța de apel a reținut că, reclamantul-apelant Vadim Șveț
n-a prezentat probe pertinente și concludente, înscrisuri justificative care ar
confirma existența unui prejudiciu moral, nefiind confirmată necesitatea
compensării prejudiciului moral, or, conform prevederilor art. 118 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească
circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale
dacă legea nu dispune altfel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 ianuarie 2025, prin intermediul oficiului poștal, Vadim Șveț, a
declarat recurs împotriva deciziei din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel
Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței
de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii de
admitere a cererii de chemare în judecată (f. d. 116-123).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul Vadim Șveț, a invocat prevederile
art. 432 alin. (1) lit. a), b) din Codul de procedură, care reglementează că
recursul poate fi admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; se schimbă sau
se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
8
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 13 decembrie
2024, în adresa lui Vadim Șveț și avocatei acestuia, Nadejda Luchianciuc,
fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc (f. d.
110), fiind recepționată la 19 decembrie 2024 și respectiv la 23 decembrie
2024, fapt confirmat prin avizele de recepție (f. d. 112, 114) iar cererea
de recurs a fost depusă la 15 ianuarie 2025, prin intermediul oficiului poștal
(f. d. 116-123).
Ulterior, în adresa lui Vladimir Strîmbaci și a avocatei acestuia Mihaela
Rotari a fost expediat copia recursului declarat de Vadim Șveț, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii
corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere și prin
extrasul din poșta electronică anexată la materialele dosarului (f. d. 129-130).
Până la examinarea admisibilității recursului, Vladimir Strîmbaci nu
a făcut uz de dreptul său procedural și nu a depus referință prin care să-și
expună poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
9
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
10
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție
pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de
vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
11
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.
212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Vadim Șveț, ca fiind
inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Șveț Vadim, împotriva deciziei
din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Oxana Parfeni
12