3ra-1008/23 — achitarea indemnizatiei, incasarea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- achitarea indemnizatiei, incasarea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h CA
3ra-1008/23 — achitarea indemnizatiei, incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Alina Zaporojan
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Alina
Zaporojan împotriva Inspectoratului General pentru Migrație privind
achitarea indemnizației conform art. 42 alin. (6) din Legea cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008,
încasarea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2023
(Dosarul nr. 3ra-1008/23
PIGD 2-22078078-01-3ra-06102023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Cazacu
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, E. Palanciuc, V. Negru
23 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de către Alina Zaporojan
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 2 iunie 2022, Alina Zaporojan s-a adresat cu acțiune în
contencios administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil al Republicii
Moldova (actual Inspectoratul General pentru Migrație). Prin care a solicitat:
- anularea ordinului BMA nr. 26ef din 3 mai 2022 cu privire la încetarea
raportului de serviciu;
- emiterea actului administrativ individual favorabil cu includerea achitării
indemnizațiilor care urmează a fi achitate în cazul reducerii statelor de
personal conform art. 42 alin. (6) din Legea cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public nr.158 din 4 iulie 2008;
- încasarea prejudiciului material și moral.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în temeiul art. 66 lit. m)
din Constituția Republicii Moldova, art. 12 din Legea nr. 212/2004 privind
regimul stării de urgență, de asediu și de război, având în vedere propunerea
Guvernului Republicii Moldova, care are la bază Raportul Comisiei pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova privind necesitatea declarării stării
de urgență, precum și ținând cont de situația legată de securitatea regională și
pericolul la adresa securității naționale, Parlamentul a adoptat Hotărârea
nr.41/2022 privind declararea stării de urgență, pentru o perioadă de 60 de
zile.
În scopul executării prevederilor art. 2 alin. (14) din Hotărârea
Parlamentului sus-enunțată, pe perioada stării de urgență, Comisia pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova (în continuare - CSE a RM) a emis
Dispoziții privind instituirea unui regim special de muncă pentru instituțiile
publice cu interzicerea demisiei lucrătorilor, cu excepția cazurilor prevăzute
de actele normative pentru această perioadă.
În consecință, CSE a RM a emis Dispoziția nr. 6 din 3 martie 2022, prin
care expres stabilește în pct. 6 prin derogare de la prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 1001/2011 și Anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr.
2
201/2009, să permită aprobarea de către Ministerul Afacerilor Interne (în
continuare - MAI) a modificărilor la statul de personal al Biroului migrație și
azil (în continuare - BMA), cu avizarea acestuia de către Cancelaria de Stat a
Republicii Moldova în termen de 3 zile. Prin pct. 7 al aceleiași Dispoziții, CSE
a RM a aprobat derogarea de la prevederile art. 15 alin. (4) din Legea
nr.288/2016, ca să permită angajarea în funcții publice cu statut special în
cadrul BMA fără concurs, doar în baza avizului pozitiv al Comisiei medicale
speciale din cadrul MAI și perfectarea dreptului de acces la secretul de stat în
termen de 5 zile de către organele abilitate. Urmare, prin ordinul MAI nr.
114/2022 a fost aprobat noul stat de personal al BMA, iar prin ordinul MAI
nr. 132/2022 s-a pus în aplicare noul stat de personal al BMA.
Astfel, reclamanta a indicat că la 1 aprilie 2022, a fost preavizată
conform ordinului MAI nr. 132/2022 în legătură cu reducerea statului de
personal cu acordarea termenului de preaviz de 30 zile calendaristice și
reducerea programului de muncă cu până la 2 ore zilnic, cu menținerea
salariului cuvenit.
În această ordine de idei reclamanta a menționat că în perioada de
preaviz, BMA nu a propus în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă
conform normelor legale citate, și nici nu a fost întocmit vreun proces-verbal
cu privire la aducerea la cunoștință a salariaților preavizați despre funcțiile
vacante existente în cadrul instituției. BMA a întocmit doar proces-verbal de
audiere a participantului la data de 3 mai 2022 în baza raportului întocmit de
către șeful SRU al BMA, dna Victoria Doagă (raportul BMA nr 5/2-227 int.
din 29 aprilie 2022 și a solicitărilor BMA nr. 5/2-3249 din 29 aprilie 2022 și
nr.5/2-3252 din 29 aprilie 2022), la sediul instituției, în scopul inițierii
procedurii administrative în vederea emiterii actului individual defavorabil ca
urmare a expirării perioadei de preavizare conform ordinului MAI nr.
132/2022.
Alina Zaporojan a subliniat că reieșind din conținutul procesului-verbal
din 3 mai 2022, BMA nu a respectat implementarea normelor legale în cazul
reducerii statului de personal în legătură cu propunerea în scris a salariatului
preavizat cu un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective (cu
condiția că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul
preavizat întrunește cerințele necesare pentru suplinirea acestuia). Deci, a fost
elaborat și aprobat ordinul BMA nr. 26ef din 3 mai 2022 cu privire la încetarea
raportului de serviciu.
Raționând prin prisma normelor legale, reclamanta a dedus că, a fost
încălcată norma juridică ce prevede expres termenul de aducere la cunoștință
3
a actului administrativ în cazul dat, ordinul BMA nr. 26ef din 3 mai 2022 a
fost adus la cunoștință la data de 4 mai 2022.
Prin urmare, reclamanta a informat că pe 11 mai 2022 a depus cerere
prealabilă cu nr. Z-248/22 la sediul BMA prin care a solicitat anularea
ordinului BMA nr.26 ef din 03.05.2022 cu privire la încetarea raportului de
serviciu al doamnei Zaporojan Alina Ion și emiterea unui act administrativ
individual favorabil cu includerea achitării indemnizațiilor care urmează a fi
achitate conform cadrului normativ, în special în cazul reducerii statelor de
personal conform prevederilor art. 42 alin. (6) din Legea nr. 158/2008.
Deși, în data de 25 mai 2022 reclamanta a primit răspuns la cererea
prealabilă. Această consideră că răspunsul dat este contrar prevederilor art. 63
alin. (41) din Legea 158/2008 care expres stipulează obligația autorității
publice în cazul reducerii efectivului de personal sau lichidării funcției
publice, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai
regăsește funcția ocupată de funcționarul public respectiv, de a prezenta cu 30
de zile calendaristice înainte de eliberare, subdiviziunii teritoriale a autorității
administrative responsabile de implementarea politicii în domeniul
promovării ocupării forței de muncă informațiile privind funcționarii publici
care urmează a fi disponibilizați.
În asemenea circumstanțe reclamanta a solicitat:
- anularea ordinului BMA nr. 26ef din 3 mai 2022 cu privire la încetarea
raportului de serviciu;
- emiterea actului administrativ individual favorabil cu includerea achitării
indemnizațiilor care urmează a fi achitate în cazul reducerii statelor de
personal conform art. 42 alin. (6) din Legea cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public nr.158 din 4 iulie 2008;
- încasarea prejudiciului material și moral.
În data de 11 iulie 2022, Alina Zaporojan a depus o cerere de
concretizare prin care a solicitat:
- executarea ordinului BMA nr. 37ef. din 20 mai 2022 cu privire la
modificarea ordinelor Biroului migrațiune și azil nr. 26ef, 27ef și 29ef toate
din data de 3 mai 2022 și achitarea indemnizațiilor care urmează a fi achitate
în cazul reducerii statelor de personal, inclusiv conform prevederilor art. 42
alin. (6) din Legea nr. 158/2008;
- achitarea penalităților pentru fiecare zi de întârziere de 0,3 la sută din
suma neplătită în termen;
- încasarea prejudiciului moral (vol. I, f.d. 48-53).
Totodată, la 29 septembrie 2022, în urma reluării examinării cauzei în
fond, reclamanta în ședința de judecată și-a concretizat cerințele și a solicitat:
4
- achitarea indemnizațiilor pentru stagiul vechimii în muncă, ocupând
funcție publică 13 ani;
- încasarea prejudiciului moral în conformitate cu prevederile art. 90 alin.
(3) din Codul Muncii;
- încasarea prejudiciului material în mărime de 3128,88 lei (vol. I, f.d. 122
verso).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29 septembrie
2022 s-a admis acțiunea, s-a obligat Biroul Migrație și Azil al Republicii
Moldova de a emite act administrativ individual favorabil cu privire la
achitarea în beneficiul reclamantei Alina Zaporojan a indemnizației în
rezultatul emiterii ordinului nr. 37ef. din 20 mai 2022 cu privire la modificarea
ordinelor Biroului Migrație și Azil nr. 26ef. din 3 mai 2022, nr. 27ef. din 3
mai 2022 și nr. 29ef. din 3 mai 2022, conform art. 42 alin. (6) din Legea cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 4
iulie 2008.
S-a încasat din contul Biroului Migrație și Azil al Republicii Moldova în
beneficiul reclamantei Alina Zaporojan, prejudiciul material în sumă de 3128
(trei mii una sută douăzeci și opt), 88 lei.
S-a încasat din contul Biroului Migrație și Azil al Republicii Moldova în
beneficiul reclamantei Alina Zaporojan, prejudiciul moral în mărimea unui
salariu mediu lunar al salariatului, conform art. 90 alin. (3) din Codul Muncii
al Republicii Moldova (vol. I, f.d.124, 135-141).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 28 octombrie 2022, Biroul Migrație și Azil al Republicii
Moldova a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond, iar
la data de 20 ianuarie 2023, a depus apel motivat prin care a solicitat admiterea
cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29
septembrie 2022, cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (vol.
I, f.d.129-131, 148-152).
În data de 13 iunie 2023 apelanta a formulat o cerere de concretizare
a pretențiilor prin care a solicitat: respingerea cererii de apel, achitarea
prejudiciului material și moral conform hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 29 septembrie 2022 și achitarea penalităților pentru fiecare zi de
întârziere de 0,3 la sută suma neplătită în terme, în sumă de 7701,31 lei (vol.
I, f.d. 192).
5
În ședința de judecată a instanței de apel din 19 iulie 2023 apelanta a
declarat că cerințele formulate țin de prejudiciul material și moral precum și
de penalitățile în legătură cu neachitarea indemnizațiilor la timp (vol. I, f.d.
208).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2023 s-a admis apelul
declarat de Biroul Migrație și Azil. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 29 septembrie 2022. S-a emis o noua decizie, prin
care s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Alina Zaporojan împotriva
Biroului Migrație și Azil al Republicii Moldova privind încasarea
prejudiciului material și moral.
Pentru a ajunge la această soluție instanța de apel a constatat că,
obiectul litigiului nu este verificarea legalității actului administrativ individual
ordinul Biroului migrație și azil al MAI nr. 26ef din 3 mai 2022 cu privire la
încetarea raportului de serviciu al doamnei Zaporojan Alina Ion, care a fost
modificat prin ordinul Biroului migrație și azil al MAI nr. 37ef. din 20 mai
2022, ci obiectul cauzei este încasarea din contul apelantului în beneficiul
intimatei a prejudiciului material, moral și a penalităților în legătură cu
neachitarea indemnizației la timp.
Alina Zaporojan nu s-a adresat cu o cerere prealabilă către Biroul
Migrație și Azil al Republicii Moldova cu privire la compensarea prejudiciului
prejudiciului material, moral și a penalităților în legătură cu neachitarea
indemnizației la timp, or, prevederile Codului administrativ în vigoare din 1
aprilie 2019, prevăd expres obligativitatea părții de a respecta procedura
prealabilă în cazul solicitării reparării vreunui prejudiciu, iar Decizia
autorității publice privind acordarea despăgubirilor sau refuzul de a acorda
careva prejudicii cauzate prin activitatea administrativă ilegală constituie în
sine un act administrativ individual.
În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a notat că potrivit normelor
procesuale, pentru a pune în mișcare o acțiune în judecată, este necesară
îndeplinirea cumulativă a unor exigențe precum ar fi și respectarea procedurii
prealabile, competenței jurisdicționale, existența împuternicirilor și a
capacității procesuale etc.
Așadar, instanța de apel a concluzionat că prima instanță nu a constatat
și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea
cauzei, adoptând o hotărâre, fără a se expune asupra admisibilității acțiunii,
prin urmare a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29
septembrie 2022 și a adoptat o nouă decizie de declarare ca inadmisibilă a
6
acțiunii înaintată de Alina Zaporojan împotriva Biroului Migrație și Azil al
Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material și moral, în
temeiul art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Decizia instanței de apel din 19 iulie 2023 a fost contestată cu recurs
nemotivat de către Alina Zaporojan la data de 21 iulie 2023. Recepționând
decizia integrală a instanței la apel pe 2 octombrie 2023, Alina Zaporojan a
depus recursul motivat la data de 17 octombrie 2023.
Prin recurs recurenta a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău
din 19 iulie 2023, emiterea unei noi decizii prin care să fie menținută hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29 septembrie 2022.
În motivarea recursului recurenta a notat că, nu este de acord cu decizia
instanței de apel, întrucât o consideră ilegală și neîntemeiată din următoarele
considerente.
Așadar, recurenta a afirmat că soluția instanței de apel contravine
circumstanțelor de drept și de fapt expuse în cererea de chemare în judecată,
argumentării juridice cu trimitere la actele normative relevante și contravine
probelor concludente depuse la dosar.
În recurs recurenta a reiterat argumentele expuse în cererea de
chemare în judecată cu privire la ilegalitatea concedierii și achitarea
prejudiciului material și moral.
La fel, recurenta a invocat faptul că dacă nu se adresa în instanța de
judecată nu primea indemnizațiile solicitate conform legislației (primul
transfer al indemnizației fiind efectuat la data de 12 iulie 2022, după
prezentarea informațiilor suplimentare la solicitarea judecătorului, iar ultimul
transfer fiind efectuat la data de 20 decembrie 2022).
Cu referire la respectarea procedurii prealabile privind încasarea
prejudiciului material și moral, Alina Zaporojan a reținut că a depus cerere
prealabilă la BMA cu nr. Z-248/22 din 11 mai 2022 prin care a solicitat
anularea ordinului BMA nr. 26ef. din 3 mai 2022 și emiterea unui act
administrativ individual favorabil cu indicarea achitării indemnizațiilor care
urmează a fi achitate conform cadrului normativ, inclusiv, în cazul reducerii
statelor de personal conform prevederilor art.42 alin. (6) din Legea
nr.158/2008.
Astfel, recurenta a subliniat că, enumerând limitativ felurile acțiunilor
în contencios administrativ, art.206 din Codul administrativ nu prevede
posibilitatea formulării pretenției accesorii de reparare de prejudicii materiale
și/sau morale. La fel, nici art.162 alin. (3) din Codul administrativ nu admite
7
ca în procedura prealabilă să fie formulate pretenții legate de repararea de
prejudicii. Deci, consideră că cererea prealabilă poate fi îndreptată spre: a)
anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual ilegal sau nul;
b) emiterea unui act administrativ individual, ceea ce a fost respectat în cererea
prealabilă.
Având în vedere cele expuse, recurenta a concluzionat că prevederile
art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ în baza căror instanța de apel a
declarat acțiunea inadmisibilă nu sunt aplicabile speței, pe motiv că pârâtul nu
a respins cererea prealabilă privind anularea ordinului nr. 26ef din 3 mai 2022
și emiterea unui act administrativ individual favorabil, dar a acceptat-o și
parțial a modificat acest ordin, în așa mod recunoscând tacit caracterul ilegal
și neconform al acestuia.
Recurenta a mai făcut trimitere la art. 118 alin. (1), art. 130 alin. (1),
art. 240 alin. (1) Cod procedură civilă și a menționat că instanța de apel urma
să verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei
instanțe, precum și cele care au fost stabilite. De asemenea, instanța de apel
este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei și să se pronunțe
asupra tuturor motivelor invocate în apel, prin prisma principiului raportului
de cauzalitate dar nu numai în partea ce vizează încasarea din contul
apelantului în beneficiul intimatei a prejudiciului material, moral și a
penalităților în legătură cu neachitarea indemnizației la timp.
În concluzie recurenta a remarcat că instanța de apel a admis omisiuni
importante și anume a încălcat prezumția principiului raportului de cauzalitate
în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu (încălcarea dreptului la
muncă prin concedierea ilegală care a dus la diminuarea stării sănătății prin
prisma solicitării achitării prejudiciului material, a prejudiciului moral și a
penalităților pentru fiecare zi de întârziere survenite urmare neachitării în
termeni legali a indemnizațiilor prevăzute de legislația în vigoare (art. 42 alin.
(6) și alin. (3) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului
public nr.158/2008) ultima fiind achitată la 20.12.2022.
Din aceste considerente, recurenta consideră că pentru clarificarea
obiectivă a tuturor circumstanțelor cazului dat și administrarea materialului
probator corespunzător, pentru a putea fi făcută o apreciere juridică obiectivă
cu privire la caracterul celor întâmplate, al faptelor comise, în vederea
adoptării unei soluții legale și întemeiate, urmează a fi casată decizia Curții de
Apel din 19 iulie 2023 cu menținerea hotărârii primei instanțe în partea ce
vizează achitarea prejudiciului material și moral, inclusiv, a penalităților
pentru fiecare zi de întârziere, de 0,3 la sută din suma neplătită în termen, în
mărime de 7 701,31 lei.
8
În data de 7 noiembrie 2023, intimatul Inspectoratul General pentru
Migrație, reprezentat de către Cornel Triboi a prezentat o referința privind
recursul formulat de Alina Zaporojan.
Prin referința depusă intimatul a notat că recursul formulat este
neîntemeiat și pasibil de a fi respins în conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a)
Cod administrativ.
La fel, intimatul a menționat că decizia instanței de apel este una legală,
motivată în drept și în fapt potrivit legislației în vigoare. Or, a fost pe deplin
demonstrat că recurenta la înaintarea acțiunii în contencios administrativ
împotriva IGM (BMA) nu s-a adresat cu o cerere prealabilă cu privire la
compensarea prejudiciului material, moral și a penalităților în legătură cu
neachitarea indemnizației la timp. Având în vedere prevederile Codului
administrativ care prevăd expres obligativitatea părții de a respecta procedura
prealabilă în cazul solicitării reparării vreunui prejudiciu, iar decizia autorității
publice privind acordarea despăgubirilor sau refuzul de a acorda prejudicii
cauzate prin activitatea administrativă ilegală constituie în sine un act
administrativ individual (vol. II, f.d. 13-15).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
9
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia instanței de apel din 19 iulie
2023 a fost contestată cu recurs nemotivat de către Alina Zaporojan la data de
21 iulie 2023. Recepționând decizia integrală a instanței la apel pe 2 octombrie
2023, Alina Zaporojan a depus recursul motivat la data 17 octombrie 2023.
În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că Alina
Zaporojan a respectat termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Alina Zaporojan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția
pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a
legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că
aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată menționează că recursul depus, conține obiecții
de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
10
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Prin urmare, instanța de recurs notează faptul că dezvoltarea recursului
trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate
a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei
și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției
legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în
asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de
contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie
motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul
de admisibilitate și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei
[MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a
se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea
hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
11
În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de
a declara inadmisibil recursul depus de către Alina Zaporojan.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, art. 246, alin. (2) lit.
h) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de către Alina Zaporojan.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Diana Stănilă
12