3ra-1323/22 — contestarea actului administrativ

La 09 iulie 2020, Lupăcescu Adrian a depus cerere de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Centru Național Anticorupție cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actelor administrative individuale favorabile.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este angajat al Centrului Național Anticorupție în funcție de ofițer de urmărire penală în baza ordinului nr.216 ps din 14 septembrie 2009, iar din 2009 până în prezent activează neîntrerupt la CNA.

La 10 iulie 2017, prin ordinul nr.204ps, a fost eliberat din funcția deținută anterior și numit în funcția de șef-interimar al Direcției nr.3 din cadrul Direcției generale urmărire penală, temporar, pe perioada detașării unui alt angajat al CNA (Grabovschi Andrei), pentru perioada 10 iulie 2017 - 10 ianuarie 2018.

Prin ordinul nr.327ps din 06 noiembrie 2017, a fost numit în funcție de șef al Direcției nr.3 din cadrul Direcției generale urmărire penală, temporar, pe perioada detașării unui angajat al CNA, pentru perioada 06 noiembrie 2017 - 22 mai 2022.

La 19 septembrie 2019, prin ordinul nr.248ps, a fost numit în funcție de ofițer superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al Direcției nr.3 din cadrul Direcției generale urmărire penală, fiindu-i stabilită, în conformitate cu funcția ocupată, clasa de salarizare 75, treapta de salarizare V, clasa de salarizare 80 corespunzătoare vechimii în muncă de 15 ani 11 luni 26 zile, la data de 19 septembrie 2019, coeficientul de salarizare 5,22, salariul de bază 10440 de lei. 1

La 01 decembrie 2018, a intrat în vigoare noua lege a salarizării, Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, care are scopul asigurării unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să reflecte și să remunereze performanța.

Potrivit art.27 alin.(1) din Legea nr.270/2018, în cazul în care pentru unii salariați din unitățile bugetare, salariul lunar calculat începând cu 01 decembrie 2018, pentru o funcție cu durata normală a timpului de muncă, este mai mic decât salariul mediu lunar calculat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, acestora li se va plăti diferența de salariu.

Revenind la funcția de ofițer superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale, i s-a calculat salariul conform prevederilor Legii nr 270/2018, fără, însă, să fie aplicate garanțiile prevăzute la art.27 din legea respectivă, în comparație cu alți angajați ai CNA, care au beneficiat de aceste garanții, salariile cărora nu au fost micșorate după intrarea în vigoare a Legii nr.270.

În prezent un angajat al CNA, care deține aceeași funcție (ofițer superior de urmărire penală PCE), grad special (locotenent-colonel), care are aceeași vechime în muncă (de peste 16 ani), este remunerat lunar cu un salariu de circa 16000 de lei, spre deosebire de salariul său de 14000 de lei, deși condițiile, calificarea, sarcinile și cerințele de muncă, sunt identice.

Prin cererea prealabilă (raport) din 21 mai 2020 adresată Centrului Național Anticorupție a solicitat recalcularea și achitarea salariului, începând cu 19 septembrie 2019, cu aplicarea garanțiilor prevăzute la art.27 din Legea nr.270/2018.

Prin răspunsul nr.14/3082 din 05 iunie 2020 a Centrului Național Anticorupție, cererea a fost respinsă, motivând că potrivit art.27 alin.(5) din Legea nr.270/2018 garanțiile prevăzute la alin.(1)-(3) se aplică pentru perioada de activitate în unitatea bugetară respectivă în aceeași funcție sau într-o funcție mai avansată. Garanția privind plata diferenței la salariu nu se aplică dacă după data intrării în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.270 din 23 noiembrie 2018, angajatul este transferat într-o funcție inferioară sau este transferat într-o altă autoritate/instituție, prevedere ce cad sub incidența cărora se află.

În cazul său, din funcția cu statut de conducere prin ordinul nr.248ps din 19 septembrie 2019 a fost numit în funcție cu statut de execuție – ofițer 2 superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al Direcției nr.3 din cadrul DGUP, ceea ce atestă că dânsul nu întrunește condițiile pentru a beneficia de dreptul la garanție privind plata diferenței de salariu.

Nefiind de acord cu răspunsul pârâtului, prin raportul din 15 iunie 2020 s-a adresat Centrului Național Anticorupție, prin care a solicitat informații: care ar fi salariul său în cazul activării în funcție de ofițer superior de urmărire penală PCE, inclusiv în perioada intrării în vigoare a Legii salarizării nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, fără a fi numit în funcție de șef Direcție interimar al Direcției nr.3 din cadrul Direcției generale urmărire penală, temporar, pe perioada detașării lui Grabovschi Andrei, de la 10 iulie 2017 – 10 ianuarie 2018 (ordinul nr.204ps din 10 iulie 2017) și în funcție de șef Direcție al Direcției nr.3 din cadrul Direcției generale urmărire penală, temporar, pe perioada detașării lui Grabovschi Andrei, de la 06 noiembrie 2017 – până la 22 mai 2022 (ordinul nr.327ps din 06 noiembrie 2017), precum și referitor care este la moment, salariul unui ofițer superior de urmărire penală PCE din cadrul DGUP, cu vechimea în muncă, grad militar, grad calificare, ș.a., similar cu al său, asupra căruia se aplică garanțiile prevăzute de Legea salarizării nr.270 din 23 noiembrie 2018.

Prin răspunsul nr.14/3565 din 29 iunie 2020 al Centrului Național Anticorupție, i s-a comunicat că salariul este calculat în condiții individuale pentru fiecare angajat în parte, în conformitate cu prevederile Legii nr.270/2018 și Hotărârii Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018, și astfel, nu pot fi efectuate și prezentate calcule la salariu pentru exercitarea funcțiilor în circumstanțe eventuale.

Reclamantul considera că acțiunile CNA în baza Legii nr.270/2018 sunt discriminatorii în raport cu persoanele care au fost transferate într-o funcție echivalentă sau inferioară după intrarea în vigoare a Legii enunțate mai sus, comparativ cu angajații instituțiilor publice care activează în aceeași funcție, fără a fi transferați.

În rezultatul neaplicării de către CNA a garanțiilor prevăzute la alin.(1)-(3) al art.27 din Legea nr.270/2018, dânsul a fost remunerat cu un salariu mai mic pentru aceeași muncă și calificare, pe care o prestează în raport cu alți colegi angajați ai CNA. 3

Situația discriminatorie este contrară principiilor enunțate la art.l alin.(2) din Legea nr.270/2018, care declară că aceasta are scopul asigurării unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să reflecte și să remunereze performanța. Principiul echității nicidecum nu se conciliază cu discriminarea pe baza oricărui criteriu.

Mai mult ca atât, toate aceste prevederi legale și constituționale au fost analizate într-un mod pertinent în Hotărârea Curții Constituționale nr.24 din 10 septembrie 2013, pentru controlul constituționalității unor prevederi ale Anexei nr.2 la Legea nr.48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici, în care s-a menționat că salarizarea diferită pentru exercitarea unor atribuții identice sau similare după complexitate între autorități poziționate pe aceeași scară în ierarhia instituțională a puterilor în stat, urmează a fi calificată ca un tratament discriminatoriu, or, tratarea unei persoane sau a unui grup de persoane într-o manieră mai puțin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situație comparabilă constituie discriminare.

În Hotărârea nr. 30 din 11 decembrie 2014 Curtea Constituțională a menționat, - ”51. în baza articolului 43 din Constituție, statul este obligat să asigure tuturor salariaților un salariu minim pe economie, astfel, salariul constituie un drept fundamental protejat.”

În speță, prin prevederile noi enunțate la alin. (1)-(3) al art. 27 din Legea nr.270/2018, în vigoare din 01 decembrie 2018, s-a micșorat salariul, adică s-a atentat nejustificat la dreptul său fundamental garantat de art. 43 din Constituție.

În Hotărârea nr.6 din 10 martie 2020 Curtea Constituțională a declarat neconstituționale unele prevederi ale art.5 și art.27 din Legea nr.270/2018, menționând că, „analiza coroborată a celor două teze ale art.27 alin.(5) din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, îi permite Curții să observe că legislatorul divizează salariații bugetari în două categorii: salariați care la data intrării în vigoare a legii erau încadrați efectiv în muncă și salariați care aveau suspendate contractele individuale de muncă/raporturile de serviciu”.

Curtea a subliniat că, legislatorul creează prin dispozițiile contestate un dezechilibru al remunerării între aceste două categorii de 4 angajați...Dezavantajul constă în lipsirea celor din urmă de plata diferenței de salariu și de acordare a compensației, dacă până la suspendarea raporturilor de muncă sau dacă salariul constituia mai puțin de 2 000 lei.

Totodată, printre principiile sistemului unitar de salarizare a fost declarat și principiul nediscriminării, echității și coerenței, în sensul asigurării tratamentului egal și a remunerării egale pentru muncă de valoare egală (art. 3 alin. (1) lit. b) din aceeași lege). În realitate însă, contrar scopurilor și principiilor declarate de legislator, din dispoziția contestată rezultă un dezechilibru evident între salariații care îndeplinesc aceeași muncă...Curtea a constatat că prevederile art. 27 alin. (5) din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar restrâng nejustificat cercul de angajați cărora li se compensează diferența de salariu și instituie o evidentă discriminare între angajații bugetari în funcție de faptul dacă raporturile lor de muncă erau sau nu suspendate la data intrării în vigoare a legii.

Curtea a reținut că, dispozițiile contestate nu urmăresc nici unul din scopurile prevăzute de art. 54 alin. (2) din Constituție. Având în vedere această concluzie, Curtea a considerat că nu va trece la următoarea etapă a testului de proporționalitate, normele analizate fiind constituționale.

În opinia reclamantului prevederile Hotărârii nr.6 din 10 martie 2020 a Curții Constituționale sunt aplicabile litigiului dat.

În fața instanței de judecată Lupăcescu Adrian a solicitat admiterea acțiunii și anularea deciziei de refuz nr.14/3082 din 05 iunie 2020 cu privire la recalcularea și achitarea salariului cu aplicarea garanțiilor prevăzute de art.27 din Legea nr.270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil prin care să-i fie recalculat salariul ținând cont de garanțiile prevăzute de art.27 alin.(1) din Legea nr.270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, începând cu 19 septembrie 2019, cu achitarea diferenței de salariu și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil prin care să-i fie stabilit salariul ținând cont de garanțiile prevăzute de art.27 alin.(1) din Legea nr.270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, cu achitarea diferenței de salariu.

La 20 octombrie 2020, reprezentantul reclamantului Lupăcescu Adrian, avocatul Grosu Vladimir, a depus cerere în temeiul art.121 din Codul 5 de procedură civilă, solicitând ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.27 alin.(5) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și ale punctelor 21 și 8 din Anexa nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar cu sesizarea Curții Constituționalele.

Prin încheierea din 21 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a admis cererea înaintată de reprezentantul reclamantului Lupăcescu Adrian, avocatul Grosu Vladimir privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a unor prevederilor legale și sesizată Curtea Constituțională cu privire la realizarea controlului constituționalității unor prevederi ale art.27 alin.(6) din legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar – „garanțiile prevăzute la alin.(1)-(3) se aplică pentru perioada de activitate în unitatea bugetară respectivă, în accesași funcție sau într-o funcție mai avansată” și ale 21 și pct.8 din Anexa nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar – „diferența de salariu se achită de către unitățile bugetare pentru această perioadă cu condiția că salariul își desfășoară activitatea în aceeași unitate bugetară, în aceeași funcție sau într-o funcție mai avansată”, „diferența de salariu și plata compensatorie se achită pentru perioada de activitate în unitatea bugetară respectivă în aceeași funcție sau într-o funcție mai avansată”, cu remiterea în adresa Curții Constituționale sesizarea respectivă.

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr.16, dosarul nr.168g/2020 din 20 mai 2021, s-a admis parțial sesizarea privind excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Grosu Vladimir în interesele lui Adrian Lupăcescu, reclamant în dosarul nr.3-1567/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. S-a declarat neconstituțional art.27 alin.(5) din legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și punctul 8 din Anexa nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018, în partea ce ține de omisiunea includerii în categoria angajaților bugetari cărora li se achită diferența de salariu a angajaților bugetari care la data intrării în vigoare a Legii nr.270/2018 au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere și au revenit la funcția exercitată anterior interimatului. Până la modificarea art.27 alin.(5) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 și a punctului 8 din Anexa 6 nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018, angajaților bugetari care au activat neîntrerupt în aceeași unitate bugetară și care la data intrării în vigoare a Legii nr.270/2018 au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere, la revenirea în funcția exercitată anterior interimatului, li se va achita diferența de salariu. S-a declarat inadmisibilă sesizarea în partea privind excepția de neconstituționalitate a punctului 21 din Anexa nr.6 la Hotărârea Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de admitere a acțiunii prin faptul că, nu poate fi imputată reclamantului lipsa reglementării legale a modalității de efectuare a calculelor diferenței de salariu, astfel încât Centrului Național Anticorupție îi revine obligația de a întreprinde acțiuni în vederea asigurării respectării drepturilor angajaților în cadrul instituției bugetare, cum ar fi înaintarea demersurilor către Guvern/Parlament în vederea înlăturării lacunelor în legislație, prin ajustarea legislației în vigoare, ținând cont de Hotărârea Curții Constituționale nr.16 din 20.05.2021.

Mai mult ca atât, în pct. 3 al dispozitivului Hotărârii Curții Constituționale nr.16 din 20 mai 2021 se indică expres: „3. Până la modificarea articolului 27 alin. (5) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 și a punctului 8 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018, angajaților bugetari care au activat neîntrerupt în aceeași unitate bugetară și care la data intrării în vigoare a Legii nr. 270/2018 au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere, la revenirea în funcția exercitată anterior interimatului, li se va achita diferența de salariu.” Iar, în pct. 30 al Hotărârii Curții Constituționale nr. 16 din 20 mai 2021 (Dosar nr. 168g/2020), este stabilit că reclamantul a exercitat o perioadă de timp interimatul funcției publice de conducere, fiind indicat expres: „30. Sub acest aspect, din materialele cauzei rezultă că persoana în interesele căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a activat neîntrerupt în aceeași instituție bugetară și o perioadă determinată a asigurat interimatul unei funcții publice de conducere. După expirarea interimatului, angajatul bugetar a revenit la funcția deținută anterior al cărei titular era. În acest caz, nu se întrunesc condițiile reglementate în punctul 2/1 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018, deoarece contractul individual de muncă/raporturile de serviciu nu au fost suspendate, de asemenea, persoana nu a fost în situația în care nu a activat cu menținerea funcției și, prin urmare, ea nu a fost reîncadrată în serviciu. De asemenea, faptul că ordinele prin care s-a dispus modificarea raporturilor de serviciu prin asigurarea interimatului unei funcții publice de conducere, operează cu termenul de „numire” nu poate fi imputat angajatului bugetar și nu schimbă natura juridică a instituției interimatului (a se vedea §§ 8-10, 12 din hotărâre). [...]”

La 24 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Centrul Național Anticorupție a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 04 ianuarie 2023 a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 13 septembrie 2022 și hotărârii din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii depuse de Lupăcescu Adrian.

În motivarea recursului a indicat că, a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, menționând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, au fost interpretate eronat normele de drept material, în special prevederile art.27 din Legea nr.270/2018 și ale Hotărârii Guvernului nr.1231/2018.

Salariul intimatului a fost stabilit în conformitate cu prevederile legale. Din data numirii în funcția inferioară lui Lupăcescu Adrian i-a fost achitat salariul lunar în condițiile specificate în Legea nr.270/2018 și Hotărârea Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018.

Instanța de apel a obligat Centrul Național Anticorupție să emită un act administrativ individual favorabil intimatului, prin care să-i stabilească și să recalculeze salariul lui Lupăcescu Adrian cu achitarea garanțiilor prevăzute la art.27 alin.(1) din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, începând cu 19 septembrie 2019, cu achitarea diferenței de salariu, deși alin.(4) al art.27 din aceiași lege, cert statuează că, modul de calculare a salariului mediu lunar luat în calcul pentru stabilirea diferenței de salariu și a plăților compensatorii potrivit prezentului articol se stabilește de Guvern.

Iar, potrivit Hotărârii Guvernului nr.1231 din 12 decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.270/2018, în Anexa nr.6 la pct.3 este prevăzut că, pentru determinarea și plata diferenței de salariu: 1) se identifică salariul mediu lunar, calculat persoanei pentru lunile martie – noiembrie ale anului 2018, în ultima funcție deținută, proporțional timpului efectiv lucrat, din următoarele plăți salariale lunare/trimestriale, după caz: a) salariul tarifar/lunar/de funcție; b) sporuri și suplimente.

În viziunea recurentului intervine imposibilitatea de a calcula diferența de salariu, dat fiind faptul că intimatul activează în funcția de inspector, însă 9 urmează să primească salariul ca la funcția de șef de direcție. La caz, instanța și-a asumat rolul legiuitorului, stabilind necesitatea de a fi achitată diferența de salariu, însă nu sub ce formă.

La 05 ianuarie 2023, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Lupăcescu Adrian copia recursului (inițial și motivat) depus de Centrul Național Anticorupție, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței, cu toate acestea intimatul nu a reclamat corespondența de la oficiul poștal, drept consecință nefiind prezentată referință (f.d.198).

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 septembrie 2022, în ședință publică.

Materialele cauzei atestă că, copia dispozitivului deciziei instanței de apel a fost notificată la adresa electronică a Centrului Național Anticorupție la data de 30 septembrie 2022, fapt confirmat prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d.176 verso-177).

Totodată, din actele cauzei rezultă că, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2022 a fost notificată la poșta electronică a Centrului Național Anticorupție la 05 decembrie 2022 (f.d.178 verso).

În condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că recursul a fost depus cu respectarea termenelor prevăzuți de art. 245 din Codul administrativ.