3d-50/25 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- suspendarea actului judecătoresc
3d-50/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la suspendarea executării Hotărârii Consiliului Superior al
Procurorilor din 05.06.2025, cu privire la examinarea contestației depuse de
Inspecția Procurorilor împotriva Hotărârii Colegiului de Etică și Disciplină
nr.3-64/20223 din 26.05.2023,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Russu Tatiana împotriva Consiliului Superior al
Procurorilor, privind anularea actului administrativ individual defavorabil,
(Dosarul nr. 3d-50/25
NR. PIGD 2-25084720-49430-01-3d-13062025-1)
Lipsa temeiurilor de suspendare a executării actului administrativ individual contestat.
2 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Textul corespunde originalului
Examinând, fără citarea participanților la proces, cererea depusă de
Russu Tatiana cu privire la suspendarea executării Hotărârii
Consiliului Superior al Procurorilor din 05.06.2025, cu privire la
examinarea contestației depuse de Inspecția Procurorilor împotriva
Hotărârii Colegiului de Etică și Disciplină nr.3-64/20223 din 26.05.2023,
până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 iunie 2025, Russu Tatiana a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, solicitând: suspendarea
executării Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din 05.06.2025, prin
care reclamanta a fost retrogradată din funcție, până la soluționarea
irevocabilă a cererii de chemare în judecată; anularea Hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor din 05.06.2025, cu privire la examinarea contestației
depuse de Inspecția Procurorilor împotriva Hotărârii Colegiului de Etică și
Disciplină nr.3-64/20223 din 26.05.2023 și respingerea contestației
Inspecției Procurorilor ca fiind vădit neîntemeiată și ilegală.
În susținerea cererii de suspendare, Russu Tatiana a invocat caracterul
nelegal și neîntemeiat al Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din
05.06.2025, arătând că sancțiunea disciplinară aplicată a fost dispusă fără o
analiză completă și obiectivă a circumstanțelor de fapt și fără temei legal.
Reclamanta a susținut că executarea Hotărârii CSP înainte de
soluționarea definitivă a cauzei ar cauza prejudicii grave și ireparabile
reputației și carierei sale profesionale, cu consecințe de natură să afecteze
iremediabil statutul său profesional și drepturile conferite de lege.
În acest context, Russu Tatiana a invocat expres dispozițiile art. 214 și
art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivând că sunt întrunite
condițiile legale pentru suspendarea executării actului contestat, întrucât
există îndoieli serioase asupra legalității Hotărârii CSP și un risc real de
producere a unor pagube iminente și greu de reparat, fiind necesară
menținerea situației existente până la soluționarea irevocabilă a litigiului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ:
1
„Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de
către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios
administrativ. Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea
executării actului administrativ individual pînă la înaintarea acțiunii în contencios
administrativ dacă autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat
suspendarea sau nu a soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art.172
alin.(3).
Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului administrativ individual
din motivele prevăzute la art.172 alin.(2).
Pentru probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite, pot depune
o declarație pe propria răspundere.
Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ
individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces.
Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința
temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art.177 alin.(2) din Codul de procedură
civilă nu se aplică.”
Art. 172 alin. (2) din Codul administrativ:
„Motivele suspendării sînt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind
legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent
de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului
administrativ individual defavorabil.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că,
potrivit actelor aflate la dosar, obiectul cererii de suspendare îl constituie
Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor din 05.06.2025, prin care
reclamanta Russu Tatiana a fost sancționată disciplinar cu retrogradarea din
funcție, ca urmare a admiterii contestației formulate de Inspecția Procurorilor
împotriva Hotărârii Colegiului de Etică și Disciplină nr. 3-64/2023 din
26.05.2023.
Instanța de judecată statuează că instituția suspendării actelor
administrative, reglementată de art. 214 din Codul administrativ, reprezintă
un instrument excepțional destinat asigurării unui just echilibru între
prerogativele autorității publice și drepturile individuale ale persoanelor
vizate.
Astfel, măsura suspendării are caracter temporar și poate fi dispusă
numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 172 alin. (2) din Codul
administrativ, respectiv: existența unor suspiciuni serioase și rezonabile
privind legalitatea actului administrativ și existența unui pericol iminent de
producere a unui prejudiciu ireparabil.
2
Potrivit jurisprudenței constante, măsura suspendării nu poate fi
acordată în mod automat, ci doar în baza unei demonstrații clare, obiective
și documentate din partea reclamantului. Simpla existență a unei acțiuni
pendinte în contencios nu echivalează cu dovedirea necesității suspendării.
În prezenta cauză, Completul reține că reclamanta nu a demonstrat
prin probe concludente și suficiente întrunirea cumulativă a celor două
condiții impuse de lege.
Cu privire la prima condiție – existența unor suspiciuni serioase și
rezonabile privind legalitatea actului administrativ contestat – se constată că
argumentele reclamantei se referă, în esență, la modul în care Consiliul
Superior al Procurorilor a apreciat circumstanțele cauzei disciplinare, la
interpretarea atribuțiilor procurorului și la independența sa procesuală.
Aceste aspecte sunt însă chestiuni de fond, ce urmează a fi analizate în cadrul
acțiunii în anulare, iar în lipsa unor elemente concrete și evidente care să
răstoarne prezumția de legalitate, nu poate fi reținută îndeplinirea acestei
condiții.
Cu privire la cea de-a doua condiție – existența unui prejudiciu
ireparabil – instanța constată că, deși retrogradarea din funcție poate avea
consecințe profesionale și patrimoniale, aceste efecte nu pot fi considerate,
în mod automat, ireparabile. Prejudiciile invocate de reclamantă, precum
afectarea reputației profesionale și a carierei, pot fi înlăturate prin anularea
actului contestat și repunerea reclamantei în situația anterioară, inclusiv prin
acordarea de despăgubiri, în cazul în care acțiunea pe fond va fi admisă.
Simpla invocare a unor efecte negative asupra imaginii profesionale nu
echivalează cu dovada unui prejudiciu ireversibil.
Completul de judecată subliniază că noțiunea de prejudiciu ireparabil
presupune imposibilitatea înlăturării consecințelor juridice ale actului
administrativ în cazul anulării acestuia printr-o hotărâre definitivă. În speță,
reclamanta nu a demonstrat, prin probe concrete, că executarea Hotărârii
CSP ar produce efecte negative ireversibile asupra statutului său profesional
sau drepturilor legale.
De asemenea, simpla invocare a dispozițiilor art. 214 și art. 172 alin.
(2) din Codul administrativ nu este suficientă pentru admiterea cererii.
Aceste norme nu instituie un drept absolut la suspendare, ci condiționează
aplicarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale, ceea ce nu
a fost demonstrat în prezenta cauză.
Instanța reține că soluționarea pe fond a cererii de anulare nu este
condiționată de suspendarea actului contestat. Reclamanta beneficiază în
continuare de toate garanțiile procesuale, inclusiv de dreptul la un proces
3
echitabil în fața unei instanțe independente și imparțiale, conform normelor
Codului administrativ și ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
În lipsa unei demonstrații clare și obiective cu privire la existența unei
nelegalități evidente și a unui prejudiciu ireparabil, actul administrativ
contestat continuă să beneficieze de prezumția de legalitate și caracter
executoriu.
Prin urmare, instanța constată că Russu Tatiana nu a făcut dovada
îndeplinirii condițiilor legale pentru dispunerea suspendării executării
Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din 05.06.2025.
Având în vedere cele expuse, instanța respinge ca neîntemeiată cererea
reclamantei Russu Tatiana privind suspendarea executării Hotărârii
Consiliului Superior al Procurorilor din 05.06.2025.
În temeiul art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Hotărârii
Consiliului Superior al Procurorilor din 05.06.2025, formulată de Russu
Tatiana.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
Copia corespunde originalului Ion Malanciuc
4