3d-53/23 — anularea actului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- Examinarea admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ
3d-53/23 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii depuse de Vladmir Martea,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată
depusă de Vladimir Martea împotriva Consiliului Superior al Procurorilor
cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
(Dosarul nr. 3d-53/23
NR. PIGD 2-23176006-01-3d-08122023)
Examinarea admisibilității acțiunii în contencios administrativ. Art.207 alin.(2)
lit. e) din Codul administrativ - Reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin
activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17. Operațiunea
administrativă poate fi contestată concomitent cu actul administrativ.
13 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică acțiunea depusă de Vladimir Martea
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
Alexandru Brașoveanu, grefier.
Cu participarea:
Reprezentantului pârâtului, Consiliului Superior al Procurorilor –
Iulian Gainaru
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 08 decembrie 2023, Vladimir Martea a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că la
ședința Consiliului Superior al Procurorilor din 15 noiembrie 2023, în
rezultatul examinării demersului Procurorului General interimar, privind
suspendarea sa provizorie din funcție, a fost adoptată hotărârea nr. 1-190/23,
prin care s-a admis demersul înaintat și eliberat acordul în vederea
suspendării sale din funcție.
Prin ordinul Procuraturii Generale nr.l982-p din 27 noiembrie 2023, a
fost dispusă suspendarea sa din funcția de procuror în Procuratura raionului
Călărași de la 27 noiembrie 2023 până la adoptarea unei hotărâri pe caz.
Despre existența hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor a aflat
la 27 noiembrie 2023, când a revenit la serviciu după concediu medical și i
s-a adus la cunoștință Ordinul Procurorului General interimar nr. 1982-p din
27 noiembrie 2023.
La 30 noiembrie 2023 a depus la Consiliul Superior al Procurorilor
demers în vederea întocmirii integrale (părții motivate) și eliberării hotărârii
nr. 1-190/23 din 15 noiembrie 2023. Iar, abia la 08 decembrie 2023 a găsit
pe pagina oficială de internet a Consiliului Superior al Procurorilor
(www.csp.md) publicată hotărârea în cauză, inclusiv 2 note ale unor membri
ai Consiliului.
Reclamantul a susținut că temei pentru adoptarea hotărârii respective
a servit demersul Procurorului General interimar, care a fost considerat
întemeiat și fără a analiza fondul speței și neglijând modificările la instituția
1
suspendării provizorii din funcție de la art. 200 din Codul procedură penală
(intrate în vigoare la 22 august 2023), s-a decis admiterea lui și eliberarea
acordului în vederea suspendării sale din funcție.
În context, invocând dispozițiile art.200 al Codului de procedură
penală, Vladimir Martea a notat că niciun motiv în favoarea adoptării
soluției de suspendare a sa din funcție nu a fost adus în conținutul hotărârii
de suspendare emise, impunându-se concluzia că această soluție este o
manifestare arbitrară.
Subsecvent, făcând referire la prevederile art.200 alin.(3) din Codul de
procedură penală reclamantul a enunțat că în speță, la data de
14 decembrie 2022 Procurorul General interimar a adresat Consiliului
Superior al Procurorilor un demers, prin care a solicitat acordul pentru
suspendarea sa provizorie din funcție. Admițând ipotetic, că acest demers ar
conține în sine și o motivare a necesității aplicării măsurii procesuale de
constrângere, pentru ca actele administrative emise în continuare (atât
hotărârea Consiliului, cât și Ordinul de suspendare) să corespundă
prevederilor art.31 al Codului administrativ, se constată lipsa unor
argumentări temeinice, cu trimitere la fapte concrete, probe etc.
Aici, reclamantul a menționat că primul argument invocat este
asigurarea ordinii stabilite de Codul de procedură penală privind urmărirea
penală și judecarea cauzei. Al doilea argument ar fi - evitarea folosirii
funcției deținute pentru influențarea martorilor și periclitării mersului normal
al urmării penale. La fel, în demers, s-au invocat prevederile art.55 al Legii
nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, potrivit căruia procurorul
în privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din funcție
de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al
Procurorilor. Însă, nici în demers, nici în anexele la acesta sau în ordinul de
suspendare nu au fost aduse probe, date faptice obiective cu referire la
existența acestor riscuri și anume întreprinderea de către el a
acțiunilor/inacțiunilor în vederea încălcării ordinii stabilite de Codul de
procedură penală privind urmărirea penală și judecarea cauzei. Dimpotrivă,
a manifestat deschidere maximă, pe parcursul urmăririi penale din data de
19 decembrie 2022 (când i s-a acordat statut procesual) a dat curs tuturor
solicitărilor procurorului de caz, s-a prezentat de fiecare dată la audieri, a
făcut declarații exhaustive cu referire la circumstanțele cazului, a participat
la efectuarea altor acțiuni de urmărire penală (când i s-a solicitat). Pe
parcursul urmăririi penale și judecării cauzei, nu a comunicat cu nimeni
dintre persoanele implicate în această cauză penală. După încetarea
măsurilor preventive și până la 27 noiembrie 2023 (adică mai mult de 1 luni)
și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în calitate de procuror în Procuratura
raionului Călărași, în toată această perioadă nefiind stabilit vreo unul din
riscurile expuse.
2
De altfel, Vladimir Martea a subliniat că în cadrul procedurii
administrative legate de suspendarea sa provizorie din funcție, au fost
încălcate principiile fundamentale ale unui proces administrativ indicat la
art.28. 29. 30. 31, 32 ale Codului administrativ, iar actul administrativ
individual defavorabil nu întrunește cerințele unui act administrativ veritabil
din perspectiva reglementărilor Codului administrativ. Legea Supremă, prin
art. 43, garantează că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a
muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la
protecția împotriva șomajului. Curtea Constituțională a Republicii Moldova
în Hotărârea nr.6 din 03 martie 2016 a reținut că la nivel internațional dreptul
la muncă este recunoscut și protejat de art. 23 din Declarația Universală și
de art. 6 alin. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale, însă acesta nu este un drept absolut și nelimitat.
Având în vedere specificul dreptului la muncă, dar și al poziționării
subiecților raporturilor de muncă, atât normele naționale, cât și cele
internaționale stabilesc un minim de garanții, menite să asigure un echilibru
dintre angajați și angajatori și o protecție adecvată a demnității, securității și
stabilității angajaților. Curtea a reiterat că dreptul la muncă, alegerea
profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează
posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o
dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor (Hotărârea Curții
Constituționale nr.5 din 23 aprilie 2013).
Prin eliberarea acordului la suspendarea sa din funcție, Consiliul
Superior al Procurorilor nu a acordat deplină atenție circumstanțelor cauzei
(acuzației formulate și critica adusă, acțiunile și actele întreprinse de el în
cadrul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, lipsa oricăror riscuri, influențe
nepermise, încercări de obstrucționare a justiției de la momentul pornirii
urmării penale și până în prezent), fără a lua în considerare garanțiile
respectării drepturilor sale.
În continuare, invocând dispozițiile art.33 din Legea cu privire la
procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, reclamantul a indicat independența
procurorului este asigurată prin, inter alia - procedurile de numire, de
suspendare și de eliberare din funcție. În acest sens, dezvoltând ideea
asigurării independenței procurorului, art.55 oferă opțiunea suspendării din
funcție a unui procuror urmărit penal, prin utilizarea sintagmei "poate”, de
unde reiese și faptul că în orice caz argumentele în favoarea sau defavoarea
soluției urmează a fi examinate, iar hotărârea trebuie să fie motivată, așa
după cum indică și art.200 din Codul de procedură penală.
La caz, ținând cont de mențiunile Hotărârii Curții Constituționale nr.6
din 03 martie 2016, hotărârea de suspendare, contestată prin prezenta
acțiune, cade sub incidența art. 10, art.11 alin.(1) lit. a) din Codul
administrativ, fiind emis de către o autoritate publică și care afectează
drepturile și interesele legitime ale petentului, și anume:
3
- dreptul constituțional la muncă (art.43 din Constituție);
- dreptul constituțional la asistență (art.47 din Constituție);
- dreptul la un proces echitabil;
- dreptul la viață privată, prin restricția de a forma și dezvolta relații cu
alte ființe umane de natură profesională ( cauza C. împotriva Belgiei,
Hotărârea CtEDO din 07 august 1996; cauza Pretty împotriva Marii
Britanii, nr.2346/02 ).
De asemenea, invocând dispozițiile art.31 din Codul
administrativ, și luând în considerare circumstanțele expuse supra, cu
privire la lipsa motivelor și argumentelor, confirmate prin probe în sprijinul
soluției de suspendare provizorie din funcție, ce ar fi trebuit să se conțină în
demersul Procurorului General interimar, reclamantul a notat că lipsa unor
asemenea argumente invocate și discutate în cadrul ședinței Consiliului
Superior al Procurorilor din 15 noiembrie 2023, denotă lipsa acestora în
textul hotărârii nr. 1-190/2023.
La fel, sub aspect de legalitate, a menționat și încălcarea regulilor de
competență la dispunerea suspendării. Or, potrivit modificărilor operate la
art. 200 din Codul de procedură penală, rezultă că după 22 august 2023
suspendarea provizorie din funcție a învinuitului/inculpatului se dispune de
judecătorul de instrucție sau instanța de judecată, după caz și nici de cum de
către angajator. Însă, în conținutul demersului din 14 decembrie 2022,
Procurorul General interimar, pe lângă temeiul prevăzut la art.55 alin. (1) din
Legea cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, a utilizat expresia
„suspendare provizorie din funcție”, adică în calitate de măsură procesuală
de constrângere reglementată de Codul de procedură penală. Deși, după data
de 22 august 2023, asupra chestiunii suspendării provizorii din funcție
(inclusiv și în cazul procurorilor) competența revine doar judecătorului de
instrucție sau instanței de judecată, care are în procedură dosarul penal.
Mai mult, Consiliul Superior al Procurorilor în hotărârea
nr. 1-190/2023 din 15 noiembrie 2023 ca temei legal, a făcut trimitere la
prevederile art. 70 din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din
25 februarie 2016.
Deci este evident că suspendarea din funcție a procurorilor este o
măsură procesuală de constrângere, respectiv după data de 22 august 2023,
asupra aplicării acesteia poate decide doar judecătorul de instrucție sau
instanța de judecată.
În acest context, invocând art. 2 din Codul de procedură penală,
reclamantul a concluzionat că, autoritățile publice nu pot dispune limitarea
exercitării drepturilor și libertăților persoanelor decât în cazurile și în
condițiile expres prevăzute de lege, cu normele superioare care stabilesc
condiții de procedură privind editarea normelor juridice. Legea procesual
penală nu este retroactivă nici ultra-activă. Altfel spus, reglementarea penală
4
se aplică pentru raporturile juridice ce apar după intrarea ei în vigoare.
Situația fiind inversă doar dacă s-a prevăzut în dispoziții tranzitorii.
Așadar, reclamantul a conchis că Hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 1-190/2023 din 15 noiembrie 2023 este un act administrativ
individual defavorabil ilegal, prin care i-au fost încălcate drepturile și
libertățile fundamentale.
Astfel, având în vedere cele enunțate, Vladimir Martea a solicitat
anularea Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-190/2023 din
15 noiembrie 2023 „cu privire la demersul despre eliberarea acordului în
vederea suspendării din funcție a unui procuror”, în baza motivelor și
temeiurilor indicate în partea descriptivă a prezentei cereri.
Prin referința depusă la 25 ianuarie 2024, Consiliul Superior al
Procurorilor a solicitat respingerea acțiunii depuse de Vladimir Martea,
deoarece obiecțiile reclamantului invocate în cererea de chemare în judecată
sunt neîntemeiate. Or, Vladimir Martea nu poate revendica încălcarea unui
drept prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-190/2023 din
15 noiembrie 2023, în sensul art.17 din Codul administrativ, în condițiile în
care legislația în vigoare cert consacră că instanța de contencios
administrativ poate fi sesizată de orice persoană care revendică încălcarea
unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice, ce
presupune totalitatea actelor administrative individuale și normative
realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea. Iar procedura privind
adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-190/2023 din
15 noiembrie 2023, a fost în strictă concordanță cu prevederile legale.
În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul pârâtului, Consiliului
Superior al Procurorilor Iulian Gainaru a reiterat poziția menționată în
referința depusă, optând pentru respingerea acțiunii înaintate de Vladimir
Martea.
Complementar a menționat că nu există un litigiu în instanță privind
contestarea de către Vladimir Martea a ordinului Procuraturii Generale
nr.l982-p din 27 noiembrie 2023, prin care a fost dispusă suspendarea sa din
funcția de procuror în Procuratura raionului Călărași.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
La momentul examinării admisibilității prezentei acțiuni, prevederile
legale relevante aveau următorul conținut:
Art.191 alin.(5) lit.a) din Codul administrativ:
„(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează:
5
a) în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ
privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale
Consiliului Superior al Procurorilor;”
Art.3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor
fizice și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”.
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care
se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură
oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual
în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin
nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 15 alin.(1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice.
(2) Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau
îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„ Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia
i se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
(2) Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ:
6
„ (1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 207 alin.(1) al.(2) lit.e) și alin.(3) din Codul administrativ:
„(1) Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea
unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în
contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească
susceptibilă de recurs.
(2) Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:
e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui
drept în sensul art.17;
(3) Declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2)
lit.a)–e) exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu
aceeași acțiune.”
Art.209 alin.(1) lit.a) și b) din Codul administrativ:
„(1) Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de
zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la:
a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data
expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia;
b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu
prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la
nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.”
Art. 230 din Codul administrativ:
„Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă
consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces.”
Art. 55 alin.(1), (2) și (6) din Legea cu privire la procuratură nr.3 din
25 februarie 2016:
„(1) Procurorul în privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat
din funcție de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al
Procurorilor. În situații ce nu suferă amînare, Procurorul General îl poate suspenda
pe procuror fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, pînă la următoarea
ședință a Consiliului Superior al Procurorilor.
(2) Procurorul este suspendat din funcție prin ordin al Procurorului General, fără
implicarea Consiliului Superior al Procurorilor, atunci cînd i se acordă concediu de
maternitate și concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani. În celelalte
cazuri prevăzute de lege, procurorul este suspendat din funcție prin ordin al
Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.
(6) Procurorul poate ataca hotărîrea privind suspendarea sa din funcție în instanța
de judecată în condițiile legii.”
Art.79 alin.(1) al Legii cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie
2016:
„(1) Hotărîrile Consiliului Superior al Procurorilor pot fi contestate la Curtea
Supremă de Justiție de orice persoană vătămată într-un drept al său într-un termen
de 10 zile lucrătoare de la data la care hotărîrea vizată i-a fost comunicată.”
7
Pct.12.11 din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor,
aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-225
din 14 septembrie 2016:
„12.11 Procurorul în privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi
suspendat din funcție prin ordin al Procurorului General. În prealabil, Procurorul
General sau, după caz, procurorul care exercită urmărirea penală sesizează
Consiliul cu solicitarea de eliberare a acordului scris în vederea suspendării din
funcție a procurorului. Sesizarea despre suspendarea din funcție se susține în fața
Consiliului de către de către procurorul inițiator al procedurii de suspendare din
funcție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Prin prisma dispozițiilor art.209 din Codul administrativ în coroborare
cu prevederile art. 79 alin.(1) al Legii cu privire la procuratură nr.3 din
25 februarie 2016, instanța de judecată menționează că Vladimir Martea s-a
conformat dispozițiilor legale și a depus în termen acțiunea la
08 decembrie 2023, având în vedere că copia Hotărârii Consiliului Superior
al Procurorilor nr.1-190/2023 din 15 noiembrie 2023 „cu privire la demersul
despre eliberarea acordului în vederea suspendării din funcție a unui
procuror”, i-a fost notificată, prin e-mail la 07 decembrie 2023.
Studiind materialele cauzei, argumentele participanților la proces din
cererea de chemare în judecată și referință, precum și prin prisma
dispozițiilor enunțate, instanța de judecată conchide că acțiunea înaintată de
Vladimir Martea, urmează a fi declarată inadmisibilă.
Așadar, având în vedere dispozițiile art.189 alin.(1), art.5, 10 alin.(1),
art. 15, 20 ale Codului administrativ, menționate la pct.27-31 și 33, instanța
de judecată notează că unul din elementele definitorii ale acțiunii în
contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu vătămat prin
una din formele activității administrative, or, acțiunea în contencios
administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv
vătămat.
Activitatea autorităților administrației publice se realizează prin două
categorii de forme, una producătoare de efecte juridice – acte administrative,
contractele administrative și alta neproducătoare de efecte juridice proprii –
operațiunile administrative.
Sub acest aspect, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
relevă că prevederile articolului 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ
urmează a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile articolelor 17, 20 și 39
din Codul administrativ.
Instanța de recurs menționează, că sub aspect procesual, accesul liber
la justiție se materializează în prerogativele pe care le implică dreptul la
acțiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei
persoane fizice sau juridice care pretinde un drept împotriva unei alte
8
persoane, ori are un interes pentru constatarea existenței sau inexistenței unui
drept.
Astfel, pentru a pune pe rol o acțiune în contencios administrativ, este
necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții de formă și conținut,
precum ar fi: respectarea competenței jurisdicționale, existența capacității
procesuale, revendicarea unui drept încălcat, etc.
Materialele cauzei atestă că, la 14 decembrie 2022, Procurorul General
interimar a înaintat un demers Consiliului Superior al Procurorilor, prin care
a solicitat eliberarea acordului de către Consiliul Superior al Procurorilor,
pentru suspendarea provizorie din funcție a procurorului în Procuratura
raionului Călărași, Vladimir Martea, până la adoptarea definitivă a hotărârii
pe cauza penală nr. 2022970516 (a se vedea f.d.1-3 dos. adm.).
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-190/2023 din
15 noiembrie 2023 „cu privire la demersul despre eliberarea acordului în
vederea suspendării din funcție a unui procuror”, s-a admis demersul
Procurorului General interimar și s-a eliberat acordul în vederea suspendării
din funcția de procuror în Procuratura raionului Călărași a dlui Vladimir
Martea (f.d.48-50, dos. adm.).
Iar prin ordinul Adjunctului Procurorului General interimar nr.1982-p
din 27 noiembrie 2023 „Cu privire la suspendarea din funcție”, s-a suspendat
Vladimir Martea din funcția de procuror în Procuratura raionului Călărași,
de la 27 noiembrie 2023, până la adoptarea definitivă a hotărârii pe cauza
penală nr. 2022970516 (a se vedea f.d.9).
Contrar afirmației reclamantului că, prin adoptarea de către Consiliul
Superior al Procurorilor a Hotărârii nr.1-190/2023 din 15 noiembrie 2023
„cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea suspendării
din funcție a unui procuror”, i-au fost afectate drepturile și interesele
legitime, instanța de judecată, accentuând caracterul complex și
multi-etapizat al procedurii de suspendare din funcție a unui procuror, prin
prisma dispozițiilor art. 55 alin.(1), (2) și (6) din Legea cu privire la
procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 în coroborare cu pct. 12.11 din
Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-225 din 14 septembrie 2016,
precizează că procedura administrativă de suspendare din funcție a unui
procuror conține mai multe etape, după cum urmează: solicitarea de către
Procurorului General de la Consiliul Superior al Procurorilor a acordului
pentru suspendarea din funcție procurorului; exprimarea acordului de către
Consiliul Superior al Procurorilor și emiterea actelor administrative
individuale (ordine) de către Procurorul General de suspendare din funcție a
persoanelor respective.
Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-190/2023 din
15 noiembrie 2023 „cu privire la demersul despre eliberarea acordului în
9
vederea suspendării din funcție a unui procuror”, contestată în speță, nu
întrunește elementele obligatorii ale actului administrativ și astfel, nu
constituie act administrativ individual în sensul art. 10 din Codul
administrativ, dar o operațiune administrativă întreprinsă de Consiliul
Superior al Procurorilor, care desinestătător nu produce ca atare efecte
juridice, iar temeiul de drept care garantează suspendarea din funcția de
procuror este actul administrativ individual, emis de către angajator, în speță
ordinul Procurorului General interimar nr. 1982-p din 27 noiembrie
2023„Cu privire la suspendarea din funcție”. Or, acordul scris eliberat de
către Consiliul Superior al Procurorilor este o pre-condiție, un element
prealabil obligatoriu pe care Procurorul General trebuie sa-l obțină în această
procedură pentru emiterea ordinului corespunzător, dar nu este actul
administrativ care în mod direct ar influența raporturile de muncă față de
Vladimir Martea. Iar, operațiunile administrative pot fi contestate doar
concomitent cu actul administrativ individual.
Așadar, având în vedere că Vladimir Martea a contestat doar Hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-190/2023 din 15 noiembrie 2023
„cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea suspendării
din funcție a unui procuror”, care reprezintă o pre-condiție, un element
prealabil obligatoriu pe care Procurorul General trebuie sa-l obțină pentru
emiterea ordinului corespunzător, care constituie actul administrativ, în
sensul art. 10 din Codul administrativ, la caz, ordinul Adjunctului
Procurorului General interimar nr.1982-p din 27 noiembrie 2023 „Cu privire
la suspendarea din funcție”, instanța de judecată ajunge la concluzia de a
declara inadmisibilă acțiunea reclamantului Vladimir Martea, prin primsa
art.207 alin. (2) lit.(e) din Codul administrativ.
Or, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-190/2023 din
15 noiembrie 2023 „cu privire la demersul despre eliberarea acordului în
vederea suspendării din funcție a unui procuror” nu poate fi contestată
separat de ordinul Adjunctului Procurorului General interimar nr.1982-p din
27 noiembrie 2023 „Cu privire la suspendarea din funcție”, care reprezintă
actul administrativ individual, emis de către angajator, ce a generat
suspendarea din funcția de procuror a lui Vladimir Martea.
Iar potrivit datelor din Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor
și explicațiilor reprezentantului Consiliului Superior al Procurorilor, date în
cadrul ședinței de judecată, ordinul nominalizat nu a fost contestat.
De altfel, Legea expres prevede că se contestă însăși suspendarea din
funcția de procuror, dar nu eliberarea acordului în mod separat de decizia
autorității privind suspendarea din funcție.
Altfel spus, Vladimir Martea nu poate revendica încălcarea, prin
activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17 din Codul
admnistrativ.
10
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.207 alin. (2) lit.(e), art. 230
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea depusă de Vladimir Martea împotriva
Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
11