2ra-1279/22 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra apartamentului ca dobandit cu drept de proprietate comuna in devalmasie, delimitarea cotei-parti ideale din apartament, recunoasterea nulitatii contractului de ipoteca

2ra-1279/22 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra apartamentului ca dobandit cu drept de proprietate comuna in devalmasie, delimitarea cotei-parti ideale din apartament, recunoasterea nulitatii contractului de ipoteca (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la încetarea procedurii de recurs,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia

Gîncu împotriva Ludmilei Cotelea, Serviciului Fiscal de Stat și Băncii

Comerciale „Moldova Agroindbank” Societate pe Acțiuni cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului ca dobândit cu

drept de proprietate comună în devălmășie, delimitarea cotei-părți ideale din

apartament, recunoașterea nulității contractului de ipotecă și

la cererea reconvențională depusă de Ludmila Cotelea împotriva

Anastasiei Gîncu cu privire la recunoașterea bunului imobil ca proprietate

personală,

împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 2ra-1279/2022

NR. PIGD 2-14151688-01-2ra-12092022)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.Încetarea procedurii de recurs din

oficiu în conformitate cu art.4451 din Codul de procedură civilă.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (N. Patrașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, M. Anton, O. Cojocaru)

16 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Anastasia Gîncu,

reprezentată de avocatul Vitalie Tihon.

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Munteanu, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva Ludmilei Cotelea privind admiterea acțiunii oblice și încasarea

sumei.

creditorul debitorului Grigore Cotelea, ce îi datorează suma de 10000 de euro,

creanță care este certă, lichidă și exigibilă, fapt confirmat de hotărârea

irevocabilă din 16 ianuarie 2013 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin

care debitorul a fost obligat să achite datoria, ca succesor al defunctului Ilie

Cotelea.

Strășeni, debitorul a acceptat întreaga avere succesorală după decesul lui Ilie

Cotelea.

că este urmărit, a refuzat cu rea credință să achite datoria sau să înainteze

acțiuni împotriva pârâtului cu privire la recunoașterea cotei-părți din averea

succesorală.

din 10 ianuarie 2008 și procesului-verbal de transmitere-primire din

20 iulie 2009 după pârâta Ludmila Cotelea a fost trecut în proprietate

apartamentul nr. xxxdin str. xxxxxx, procurat în timpul căsătoriei cu defunctul

Ilie Cotelea.

împotriva pârâtului, urmărind executarea sumei datorate din bunurile

dobândite în timpul căsătoriei, dar care nu au fost incluse în masa succesorală.

Or, având un interes serios și legitim, el este în drept – și, în fapt, obligat să

acționeze în locul debitorului, în temeiul acțiunii oblice, solicitând instanței

obligarea pârâtului la plata datoriei din contul patrimoniului respectiv.

debitorul urma să devină coproprietar la ½ asupra apartamentului cu

nr. cadastral xxxxxxxxx care valorează 394868 de lei.

Codul civil, Vasile Gîncu a solicitat admiterea acțiunii oblice și încasarea în

1

beneficiul său din contul pârâtei a sumei de 10000 de euro sau echivalentul lor

în valută națională la data executării.

mun. Chișinău, s-a admis cererea reprezentantului reclamantului, avocatului

Veronica Pascal privind succesiunea procesuală și s-a substituit reclamantul

Vasile Gîncu cu Anastasia Gîncu (f.d.2, Vol.II).

Centru, mun. Chișinău, Anastasia Gîncu, reprezentată de avocatul Veronica

Pascal a depus cerere de modificare și concretizare a cerințelor din acțiunea

oblică, în care a indicat în calitate de pârâți pe Ludmila și Grigore Cotelea și a

solicitat recunoașterea ap. nr. xxx din mun. xxxxxx, str. xxxxxx cu nr. cadastral

xxxxxxxxx proprietate în devălmășie a soților Cotelea, recunoașterea dreptului

de proprietate asupra ½ cotă-parte din apartamentul nominalizat și a

autovehiculelor Hyundai H 100 cu nr./î XXXXXX, Volkswagen Golf cu nr./î

XXXXXX, Ford Galaxy cu nr./î XXXXXX și Fiat Marengo cu nr./î XXXXXX

după Grigore Cotelea, precum și încasarea din contul Ludmilei Cotelea în

beneficiul său a sumei de 10000 de euro, în echivalentul valutei naționale la

data executării (f.d.55-56, Vol.I).

Natalia Cazacu a depus cerere de chemare în judecată reconvențională

împotriva Anastasiei Gîncu, prin care a solicitat recunoașterea bunului imobil,

ap.xxx din mun. xxxxxx, str. xxxxxx, cu nr. cadastral xxxxxxxxx, proprietate

personală a Ludmilei Cotelea și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor

de judecată și asistență juridică (f.d.68-71, Vol.I).

avocatul Natalia Cazacu a relatat că la 05 iulie 2007, a încheiat cu Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău, AMIC SA, contractul preventiv

nr. GR/1/2/27 și certificatul cu privire la depunerea primei cote bănești în

contul achitării în rate a spațiului locativ. La aceeași dată a achitat suma de

14486 de euro echivalent a 239888 de lei. Iar, la 26 noiembrie 2007 a încheiat

cu Agenția Municipală de ipotecă din Chișinău AMIC SA contractul preventiv

nr. GR/1/2/27. Scopul acestui contract a fost intenția ambelor părți în

construcția apartamentului nr. xxx cu 3 camere la etajul 7, în blocul locativ din

strada xxxxxx, mun. xxxxxx, prin intermediul depozitului „Ipotecă” deschis la

B.C. ,,Moldova Agroindbank” S.A.

privind construcția spațiului locativ, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău împreună cu procesul-verbal privind transmiterea - primirea ap. nr.

xxx din str. xxxxxx, mun. xxxxxx. Dar la 09 ianuarie 2008, a semnat cu

B.C. ,,Moldova Agroindbank” S.A. contractul de credit nr. S080001, în scopul

procurării apartamentului, iar ulterior contractul de gaj și ipotecă în scopul

asigurării restituirii creditului la scadență.

2

care s-a obligat să garanteze restituirea creditului solicitat pentru procurarea

apartamentului.

consimțământul și semnătura soțului, Ilie Cotelea. La momentul încheierii

contractelor de cumpărare a imobilului, ea locuia și activa în Italia, iar între

soți nu mai exista o gospodărie comună. Soțul, Ilie Cotelea, a rămas în

Republica Moldova, împreună cu copiii comuni Elena și Ilie, ultimul fiind

minor.

o altă femeie, relație de care copiii erau pe deplin conștienți, ea a luat decizia

de a achiziționa un apartament separat, în care copiii urmau să se mute pentru

a beneficia de un mediu stabil și adecvat. Contribuția financiară la

achiziționarea noului apartament a fost exclusiv din partea sa, fără sprijin din

partea soțului. Iar, soțul a rămas să locuiască în apartamentul vechi al familiei.

intermediul instanței de judecată. Părțile nu au avut pretenții materiale una față

de alta.

apartamentul, toate ratele lunare au fost achitate de ea prin intermediul fiicei

sale, care avea procură de reprezentare, fapt confirmat prin ordinele de încasare

a numerarului în care este indicată destinația - achitare credit. Respectiv, nicio

sumă nu a fost achitată de Ilie Cotelea până la deces.

asupra ap. nr. xxx din str. xxxxxx, mun. xxxxxx, drept dobândit în urma

încheierii unui act juridic conform art.320 alin. (2) din Cod civil. Or, probe ce

ar demonstra intenția soțului decedat de a participa la procurarea acestui

apartament nu au fost prezentate. De asemenea, faptul că la desfacerea

căsătoriei nu a avut pretenții față de acest imobil, probează ca acesta nu a

investit mijloace financiare la procurarea apartamentului și nu deține vre-o

cotă-parte din acest imobil.

Centru, s-au respins ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată depusă de

Anastasia Gîncu și cererea reconvențională înaintată de Ludmila Cotelea

(f.d.15, Vol.II).

declarat de reprezentată apelantei Gîncu Anastasia, avocatul Veronica Pascal

și s-a casat hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet

de judecată (f.d.67-74, Vol.II).

sediul Buiucani, B.C. „Moldova Agroindbank” S.A. s-a atras în proces, în

calitate de intervenient accesoriu (f.d.93, Vol.II).

3

a acțiunii, în care a indicat Serviciul Fiscal de Stat și B.C. „Moldova

Agroindbank” S.A. în calitate de copârâți, solicitând modificarea pretențiilor

inițiale și admiterea noii cereri, după cum urmează: recunoașterea dreptului de

proprietate asupra apartamentului nr. xxx, situat pe str. xxxxxx, mun. xxxxxx,

ca fiind dobândit cu drept de proprietate comună în devălmășie de către

Ludmila Cotelea și Ilie Cotelea, cu înscrierea acestui drept în Registrul

bunurilor imobile; delimitarea cotei ideale din apartament, respectiv 50%

pentru Ludmila Cotelea și 50% pentru Ilie Cotelea și succesorii săi, cu

înscrierea acestui drept în registru; declararea nulității contractului de ipotecă

nr. 7196 din 22 mai 2012, încheiat între Ludmila Cotelea și B.C. „Moldova

Agroindbank” S.A., în partea referitoare la cota ideală a apartamentului nr.

xxx, ce revine lui Ilie Cotelea și succesorilor săi; recunoașterea dreptului de

ipotecă ca inopozabil față de Anastasia Gîncu și dispunerea radierii acestuia

din Registrul bunurilor imobile, în ceea ce privește cota ideală a apartamentului

ce revine lui Ilie Cotelea și succesorilor săi; încasarea cheltuielilor de judecată

din contul pârâtei Ludmila Cotelea, inclusiv suma de 4725 de lei, care

reprezintă taxa de stat achitată în apel (f.d. 103-108, Vol. II).

confirmării eliberate de SA AMIC (Agenția Municipală de Ipotecă din

Chișinău), prețul apartamentului nominalizat a fost achitat în rate în perioada

10 ianuarie - 28 noiembrie 2008, iar comunitatea juridică constituită prin

căsătoria între soții Cotelea Ilie și Ludmila Cotelea a încetat la 10 mai 2011.

Până la această dată, nu a existat niciun temei de a presupune că obligațiile

asumate de Ilie Cotelea nu erau asumate ca membru al familiei, iar acesta avea

un drept de proprietate comună în devălmășie asupra patrimoniului dobândit

de soți, conform art. 19 din Codul familiei.

apartamentul a devenit proprietate comună în devălmășie a soților Cotelea,

chiar dacă acesta a fost înscris doar pe numele Ludmilei Cotelea.

care asigură înregistrarea actelor de stare civilă cu un regim de publicitate și

solemnitate, iar orice acțiune contrară acestui regim nu este de bună-credință

și nu poate produce efecte legale.

care nu pot invoca necunoașterea actelor, cât și pe plan interior, iar persoana

nu se poate prevala de o încetare de fapt a conviețuirii înainte de înregistrarea

divorțului. Respectiv, Ludmila Cotelea nu poate invoca propria pasivitate în

legătură cu starea sa civilă, iar căsătoria dintre aceasta și Ilie Cotelea trebuie

considerată valabilă și opozabilă, or, raporturile juridice de căsătorie au încetat

la 10 mai 2011.

dobândirii drepturilor de proprietate asupra tuturor bunurilor dobândite în

4

perioada căsătoriei, iar acest principiu se aplică și în cazul apartamentului

vizat, care face parte din patrimoniul soților Cotelea.

pentru a urmări o cotă dintr-un bun, este necesar să fie stabilită cota ideală a

acestuia. Astfel, în opinia sa, cota ideală a lui Ilie Cotelea este de 50% din

apartament, conform prezumției legale.

afirmat că, la momentul acceptării bunului în ipotecă, creditorul ipotecar

trebuia să verifice starea bunului și temeiurile de dobândire a dreptului de

proprietate. Documentele care servesc titlu de proprietate au fost obținute în

timpul căsătoriei, iar viciile de dobândire a dreptului de proprietate ar fi trebuit

să fie observate de către creditorul ipotecar, în urma unei examinări diligente.

apartamentului litigant a fost viciată, iar acest act nu-i este opozabil, or, cel

care nu deține un drept de proprietate nu poate valida instituirea unei ipoteci

asupra bunului respectiv. Astfel, nu este admisibil ca un bun ce nu aparține

titularului să fie pus în ipotecă.

Buiucani, s-au respins ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată depusă

de Anastasia Gîncu și cererea reconvențională înaintată de Ludmila Cotelea

(f.d. 221, 225-237, vol. II).

Vitalie Tihon a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 05 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea parțială a acesteia și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii sale (f.d.239-246, Vol.II).

apelul declarat Anastasia Gîncu, reprezentată de avocatul Vitalie Tihon și s-a

menținut hotărârea din 05 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(f.d.46-57, Vol. III).

formulat de Anastasia Gîncu, reprezentată de avocatul Vitalie Tihon împotriva

hotărârii din 05 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin

prisma probelor administrate în cauză, a normelor de drept material și

procesual incidente și a susținerilor din cererea de apel, a conchis că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu respectarea deplină a

dispozițiilor legale aplicabile și a stării de fapt corect stabilite.

preventiv nr. GR/1/2/27 încheiat la 05 iulie 2007, contractul de investiții și

procesul-verbal de predare-primire din 2009, contractul de credit nr. S080001

din 09 ianuarie 2008, contractele de gaj și ipotecă, precum și extrasul din

Registrul bunurilor imobile rezultă cu claritate că ap. nr. xxx din str. xxxxxx,

mun. xxxxxx a fost dobândit exclusiv de către pârâta Ludmila Cotelea, prin

surse proprii, în lipsa oricărei contribuții materiale sau juridice din partea

5

soțului său de la acea dată, Ilie Cotelea. Toate actele aferente achiziției și

creditării bunului au fost încheiate individual de către Ludmila Cotelea, iar

achitarea obligațiilor bancare s-a realizat de către aceasta prin intermediul

fiicei sale, în baza unei procuri de reprezentare. Bunul imobil este înregistrat

în mod exclusiv pe numele Ludmilei Cotelea, iar apelanta nu a reușit să

demonstreze vreo participare din partea soțului decedat la dobândirea acestui

bun.

reținut în mod justificat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a califica

apartamentul ca bun dobândit cu drept de proprietate comună în devălmășie,

respingând pe deplin legal cererea apelantei în acest sens. Iar, întrucât cerința

privind delimitarea cotei-părți ideale era subsecventă acestei recunoașteri,

respingerea sa a fost pe deplin justificată, în lipsa unui suport juridic propriu.

apelantei vizând constatarea nulității contractului de ipotecă încheiat între

Ludmila Cotelea și B.C. „Moldova Agroindbank” S.A., precum și

inopozabilitatea acestui drept față de apelantă, au fost corect respinse de

instanța de fond. Or, contractul de ipotecă nr. 7196 din 22 mai 2012 a fost

încheiat în formă scrisă, autentificat notarial și înregistrat în Registrul bunurilor

imobile, cu respectarea tuturor cerințelor legale prevăzute la art. 470 alin. (2)

lit. a) și art. 471 alin. (1) ale Codului civil. Apelanta nu a oferit niciun temei

juridic valabil sau probatoriu pertinent care să justifice nulitatea acestuia sau

inopozabilitatea față de terți.

sunt de natură formală și subiectivă, fără suport probant și fără a demonstra o

altă stare de fapt sau incidența altor norme de drept material care să impună

reformarea hotărârii contestate. Or, în realitate, apelanta a solicitat

reinterpretarea probelor și reevaluarea constatărilor primei instanțe, fără a

invoca vreo eroare de fapt sau de drept care să justifice intervenția instanței de

control judiciar.

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, este legală și temeinică, instanța de

fond a elucidat în mod complet circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele

de drept material și procedural și a emis o soluție justă, în conformitate cu

probatoriul administrat. Iar, cererea de apel urmează a fi respinsă ca nefondată,

cu menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât nu au fost relevate erori de fapt

sau de drept care să impună reformarea acesteia.

Tihon a declarat recurs împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi decizii de admitere a acțiunii sale (f.d. 62-71, Vol. III).

Chișinău, susținând că aceasta este nelegală și neîntemeiată, fiind rezultatul

6

unei interpretări eronate a normelor de drept material și a unei aprecieri

arbitrare a probelor administrate în cauză. În esență, recurenta a susținut că

instanțele ierarhic inferioare au denaturat sensul dispozițiilor art. 19 și 20 din

Codul familiei, condiționând recunoașterea unui bun drept proprietate comună

în devălmășie de participarea efectivă a soțului la actul de achiziție, ceea ce

contravine caracterului imperativ și necondiționat al regimului devălmășiei

prevăzut de lege.

efectul legii, proprietate comună a soților, fără a fi necesară dovada implicării

ambilor soți la dobândirea materială sau juridică a bunului. Apartamentul nr.

xxx din str. xxxxxx, obiect al litigiului, a fost procurat integral în perioada în

care soții Cotelea Ludmila și Cotelea Ilie se aflau în raporturi legale de

căsătorie, iar dreptul de proprietate asupra acestuia a fost dobândit și transmis

pârâtei înainte de data desfacerii căsătoriei (hotărâre devenită definitivă la

10 mai 2011). Prin urmare, bunul se încadrează în mod evident în sfera art. 19

alin. (1) și art. 20 alin. (3) din Codul familiei și trebuie calificat ca proprietate

comună în devălmășie.

juridic al înregistrării actelor de stare civilă și de faptul că, în lipsa înregistrării

desfacerii căsătoriei la organul competent, căsătoria produce efecte juridice,

iar raportul de devălmășie continuă să subziste. Or, pârâta nu a dovedit că a

notificat în mod valabil încheierea regimului matrimonial, ceea ce atrage lipsa

de opozabilitate a pretinsului caracter personal al bunului.

drepturi a lui Vasile Gîncu – creditor al defunctului Cotelea Ilie – avea un

interes legitim în exercitarea unei acțiuni oblice, în vederea valorificării

dreptului de proprietate aparținând masei succesorale. Potrivit dispozițiilor

Codului civil privind patrimoniul și drepturile patrimoniale, bunurile și

drepturile aferente acestora sunt transmisibile prin succesiune, iar statul, ca

succesor vacant sau legal, poate fi ținut de obligațiile succesorale în limita

masei moștenite.

ideale din apartament, invocând art. 26 alin. (1) Codul Familiei, care stabilește

prezumția egalității cotelor soților în lipsa unei convenții contrare. Neexistând

dovezi contrare din partea pârâtei care să probeze că bunul ar fi fost dobândit

cu titlu exclusiv personal (prin donație, moștenire sau cu fonduri proprii),

instanțele trebuiau să constate cota de 1/2 în favoarea defunctului soț și,

implicit, a succesorilor acestuia.

invocat dispozițiile art. 457 din Codul civil, arătând că ipoteca a fost constituită

de către o persoană care nu deținea dreptul de proprietate deplin și exclusiv,

iar creditorul ipotecar avea obligația legală de a verifica temeiul juridic al

dreptului de proprietate. Din moment ce dreptul de proprietate era afectat de

drepturile altor persoane, respectiv ale soțului și ale succesorilor săi, ipoteca

7

era afectată de nulitate parțială și, în orice caz, nu-i putea fi opozabilă, în

calitate de creditor și succesoare legală.

cadastrului bunurilor imobile, potrivit căruia dreptul de proprietate dobândit

prin efectul legii sau prin succesiune este valabil chiar în absența înregistrării,

de unde rezultă că drepturile patrimoniale asupra cotei ideale din apartament

au existat și au fost transmisibile, fiind opozabile în litigiu.

s-a sprijinit pe o apreciere restrictivă și formalistă a probelor, cu ignorarea

caracterului imperativ al regimului devălmășiei și a realităților factice esențiale

pentru soluționarea cauzei. Lipsa de motivare reală, impunerea unor cerințe

probatorii neprevăzute de lege și neglijarea dispozițiilor legale și jurisprudenței

relevante echivalează cu o aplicare arbitrară a legii și o încălcare a dreptului la

un proces echitabil.

Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii inițiale,

calificarea apartamentului drept bun comun în devălmășie, delimitarea cotei

ideale și declararea inopozabilității ipotecii.

intimaților recursul, informând despre posibilitatea depunerii referinței în

termen de o lună de la data primirii scrisorii (f.d. 88, Vol. III).

uz de dreptul lor procedural de a depune referințe.

fost considerat admisibil recursul declarat de Anastasia Gîncu, reprezentată de

avocatul Vitalie Tihon împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și transmis Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru a fi examinat în fond (f.d.98, Vol.

III).

privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31.07.24,

MO3161-363/16.08.24 art.569; în vigoare 16.08.24), prezenta cauză va fi

examinată în ordine de recurs în complet de 3 judecători, de completul de

judecători din care face parte judecătorul raportor, modificat prin încheierea

Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție din 11 iulie 2025.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care

au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

8

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție), enunță că:

„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la

1 septembrie 2023.

(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.”

Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă

de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Vitalie Tihon, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din

31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) și vor fi examinate în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii acestora.

Astfel, la momentul depunerii și examinării prezentului recurs,

prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31.07.24, MO3161-

363/16.08.24 art.569; în vigoare 16.08.24):

„(51) Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,

președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va

examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și

cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5

judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte

judecătorul raportor.”

până la 01 septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

9

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.”

01 septembrie 2023):

„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„Instanța de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac,

încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea

admisibilității recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție, conchide că recurenta s-a conformat dispozițiilor

art. 434 din Codul de procedură civilă, și a depus în termen recursul la

26 august 2022. Or, decizia din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 18 iulie 2022 (f.d. 58,

vol. III), însă date privind recepționarea acesteia de către Anastasia Gîncu sau

reprezentantul acesteia, avocatul Vitalie Tihon, la materialele cauzei lipsesc.

(în vigoare la data depunerii recursului), în speță, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la

proces pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs,

10

deoarece criticele recurentei, au fost expuse cu suficientă claritate pentru a

permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate în lipsa părților.

tergiversarea soluționării cauzei, aspect de natură să contravină principiului

celerității procedurale. Această abordare este în deplină concordanță cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impune statelor

obligația de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și de a

evita întârzierile inutile în procedură, atunci când dreptul la un proces echitabil

este, în mod efectiv, garantat prin alte mijloace.

proporțională cu scopul urmărit — acela al unei judecăți eficiente și rapide.

Supreme de Justiție constată, din oficiu, că se impune încetarea procedurii de

recurs intentate de Anastasia Gîncu, reprezentată de avocatul Vitalie Tihon,

împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, pentru

considerentele ce urmează.

civilă, recursul poate fi exercitat doar în baza anumitor temeiuri expres

prevăzute de lege. Conform art. 433 lit. a) din același cod, în redacția aplicabilă

la data depunerii cererii, recursul este considerat inadmisibil dacă motivele

invocate nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4).

de avocatul Vitalie Tihon a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432

alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

recurenții au făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2) –

neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată; aplicarea unei legi care nu trebuia

să fie aplicată; aplicarea unei legi care a fost declarată neconstituțională;

interpretarea în mod eronat a legii, precum și aplicarea în mod eronat a

analogiei legii sau analogiei dreptului, nu a stabilit că normele aplicate suscită

îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi

extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

verificând existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la 26 august 2022, și anume, dacă cauza a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă

cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a

soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.

11

în vedere că recurenta a invocat temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, normă

citată supra, nu a stabilit săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel

Chișinău în măsura în care ar fi dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau ar fi comis erori ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele

aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele

respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau

invers.

situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul

exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri.

menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja

au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere

corespunzătoare.

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în

modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

că argumentele invocate de către Anastasia Gîncu, reprezentată de avocatul

Vitalie Tihon, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece

nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material

sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

devălmașă asupra apartamentului vizat, în temeiul art. 19 și 20 din Codul

familiei. Cu toate acestea, instanța constată că susținerile acesteia nu sunt

susținute prin probe concludente și nu se circumscriu cadrului legal incident.

05 iulie 2007, contractul de investiții, procesul-verbal de predare-primire din

anul 2009, contractul de credit nr. S080001 din 09 ianuarie 2008, contractele

de gaj și ipotecă, reiese cu claritate că apartamentul a fost dobândit exclusiv de

către pârâta Ludmila Cotelea. Toate actele juridice aferente achiziției au fost

semnate doar de aceasta, iar creditul a fost achitat integral prin intermediul

12

fiicei sale, în baza unei procuri, perioada în care toți erau separați și nu aveau

un buget comun. Dreptul de proprietate a fost înscris pe numele pârâtei după

pronunțarea hotărârii de desfacere a căsătoriei, ceea ce, din punct de vedere

juridic, exclude aplicabilitatea regimului de devălmășie.

imobile nr. 1543/1998, instanța subliniază că excepția de la necesitatea

înregistrării dreptului de proprietate operează numai în cazurile limitativ

prevăzute de lege: succesiune, accesiune, vânzare silită, expropriere, act

normativ etc. În speță, apartamentul nu a fost dobândit prin astfel de modalități,

ci în baza unui contract de investiții, fiind astfel aplicabilă regula generală.

bunurilor imobile se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile,

nu la data semnării contractului translativ de proprietate. Ca atare, în lipsa

înregistrării dreptului anterior desfacerii căsătoriei, și în absența implicării

defunctului soț în procesul de dobândire, nu pot fi reținute condițiile legale

pentru existența coproprietății.

Drepturilor Omului, care a reiterat că evaluarea probelor este atributul suveran

al instanțelor naționale, cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil (a se

vedea Garcia Ruiz c. Spaniei, Van Kück c. Germaniei, Kruslin c. Franței).

personal și nu poate fi calificat ca bun dobândit în coproprietate devălmașă.

inopozabilitatea ipotecii este nefondată, întrucât contractul de ipotecă nr. 7196

din 22 mai 2012 a fost încheiat de către titularul dreptului de proprietate, cu

respectarea cerințelor legale de formă și publicitate prevăzute de art. 470 și 471

din Codul civil.

constituirii ipotecii, dreptul său fiind înscris în Registrul bunurilor imobile

ulterior desfacerii căsătoriei. Recurenta nu a prezentat nicio probă care să

dovedească un drept propriu sau derivat asupra imobilului, ori vreo afectare a

valabilității garanției reale. În aceste condiții, ipoteca este perfect valabilă și

produce efecte juridice față de terți, inclusiv față de recurentă.

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există

limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

13

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza

Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu

cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Anastasia Gîncu,

reprezentată de avocatul Vitalie Tihon împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Anastasia Gîncu, reprezentată de avocatul Vitalie Tihon, a fost considerat

admisibil, potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție și în

temeiul dispozițiilor legale incidente, admisibilitatea în principiu a recursului

nu echivalează cu obligația instanței de a proceda automat la examinarea

acestuia în fond.

instanța de recurs este abilitată să dispună încetarea procedurii de recurs, din

oficiu, chiar și ulterior admiterii în principiu, dacă identifică existența unui caz

de inadmisibilitate. Această prerogativă derivă din obligația instanței supreme

de a exercita un control riguros al căilor extraordinare de atac, în scopul

protejării securității raporturilor juridice și al prevenirii unei jurisprudențe

contradictorii.

atât motivele invocate de recurentă, cât și temeiurile care pot fi reținute din

oficiu, în conformitate cu art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă (în

redacția aplicabilă până la 1 septembrie 2023). În urma acestei analize, instanța

nu a identificat circumstanțe ce ar permite încadrarea cererii de recurs în

limitele restrânse ale recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4), astfel

încât nu se justifică continuarea examinării în fond.

de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că sunt întrunite condițiile

pentru încetarea procedurii de recurs, din oficiu, a cererii depuse de Anastasia

Gîncu împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Această

soluție corespunde exigențelor impuse de caracterul extraordinar al recursului

și reafirmă principiul potrivit căruia Curtea Supremă de Justiție nu este o a treia

14

instanță de fond, ci un organ de control al legalității, cu rol de uniformizare a

practicii judiciare.

depunerii recursului, art.269-270, art. 442, art. 4451 din Codul de procedură

civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Încetează procedura de recurs, din oficiu, la cererea de recurs depusă de

Anastasia Gîncu, reprezentată de avocatul Vitalie Tihon, împotriva deciziei din

09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare

în judecată depusă de Anastasia Gîncu împotriva Ludmilei Cotelea, Serviciului

Fiscal de Stat și Băncii Comerciale „Moldova Agroindbank” Societate pe

Acțiuni cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra

apartamentului ca dobândit cu drept de proprietate comună în devălmășie,

delimitarea cotei-părți ideale din apartament, recunoașterea nulității

contractului de ipotecă și la cererea reconvențională depusă de Ludmila

Cotelea împotriva Anastasiei Gîncu cu privire la recunoașterea bunului imobil

ca proprietate personală.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Munteanu

15