3ra-16/24 — anularea actului administrativ

În data de 25 august 2020, Dorin Lupașcu a înaintat acțiune în contencios administrativ împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat obligarea eliberării duplicatul certificatului de înmatriculare a automobilului XXXXX cu număr de înmatriculare XXXXX, repararea prejudiciului material și moral, restituirea cheltuielilor judiciare.

În motivarea acțiunii Dorin Lupașcu a relatat, că în toamna anului 2019 a pierdut certificatul de înmatriculare al automobilului XXXXX cu numărul de înmatriculare XXXXX, ce-i aparține cu drept de proprietate. În aceeași perioadă s-a adresat în formă verbală cu solicitarea către IP „Agenția Servicii Publice”, prin care a cerut eliberarea certificatului de înmatriculare, dar nu a primit un răspuns pozitiv. Ulterior, reieșind din necesitatea utilizării automobilului conform destinației și intereselor personale, precum reparația automobilului, trecerea reviziei tehnice și încheierea contractului de asigurare a răspunderii civile, reclamantul s-a adresat în mod repetat autorității pârâte, în formă scrisă.

Prin răspunsul nr.03/01-L-3085e din 05 iulie 2020, Direcției identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport a IP „Agenția Servicii Publice” a refuzat eliberarea certificatului de înmatriculare din motivul existenței în baza de date a anumitor înscrieri de aplicare de către executorii judecătorești a sechestrelor, iar potrivit Regulamentului de înmatriculare a autovehiculelor și remorcilor indică că, eliberarea unui duplicat al certificatului de înmatriculare, se vor efectua doar după verificarea existenței interdicțiilor aplicate asupra vehiculului.

Dorin Lupașcu, nefiind de acord cu răspunsul eliberat, s-a adresat cu o cerere prealabilă către IP „Agenția Servicii Publice”, care prin răspunsul nr.1/1- 428/20 din 21 iulie 2020 a fost respinsă cererea prealabilă.

Reclamantul a susținut că nu este de acord cu acțiunile autorității pârâte, considerându-le a fi ilegale, deoarece prin acestea i se încalcă un drept legitim asupra bunului ce-i aparține cu drept de proprietate, drept ce include în sine dreptul de folosință. Dorin Lupașcu a afirmat că dacă și există interdicții aplicate de executori asupra bunurilor ce-i aparțin inclusiv și asupra respectivului automobil, acestea nu-i restricționează dreptul de posesie și 1 folosință asupra bunului și nu ar trebui să-i restricționeze în niciun mod dreptul de a deține în posesie unicul act posibil ce-i documentează dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport - certificatul de înmatriculare.

În opinia reclamantului acțiunile autorității pârâte sunt absolut ilegale, fiind bazate pe o interpretare voluntaristă, neprofesională și foarte abuzivă a normelor juridice. În consecință, prin atitudinea abuzivă manifestată de către IP „Agenția Servicii Publice”, Dorin Lupașcu a invocat, că i-au fost provocate prejudicii materiale enorme, or, fiind în imposibilitate de a folosi automobilul pentru necesitățile personale, a fost impus în situația de a folosi mijloace de transport închiriate. Totodată, reclamantului i-au fost cauzate și grave prejudicii morale, deoarece pe o perioadă de timp a fost lipsit de dreptul de a folosi automobilul ce-i aparține conform destinației și necesităților, motiv din care i- a fost cauzat disconfort psihologic sporit și o depresiune morală acută, fiindu-i pusă în situație de risc avansată sănătatea, pe timpul pandemiei instaurate fiind impus a utiliza transportul public, în locul celui personal.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani prin hotărârea din 16 decembrie 2021 a respins pretențiile cu privire la obligarea eliberării duplicatul certificatului de înmatriculare a automobilului XXXXX cu nr. de înmatriculare XXXXX, restituirea cheltuielilor judiciare, ca neîntemeiate. (f.d.70, 77-80)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen în data de 21 decembrie 2021, de către Dorin Lupașcu. (f.d.75-76)

Instanța de apel, reținând prevederile pct.30 din Anexa nr.1 și pct. 35, pct.41, pct.42 din Anexa nr.2 ale Regulilor de înmatriculare a autovehiculelor și remorcilor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1047 din 08 noiembrie 1999, a respins cererea de chemare în judecată, deoarece nu a stabilit careva motive privind impunerea IP „Agenția Servicii Publice” să elibereze duplicatul certificatului de înmatriculare al automobilului XXXXX cu numărul de înmatriculare XXXXX.

La acest aspect , instanța de apel a stabilit, că prin încheierile executorului judecătoresc nr. 060s-330/2019 din 05 februarie 2019, nr. 060s- 520/2019 din 24 septembrie 2019 și nr. 060s-556/2019 din 19 noiembrie 2019 au fost aplicate măsuri de asigurare precum: obligarea IP „Agenția Servicii 2 Publice”, departamentul de înmatriculare a mijloacelor de transport și calificare a conducătorilor auto să aplice interdicții la înstrăinarea bunurilor mobile de care dispune debitorul Dorin Lupașcu cu drept de proprietate în prezent și de care v-a dispune în viitor, precum și la eliberarea certificatului de înmatriculare, la eliberarea plăcilor de înmatriculare, la eliberarea adeverinței ce conține date din RST, la transmiterea în folosință uzufructuarilor (comodat, locuțiune, leasing), cu informarea executorului judecătoresc cu privire la mijloacele de transport de care dispune în prezent și de care v-a dispune în viitor. Aceste interdicții sînt deținute de Registrul de Stat al Transporturilor.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut, că eliberarea unui duplicat al certificatului de înmatriculare, se poate efectua doar după verificarea existenței interdicțiilor aplicate asupra vehiculului. La caz, sau dovedit a fi existente interdicțiile aplicate de executorul judecătoresc, ceea ce a făcut imposibilă satisfacerea pretenției lui Dorin Lupașcu privind eliberarea certificatului de înmatriculare a vehiculului, or, este posibilă eliberarea copiei certificatului de înmatriculare a vehiculului doar după anularea interdicției sau, după caz, doar cu acordul persoanei responsabile de instituirea interdicției. De asemenea, aceste restricții de drepturi ar putea înceta în cazul expirării duratei lor; îndeplinirii obligațiilor; ridicării lor de către organele abilitate.

În motivarea recursului Dorin Lupașcu a invocat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată, menționând că instanțele de judecată au preluat informația autorității pârâte și anume că la momentul solicitării eliberării duplicatului certificatului de înmatriculare au existat interdicții, astfel au restricționat dreptul de dispoziție a vehiculului.

Recurentul a susținut că obiectul speței se rezumă la problema ce ține de incorectitudinea aplicării și interpretării dreptului de proprietate al reclamantului asupra vehiculului, care include inclusiv și dreptul de posesie, folosință și dispoziție. Astfel, fiecare din aceste drepturi pot fi restricționate proprietarului în mod separat, iar restricționarea unui drept nu include în mod neapărat, obligatoriu și restricția asupra celorlalte drepturi neinterzise.

Dorin Lupașcu a evidențiat că prin acțiunile ilegale, legate de aplicarea incorectă a normei juridice relevante cazului, autoritarei pârâtă i-a restricționat în mod abuziv dreptul de posesie și folosință a vehiculului, care îi aparține cu drept de proprietate. 3

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) stabilește că: „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ statuează că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevedea că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.

Cu referire la temeiurile recursului instanța de recurs subliniază că din analiza acestor prevederilor art. 246, alin. (2) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursurilor nemotivate), rezultă că 4 admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în fond.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs depusă de către Dorin Lupașcu, reprezentat de avocatul Anatolie Lupașcu, în circumstanțele expuse, se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Mai mult, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Dorin Lupașcu conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în ordine de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, 5 pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul Dorin Lupașcu.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 246, alin. (1) din Codul administrativ în vigoare la data depunerii recursului, art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Dorin Lupașcu, reprezentat de avocatul Anatolie Lupașcu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6