3d-101/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- lipsa temeiurilor de suspendare a executării actului administrativ
3d-101/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
ÎNCHEIERE cu privire la respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024 din 06.11.2024 și a hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022, până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată, depusă de Mititelu Sergiu în cauza de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de Justiție, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mititelu Sergiu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului administrativ defavorabil, (dosarul nr: 3d-101/24 Nr. PIGD 2-24134026-01-3d-25112024) Lipsa temeiurilor de suspendare a executării actului administrativ contestat.
4 decembrie 2024 Textul corespunde originalului examinând cererea de suspendare a executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024 din 06.11.2024 și a hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022, până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată, depusă de Mititelu Sergiu, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Stela Procopciuc, Președinte, Diana Stănilă, Ion Malanciuc, judecători, constată următoarele: ÎN FAPT
La 25 noiembrie 2024, Sergiu Mititelu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, solicitând: - Anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024 din 06.11.2024 cu privire la examinarea contestației împotriva Hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022, adoptată în privința Procurorului-șef al Procuraturii raionului Glodeni, Sergiu Mititelu. - Anularea hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04 noiembrie 2022, împreună cu Decizia Inspecției Procurorilor din 19.05.2022.
La 25 noiembrie 2024, cererea de chemare în judecată a fost repartizată, în mod automat-aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, spre examinare în prima instanță judecătorului raportor, Ion Malanciuc.
Prin cererea depusă la 29 noiembrie 2024, Sergiu Mititelu a solicitat suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1- 359/2024 din 06.11.2024 și a hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3- 132/2022 din 04.11.2022, până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de suspendare a actelor administrative, reclamantul a argumentat că sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 172 alin. (2) din Codul administrativ. Suspendarea actelor contestate este esențială pentru a preveni prejudicii ireparabile și pentru a garanta respectarea principiilor legale până la soluționarea definitivă a cererii în instanță.
În ceea ce privește suspiciunile serioase și rezonabile privind legalitatea actelor, reclamantul a susținut că pretinsa abatere disciplinară a fost greșit încadrată într-o formă „continuă”, un concept nereglementat de legislația aplicabilă. Termenul de prescripție de 3 ani, conform art. 40 alin. (2) din Legea 3/2016, a expirat la 16.01.2024. Suspendarea termenului invocată de CSP este nelegală, deoarece prevederile Legii nr. 200/2023 se aplică doar procedurilor aflate pe rolul Inspecției Procurorilor, nu și celor examinate de Colegiul de disciplină sau CSP.
CSP a aplicat retroactiv norme juridice modificate ulterior faptelor imputate, încălcând principiile generale de drept, inclusiv principiul neretroactivității legii. Totodată, au fost utilizate norme procedural inaplicabile și a fost încălcat regulamentul intern al Colegiului de disciplină și etică, subminând temeinicia actelor contestate.
Referitor la pericolul iminent de producere a unor prejudicii ireparabile, reclamantul a arătat că, în cazul în care actele își produc efectele, funcția de Procuror-șef poate fi ocupată legal de o altă persoană. Aceasta ar face imposibilă revenirea reclamantului în funcție, chiar dacă instanța îi admite cererea ulterior.
Retrogradarea reclamantului ar genera o reducere imediată a salariului, ceea ce afectează stabilitatea economică a sa și a familiei. Recuperarea ulterioară a pierderilor financiare, inclusiv a dobânzilor aferente, este incertă și dificilă.
Transferul reclamantului într-o altă procuratură ar implica cheltuieli suplimentare, precum și perturbări în viața personală și familială, afectând echilibrul său psihologic și financiar.
Emiterea ordinului de retrogradare și ocuparea funcției de către altă persoană pot genera conflicte administrative și juridice, ceea ce ar agrava prejudiciile și ar complica soluționarea ulterioară a situației.
Prin urmare, suspendarea actelor este imperativă pentru prevenirea efectelor nefaste și pentru garantarea respectării principiilor legale, inclusiv dreptul la un proces echitabil și la apărare. Lipsa acestei măsuri ar conduce la prejudicii personale și patrimoniale ireversibile, lipsind reclamantul de șansa unei remedieri adecvate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
12. Art. 214 alin. (1) și alin.(4) din Codul administrativ prevede că: „Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ. Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea executării actului administrativ individual pînă la înaintarea acțiunii în contencios administrativ dacă autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu a soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art.172 alin.(3)..” „Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces.
Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art.177 alin.(2) din Codul de procedură civilă nu se aplică”
Art. 172 din Codul administrativ relevă următoarele: (1) Dacă un act administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere prealabilă, autoritatea publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate suspenda executarea lui pînă la finalizarea procedurii prealabile. (2) Motivele suspendării sunt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil. (3) Suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil se decide de autoritatea publică competentă pentru soluționarea cererii prealabile. „La cererea recurentului, instanța învestită cu judecarea recursului dispune suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs dacă recurentul a depus cauțiune. Cauțiunea se depune în cauzele patrimoniale în care hotărârile nu au fost executate, în cuantumul stabilit la art. 81 din Codul de executare. Cauțiunea se depune pe contul executorului judecătoresc în conformitate cu prevederile art. 80 din Codul de executare. Confirmarea eliberată de executorul judecătoresc recurentului urmează să fie anexată la cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
14. Examinând cererea de suspendare a executării actelor administrative, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, respectiv existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil și existența unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile.
Cu privire la suspiciunile serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ contestat, instanța reține următoarele:
Reclamantul nu a prezentat suficiente dovezi sau argumente concludente pentru a demonstra că actul administrativ individual este afectat de suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea sa. Alegația că pretinsa abatere disciplinară invocată în susținerea cererii ar fi încadrată greșit într-o formă „continuă”, un concept nereglementat în legislația aplicabilă, ține de fondul cauzei și nu poate constitui temei pentru suspendare.
Simplul fapt că reclamantul contestă legalitatea actelor administrative în cauză nu constituie o dovadă suficientă. Instanța consideră că argumentele aduse de reclamant, inclusiv cele referitoare la termenul de prescripție sau la retroactivitatea normelor juridice, urmează să fie analizate în cadrul soluționării acțiunii principale de contencios administrativ și nu justifică suspendarea executării actului până la acel moment.
În lipsa unor indicii concrete și fundamentate, invocarea nelegalității rămâne la nivel de presupunere, ceea ce este insuficient pentru a întruni condițiile prevăzute la art. 172 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ.
Cu privire la existența unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile, instanța reține următoarele:
Reclamantul nu a demonstrat că executarea actelor administrative individuale contestate ar genera prejudicii ireparabile. Conform Recomandării Comitetului de Miniștri nr. (89) 8, măsurile de protecție provizorie, inclusiv suspendarea, trebuie justificate printr-un risc evident de daune ce nu pot fi remediate. În speță, prejudiciile invocate, respectiv pierderea funcției, reducerea salariului sau transferul într-o altă localitate, sunt de natură patrimonială și pot fi remediate ulterior prin repunerea reclamantului în drepturi sau prin acordarea de despăgubiri, dacă instanța va constata că actul este nelegal.
Pericolul invocat de reclamant nu are un caracter iminent, întrucât efectele actului administrativ pot fi suspendate de autoritatea publică sau reparate în urma soluționării definitive a litigiului. Instanța subliniază că simpla dificultate de recuperare a unor eventuale pierderi financiare nu poate fi calificată ca prejudiciu ireparabil.
În conformitate cu art. 214 alin. (1) și alin. (4) din Codul administrativ, instanța decide asupra suspendării executării actului administrativ printr-o încheiere motivată, fără a se pronunța asupra fondului litigiului. În speță, reclamantul nu a reușit să justifice necesitatea suspendării, astfel cum prevede legislația aplicabilă.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că cererea de suspendare a executării actului administrativ individual nu este întemeiată și urmează a fi respinsă. Reclamantul nu a demonstrat îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, iar invocarea unor prejudicii nu are un caracter ireparabil sau iminent în sensul legii. Suspendarea reprezintă o măsură de excepție, ce poate fi dispusă doar în situații clar justificate, ceea ce nu este cazul în speță.
În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-359/2024 din 06.11.2024 și a hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-132/2022 din 04.11.2022, până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată, depusă de Mititelu Sergiu, ca fiind neîntemeiată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.