3d-39/25 — anularea hotararii Consiliului Superior al Procurorilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea hotararii Consiliului Superior al Procurorilor
- Temei legal
- Lipsa temeiurilor de suspendare a executarii actului administrativ contestat
3d-39/25 — anularea hotararii Consiliului Superior al Procurorilor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-149/2025 din 17 aprilie 2025, cu privire la Hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 4049/26 din 9 iulie 2024, de acceptare a
Raportului cu privire la evaluarea externă a domnului Ion Tețcu, candidat la funcție
de judecător al Curții Supreme de Justiție, cu întoarcerea executării până la
soluționarea definitiviă a acțiunii în contestare,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Ion Tețcu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, prin care a
solicitat anularea hotărârii Consilului Superior al Procurorilor nr. 1-149/2025 din 17
aprilie 2025 cu privire la hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 409/26
din 9 iulie 2024, de acceptare a Raportului cu privire la evaluarea externă a domnului
Ion Tețcu, candidat la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție,
(Dosarul nr. 3d-39/25
NR. PIGD 2-25070549-01-3d-20052025)
Lipsa temeiurilor de suspendare a executării actului administrativ contestat.
11 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând fără participarea părților cererea privind suspendarea
executării actului administrativ individual defavorabil cu întoarcerea
executării prin care a solicitat emiterea unei încheieri privind suspendarea
executării imediat a hotărârii CSP nr. 1-149/2025 din 17 aprilie 2025, depusă
de Ion Tețcu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 19 mai 2025, Ion Tețcu a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de
chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, prin care a
solicitat anularea hotărârii Consilului Superior al Procurorilor nr. 1-149/2025 din 17
aprilie 2025 cu privire la hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 409/26
din 9 iulie 2024, de acceptare a Raportului cu privire la evaluarea externă a domnului
Ion Tețcu, candidat la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.
Reclamantul Ion Tețcu a depus o cerere privind suspendarea executării actului
administrativ individual defavorabil cu întoarcerea executării prin care a solicitat
emiterea unei încheieri privind suspendarea executării imediat a hotărârii CSP nr. 1-
149/2025 din 17 aprilie 2025, cu privire la Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 4049/26 din 9 iulie 2024, de acceptare a Raportului cu privire la
evaluarea externă a domnului Ion Tețcu, candidat la funcție de judecător al Curții
Supreme de Justiție, cu întoarcerea executării până la soluționarea definitiviă a
acțiunii în contestare.
În cererea sa, reclamantul a indicat că hotărârea contestată a declanșat
procedura de eliberare din funcția de procuror cu concedierea din sistemul
Procuraturii, fapt care ar produce efecte ireversibile, de natură să-i afecteze grav
cariera, statutul profesional, drepturile patrimoniale și reputația, iar toate aceste
consecințe s-ar fi datorat problemei de competență și ambiguitate a dispozitivului
adoptat, care ar afecta aspectul de legalitate a actului administrativ individual
defavorabil contestat.
Reclamantul susține că ilegalitatea evidentă a hotărârii cenzurate cu referire la
art. 172 alin. (2) lit a) din Codul administrativ rezultă din următoarele raționamente:
- nulitatea Hotărârii CSP nr. 1-149/2025 din 17 aprilie 2025, întrucât ar conține
un viviu deosebit de grav;
1
- lipsa exigenței clarității și previzibilității Hotărârii CSP nr. 1-149/2025 din 17
aprilie 2025, inclusiv lipsa unei evaluări de proporționalitate;
- nerespectarea procedurilor legale de emitere a Hotărârii CSP nr. 1-149/2025
din 17 aprilie 2025.
La fel, reclamantul susține că este întrunit și motivul de suspendare prevăzut
la art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ – existența pericolului iminent de
producere a unor prejudicii ireparabile prin menținere în executare a resepctivei
hotărâri CSP, ce ar rezulta din:
- existența urmărilor prejudiciabile iminente și ireparabile asupra carierei
profesionale și parcursului reclamantului în sistemul Procuraturii. În acest
sens, reclamantul susține că chiar dacă reintegrarea se obține ulterior în
instanță, acest fapt nu retabilește exact poziția profesională anterioară. La fel,
funcția pe care ar putea să o ocupe în curând va fi ocupată, motiv pentru care
nu va mai putea fi restabilit în funcție;
- existența urmărilor prejudiciabile iminente și ireparabile asupra reputației și
moralului, din motiv că reclamantul este automat stigmatizat public deoarece
chiar și în cazul unei concedieri ilegale, concedierea este percepută în societate
ca un indiciu de lisă de integritate și de eșec profesional;
- existența urmărilor prejudiciabile iminente și ireparabile cu impact asupra
situației financiare a familiei reclamantului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 214 alin. (1), (2), (4) din Codul administrativ:
,,Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de
către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ.
Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea executării actului
administrativ individual pînă la înaintarea acțiunii în contencios administrativ dacă
autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu
a soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art.172 alin.(3).
Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului administrativ individual
din motivele prevăzute la art.172 alin.(2).
Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ
individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces.
Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința
temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art.177 alin.(2) din Codul de procedură civilă
nu se aplică”.
Art. 172 din Codul administrativ:
„Dacă un act administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere prealabilă,
autoritatea publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate suspenda executarea
lui pînă la finalizarea procedurii prealabile.
Motivele suspendării sînt:
2
a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ
individual defavorabil;
b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea
în continuare a actului administrativ individual defavorabil.
Suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil se decide de
autoritatea publică competentă pentru soluționarea cererii prealabile. Decizia cu privire la
suspendarea executării se ia în termen de 5 zile lucrătoare din momentul înregistrării, dacă
legea nu prevede altfel.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Examinând cererea de suspendare a executării actului administrativ individual
defavorabil, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art.
172 alin. (2) din Codul administrativ, respectiv existenta unor suspiciuni serioase și
rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil și existenta
unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile.
În contextul examinării unei cereri de suspendare a executării unui act
administrativ individual, controlul exercitat de instanță nu este unul de similar celui
de fond, ci un control sumar, de verificare a existenței unor suspiciuni serioase și
rezonabile privind legalitatea actului. Acest standard nu presupune o evaluare
completă a temeiniciei sau legalității actului, așa cum s-ar efectua într-o hotărâre pe
fond, ci vizează identificarea unor indicii vădite și convingătoare care să ridice semne
de întrebare privind legalitatea actului contestat.
Această abordare este justificată de faptul că etapa suspendării executării unui
act administrativ individual are un caracter provizoriu, iar soluția ce se pronunță nu
anticipează decizia definitivă asupra fondului litigiului. În consecință, nu este
admisibil ca instanța să efectueze o analiză detaliată și profundă a tuturor aspectelor
juridice și factuale ale actului, deoarece acest lucru ar însemna o confundare a
examinării acestei cereri cu judecata propriu-zisă pe fond.
Cu privire la suspiciunile serioase și rezonabile privind legalitatea actului
administrativ contestat, instanța de judecată observă că în esență, aceste critici
vizează faptul că punctul 2 din Hotărârea contestată nu s-ar plia exact pe rigorile art.
70 alin. (1) lit. g) din Legea procuraturii, că acest act nu ar conține o mențiune clară
referitor la faptul dacă reclamantul a fost sau nu privat de dreptul de a exercita funcția
de judecător și alte funcții de demnitate publică timp de 5-7 ani și că actul contestat
nu ar conține o motivare corespunzătoare.
Cu toate acestea, instanța reține că criticile invocate, nu conduc în mod
automat la concluzia unei ilegalități vădite și incontestabile a actului, așa cum cere
standardul aplicabil la această etapă. În lipsa unei disproporționalități evidente sau a
unei contradicții flagrante cu legea, nu poate fi considerat că suspiciunile invocate
ating nivelul de seriozitate și rezonabilitate necesar pentru a justifica suspendarea.
3
Așadar, fără a înlătura valabilitatea problemelor ridicate pentru etapa examinării
fondului, instanța de judecată constată că ele nu sunt suficiente, în contextul unei
examinării sumare, pentru a concluziona asupra unei ilegalități evidente care să
impună suspendarea actului.
Referitor la argumentele în vederea confirmării unui pericol iminent de
producere a unor prejudicii ireparabile prin menținerea în executare a actului
administrativ, instanța de judecată relevă următoarele.
În susținerea cererii de suspendare, reclamantul însuși recunoaște că este
posibilă reîncadrarea sa în funcție, însă susține că aceasta ar fi afectată de o
stigmatizare profesională, determinată de percepția negativă a concedierii, chiar dacă
aceasta ar fi ulterior declarată ilegală. Totuși, această posibilitate de reintegrare
confirmă caracterul reparabil al presupusului prejudiciu, ceea ce contravine cerinței
de pericol iminent de prejudicii ireparabile, prevăzută de art. 172 alin. (2) lit. b) din
Codul administrativ.
Or, faptul că o procedură publică de selecție și evaluare profesională se
soldează cu un rezultat nefavorabil pentru un participant nu poate fi calificat ca un
fapt generator de prejudicii în sensul art. 214 din Codul administrativ.
Dimpotrivă, este vorba despre un rezultat posibil al unui proces, ale cărui
eventuale consecințe – inclusiv de ordin reputațional – sunt inerente și previzibile
(art. 20 alin. (4) coroborat cu art. 17 alin. (4) din Legea privind evaluarea externă a
judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție nr.
65 din 30 martie 2023) încă de la momentul inițierii procedurii.
Prin urmare, reclamantul nu poate invoca publicitatea și efectele unui proces
în care s-a implicat voluntar – procesul de accedere în funcția de judecător al Curții
Supreme de Justiție, pentru a anihila consecințele unui act administrativ emis în urma
acelei proceduri. Acceptarea unor asemenea teze ar însemna desființarea oricărei
finalități a procedurilor publice.
Din considerațiunile expuse, instanța apreciază că cererea de susepndare a
executării actului administrativ individual nu este întemeiată și urmează a fi respinsă.
Astfel, în temeiul art. 172 alin. (2), art. 214 din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii Consiliului Superior al
Procurorilor nr. 1-149/2025 din 17 aprilie 2025, cu privire la Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 4049/26 din 9 iulie 2024, de acceptare a Raportului cu
privire la evaluarea externă a domnului Ion Tețcu, candidat la funcție de judecător al
Curții Supreme de Justiție, cu întoarcerea executării până la soluționarea definitivă a
acțiunii în contestare, formulată de Ion Tețcu.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
4
Președinte, judecător Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
5