2ra-1287/23 — anularea inscrierii dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile, evacuarea din imobil

La 25 mai 2015, Valentina Setmuratova a depus cererea de chemare în judecată, concretizată ulterior, împotriva Î.S. „CADASTRU”, Ivan Comur și Dianei Comur, solicitând anularea înscrierii din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra casei de locuit și terenului aferent cu numerele cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx, amplasate în satul Congaz, strada xxxxx, nr. xxxxx, evacuarea lui Ivan Comur, Dianei Comur din imobil.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 12 aprilie 2011 executorul judecătoresc Anatoli Iancioglo s-a adresat în instanța de judecată cu cerere privind confirmarea licitației din 11 aprilie 2011, privind înstrăinarea bunului imobil sechestrat, constituit din casa de locuit și teren aferent cu numerele cadastrale xxxxx, xxxxx, amplasate în satul Congaz, str. xxxxx, nr. xxxxx, ce-i aparține cu drept de proprietate. Prin încheierea din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat a fost confirmat procesul-verbal al licitației din 11 aprilie 2011. Până la expirarea termenului de contestare a încheierii, persoana interesată Ivan Comur (câștigătorul licitației) a înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului imobil și s-a instalat în acesta. Înregistrarea la Î.S. „CADASTRU” s-a realizat la 08 iunie 2011, în baza procesului-verbal cu privire la licitație din 11 aprilie 2011.

Prin încheierea din 31 martie 2014 a Judecătoriei Comrat, drept urmare a examinării în ordine de revizuire la cererea lui Pavel Caracioban, s-a admis cererea acestuia și s-a casat încheierea din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat. Iar prin încheierea 17 mai 2014 a Judecătoriei Comrat, menținută prin decizia din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Cahul, s-a respins demersul executorului judecătoresc Anatoli Iancioglo privind confirmarea procesului-verbal al licitației din 11 aprilie 2011 privind vânzarea bunului sechestrat. Deși procesul-verbal al licitației din 11 aprilie 2011 nu a fost confirmat, Ivan Comur nu a eliberat imobilul și terenul aferent ocupat, prin ce îi încalcă dreptul de posesie. Refuzul de eliberare a bunului imobil este motivat prin faptul înregistrării dreptului de proprietate asupra acestui bun la Oficiul Cadastral Teritorial Comrat.

Drept urmare a adresării către Oficiul Cadastral Teritorial Comrat, i-a fost eliberat certificatul din 03 aprilie 2015, conform căruia în calitate de 1 proprietari ai bunului imobil menționat, sunt Ivan Comur și Diana Comur, dreptul de proprietate fiind înregistrat la 08 iunie 2011.

Reclamanta la 17 aprilie 2015 a adresat oficiului cadastral teritorial o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea înregistrării dreptului de proprietate asupra imobilului. Prin răspunsul din 15 mai 2015 nr. S-8/01- 08/65 i s-a comunicat că nu a respectat procedura de contestare a înregistrării dreptului de proprietate.

Prin încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată din 23 octombrie 2015, au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii B.C. „ProCredit Bank” S.A., executorul judecătoresc Anatoli Iancioglo, Organul de tutelă și curatelă pentru reprezentarea intereselor copiilor minori ai pârâților.

Totodată, la 28 decembrie 2015, Valentina Setmuratova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S. „CADASTRU”, intervenienți accesorii Ivan Comur, Diana Comur, B.C. „ProCredit Bank” S.A., executorul judecătoresc Anatoli Iancioglo, solicitând în temeiul art.157-158 din Codul de executare, emiterea unei hotărâri judecătorești de întoarcere a executării încheierii din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat, prin anularea înscrierii în Registrul bunurilor imobile din 08 iunie 2011 cu privire la dreptul de proprietate înregistrat după Ivan Comur și Diana Comur asupra bunurilor imobile din sat. Congaz, str. xxxxx, nr. xxxxx, cu numerele cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx, obligarea Î.S. „CADASTRU” de a restabili înregistrarea anterioară în Registrul bunurilor imobile din 30 martie 2007 privind dreptul de proprietate.

Prin hotărârea suplimentară din 05 decembrie 2016 a Judecătoriei Comrat s-a obligat Î.S. „CADASTRU” de a restabili înscrierea anterioară în Registrul bunurilor imobile din 30 martie 2007 privind dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile menționate după Valentina Caraceban (Setmuratova).

Prin încheierea din 22 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a admis demersul reprezentantului reclamantei, avocatul Nicolai Jecov și s-au conexat pentru examinare într-o singură procedură cauza la cererea de chemare în judecată cu privire la întoarcerea executării încheierii judecătorești cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată privind anularea înscrierii în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra casei de locuit și terenului aferent.

Prin cererea depusă la 04 decembrie 2018, în cadrul ședinței de judecată, reclamanta concretizând pretențiile formulate, a solicitat întoarcerea executării încheierii din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat prin anularea înscrierii în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, obligarea I.P. „Agenția Servicii Publice” de a restabili înscrierea anterioară din 30 martie 2007 privind dreptul de proprietate, evacuarea lui Ivan Comur și a membrilor familiei -Diana Comur și copii minori din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin cererea datată cu 26 decembrie 2018, reclamanta a solicitat examinarea cererii de chemare în judecată, anularea înscrierii în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, obligarea Î.S. „CADASTRU”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, de a restabili înscrierea anterioară din 30 martie 2007 privind dreptul de proprietate, evacuarea lui Ivan Comur și membrilor familiei-Diana Comur și copii minori din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ, acceptarea renunțului la pretenția cu privire la întoarcerea executării hotărârii judecătorești cu încetarea procesului în aceasta parte.

La 18 februarie 2019, reclamanta a depus o cerere de completare a cerințelor, solicitând emiterea unei hotărâri de întoarcere a executării încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, obligarea Î.S. „CADASTRU”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, de a restabili înscrierea anterioară privind dreptul de proprietate, evacuarea lui Ivan Comur și membrilor familiei-Diana Comur și copii minori din imobil, acceptarea renunțului la acțiunea împotriva Î.S. „CADASTRU”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, lui Ivan Comur și Dianei Comur cu privire la anularea înregistrării dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și evacuarea locuitorilor acestora cu următoarele cerințe: anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, obligarea Î.S. „CADASTRU”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, de a restabili înscrierea anterioară din 30 martie 2007 privind dreptul de proprietate, 3 evacuarea lui Ivan Comur și membrilor familiei-Diana Comur și copii minori din imobil, fără acordarea altui spațiu locativ, cu încetarea procesului în această parte, motivând că îi sunt cunoscute consecințele renunțului la acțiune.

Prin cererea din 24 aprilie 2019, reclamanta a solicitat emiterea unei hotărâri de întoarcere a executării încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, obligarea Î.S. „CADASTRU”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, de a restabili înscrierea anterioară privind dreptul de proprietate, evacuarea lui Ivan Comur și membrilor familiei-Diana Comur și copii minori din imobil, acceptarea renunțului la pretențiile privind întoarcerea executării încheierii din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, cu încetarea procesului în această parte, motivând că îi sunt cunoscute consecințele renunțului la acțiune.

Prin încheierea din 06 august 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a refuzat în primirea renunțului Valentinei Setmuratova la acțiunea cu privire la anularea înscrierii în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, obligarea Î.S. „CADASTRU”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, de a restabili înscrierea anterioară din 30 martie 2007 privind dreptul de proprietate, evacuarea lui Ivan Comur și a Dianei Comur, întoarcerea executării încheierii din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile menționate, în partea cerinței cu privire la întoarcerea executării încheierii din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile și s-a respins cererea de încetare a procesului în această parte. 4

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Setmuratova împotriva Î.S. „Cadastru”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, Ivan Comur, Dianei Comur, B.C. „ProCredit Bank” S.A. cu privire la anularea înscrierii dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile asupra casei de locuit și terenului aferent, evacuarea din imobil și întoarcerea executării încheierii judecătorești din 20 februarie 2012.

La 27 mai 2020, reclamanta Valentina Setmuratova a înaintat cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând emiterea unei noi hotărâri privind întoarcerea executării hotărârii judecătorești-încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra casei de locuit și terenului aferent, obligarea Î.S. „CADASTRU”, succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, de a restabili înscrierea anterioară privind dreptul de proprietate, evacuarea lui Ivan Comur și membrilor familiei-Diana Comur și copii minori din imobil, acceptarea renunțului la pretențiile privind întoarcerea executării încheierii din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Ivan Comur și Dianei Comur asupra bunurilor imobile, cu încetarea procesului în această parte, motivând că îi sunt cunoscute consecințele renunțului la acțiune.

Prin încheierea din 22 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s- a admis demersul Președintelui interimar al Curții de Apel Comrat, Grigori Colev și s-a strămuta cauza civilă Curții de Apel Cahul pentru examinare în ordine de apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a conchis că prima instanță fiind învestită cu examinarea litigiului, a determinat toate circumstanțele importante pentru justa soluționare a pricinii, a stabilit și a aplicat corect normele procesual-civile și de drept material, a apreciat obiectiv probele administrate la dosar, iar în consecință, a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Prima instanță just a stabilit netemeinicia cerinței reclamantei privind întoarcerea executării hotărîrii judecătorești și anume a încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, motivată prin faptul că la momentul depunerii cererii și la momentul închiderii pregătirii cauzei spre examinare, era în vigoare legislația care nu limita dreptul de a schimba obiectul acțiunii, respectiv acea legislație și ar fi trebuit aplicată la soluționarea chestiunii privind acceptarea cererii date.

Examinând temeinicia cerinței cu privire la întoarcerea executării încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, instanța de apel a menționat că la materialele dosarului nu se regăsește copia încheierii în cauză, or, instanțelor de judecată nu a fost prezentat obiectul examinării și în lipsa acestei încheieri nu este posibil de a stabili care anume soluție de către instanța de judecată este descrisă în dispozitivul încheierii, instanța de apel fiind în imposibilitate de a corela cerința întoarcerii executării încheierii judecătorești din 18 mai 2011 cu conținutul și esența dispozitivului încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat. 6

Notabil este faptul că la materialele dosarului nu se regăsește nici decizia din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Cahul prin care a fost anulată încheierea din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat ca din conținutul acesteia instanței de apel să-i fie clară soluția instanței de fond privitor la confirmarea procesului-verbal de licitație din 11 aprilie 2011. Întoarcerea executării încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat nu este posibilă, așa cum înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil litigios a lui Ivan Comur și Dianei Comur a fost efectuată la data de 08 iunie 2011 în temeiul procesului-verbal al licitației din 11 aprilie 2011 și nu în temeiul încheierii judecătorești prin care s-a confirmat procesul-verbal al licitației.

Atât din materialele cauzei, cât și din declarațiile părților se constată că încheierea din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat a devenit irevocabilă, fiind atacată cu recurs și prin decizia din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Cahul a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Ulterior, după rejudecarea cauzei a fost pronunțată încheierea din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat privind confirmarea procesului-verbal al licitației din 11 aprilie 2011, care nu a fost atacată și a intrat în vigoare potrivit prevederilor legale, însă ulterior încheierea în cauză a fost anulată în procedură de revizuire prin încheierea din 31 aprilie 2014 a Judecătoriei Comrat, ceea ce încă o dată confirmă faptul că încheierea din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat a devenit irevocabilă. Or, potrivit prevederilor art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Respectiv, temei de drept pentru înscrierea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil: casa de locuit și teren aferent amplasate pe adresa sat. Congaz, str. xxxxx, nr. xxxxx, și înregistrate cu numerele cadastrale xxxxx. xxxxx și xxxxx după Ivan Comur și Diana Comur a servit procesul-verbal cu privire al licitației din 11 aprilie 2011 și nu încheierea judecătorească din 18 mai 2011 sau ulterioara încheiere din 20 februarie 2012.

Analogic a fost menționat acest fapt și în referința depusă de către registratorul din cadrul Î.S. „CADASTRU” OT Comrat precum că procesul- verbal de vânzare la licitație din 11 aprilie 2011, întocmit de executorul judecătoresc Anatoli Iancioglo și confirmat prin încheierea din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat a servit drept temei de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunului imobil litigios pe numele lui Ivan Comur și Dianei Comur.

Respectiv, instanța de apel a conchis că întoarcerea executării încheierii judecătorești poate fi supusă doar încheierea din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Comrat. 7

Cerința cu privire la restabilirea înscrierii precedente a dreptului de proprietate pe numele Valentina Caraceban (Setmuratova) asupra bunurilor imobile compuse din casa de locuit și teren aferent amplasate pe adresa sat. Congaz, str. xxxxx, nr. xxxxx, și înregistrate cu numere cadastrale xxxxx. xxxxx și xxxxx în Registrul bunurilor imobile, instanța, la fel, o consideră neîntemeiată, după cum urmează.

Potrivit încheierii din 13 martie 2014 a Judecătoriei Comrat (Vol. I, f.d.6), prin hotărârea din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Comrat a fost anulat contractul de donație a obiectelor imobile sus menționate din 26 aprilie 2006 dintre Varvara Caraceban și Valentina Caraceban, deși copia acestei încheieri nu este la materialele dosarului reclamanta și avocatul Nicolai Jecov au confirmat acest fapt și au comunicat că hotărîrea în cauză nu a fost atacată.

Din copia extrasului bunurilor imobile din 12 martie 2003 rezultă că temei de înregistrare a dreptului de proprietate după Valentina Caraceban (Setmuratova) este acest contract de donație. Astfel la moment nu este posibilă restabilirea înscrierii dreptului de proprietate după reclamantă, deoarece nu mai există contractul de donație (Vol.I, f.d.175-176).

Reieșind din situația prezentă din sensul formal Valentina Setmuratova nu poate avea oarecare interes legitim în cauză, deoarece nu este proprietara acestui bun imobil.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a respins cerința reclamantei privind evacuarea lui Ivan Comur și familiei acestuia Diana Comur și copiii minori din bunul imobil: casa de locuit și teren aferent amplasate pe adresa sat. Congaz, str. xxxxx, nr. xxxxx și înregistrate cu numere cadastrale xxxxx. xxxxx și xxxxx, așa cum această cerință derivă din celelalte două cerințe citate mai sus, respectiv, nu poate fi admisă.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că decizia instanței de apel este vădit neîntemeiată, ilegală. Afirmația instanței de apel precum că instanța de fond integral a stabilit și a clarificat circumstanțele de fapt relevante pentru soluționarea cauzei, a aplicat corect normele de drept material și a respectat normele de drept procesual pentru soluționarea cauzei indică la o apreciere incorectă a circumstanțelor cauzei. Principalul argument al hotărârii primei instanțe privind refuzul de admitere a pretențiilor este imposibilitatea anulării înscrierii în Registrul bunurilor imobile din 08 iunie 2011, întrucât această înscriere nu s-a făcut în baza încheierii din 20 februarie 8 2012. Prin cererea cu privire la concretizarea și completarea pretențiilor din 27 mai 2020, s-a solicitat întoarcerea executării nu a hotărârii judecătorești din 20 februarie 2012, cum greșit consideră instanța, însă a încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 în Registrul bunurilor imobil cu privire la dreptul de proprietate. Instanța la pronunțarea hotărârii nici măcar nu a intrat în esența circumstanțelor cauzei, nu a înțeles care pretenții urmează a fi examinate, în mod absolut greșit a motivat refuzul pretențiilor cu privire la anularea înscrierii în registrul bunurilor imobile din data de 08 iunie 2011, iar curtea de apel a motivat prin aplicarea corectă a legii de către instanța de fond și aprecierea corectă a obiectului litigiului.

Recurenta a opinat că nu corespunde adevărului alegația instanței de apel precum că în materialele cauzei lipsește încheierea din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, precum și decizia din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Comrat din 29.09.2011, prin care încheierea din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, a fost casată și transmisă la rejudecare, întrucât copiile respective ale hotărârilor judecătorești fără a aprecia conținutul și consecințele care le generează face imposibilă examinarea în mod obiectiv. În plus, au fost atașate la materialele cauzei împreună cu cererea de precizare a pretențiilor înregistrată în instanța de judecată la 18 februarie 2019. Același gen de raționament declarativ al instanței de apel, fără aprecierea documentului ce confirmă drepturile, care la fel lipsește la materialele cauzei, a avut loc la verificarea temeiniciei cerinței privind restabilirea înregistrării anterioare în registrul bunurilor imobile.

Argumentul instanței de apel precum că solicitarea privind întoarcerea executării încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat este imposibilă, întrucât înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil în litigiu, s-a efectuat în baza procesului-verbal de licitație din 11 aprilie 2011 și nu în baza hotărârii judiciare de aprobare a procesului-verbal de licitație, la fel nu este convingător. Conform art.28 alin.(1) lit.e) din Legea cadastrului bunurilor imobile înregistrarea dreptului asupra bunului imobil se face în temeiul procesele-verbale privind procurarea bunului imobil la licitație, întocmite de executorul judecătoresc și confirmate de către instanța de judecată. Astfel, procesul-verbal al licitației, fără confirmarea acesteia în modul stabilit de către instanță, nu ar putea constitui temeiul de înregistrare a drepturilor asupra obiectelor bunurilor imobile menționate. Temeiul pentru înregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobile a fost procesul-verbal de desfășurare a licitației din 11 aprilie 2011, aprobat prin încheierea din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat. Deși a fost casată prin decizia din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Comrat, care este irevocabilă, iar încheierea din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat deja era executată prin efectuarea înscrierii la 08 iunie 2011 în registrul bunurilor imobile, atunci reîntoarcerea executării hotărârii judecătorești, încheierea din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, presupune anularea înscrierii. Mai mult, în rezultatul revizuirii cauzei, la data 9 17 mai 2014 a fost emisă încheierea judecătorească prin care a fost respinsă cererea executorului judecătoresc privind confirmarea procesului-verbal al licitației, fiind irevocabile conform deciziei din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Cahul.

Recurenta a declarat că raționamentul instanței privind lipsa interesului legitim în cauza examinată, este neîntemeiat, deoarece consecința obligatorie a întoarcerii executării încheierii din 18 mai 2011 a Judecătoriei Comrat, prin anularea înscrierii din 08 iunie 2011 este restabilirea statutului juridic anterior, conform cărora este proprietara bunurilor imobile. Afirmația instanței de apel privind faptul că contractul de donație din 26 aprilie 2006 a fost anulat în temeiul încheierii judecătorești din 13 martie 2014 este declarativă și prezumtivă, deoarece la materialele cauzei lipsesc atât contractul de donație din 26 aprilie 2006, cât și încheierea judecătorească din 13 martie 2014. Indiferent de argumentele pretinse și neconfirmate ale instanței de apel, în cazul anulării înscrierii din 08 iunie 2011 în registrul bunurilor imobile privind dreptul de proprietate, o singura înscriere legală și neanulată în registrul bunurilor imobile menționat este a sa în baza contractului de donație din 26 aprilie 2006. Această înregistrare este veridică, valabilă, nu a fost contestată de nimeni, iar în cazul de admitere pretențiilor, se vor restabili drepturile și interesele legitime asupra bunului său.

La 27 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților și intervenienților accesorii copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (Vol.VI, f.d.165, 176-180).

Intimații și intervenienții accesorii nu au făcut uz de dreptul procesual și nu au depus referințe la cererea de recurs.

Recursul declarat de Valentina Setmuratova a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).” 11

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Cu referire la temeiurile de admisibilitate a recursului invocate de recurentă în partea finală a acestuia, anterior solicitărilor, și anume art. 432 alin.(2) lit. a), b), c) din Codul de procedură, adică încălcarea normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată și interpretarea eronată a legii, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele ar fi fost eronat aplicate sau nu ar fi fost aplicabile speței, sau instanța de apel aplicând normele respective, le-ar fi extins dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. 12

La caz, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Valentina Setmuratova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Valentina Setmuratova împotriva deciziei din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 13