3d-34/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Modalitatea de contestare a operatiunilor administrative si delimitarea acestora de actele administrative individuale. Dreptul vatamat ca criteriu de admisibilitate al actiunii in contencios administrativ
3d-34/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Eduard Varzar împotriva Consiliului Superior al
Procurorilor și Comisiei de evaluare a procurorilor, terț Procuratura Generală
cu privire la contestarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-
152/2024 din 21 mai 2024 cu privire la demersul Comisiei de evaluare a
procurorilor privind remiterea listei subiecților ce urmează a fi evaluați din
cadrul Procuraturii Anticorupție,
(Dosarul nr. 3d-34/24
PIGD 2-24060669-01-3d-05062024)
Modalitatea de contestare a operațiunilor administrative și delimitarea acestora de actele
administrative individuale. Dreptul vătămat ca criteriu de admisibilitate al acțiunii în
contencios administrativ.
16 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând chestiunea admisibilității acțiunii în contencios
administrativ intentate la cererea de chemare în judecată depusă de
Eduard Varzar,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 4 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, reclamantul
Eduard Varzar a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor și a Comisiei de
evaluare a procurorilor, terț Procuratura Generală, prin care a solicitat
următoarele (f.d. 2-8):
− Admiterea cererii de chemare în judecată;
− Suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-152
din 21 mai 2024, privind demersul Comisiei de evaluare a procurorilor referitor
la remiterea listei subiecților ce urmează a fi evaluați din cadrul Procuraturii
Anticorupție, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, cu notificarea
corespunzătoare a Comisiei de evaluare a procurorilor;
− Suspendarea efectelor notificării Comisiei de evaluare a procurorilor din 24
mai 2024, emisă în temeiul hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
152/2024, în ceea ce îl privește pe reclamant, până la soluționarea definitivă a
cauzei;
− Anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-152 din 21 mai
2024, ca act administrativ individual defavorabil reclamantului, în partea în
care acesta a fost inclus în lista subiecților ce urmează a fi evaluați din cadrul
Procuraturii Anticorupție, conform Anexei la hotărâre;
− Constatarea inexistenței raportului juridic privind calitatea de procuror din
cadrul Procuraturii Anticorupție în raport cu reclamantul Eduard Varzar, în
sensul prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Legea nr. 252/2023
privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor;
− Obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să informeze Comisia de
evaluare a procurorilor despre faptul că reclamantul Eduard Varzar nu
întrunește condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Legea
nr.252/2023 pentru a fi supus procedurii de evaluare externă în mod prioritar.
Reclamantul susține că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 252/2023,
nu deținea și nici nu deținuse funcția de procuror în cadrul Procuraturii
Anticorupție, fiind detașat la Consiliul Superior al Procurorilor, iar ulterior
numit în cadrul Procuraturii Generale – Secția combatere crime cibernetice.
Prin urmare, afirmă că nu întrunește condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1)
1
lit. e) și alin. (3) din Legea nr. 252/2023 pentru a fi supus evaluării externe
în mod prioritar.
Potrivit susținerilor reclamantului, includerea sa în lista anexată la
Hotărârea CSP nr. 1-152/2024 este nejustificată, întrucât această listă ar
trebui să vizeze exclusiv procurorii titulari aflați în exercițiu în cadrul
Procuraturii Anticorupție. Acesta subliniază că lista finală aprobată de CSP
conține și alte persoane care nu au fost indicate de Procuratura Generală, iar
includerea lor nu a fost discutată ori aprobată printr-un proces deliberativ
real în plenul Consiliului.
În acest context, reclamantul arată că CSP nu a efectuat o analiză
factologică individualizată privind situația sa profesională, precum nici în
privința celorlalți procurori incluși în listă, ceea ce contravine cerințelor de
legalitate și standardelor jurisprudențiale stabilite de Curtea Constituțională,
în special cele consacrate prin Hotărârea nr. 23 din 27 iunie 2017.
Reclamantul invocă, în susținerea acțiunii, lipsa unei motivări adecvate
în cuprinsul Hotărârii CSP și al notificării Comisiei de evaluare a
procurorilor, în ceea ce privește includerea sa în lista subiecților evaluați.
Acesta califică justificările autorităților ca fiind formale, generale și
arbitrare, lipsite de fundamentare în circumstanțele particulare ale cauzei.
Eduard Varzar susține că CSP a recurs la o interpretare extensivă
nejustificată a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Legea nr.
252/2023, extinzând nelegal categoria procurorilor supuși evaluării și asupra
unor persoane care nu se încadrează în textul expres al legii, în temeiul unei
prezumate continuități a exercitării funcției. Această abordare este, în opinia
sa, contrară principiului de interpretare „ubi lex non distinguit, nec nos
distinguere debemus”.
Actele administrative contestate – hotărârea CSP nr. 1-152/2024 și
notificarea Comisiei de evaluare – sunt, potrivit reclamantului, afectate de
vicii de procedură, fiind emise cu încălcarea cerințelor legale privind
elaborarea actelor administrative individuale, prevăzute de art. 118, 119 și
139 din Codul administrativ, precum și cu nesocotirea principiilor
fundamentale ale dreptului administrativ, inclusiv cele ale legalității,
egalității de tratament, proporționalității, imparțialității și transparenței.
Reclamantul califică aceste acte ca fiind defavorabile, afirmând că ele
îi afectează în mod direct drepturile și interesele legitime, inclusiv reputația
profesională, cu atât mai mult cu cât notificarea Comisiei de evaluare i-a fost
transmisă anterior comunicării formale și legale a hotărârii CSP, ceea ce
contravine reglementărilor privind valabilitatea actelor administrative.
2
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Magistraturii .”
Art. 2 din Codul administrativ:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale instanțelor
de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios administrativ,
drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă și cea de contencios
administrativ. Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii
specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la
prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu
contravine principiilor prezentului cod.”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 6 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ
individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract
administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 11 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actele administrative individuale pot fi:
a) acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini
sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în
parte, acordarea avantajului solicitat;
b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj
de orice fel.”
3
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sunt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative
pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția
operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.” 18. Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită
prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu
privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de
contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 207 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul
nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul
art.17.”
Art. 12 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 252/2023 privind evaluarea
externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative:
„În decurs de 5 zile de la solicitarea comisiei de evaluare, Consiliul Superior al
Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor transmite comisiei de
evaluare corespunzătoare lista subiecților care urmează a fi evaluați și datele de contact
ale acestora (adresa de domiciliu, numărul de telefon, adresa de poștă electronică).
Comisia de evaluare inițiază evaluarea după recepționarea listei menționate la
alin.(1).
Comisia de evaluare notifică subiectul evaluării privind inițierea evaluării acestuia
și îi solicită să depună:
a) declarația de avere și interese personale cu datele actualizate pentru ultimii 5 ani,
care să includă și cheltuielile din perioada respectivă;
4
b) chestionarul de etică;
c) declarația privind lista persoanelor apropiate, astfel cum acestea sunt definite în
Legea nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, care activează sau
au activat în ultimii 5 ani în sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public.“
Art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 252/2023 privind evaluarea externă
a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative:
„Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al
Procurorilor examinează rezultatele evaluării în ședință, în baza dosarului de evaluare
recepționat de la comisia de evaluare. Subiectul evaluării poate prezenta informații
suplimentare pe care le consideră relevante doar dacă probează că a fost în imposibilitate
de a le prezenta anterior. Reprezentantul comisiei de evaluare și subiectul evaluării, în
persoană, sunt în drept să își prezinte poziția.
Prin hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la recepționarea
documentelor menționate la art.17 alin.(6), consiliul respectiv:
a) acceptă raportul cu privire la evaluare și constată promovarea sau nepromovarea
evaluării;
b) respinge raportul cu privire la evaluare și dispune, o singură dată, reluarea
procedurii de evaluare, dacă constată circumstanțe de fapt sau erori procedurale care
puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea evaluării;
c) după recepționarea raportului cu privire la evaluare, întocmit ca urmare a reluării
evaluării prevăzute la lit.b), acceptă raportul conform lit.a) sau îl respinge și constată
promovarea sau nepromovarea evaluării. “
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată reține că prin acțiunea depusă, reclamantul
solicită anularea Hotărârii nr. 1-152/2024 din 21 mai 2024, prin care
Consiliul Superior al Procurorilor a dispus remiterea către Comisia de
evaluare a procurorilor a listei procurorilor care urmează să fie supuși
procedurii de evaluare externă a integrității etice și financiare, în condițiile
Legii nr. 252/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor,
respectiv lista procurorilor din cadrul Procuraturii Anticorupție.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul
administrativ individual este actul emis de o autoritate publică în regim de
putere publică, în scopul reglementării unui caz concret, care produce efecte
juridice directe asupra drepturilor și obligațiilor unei persoane. Prin urmare,
doar actele care creează, modifică sau sting raporturi juridice pot face
obiectul controlului judecătoresc în cadrul procedurii contenciosului
administrativ.
Analizând conținutul hotărârii nr. 1-152/2024 din 21 mai 2024,
completul de judecată constată că aceasta nu reglementează în mod direct
situația juridică individuală a reclamantului și nu generează efecte juridice
imediate asupra drepturilor sau obligațiilor sale. Actul contestat reprezintă o
măsură de natură organizatorică, constând în transmiterea, către Comisia de
5
evaluare a procurorilor, a unei liste de procurori în vederea inițierii
procedurii de evaluare, atribuție care revine în competența exclusivă a
Comisiei, potrivit dispozițiilor Legii nr. 252/2023.
Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-152/2024 din 21
mai 2024 nu stabilește, modifică și nici nu stinge drepturi sau obligații în
raport cu reclamantul. Aceasta are un caracter general-organizatoric și a fost
emisă în temeiul art. 12 din Legea nr. 252/2023, care impune obligația
Consiliului de a transmite Comisiei de evaluare a procurorilor lista
subiecților supuși evaluării, în termen de cinci zile de la data solicitării. Lista
transmisă nu are un caracter decizional asupra persoanelor vizate, ci servește
exclusiv la inițierea unei proceduri distincte, aflate în competența exclusivă
a unei alte autorități – Comisia de evaluare a procurorilor.
În aceste condiții, hotărârea contestată reprezintă o operațiune
administrativă în sensul art. 15 din Codul administrativ, calificându-se drept
activitate pregătitoare în cadrul unei proceduri administrative complexe, fără
a fi însoțită de manifestarea de voință a autorității emitente privind stabilirea
de drepturi sau obligații în favoarea ori în sarcina reclamantului. Prin urmare,
acest act nu este susceptibil de a fi atacat separat pe calea contenciosului
administrativ, decât în situația în care s-ar face dovada caracterului său
executoriu sau a faptului că este emis împotriva unui terț – condiții care, în
speță, nu sunt întrunite.
Totodată, Completul de judecată reține că notificarea ulterioară
adresată reclamantului de către Comisia de evaluare a procurorilor nu are
natura unui act administrativ individual în sensul art. 10 din Codul
administrativ. Aceasta constituie un act procedural intermediar, fără caracter
decizional și fără a produce efecte juridice finale. Potrivit jurisprudenței
constante în materie, astfel de notificări nu pot fi supuse controlului
judecătoresc decât împreună cu actul final al procedurii de evaluare,
respectiv hotărârea privind promovarea sau nepromovarea evaluării externe.
Notificarea emisă de Comisia de evaluare a procurorilor are natura
unui act procedural premergător, constând într-o solicitare adresată
subiectului de evaluare de a completa chestionarele aferente procedurii.
Aceasta nu reprezintă un act administrativ individual în sensul art. 10 din
Codul administrativ, întrucât nu conține nicio apreciere asupra integrității
persoanei vizate, nu stabilește drepturi sau obligații definitive și nu se
finalizează cu un rezultat cu caracter evaluativ.
Potrivit practicii judiciare constante, numai actul final emis de
Consiliul Superior al Procurorilor, prin care se acceptă sau se respinge
raportul Comisiei de evaluare și se constată promovarea sau nepromovarea
6
procedurii de evaluare, poate fi calificat drept act administrativ susceptibil
de a fi contestat. Numai acel act produce o vătămare reală a statutului
profesional al persoanei vizate. Simpla invitație adresată reclamantului de a
participa la procedura de evaluare nu echivalează cu încălcarea unui drept
sau interes legitim.
În plus, eventualele neconcordanțe privind statutul profesional sau
funcția efectiv exercitată de reclamant nu intră în sfera de competență a
instanței de contencios administrativ în această etapă. Astfel de aspecte țin
de analiza factologică și legală care urmează a fi efectuată de către Comisia
de evaluare în cadrul procedurii vetting, conform competențelor stabilite de
Legea nr. 252/2023. Ulterior, rezultatele acestei proceduri pot fi supuse
controlului completului special constituit la nivelul Curții Supreme de
Justiție, în temeiul aceleiași legi.
De asemenea, instanța de judecată reține că dreptul de acces la
justiție, garantat de art. 20 din Constituția Republicii Moldova și de art. 6§1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, presupune existența unui
interes legitim și actual, precum și a unei vătămări aduse printr-un act
administrativ individual sau printr-un fapt administrativ concret.
În speță, reclamantul nu a demonstrat existența unei atingeri directe,
actuale și efective aduse unui drept sau interes legitim protejat prin actul
contestat, limitându-se la exprimarea unor temeri de ordin ipotetic privind
eventualele consecințe ale unei evaluări care nu a fost încă inițiată, finalizată
sau valorificată juridic printr-un act administrativ individual.
Prin urmare, întrucât Hotărârea nr. 1-152/2024 din 21 mai 2024 nu
are natura unui act administrativ individual, iar notificarea emisă ulterior de
Comisia de evaluare nu are caracter decizional, nu este întrunită condiția de
admisibilitate prevăzută de art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ,
conform căreia acțiunea în contencios administrativ trebuie să aibă ca obiect
un act administrativ individual care a produs o vătămare concretă și efectivă.
Având în vedere că nici hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 1-152/2024 din 21 mai 2024, nici notificarea emisă de
Comisia de evaluare a procurorilor la data de 24 mai 2024 nu constituie acte
administrative individuale susceptibile de a face obiectul controlului de
legalitate în contencios administrativ, instanța constată inadmisibilitatea
acțiunii.
În consecință, instanța de judecată nu va proceda la examinarea
cererii privind suspendarea executării actului administrativ contestat,
întrucât aceasta are caracter accesoriu față de acțiunea principală. Având în
7
vedere constatarea inadmisibilității acțiunii principale, analiza cererii de
suspendare devine lipsită de obiect.
În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) și 230 din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de Eduard Varzar împotriva
Consiliului Superior al Procurorilor și Comisiei de evaluare a procurorilor,
terț Procuratura Generală cu privire la contestarea hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-152/2024 din 21 mai 2024 cu privire la
demersul Comisiei de evaluare a procurorilor privind remiterea listei
subiecților ce urmează a fi evaluați din cadrul Procuraturii Anticorupție.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8