3d-101/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- lipsa temeiurilor de suspendare a executării actului administrativ
3d-101/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
ÎNCHEIERE
cu privire la respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024 din 06.11.2024 și a
hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022,
până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată, depusă de
Mititelu Sergiu
în cauza de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de
Justiție, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mititelu Sergiu
împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului
administrativ defavorabil,
(dosarul nr: 3d-101/24
Nr. PIGD 2-24134026-01-3d-25112024)
Lipsa temeiurilor de suspendare a executării actului administrativ contestat.
4 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
examinând cererea de suspendare a executării hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024 din 06.11.2024 și a hotărârii
Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022, până la
soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată, depusă de
Mititelu Sergiu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 noiembrie 2024, Sergiu Mititelu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, solicitând:
- Anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024
din 06.11.2024 cu privire la examinarea contestației împotriva Hotărârii
Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022, adoptată în
privința Procurorului-șef al Procuraturii raionului Glodeni, Sergiu Mititelu.
- Anularea hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din
04 noiembrie 2022, împreună cu Decizia Inspecției Procurorilor din
19.05.2022.
La 25 noiembrie 2024, cererea de chemare în judecată a fost
repartizată, în mod automat-aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat
de Gestionare a Dosarelor, spre examinare în prima instanță judecătorului
raportor, Ion Malanciuc.
Prin cererea depusă la 29 noiembrie 2024, Sergiu Mititelu a solicitat
suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
359/2024 din 06.11.2024 și a hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-
132/2022 din 04.11.2022, până la soluționarea irevocabilă a cererii de
chemare în judecată.
În motivarea cererii de suspendare a actelor administrative,
reclamantul a argumentat că sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art.
172 alin. (2) din Codul administrativ. Suspendarea actelor contestate este
esențială pentru a preveni prejudicii ireparabile și pentru a garanta
respectarea principiilor legale până la soluționarea definitivă a cererii în
instanță.
În ceea ce privește suspiciunile serioase și rezonabile privind
legalitatea actelor, reclamantul a susținut că pretinsa abatere disciplinară a
fost greșit încadrată într-o formă „continuă”, un concept nereglementat de
legislația aplicabilă. Termenul de prescripție de 3 ani, conform art. 40 alin.
(2) din Legea 3/2016, a expirat la 16.01.2024. Suspendarea termenului
invocată de CSP este nelegală, deoarece prevederile Legii nr. 200/2023 se
aplică doar procedurilor aflate pe rolul Inspecției Procurorilor, nu și celor
examinate de Colegiul de disciplină sau CSP.
CSP a aplicat retroactiv norme juridice modificate ulterior faptelor
imputate, încălcând principiile generale de drept, inclusiv principiul
neretroactivității legii. Totodată, au fost utilizate norme procedural
inaplicabile și a fost încălcat regulamentul intern al Colegiului de disciplină
și etică, subminând temeinicia actelor contestate.
Referitor la pericolul iminent de producere a unor prejudicii
ireparabile, reclamantul a arătat că, în cazul în care actele își produc efectele,
funcția de Procuror-șef poate fi ocupată legal de o altă persoană. Aceasta ar
face imposibilă revenirea reclamantului în funcție, chiar dacă instanța îi
admite cererea ulterior.
Retrogradarea reclamantului ar genera o reducere imediată a
salariului, ceea ce afectează stabilitatea economică a sa și a familiei.
Recuperarea ulterioară a pierderilor financiare, inclusiv a dobânzilor
aferente, este incertă și dificilă.
Transferul reclamantului într-o altă procuratură ar implica cheltuieli
suplimentare, precum și perturbări în viața personală și familială, afectând
echilibrul său psihologic și financiar.
Emiterea ordinului de retrogradare și ocuparea funcției de către altă
persoană pot genera conflicte administrative și juridice, ceea ce ar agrava
prejudiciile și ar complica soluționarea ulterioară a situației.
Prin urmare, suspendarea actelor este imperativă pentru prevenirea
efectelor nefaste și pentru garantarea respectării principiilor legale, inclusiv
dreptul la un proces echitabil și la apărare. Lipsa acestei măsuri ar conduce
la prejudicii personale și patrimoniale ireversibile, lipsind reclamantul de
șansa unei remedieri adecvate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 214 alin. (1) și alin.(4) din Codul administrativ prevede că:
„Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată
de către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios
administrativ. Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea
executării actului administrativ individual pînă la înaintarea acțiunii în contencios
administrativ dacă autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat
suspendarea sau nu a soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art.172
alin.(3)..”
„Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ
individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces.
Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința
temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art.177 alin.(2) din Codul de procedură
civilă nu se aplică”
Art. 172 din Codul administrativ relevă următoarele:
(1) Dacă un act administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere
prealabilă, autoritatea publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate suspenda
executarea lui pînă la finalizarea procedurii prealabile.
(2) Motivele suspendării sunt:
a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului
administrativ individual defavorabil;
b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin
executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.
(3) Suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil se decide de
autoritatea publică competentă pentru soluționarea cererii prealabile.
„La cererea recurentului, instanța învestită cu judecarea recursului dispune
suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs dacă recurentul a depus cauțiune.
Cauțiunea se depune în cauzele patrimoniale în care hotărârile nu au fost executate,
în cuantumul stabilit la art. 81 din Codul de executare. Cauțiunea se depune pe contul
executorului judecătoresc în conformitate cu prevederile art. 80 din Codul de executare.
Confirmarea eliberată de executorul judecătoresc recurentului urmează să fie anexată la
cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Examinând cererea de suspendare a executării actelor administrative,
instanța constată că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 172
alin. (2) din Codul administrativ, respectiv existența unor suspiciuni serioase
și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil
și existența unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile.
Cu privire la suspiciunile serioase și rezonabile privind legalitatea
actului administrativ contestat, instanța reține următoarele:
Reclamantul nu a prezentat suficiente dovezi sau argumente
concludente pentru a demonstra că actul administrativ individual este afectat
de suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea sa. Alegația că
pretinsa abatere disciplinară invocată în susținerea cererii ar fi încadrată
greșit într-o formă „continuă”, un concept nereglementat în legislația
aplicabilă, ține de fondul cauzei și nu poate constitui temei pentru
suspendare.
Simplul fapt că reclamantul contestă legalitatea actelor administrative
în cauză nu constituie o dovadă suficientă. Instanța consideră că argumentele
aduse de reclamant, inclusiv cele referitoare la termenul de prescripție sau la
retroactivitatea normelor juridice, urmează să fie analizate în cadrul
soluționării acțiunii principale de contencios administrativ și nu justifică
suspendarea executării actului până la acel moment.
În lipsa unor indicii concrete și fundamentate, invocarea nelegalității
rămâne la nivel de presupunere, ceea ce este insuficient pentru a întruni
condițiile prevăzute la art. 172 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ.
Cu privire la existența unui pericol iminent de producere a unor
prejudicii ireparabile, instanța reține următoarele:
Reclamantul nu a demonstrat că executarea actelor administrative
individuale contestate ar genera prejudicii ireparabile. Conform
Recomandării Comitetului de Miniștri nr. (89) 8, măsurile de protecție
provizorie, inclusiv suspendarea, trebuie justificate printr-un risc evident de
daune ce nu pot fi remediate. În speță, prejudiciile invocate, respectiv
pierderea funcției, reducerea salariului sau transferul într-o altă localitate,
sunt de natură patrimonială și pot fi remediate ulterior prin repunerea
reclamantului în drepturi sau prin acordarea de despăgubiri, dacă instanța va
constata că actul este nelegal.
Pericolul invocat de reclamant nu are un caracter iminent, întrucât
efectele actului administrativ pot fi suspendate de autoritatea publică sau
reparate în urma soluționării definitive a litigiului. Instanța subliniază că
simpla dificultate de recuperare a unor eventuale pierderi financiare nu poate
fi calificată ca prejudiciu ireparabil.
În conformitate cu art. 214 alin. (1) și alin. (4) din Codul administrativ,
instanța decide asupra suspendării executării actului administrativ printr-o
încheiere motivată, fără a se pronunța asupra fondului litigiului. În speță,
reclamantul nu a reușit să justifice necesitatea suspendării, astfel cum
prevede legislația aplicabilă.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că cererea de
suspendare a executării actului administrativ individual nu este întemeiată și
urmează a fi respinsă. Reclamantul nu a demonstrat îndeplinirea condițiilor
legale prevăzute de art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, iar invocarea
unor prejudicii nu are un caracter ireparabil sau iminent în sensul legii.
Suspendarea reprezintă o măsură de excepție, ce poate fi dispusă doar în
situații clar justificate, ceea ce nu este cazul în speță.
În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024 din 06.11.2024 și a hotărârii
Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022, până la
soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată, depusă de Mititelu
Sergiu, ca fiind neîntemeiată.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc