3-40/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare si dispunerea reluării evaluării
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea deciziei Comisiei de evaluare si dispunerea reluării evaluării
- Temei legal
- procesul de pre-vetting, evaluarea integritătii candidatilor la functia de membru al Colegiului de disciplină si etică din subordinea CSP
3-40/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare si dispunerea reluării evaluării (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la contestația depusă de Victor Comerzan
împotriva deciziei nr. 30 din 6 decembrie 2024 a Comisiei de evaluare a
procurorilor
(evaluarea externă conform Legii nr. 26/2022)
(Dosarul nr. 3-40/24
NR. PIGD 2-25001693-01-3-06012025)
Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea candidatului la funcția de membru
al Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al
Procurorilor
04 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică cererea de contestare depusă de Victor
Comerzan împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor cu privire la anularea
deciziei nr. 30 din 6 decembrie 2024 „privind candidatura lui Victor Comerzan,
candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din
subordinea Consiliului Superior al Procurorilor” și dispunerea reluării
procedurii de evaluare,
Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate
împotriva deciziilor Comisiei de evaluare a procurorilor, compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
Stanislav Ungureanu, grefier
Cu participarea:
Reclamantului – Victor Comerzan
Reprezentantului reclamantului – avocatului Andrei Crasnostan
Reprezentantului pârâtei – avocatului Valeriu Cernei
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Prin ordinul Procurorului General nr. 128-p din 26 februarie 1996, Victor
Comerzan (reclamantul) a fost numit în funcția de ajutor-interimar al Procurorului
raionului Briceni.
Prin ordinul Procurorului General nr. 1099-p din 19 noiembrie 1997, Victor
Comerzan a fost numit în funcția de anchetator al Procuraturii raionului Briceni.
Prin ordinul Procurorului General nr. 281-p din 25 aprilie 2003, Victor
Comerzan a fost numit în funcția de procuror în Procuratura raionului Briceni.
Prin ordinul Procurorului General nr. 1061-p din 24 noiembrie 2009, Victor
Comerzan a fost numit în funcția de procuror-interimar al raionului Briceni.
Prin Hotărârea nr. 2-3d-349/10 din 21 septembrie 2010, Consiliul Superior
al Procurorilor a propus Procurorului General numirea lui Victor Comerzan în
funcția de procuror al r-lui Briceni, pe un termen de 5 ani.
Prin ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 887-p din 27
septembrie 2010, Victor Comerzan a fost numit în funcția de procuror al raionului
în cadrul Procuraturii raionului Briceni.
1
În perioada 2014 – 2016, Victor Comerzan a fost membru al Colegiului
disciplinar din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.
Prin Hotărârea nr. 12-68/16 din 18 martie 2016, Consiliul Superior al
Procurorilor a propus Procurorului General-interimar numirea lui Victor Comerzan
în funcția de procuror al raionului Briceni, pentru un mandat de 5 ani.
Prin ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 297-p din 24
martie 2016, Victor Comerzan a fost numit în funcția de procuror-șef în cadrul
Procuraturii raionului Briceni.
Prin hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 6 din 27 mai 2016, Victor
Comerzan a fost desemnat în funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică,
unde activează până în prezent din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.
Prin ordinul Procurorului General nr. 401-p din 18 martie 2021, Victor
Comerzan a fost numit în funcția de procuror în Procuratura raionului Ocnița.
Prin ordinul Procurorului General nr. 406-p din 23 martie 2021, Victor
Comerzan a fost delegat în funcția de adjunct-interimar al procurorului-șef al
Procuraturii raionului Dondușeni.
Prin Hotărârea nr. 1-90/2021 din 17 august 2021, Consiliul Superior al
Procurorilor a propus Procurorului General numirea lui Victor Comerzan în funcția
de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii raionului Dondușeni, pentru un mandat
de 5 ani.
Prin ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 1380-p din 24
august 2021, Victor Comerzan a fost numit în funcția de adjunct al procurorului-șef
al Procuraturii raionului Dondușeni, pentru un mandat de 5 ani.
Prin Hotărârea nr. 1-110/2022 din 17 iunie 2022, Consiliul Superior al
Procurorilor a propus Procurorului General numirea lui Victor Comerzan în funcția
de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii raionului Briceni, pentru un mandat de
5 ani.
Prin ordinul Procurorului General interimar nr. 1168-p din 28 iunie 2022,
Victor Comerzan a fost numit în funcția de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii
raionului Briceni.
În baza ordinului Procurorului General interimar nr. 2229-p din 14
decembrie 2022, Victor Comerzan exercită interimatul funcției de procuror-șef al
Procuraturii raionului Briceni.
Prin ordinul Procurorului General interimar nr. 597-p din 29 martie 2024 a
fost sistată executarea ordinului nr. 229-p din 14 decembrie 2022, cu reîncadrarea
lui Victor Comerzan la locul permanent de muncă în funcția de adjunct al
2
procurorului-șef al aceleiași procuraturii din 1 aprilie 2024 (temei- cererea d-nului
Victor Comerzan).
La 15 decembrie 2023, Consiliul Superior al Procurorilor a prezentat
Comisiei de evaluare a procurorilor (în continuare Comisia de evaluare) lista
candidaților pentru funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din
subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, printre care se afla și reclamantul
Victor Comerzan, în vederea evaluării în conformitate cu Legea nr. 26/2022.
Ca urmare a evaluării candidatului Victor Comerzan, Comisia de evaluare a
emis decizia nr. 30 din 6 decembrie 2024 „cu privire la candidatura lui Victor
Comerzan, candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din
subordinea Consiliului Superior al Procurorilor”, prin care a decis că, în temeiul
art. 8 alin. (1), (2) lit. a), alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c), d), e), f) și art. 13 alin. (5)
din Legea nr. 26/2022, candidatul Victor Comerzan nu corespunde criteriilor de
integritate financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la
respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, prin
urmare, nu promovează evaluarea.
La 31 decembrie 2024, Victor Comerzan a contestat la Curtea Supremă de
Justiție decizia Comisiei de evaluare nr. 30 din 06 septembrie 2024 (f.d. 1-11).
La 10 ianuarie 2024, Comisia de evaluare a depus prin intermediul poștei
electronice referință, prin care nu a recunoscut pretențiile lui Victor Comerzan și a
solicitat respingerea acestora (f.d. 47, 48-54 recto-verso).
Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședință la 17 ianuarie 2025
și 30 ianuarie 2025. Reclamantul a pledat în fața Curții Supreme de Justiție atât
personal, cât și a fost reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan. Comisia de
evaluare a fost reprezentată de către avocatul Valeriu Cernei.
La 30 ianuarie 2025, a fost finalizată examinarea cauzei în fond, fiind anunțat
că decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din Legea
nr. 26/2022.
ÎN FAPT
a. Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie
În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale
acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul
justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările
ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații inter alia la funcția de membru al
3
Consiliului Superior al Procuraturii sunt supuși evaluării externe, ca etapă
obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a
acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a
acestora. Evaluarea începe cu solicitarea ca candidatul să depună Comisiei declarația
de avere și interese personale și a declarației cu privire la lista persoanelor apropiate
lui, de transmitere voluntară a răspunsurilor la chestionarul privind integritatea etică.
Evaluarea candidatului Victor Comerzan a început la 22 decembrie 2023,
prin notificarea Comisiei expediată candidatului cu privire la inițierea evaluării și
solicitarea de a completa și prezenta declarația de avere și interese personale pentru
ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din sistemul judecătoresc,
al procuraturii și din serviciul public, precum și un chestionar privind integritatea
etică, în termen de șapte zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/2022.
Candidatul a depus la 29 decembrie 2023 declarația pentru ultimii cinci ani
completată și chestionarul de etică în termenul stabilit. În timpul evaluării, Comisia
a colectat informații din multiple surse, iar la 10 mai 2024, 11 iunie 2024, 19 iulie
2024, 22 august 2024, 05 septembrie 2024 și 20 septembrie 2024, a solicitat
candidatului să prezinte informații suplimentare pentru a clarifica anumite aspecte.
La 3 octombrie 2024, Comisia de evaluare a notificat candidatul Victor
Comerzan că a identificat anumite aspecte în privința cărora există dubii cu privire
la respectarea criteriilor de integritate financiară și etică și l-a invitat să participe la
o audiere publică, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2022. La solicitarea
candidatului, la 8 octombrie 2024, Comisia de evaluare i-a acordat acces la
materialele evaluării, conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022. La 11
octombrie 2024, a fost desfășurată audierea publică a candidatului în fața Comisiei.
La 6 decembrie 2024 Comisia de evaluare a emis decizia nr. 30 prin care a
constatat că, în temeiul art. 8 alin. (1), (2) lit. a), alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c), d),
e), f) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidatul Victor Comerzan nu
întrunește criteriile de integritate financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii
serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a criteriilor de integritate etică
și financiară și, prin urmare, nu promovează evaluarea.
Potrivit deciziei, Comisia de evaluare a constatat:
a) Cheltuieli inexplicabile pentru construirea unei case de locuit în
orașul Briceni.
Comisia de evaluare a reținut că, la 20 iulie 2004, candidatul a
cumpărat două terenuri învecinate în orașul Briceni la un preț total de 2 000
MDL. La 25 iunie 2005, candidatul a obținut autorizația de a construi o casă,
inclusiv o mansardă, un beci, spații auxiliare și un spațiu de depozitare. Casa
a fost dată în exploatare la 31 iulie 2014.
4
Conform Registrului bunurilor imobile, construcția și terenul au fost
evaluate în 2014 în scopuri fiscale după cum urmează: o casă de locuit cu
suprafața de 85,6 m.p. – la 63 474 MDL și două construcții auxiliare: una cu
suprafața de 119,5 m.p. la 61 638 MDL, iar cealaltă cu suprafața de 29,3 m.p.
– la 15 908 MDL. În total, valoarea cadastrală a bunurilor imobile este de
141 020 MDL.
Comisia de evaluare a observat că, în declarațiile sale anuale de avere
și interese personale pentru perioada 2014 – 2022, candidatul a indicat
valoarea casei de locuit cu suprafața de 85,6 m.p. ca fiind de 71 514 MDL, a
construcției accesorii (garajul cu o bucătărie și o cameră de locuit) cu
suprafața de 119,5 m.p. – 48 369 MDL și a construcției auxiliare (o cameră
de baie cu spălătorie) cu suprafața de 29,3 m.p. – 8 994 MDL. Valoarea totală
declarată a fost de 128.877 MDL. în declarația anuală pentru anul 2023,
candidatul a indicat valoarea cadastrală a bunurilor imobile.
Comisia de evaluare a remarcat că, în comunicarea scrisă, candidatul
a confirmat că lucrările de construire a casei de locuit și a încăperilor auxiliare
au început în anul 2005 și în 2014 erau finalizate în proporție de 80%.
Candidatul a susținut că, pentru construirea casei sale până la darea în
exploatare a acesteia în anul 2014 a cheltuit în total 160 000 MDL
(aproximativ 8 000 EUR). De asemenea, candidatul a comunicat Comisiei că,
între 2014 și 2023, a achitat încă aproximativ 100 000 MDL (aproximativ
5 400 EUR) pentru a finaliza lucrările de construcție. Astfel, Comisia de
evaluare a notat că, potrivit informațiilor furnizate de candidat, costul total
pentru construcția, reparația și amenajarea casei a fost estimat la doar 260 000
MDL (13 400 EUR).
Fiindu-i solicitat să prezinte documente în care să descrie construirea
casei și să precizeze ce costuri a suportat pentru aceasta, candidatul a
menționat că nu dispune de niciun document în acest sens. Candidatul a
explicat că toate lucrările de construcție a casei și a încăperilor auxiliare au
fost realizate cu sprijinul rudelor, sub îndrumarea tatălui său, care anterior
fusese constructor. Candidatul a menționat că sursele financiare pentru
construirea casei au constat în salariul său și al soției sale, donații din partea
părinților și un împrumut contractat în anul 2007.
În opinia Comisiei de evaluare, valoarea de 160 000 MDL pe care
candidatul susține că ar fi investit-o în construirea casei, până la darea în
exploatare a acesteia, nu este credibilă, ba chiar în contradicție vădită cu
valorile reale ale construcțiilor finalizate similare la acel moment.
Comisia a analizat informațiile disponibile în sursele deschise și a
constatat că, în anul 2014, imobile similare se vindeau la prețuri considerabil
mai mari decât suma pe care candidatul susține că a cheltuit-o pentru
construirea imobilului. De exemplu, în decembrie 2014, o casă din orașul
5
Briceni (est. 170 m.p.), împreună cu un teren de 0,15 ha, s-a vândut cu
estimativ de 50 000 EUR; în anul 2013, o casă și un teren de 0,29 ha în satul
de lângă orașul Briceni se vindea cu 20 000 EUR; în anul 2012, o casă în
centrul orașului Briceni, împreună cu un teren de 0,11 ha, se vindea cu 50 000
EUR. Astfel, în aceste trei anunțuri din perioada 2012 – 2014 erau indicate
valori de până la un milion MDL (aproximativ 50 000 EUR) pentru case
finalizate. Aceste valori ale bunurilor imobile sunt, de asemenea, extrem de
diferite de valorile cadastrale, ceea ce înseamnă că valorile cadastrale nu sunt
cele pe care Comisia se poate baza pentru a stabili valoarea reală a bunurilor
imobile.
Comisia de evaluare a constatat că nu există documente care să ateste
cheltuielile suportate de candidat pentru construirea casei de locuit și a
încăperilor auxiliare în orașul Briceni. Mai mult, candidatul nu a oferit nicio
informație cu privire la suma cheltuită pentru materialele de construcție și
pentru lucrările de construcție.
Comisia de evaluare a apreciat declarația candidatului, precum că nu
a păstrat niciun document legat de construcții, ca fiind de natură să trezească
dubii cu privire la costurile reale. Or, cheltuielile declarate de candidat pentru
construirea bunurilor imobile, nu sunt credibile și neconcordante cu prețurile
de piață ale unor imobile similare. Iar, din fotografiile actuale ale casei și
încăperilor auxiliare, prezentate de către reclamant, chiar și celui mai obișnuit
observator, ținând cont de faptul că 20% din finisaje au fost realizate începând
cu anul 2014, îi pot trezi dubii că acestea ar fi putut fi construite cu 160 000
MDL.
Comisia de evaluare a atras atenția că, potrivit candidatului, la
construcția casei și a anexelor, acesta a folosit un împrumut de 180 000 MDL,
contractat în anul 2007 și economiile pe care familia sa le avea din anii 2000.
Însă, fără a preciza sumele, candidatul a oferit o estimare că ar fi cheltuit, în
total, 160 000 MDL până la darea în exploatare a casei în anul 2014. Iar, atunci
când a fost întrebat despre cheltuielile suportate pentru construirea casei,
candidatul a susținut că ar fi fost ajutat de rude și prieteni fără să îi remunereze
pentru serviciile lor și că nu are documente care să ateste ajutorul de care ar fi
beneficiat.
În acest sens, Comisia de evaluare a constatat că, venitul total al
candidatului pentru perioada 2008 – 2014, inclusiv economiile care au intrat
în această perioadă din anul 2007, s-a ridicat la 1 601 799 MDL, iar
cheltuielile au fost estimate la 1 722 016 MDL, inclusiv cei 160 000 MDL
declarați pentru construirea casei de locuit și a încăperilor auxiliare.
Astfel, Comisia de evaluare a remarcat că, dacă nu ar lua în
considerare alte cheltuieli pentru construirea casei, discrepanța totală dintre
6
veniturile și cheltuielile candidatului pentru perioada 2008 – 2014 ar fi de
120 217 MDL.
Comisia a evaluat metoda de dobândire a bunurilor, sursele de venit și
existența împrumuturilor, creditelor, asigurărilor și a altor contracte care ar fi
putut genera beneficii financiare și a ajuns la concluzia că, dacă ar lua în
considerare că pentru construcția au fost cheltuiți mai mult decât cei 160 000
MDL declarați, atunci discrepanța dintre venituri și cheltuieli pentru anii 2008
– 2014 ar fi, de fapt, semnificativ mai mare decât 120 217 MDL în minus.
În opinia Comisiei de evaluare, cheltuielile candidatului pentru
construcția casei și anexelor au fost considerabil mai mari decât cele 160 000
MDL pe care acesta susține că le-a suportat și mult mai mari decât venitul
declarat de candidat. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că are dubii
serioase că averea candidatului corespunde veniturilor sale declarate în
această perioadă.
Dubiile Comisiei de evaluare au fost fortificate de lipsa de cooperare
a candidatului în identificarea fluxurilor financiare reale legate de construirea
casei sale, or, acesta a oferit doar o estimare totală care acoperă o perioadă de
aproape zece ani, fără a preciza cum a fost cheltuită suma totală. Acest lucru
a împiedicat Comisia să calculeze volumul de numerar la finalul fiecărui an,
așa cum este prevăzut în Regulamentul său de evaluare. Totodată, candidatul
nu a comunicat informații cu privire la cheltuielile reale suportate, iar acest
lucru este crucial, deoarece Comisia nu se poate baza numai pe valoarea
cadastrală estimată doar în scopuri fiscale ca valoare reală a casei.
b) Liniile de credit revolving contractate de candidat și utilizate pentru
a susține activitățile agricole ale unor persoane terțe.
(i) Primirea liniilor de credit revolving.
Comisia de evaluare a constatat că, candidatul a contractat
următoarele linii de credit revolving de la bănci comerciale:
- în anul 2012, de la banca „V” – cu o limită de credit de 220 000 MDL;
- în anul 2014, de la banca „V” – cu o limită de credit de 150 000 MDL;
- în anul 2016, de la banca „M” – cu o limită de credit de 100 000 MDL;
- în anul 2019, de la banca „M” – cu o limită de credit de 100 000 MDL.
Comisia de evaluare a reținut că, potrivit procesului-verbal al ședinței
Comisiei de credit al băncii „V” din 31 iulie 2012 privind solicitarea unei linii
de credit, Comisia de credit a băncii a fost de acord să acorde candidatului un
împrumut de 220 000 MDL pe o perioadă de 24 de luni (utilizând un card
Visa Platinum), întrucât acesta întrunea condițiile și criteriile de aprobare ale
băncii pentru acordarea creditului. Procesului-verbal al ședinței Comisiei de
credit, candidatul activa în calitate de procuror în raionul Briceni, iar potrivit
certificatului de salariu din 13 iulie 2012, venitul mediu lunar net al
7
candidatului pentru ultimele șase luni fusese de 5 296,64 MDL. Suplimentar,
acesta a prezentat băncii informații care sugerau că era fondatorul
întreprinderii mamei sale, o gospodărie țărănească, care avea activitate
antreprenorială în agricultură, iar conform raportului financiar al gospodăriei
țărănești pentru anul 2011 și pentru primul trimestru al anului 2012, venitul
mediu lunar net al candidatului din activități antreprenoriale constituia
34 495,83 MDL. Astfel, Comisia de credit a constatat că, venitul mediu lunar
al candidatului era de 39 792,47 MDL.
Conform informațiilor primite de la banca „V”, în cazul acordării
liniei de credit prin produsul Visa Platinum în valoare de 220 000 MDL, cu o
rată anuală a dobânzii de 15%, obligația maximă de plată lunară ar fi fost de
15 250 MDL, ceea ce reprezintă 38,32% din veniturile candidatului. Prin
urmare, pe hârtie, venitul lunar net al candidatului nu depășea 50% din venitul
lunar net al debitorului în condițiile necesare pentru acordarea creditului în
baza produsului „Visa Platinum”.
La fel, Comisia de evaluare a stabilit că, ulterior, în anul 2014, banca
„V” a acordat candidatului o a doua linie de credit. În baza procesului-verbal
al ședinței Comisiei de credit al băncii din 16 octombrie 2014, Comitetul de
credit a acordat candidatului un alt împrumut pe o linie de credit revolving în
valoare de 150 000 MDL pentru o perioadă de 24 de luni. Conform criteriilor
de eligibilitate stabilite de bancă pentru cardurile Visa Platinum (criterii noi
aprobate la 25 iulie 2014), solicitantul trebuia să satisfacă cel puțin una dintre
următoarele condiții obligatorie: (1) să aibă un venit net lunar de cel puțin
20 000 MDL; (2) să înregistreze rulaje medii pe orice cont bancar deținut în
ultimele 6 luni de cel puțin 30 000 MDL sau (3) să aibă cel puțin 100 000
MDL pe un contract de depozit. În documentele prezentate de bancă Comisiei
se precizează că candidatul a declarat un venit lunar mediu de 31 616 MDL
(combinând salariul de procuror și venitul de la gospodăria țărănească a
mamei sale), astfel întrunind prima cerință.
Comisia de evaluare a remarcat că, fiind întrebat despre rolul său în
gestionarea gospodăriei țărănești și despre orice venit pe care l-a primit de la
aceasta, candidatului a explicat că gospodăria țărănească era administrată de
mama și fratele său, el nu a fost implicat și nici nu a primit vreun venit din
activitatea respectivă. În privința procesului-verbal și decizia Comisiei de
credit a băncii, candidatul a declarat că nu furnizase aceste informații băncii
și că informațiile nu erau corecte.
Deopotrivă, Comisia de evaluare a constatat că, potrivit informațiilor
prezentate de administrația publică locală la care a fost înregistrată gospodăria
țărănească a confirmat că fondatoarea gospodăriei nu este candidatul, ci mama
acestuia. Iar, Serviciul Fiscal de Stat a confirmat că gospodăria țărănească nu
8
a depus nicio declarație fiscală sau raport între anii 2008 și 2022, ceea ce-ar fi
însemnat că era inactivă și nu avea niciun venit.
În opinia Comisiei de evaluare, în conformitate cu criteriile băncii „V”
pentru obținerea unui card Visa Platinum în 2012 și 2014, salariul
candidatului de la procuratură era insuficient. Deși informațiile privind venitul
candidatului de la gospodăria țărănească ar putea să nu fie corecte, Comisia
nu a acceptat faptul că informațiile date nu au fost prezentate băncii de către
candidat. Or, informațiile privind venitul au fost necesare pentru obținerea
liniilor de credit, iar candidatul nu a comunicat nimic cu privire la cine
altcineva le-ar fi furnizat.
În această ordine de idei, Comisia de evaluare a concluzionat că are
dubii serioase în legătură cu faptul că beneficiind de linii de credit de la banca
„V” pe baza unor informații false și în contradicție cu politica de creditare a
băncii „V”. Astfel, Comisia a considerat că, candidatul a încălcat grav
normele de etică profesională, deoarece acesta nu era eligibil pentru
respectivele linii de credit și a putut deveni eligibil doar pe baza unor
informații false privind veniturile sale. Chiar dacă candidatul nu a prezentat
aceste informații băncii, acesta ar fi trebuit, în mod rezonabil, să cunoască
cerințele băncii, însă a acceptat, totuși, liniile de credit, în ciuda neeligibilității
sale.
Subsecvent, Comisia de evaluare a remarcat că nu a identificat nicio
încălcare în obținerea unei linii de credit de la banca „M”.
(ii) Utilizarea liniilor de credit.
Comisia a evaluat existența împrumuturilor, creditelor și a altor
acorduri care pot genera beneficii financiare, inclusiv utilizarea liniilor de
credit de la băncile „V” și „M” în anul 2022.
În prima și a doua rundă de întrebări, candidatul a susținut că sumele
de credit revolving autorizate de banca „V” în 2012 și 2014 au fost, de fapt,
utilizate de prietenul său G.C., care are o afacere în agricultură, construcții și
reparații auto. Candidatul a menționat că împrumuturile de credit revolving
au fost utilizate de el în numele lui G.C. pentru activitatea antreprenorială a
G.C. și pentru a stinge unele dintre obligațiile restante ale G.C. Totuși,
candidatul a concretizat că, familia sa tot a avut acces la aceste carduri
bancare.
În comunicarea scrisă, candidatul a explicat că sumele obținute de
dânsul pentru G.C. au început de la 100 000 MDL în 2012 și au ajuns la
200 000 MDL în 2014. Aceste sume au fost acordate de candidat lui G.C. fără
dobândă. Iar, G.C., la rândul său, a confirmat declarațiile candidatului.
În cea de-a treia rundă de întrebări, candidatul a declarat că a utilizat
o altă linie de credit revolving contractată de la banca „M”, în valoare de
9
100 000 MDL, pentru a rambursa datoriile unui al doilea prieten, cu inițialele
G.V. și ale fratelui candidatului, ambii lucrând în sectorul agricol.
În cadrul audierii, candidatului i s-a solicitat să își exprime opinia cu
privire la „dacă susținerea financiară a unor astfel de activități antreprenoriale
contravine Legii cu privire la procuratură și normelor de etică ale
procurorilor”. Candidatul a explicat că, dacă s-ar întoarce înapoi, n-ar mai
avea așa carduri de revolving și că, în opinia sa, faptul că a ajutat un prieten
neavând careva beneficii nu contravine legislației în vigoare.
Comisia de evaluare a remarcat că, potrivit calculelor sale, în perioada
2012 – 2020, candidatul a acordat împrumuturi în valoare totală de 1 877 207
MDL prietenilor săi G.C. și G.V., dar și fratelui său. Comisia a constatat că,
candidatul a acordat sprijin financiar în sume mari exclusiv unor antreprenori
și că acest lucru a fost făcut pentru o perioadă lungă de timp.
În opinia Comisiei de evaluare, implicarea candidatului în favoarea
activităților antreprenoriale ale prietenilor săi G.C. și G.V., dar și a fratelui
său, contravine prevederilor art. 35 alin. (2) lit. e) din Legea cu privire la
Procuratură nr. 294/2008, care prevedea că procurorul nu are dreptul să
desfășoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin
persoane interpuse. Astfel, prin acțiunile sale, candidatul a încălcat și art. 5
lit. a) din Codul de etică al procurorilor din anul 2011, care îi obliga pe
procurori să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în conformitate cu legea.
Comisia de evaluare a menționat că, deși nu este clar dacă candidatul
a obținut un beneficiu financiar direct din partea prietenilor și fratelui său
datorită sprijinului financiar oferit, acordarea unui astfel de sprijin financiar
unor antreprenori pentru realizarea activităților lor comerciale contravine
Legii cu privire la Procuratură și Codului de etică al procurorilor. Or, în
calitate de procuror, candidatul trebuie să respecte cele mai înalte standarde
de integritate și responsabilitate. Prin statutul lor oficial, procurorii își asumă
responsabilități care le depășesc pe cele care le revin cetățenilor obișnuiți. Așa
cum s-a remarcat în preambulul Codului de etică al procurorilor din 2016.
c) Averea nejustificată identificată pentru perioada 2017 – 2018 și 2021
(i) Avere nejustificată în sumă de 126 349 MDL în 2017, care
determină imposibilitatea candidatul de a avea economii la
începutul anului 2018.
Comisia de evaluare a relevat că, pentru a înțelege averea nejustificată
a candidatului pentru anul 2018, a analizat mai întâi discrepanța de avere a
candidatului pentru anul 2017.
Conform informațiilor disponibile, în anul 2017, candidatul pare să fi
avut ieșiri de numerar mai mari decât intrările de numerar, rezultând într-un
sold negativ de -126 349 MDL.
10
Situația financiară din 2017
Venituri (sume nete) Cheltuieli
Descriere Suma Descriere Suma
Economii în
numerar la 0 MDL
începutul anului 92 124
CCP
MDL
Salariul
178 055
candidatului de la
MDL
procuratură
Achiziționarea
28 295 automobilului Toyota 584 924
Salariul soției
MDL Camry (a/f 2017) MDL
(în total -33 000 USD)
250 490 Achiziționarea
Împrumut primit
MDL asigurării Casco 26 141
de la o instituție
(13 540 pentru automobilul MDL
de credit
USD) Toyota Camry
Venit din
vânzarea 120 000 Economii în numerar
0 MDL
automobilului MDL la final de an
Toyota Camry
TOTAL 576 840 TOTAL 703 189
VENITURI MDL CHELTUIELI MDL
SOLD: -126 349 MDL
În comunicarea scrisă, la aspectul veniturilor și cheltuielilor pentru
anul 2017, candidatul a susținut că Comisia a calculat de două ori prețul plătit
pentru automobil, specificând că: „Pentru procurarea acestui automobil a fost
contractat un credit de la [companie de creditare], în sumă de 250 490 MDL,
la care s-a adăugat suma de 120 000 MDL, provenită din vânzarea
automobilului, Toyota Camry, a/f 2003, obținându-se în final suma de
370 490 MDL, sumă necesară pentru achitarea primei rate și a primei de
asigurare CASCO.
Comisia de evaluare a observat că, candidatul a susținut că a achitat
doar 370 490 MDL (est. 20 000 USD) pentru automobil în 2017 (250 490
MDL din împrumut și 120 000 MDL din vânzarea automobilului anterior).
Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 3.1.1. din contractul de vânzare-
cumpărare din 03 octombrie 2017, cumpărătorul (și anume soția candidatului)
avea obligația de a plăti suma de 19 460 USD în termen de o zi lucrătoare de
la semnarea contractului și alte 13 540 USD în cadrul unui grafic de
11
împrumut, totalizând 33 000 USD (584 924 MDL). Mai exact, creditorul
(instituția de creditare) a achitat suma de 13 540 USD direct vânzătorului în
numele soției candidatului, pe baza contractului de împrumut din 3 octombrie
2017 (această ultimă sumă urma să fie achitată prin transfer bancar în contul
vânzătorului de către creditor, în numele cumpărătorului). Prin urmare, prețul
total achitat pentru automobil a fost de 33 000 USD. Pentru a face rost de atât
de mulți bani, familia candidatului a trebuit să folosească cele 120 000 MDL
(6 489 USD) disponibile în urma vânzării, în septembrie 2017, a
automobilului anterior de marca Toyota, apoi să facă rost de încă 12 971 USD
(adică suma datorată la 3 octombrie 2017 minus suma disponibilă din
vânzarea automobilului Toyota), plus încă 250 490 MDL (adică 13 540 USD)
din împrumutul contractat. Astfel, totalul pentru automobilul nou se ridică la
584 924 MDL, și nu la 370 490 MDL, cât a pretins candidatul.
În cea de-a cincea rundă de întrebări, candidatul a afirmat că indicele
cheltuielilor de consum ale populației (CCP), calculat în conformitate cu
metodologia BNS, este o presupunere neargumentată și a considerat că nu
poate fi aplicată direct la caz. În acest sens, candidatul a evocat că, practic în
totalitate, cheltuielile de consum ale familiei sale erau asigurate de către
părinți și socri care locuiau la țară și îi aprovizionau cu produsele alimentare
necesare. Însă, fiindu-i solicitat să prezinte o estimare a cheltuielilor de
consum ale familiei sale în anul 2017, candidatul a răspuns că nu îi era cu
putință să o facă. Astfel, Comisia a utilizat CCP la calcularea cheltuielilor
candidatului pentru anul 2017. În această ordine de idei, Comisia de evaluare
a remarcat că, chiar dacă ar fi acceptat o oarecare diminuare a CCP, aceasta
nu ar fi eliminat discrepanța.
La cea de-a cincea rundă de întrebări, candidatul a susținut, de
asemenea, că nu se poate presupune că nu a avut economii în numerar la
sfârșitul și începutul anului. Candidatul a explicat că la finele fiecărui an, a
avut economii în numerar, inclusiv la finele anului 2016, dar care nu depășeau
o sumă mai mult de 15 salarii medii pe economie și, respectiv, nu au fost
incluse în declarația anuală depusă conform Legii nr .133/2016.
Comisia de evaluare a notat că, chiar dacă s-ar accepta că candidatul
a avut economii puțin sub nivelul de 15 salarii medii lunare, aproximativ
85 000 MDL în anul 2017, oricum ar rămâne o discrepanță în ceea ce privește
averea acestuia pentru anul 2017.
În urma analizei inițiale a situației financiare a candidatului în anul
2017, Comisia a constatat că cheltuielile acestuia au depășit veniturile sale cu
126 349 MDL, care este o sumă semnificativă. Comisia a remarcat că nu a
identificat dovezi pe baza cărora să diminueze semnificativ volumul
cheltuielilor candidatului, decât dacă ar îngădui o ușoară reducere, bazată pe
declarațiile candidatului că ar fi primit produse alimentare de la socrii săi.
12
Chiar dacă s-ar îngădui o reducere foarte generoasă a CCP cu 15%, valoarea
s-ar diminua doar până la aproximativ 77 519 MDL. Admițând și mai multă
indulgență față de candidat, ar fi posibil ca acesta să fi avut economii la
începutul anului până la suma de aproximativ 80 000 MDL (deși conform
analizei situației financiare a candidatului în anul 2016, acest lucru este puțin
probabil). Chiar și cu aceste îngăduiri extrem de generoase față de candidat
(care nu au fost argumentate în niciun fel de către candidat), acest lucru ar
putea, teoretic, să determine reducerea discrepanței dintre venituri și cheltuieli
în anul 2017 la aproximativ 31 000 MDL.
Astfel, Comisia a conchis că, situația financiară a candidatului în anul
2017 este suficientă pentru a genera dubii cu privire la conformitatea
candidatului cu criteriile de integritate financiară în conformitate cu art. 8 alin.
(4) lit. b), alin. (5) lit. c), d), e) f) din Legea nr. 26/2022 în legătură cu averea
nejustificată identificată pentru anul 2017. Cu toate acestea, având în vedere
că valoarea discrepanței, privită în cea mai favorabilă lumină pentru candidat,
rămâne relativ mică, aceste dubii în privința anului 2017 nu s-au ridicat la
nivelul pe care Comisia le-a considerat serioase.
Subsecvent, Comisia a atras atenția că, ceea ce reiese, în mod clar, din
analiza discrepanței pentru în anul 2017, este că nu era cu putință ca la
începutul anului 2018 candidatul să fi avut economii de numerar.
(ii) Avere nejustificată în sumă de 133 200 MDL în anul 2018.
Comisia de evaluare a constatat că, în anul 2018, candidatul ar fi avut
ieșiri de numerar mai mari decât intrările de numerar, rezultând într-un sold
negativ de 133 200 MDL. Candidatul nu a declarat economii de numerar la
începutul anului 2018 și nu ar fi putut avea astfel de economii. Candidatul nu
a declarat economii de numerar nici la sfârșitul anului.
Situația financiară din 2018
Venituri Cheltuieli
Descriere Suma Descriere Suma
Economii în
98 964
numerar la 0 MDL CCP
MDL
începutul anului
Salariul de la 201 050 32 712
Vacanță
procuratură MDL MDL
Rambursarea
28 642 231 216
Salariul soției împrumutului
MDL MDL
contractat pentru
13
automobilul Toyota
Camry
Utilizarea unei Rambursarea
linii de credit 61 727 împrumutului acordat 61 727
revolving de la MDL sub forma unei linii de MDL
banca „M” credit revolving
TOTAL 291 419 TOTAL 424 619
VENITURI MDL CHELTUIELI MDL
SOLD: -133 200 MDL
Comisia de evaluare a menționat că, în cea de-a cincea rundă de
întrebări, fiind întrebat despre sursele mijloacelor financiare pentru acoperirea
cheltuielilor în anul 2018, candidatul a menționat pentru prima dată suma de
200 000 MDL pe care a pretins că a primit-o de la socrii săi în anul 2018 ca
rambursare a unui împrumut pe care l-a acordat acestora în anul 2016.
Candidatul a pretins că aceste mijloace ar fi fost primite de la socrii săi în
ianuarie 2018 și că ar fi fost utilizate pentru rambursarea împrumutului
contractat în octombrie 2017 pentru achiziționarea automobilului Toyota
Camry. Însă, candidatul niciodată nu a indicat împrumutul dat în declarațiile
depuse la Autoritatea Națională de Integritate sau Comisiei. De asemenea,
candidatul nu a prezentat niciun document sau confirmare cu privire la acel
împrumut. Cu toate acestea, în comunicarea scrisă cu Comisia, candidatul a
declarat, cu privire la rambursarea împrumutului, că, aproximativ, prin luna
martie anul 2016, socrii săi l-au rugat sa le împrumute suma de 200 000 MDL,
ca să plătească muncitorii care lucrau în afacerea lor din domeniul agricol.
Astfel, le-a acordat suma solicitat acestora (în euro fiind echivalentul la
aproximativ 200 000 MDL, în acel moment), care i-a fost restituită abia la
începutul lunii ianuarie 2018. La această sumă a mai adăugat din economiile
sale salariale și ale soției, și imediat a achitat creditul preluat de la companie
de creditare.
Comisia de evaluare a remarcat că nu poate accepta declarațiile
candidatului cu privire la mijloacele pe care acesta pretinde că le-ar fi primit
de la socrii săi (sub forma rambursării unui împrumut) în ianuarie 2018 pentru
a rambursa integral împrumutul luat pentru achiziționarea unui automobil în
anul 2017. Or, candidatul nu a declarat niciodată despre existența acestui
împrumut, până când nu i s-a cerut confirmarea sursei mijloacelor financiare
utilizate pentru acoperirea cheltuielilor suportate în anul 2018. Acesta nu a
fost declarat niciodată la Autoritatea Națională de Integritate. Suma pe care
candidatul pretinde că ar fi primit-o ca rambursare în ianuarie 2018 este, de
fapt, convenabil apropiată de suma achitată la 31 ianuarie 2018, și anume de
14
231 216 MDL, pentru stingerea împrumutului contractat pentru achiziționarea
automobilului Toyota în anul 2017.
În opinia Comisiei de evaluare, candidatul a oferit explicații
contradictorii, făcând trimitere, în primul rând, la economii de 200 000 MDL
care au fost utilizate pentru a achita pentru automobil în octombrie 2017,
precum și pentru a rambursa împrumutul în 2018. Explicațiile candidatului au
creat și mult mai multă derută în ceea ce privește sursele utilizate de acesta
pentru a acoperi cheltuielile, atât în anul 2017, cât și în anul 2018.
În privința chestiunii rambursării împrumutului acordat candidatului
sub forma unei linii de credit revolving de banca „M”, Comisia de evaluare a
notat că, potrivit candidatului acesta ar fi fost rambursat de prietenul său G.V.
Împrumutul dat este cel utilizat de G.V., care avea la acea vreme afaceri în
agricultură și care administra o gospodărie țărănească începând cu anul 2007.
G.V. a avut acces la cardul de credit (în baza declarației pe propria răspundere
transmisă de G.V. Comisiei. Acesta a folosit linia de credit prin retragerea de
numerar de pe acel card de la bancomate). Totuși, acel card și linia de credit
au mai fost, de fapt, utilizate și în 2018 de familia candidatului pentru
cheltuieli personale. În comunicarea scrisă, precum și la audiere, candidatul a
recunoscut că și familia sa a folosit liniile de credit de la banca „M” în scopuri
personale.
Comisia de evaluare a constat că suma de 61 727 MDL (de care s-a
ținut cont la calcularea fluxurilor de intrare și ieșire) a fost implicată în
următoarele achiziții efectuate cu cardul de credit pentru cheltuieli personale,
după cum urmează:
a) 23 100 MDL pe 22 septembrie 2018 la un magazin de accesorii
pentru pescari și vânători;
b) 3 042 MDL pe 25 septembrie 2018 la Toyota Moldova Center;
c) 29 250 MDL pe 04 octombrie 2018 la un magazin de haine de
marcă (articole de îmbrăcăminte și încălțăminte); și
d) 6 335 MDL pe 17 octombrie 2018 la un magazin de sport (haine și
îmbrăcăminte).
Ținând cont de aceste elemente specifice, Comisia de evaluare a
conchis că aceste cheltuieli au fost suportate de familia candidatului.
Comisia de evaluare a observat că, în răspunsurile sale adresate
Comisiei, candidatul a contestat și calcularea indicelui cheltuielilor de consum
ale populației (CCP), afirmând că aceasta este doar o presupunere nefondată
și că nu poate fi aplicată direct acestui caz. În acest sens, Comisia a menționat
că, în octombrie 2018, familia candidatului a cheltuit aproximativ 35 585
MDL pentru haine și încălțăminte. Conform calculelor Biroului Național de
Statistică pentru 2018, cheltuielile medii pentru această categorie de cheltuieli
ar fi constituit 12 240 MDL pentru un cuplu cu un copil, comparativ cu 35 585
15
MDL cheltuiți de candidat în doar o singură lună. Aceasta înseamnă că, în
realitate, candidatul a cheltuit mai mult decât valoarea cheltuielilor medii
calculate de Comisie utilizând sumele CCP calculate de BNS. În consecință,
Comisia a respins declarația candidatului cu privire la reducerea CCP-ului
pentru 2018, din următoarele motive:
a) candidatul nu a oferit explicații sau argumente credibile pentru
reducerea CCP-ului, nici estimări ale sale;
b) cheltuielile candidatului în anumite categorii depășesc, de fapt, cu
mult, pragul CCP; și
c) Comisia nu a putut verifica valoarea bunurilor primite cu titlu
gratuit; persoana evaluată are sarcina de a justifica în mod convingător
reducerea cheltuielilor sale de consum.
De asemenea, candidatul a declarat că dispunea de economii în
numerar la începutul anului 2018. Cu toate acestea, Comisia, analizând
fluxurile mijloacelor financiare ale candidatului pentru anul 2017, a identificat
un sold negativ de 126 349 MDL. Chiar și după ce a făcut concesiuni
generoase la adresa candidatului, Comisia a conchis că, în pofida tuturor
analizelor posibile ale veniturilor și cheltuielilor candidatului și ținând cont
de probe din perspectiva cea mai favorabilă candidatului, totuși rămâne o
diferență negativa între venituri și cheltuieli pentru anul 2017. Fapt ce
presupune că, candidatul nu putea să dețină economii de orice sumă la
începutul anului 2018. Constatarea dată face afirmația candidatului, că deținea
economii în ianuarie 2018, să devină neplauzibilă și incompatibilă cu soldul
financiar negativ înregistrat la sfârșitul anului 2017. De asemenea, declarațiile
candidatului în fața Comisiei au fost fie rezultatul unei confuzii extreme a
candidatului în ceea ce privește situația sa financiară, fie au constituit în mod
intenționat o prezentare eronată a situației sale financiare din anii 2017 și
2018.
(iii) Avere nejustificată în sumă de 219 801 MDL în anul 2021
Comisia de evaluare a constatat că, în anul 2021, candidatul a avut
ieșiri de numerar mai mari decât intrările de numerar, rezultând într-un sold
negativ de 219 801 MDL. Candidatul nu a declarat economii în numerar la
începutul anului 2021. În 2021, familia candidatului a primit salarii în sumă
de 273 869 MDL. Valoarea CCP pentru familia candidatului a constituit
136 188 MDL, în 2021. De asemenea, candidatul a procurat asigurări de viață
pentru trei membri ai familiei în sumă de 68 389 MDL, a achiziționat două
terenuri pentru care a achitat în total 163 593 MDL și a achitat suma de 10 500
MDL pentru studiile fiului său, precum și a achiziționat un automobil model
Skoda Rapid pentru suma de 115 000 MDL. Candidatul nu a declarat
economii în numerar la sfârșitul anului 2021.
16
Situația financiară din 2021
Venituri Cheltuieli
Descriere Suma Descriere Suma
Economii în
numerar la
0 MDL CCP 136 188 MDL
începutul
anului
Salariul
Asigurare de
candidatului
217 560 MDL viață (3 membri 68 389 MDL
de la
ai familiei)
procuratură
Procurarea unui
teren pentru 133 593 MDL
construcții
Procurarea
terenului nr.2 30 000 MDL
teren
Achitarea
studiilor
Salariul 56 309 MDL universitare 10 500 MDL
soției
pentru fiul
candidatului
Achiziționarea
unui automobil 115 000 MDL
Skoda Rapid
Economii în
numerar la final 0 MDL
de an
TOTAL TOTAL
273 869 MDL 493 670 MDL
VENITURI CHELTUIELI
SOLD: -219 801 MDL
Comisia de evaluare a remarcat că, în comunicarea scrisă cu Comisia,
candidatul a contestat calculul CCP și lipsa cheltuielilor în numerar, explicând
ulterior că, dacă la caz efectuă un calcul cu includerea sumei de 117 000 lei
(care reprezintă circa 14,8 salarii medii pe economie în anul 2020) și veniturile
salariale oficial obținute de dânsul și soția sa, atunci cheltuielile referitoare la
asigurarea de viată, procurarea a 2 terenuri și plata contractului de studii se
prezintă ca fiind justificate.
Candidatul nu a contestat restul cheltuielilor identificate de Comisie,
doar CCP și lipsa de economii. Comisia a menționat că, deși candidatul
17
folosește suma de 117 000 MDL ca fiind 14,8 salarii medii în 2020, suma cu
adevărat relevantă este 130 740 MDL, care constituie 15 salarii medii pentru
2021, an în care a fost depusă declarația).
Comisia de evaluare a considerat că, dacă se include suma de 117 000
MDL ca fiind economii din anul 2020, atunci suma de 117 000 MDL trebuie
considerată drept cheltuieli pentru anul precedent, 2020. Acest fapt va duce la
un sold negativ de 87 027 MDL pentru anul precedent, 2020. Prin urmare,
acest fapt ar submina existența acestor economii în 2021, făcându-le
neplauzibile și creând dubii serioase cu privire la existența acestor economii,
într-adevăr, doar atunci când Comisia a pus în fața candidatului dezechilibrele
din 2021 (în cea de-a cincea rundă de întrebări scrise), acesta a spus că ar fi
avut o sumă egală cu 14,8 salarii medii pe economie la începutul anului 2021,
adică 117 000 MDL care i-ar fi permis să acopere cheltuielile.
Prin urmare, Comisia a refuzat să adauge suma de 117 000 MDL ca
economii la începutul lui 2021.
De asemenea, Comisia de evaluare a menționat că are dubii cu privire
la afirmațiile repetate ale candidatului că ar fi deținut economii în sumă puțin
mai mică decât totalul de 15 salarii medii (în acest caz, suma pretinsă ajunge
la 14,8 salarii medii), ceea ce ar fi declanșat o obligație de declarare, în special
atunci când reflectăm asupra afirmațiilor dezmințite ale candidatului privind
economii similare la începutul anului 2018.
Suplimentar, Comisia de evaluare a respins propunerea ca CCP-ul să
fie redus, din următoarele motive:
a) candidatul nu a oferit explicații sau argumente credibile pentru
reducerea CCP-ului, nici estimări ale sale; și
b) Comisia nu a putut verifica valoarea bunurilor primite cu titlu
gratuit; persoana evaluată are sarcina de a justifica în mod convingător
reducerea cheltuielilor sale de consum.
La fel, Comisia de evaluare a mai constatat că, candidatul a admis
existența unor cheltuieli curente în perioada 2014 – 2023 pentru finalizarea
lucrărilor la casa din Briceni. Mai exact, candidatul a declarat că, între 2014
și 2023, a achitat încă aproximativ 100 000 MDL (aproximativ 5 400 EUR)
pentru a finaliza lucrările de construcție. Acest lucru înseamnă că ar trebui să
se adauge cheltuieli suplimentare la cheltuielile candidatului pentru anii 2018
și 2023 pentru a reflecta lucrările curente la casă admise de candidat (dacă s-
ar fi repartizat cei 100 000 MDL în mod egal pe perioada de zece ani, acest
lucru ar adăuga încă 10 000 MDL cheltuieli pentru fiecare an). Întrucât
candidatul nu a prezentat nici o estimare anuală a cheltuielilor suportate de
familia sa pentru lucrările de construcție și renovare în desfășurare la casa lor
din Briceni, Comisia nu a avut posibilitatea să adauge această categorie de
cheltuieli la calculul cheltuielilor. Astfel de cheltuieli ar fi majorat și mai mult
18
fluxurile de ieșire a mijloacelor financiare (posibil în mod semnificativ) și,
prin urmare, ar fi determinat un dezechilibru și mai sporit dintre venituri și
cheltuieli în 2021.
Comisia a conchis că, candidatul nu a fost niciodată transparent în
răspunsurile sale cu privire la cheltuielile legate de construcția casei din orașul
Briceni. Astfel, nu a fost clar cum au fost acoperite aceste cheltuieli și câți
bani a cheltuit candidatul pentru ridicarea casei și a construcțiilor auxiliare ale
acesteia, ceea ce s-a întâmplat aproape pe parcursul întregii perioade de
evaluare, în conformitate cu afirmațiile candidatului potrivit cărora a trecut cu
traiul în casă abia în 2022. Aceste cheltuieli ar fi sporit și agravat
dezechilibrul.
De asemenea, soldul negativ total de 353 001 MDL pentru anii 2018
și 2021 a rezultat, în mare parte, din achiziția de către candidat a unor bunuri
imobile, automobile și obligații financiare în cursul acestor ani. Prin urmare,
reducerea CCP și luarea în considerare a potențialelor economii în numerar ce
nu depășesc pragul de 15 salarii medii pe economie pentru anii respectivi nu
ar „echilibra dezechilibrul”.
În această ordine de idei, Comisia de evaluare a concluzionat că are
dubii serioase cu referire la averea nejustificată a candidatului în sumă de
353 001 MDL identificată pentru anii 2018 și 2021, dubii care nu au fost
înlăturate de candidat.
LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE
Cu referire la cadrul normativ aplicabil, în debutul analizei sale, Completul
de judecată special observă că, în contestație, reclamantul a invocat că prevederile
Codului administrativ au prioritate față de prevederile Legii nr. 26/2022.
La aspectul dat, Completul de judecată special învederează că, aplicarea
Codului administrativ și limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii
asupra căreia decide Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă
pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 01
decembrie 2022, §24, DCC nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).
Art. 1 din Legea nr. 26/2022 prevede că:
„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al
Magistraturii, al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a candidaților la
funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a
procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile
respective.”
19
Art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că:
„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față
de orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a
acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au
participat la desemnarea membrilor acesteia.
În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii
Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile
conexe activității sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului
propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta.”
Art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 statuează că:
„Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu
procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta
lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau
concursului la care participă candidatul respectiv.”
Art. 1 alin. (1) și (2) din Codul administrativ prevede că:
„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură
reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și
a controlului judecătoresc asupra acesteia.
Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de
activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la
prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară
și nu contravine principiilor prezentului cod.”
Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele
enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 este prin natura sa un domeniu
specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul
administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ
uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte
pot fi reglementate prin norme legislative speciale.
Art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017 reglementează că:
„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor
constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”
Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 100/2017 prevede că:
„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict
de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis,
cu excepția situațiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”
Preambulul Legii nr. 26/2022 are următorul conținut:
„În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale
acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor
20
de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul
justiției,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”
Criteriile de evaluare sunt prevăzute de art. 8 alin. (2)-(5) din Legea
nr. 26/2022 și prevăd următoarele:
„(2) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:
a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a
procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,
acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al
unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;
b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de
corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii
integrității nr. 82/2017;
c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al
conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.
(3) În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în care
activează sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al
candidatului provoacă sau nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea
acestuia cu standardele etice și de conduită stabilite pentru judecători și procurori.
(4) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:
a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;
b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15
ani corespunde veniturilor declarate.
(5) Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare
verifică:
a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea
impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută,
precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de
import și drepturilor de export;
b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor
personale;
c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori
a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de
întreținerea acestor bunuri;
d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2
alin. (2);
e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte
contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana
specificată la art. 2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de
beneficiari efectivi este parte contractantă;
21
f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2
alin. (2) are statut de donatar sau de donator;
g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru
justificarea acesteia.”
Articolul 13 din Legea nr. 26/2022 reglementează modul de adoptare a
deciziei Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:
„(1) În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o
decizie motivată privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării.
Retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de
evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile responsabile de organizarea
alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat,
se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv.
(2) Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și
concluzia comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.
(3) Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care
participă la luarea acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină
de la vot. [...]
(5) Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a
constatat existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu
cerințele prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.
(6) Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru
neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor
competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările
din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau procese. [...]”
Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) al Comisiei de
evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la
Veneția și Direcția Generală au observat că
„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de
judecători și procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe;
asigură încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în
integritatea acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale
democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde foarte
mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea
apartenenței sale.”
Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în
alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate
de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a
judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților
moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc
creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și
membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.
22
Potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția strategică I „Consolidarea integrității
și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind
asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a
Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021:
„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a
procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității
acestora. Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de
asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor
proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare
constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre
principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.
În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul
judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al
patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii
potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de
integritate.
Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018,
accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie
combătută prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile
statului de drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe
investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau
prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a
corupției.
Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să
respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort
pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem.”
În § 34 din Avizul nr. 24 (2021) privind Evoluția Consiliilor Justiției și rolul
acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al
Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:
„procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către
candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în
special imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de
la Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea
membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste
organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen determinat al
mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura
independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita
continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului
membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele
acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite
ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la
funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior
al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un
proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate
23
corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește
contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale acesteia.”
De asemenea, în § 50 din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția
și DGI au indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă
articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a
candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al
Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării
candidaților, nu neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a
judecătorilor și procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru
stabilitatea ordinii juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ
flexibile și bazate pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor,
a relațiilor etc., destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-
un mod legal trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită
inadecvată, care ar trebuie să fie mai bine definită de lege.
Potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de
evaluare a integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează
garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară
solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al
integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei
simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a
evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea
inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această
avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).
În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că
Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu
privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această
normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția
persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai
probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură
reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor
organe administrative sau judiciare, menționate anterior.
La 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor
prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În §§ 120, 123, 133, 134, 135 din
decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a reținut
următoarele:
„prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de
evaluare la evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei
să decidă nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de
etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că
candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în
24
fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate
aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele
particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul
termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.
Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,
transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față
de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în
calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane
(judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate
personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea
Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă
extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților.
Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26,
Curtea a constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil
procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă
cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu
dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de
către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.
Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod
inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de
legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor
evaluării.
De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care
trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la
promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în
discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a
criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții
Supreme de Justiție.”
Articolul 14 din Legea nr. 26/2022 reglementează modul de contestare a
deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestațiilor. Partea relevantă a
art. 14, în vigoare la momentul depunerii contestației, este următoarea:
„(1) Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în
termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără
respectarea procedurii prealabile.
(2) Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare
la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată
special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul
supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin
decret al Președintelui Republicii Moldova. [...]
(6) Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate
cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta
lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau
concursului la care participă candidatul respectiv. [...]
25
(8) La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul
de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre
următoarele decizii:
a) respingerea cererii de contestare;
b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au
promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de
evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil
al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea
evaluării de către candidat.
(9) Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție
este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul
plasării acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică
participanților în termen de 5 zile de la data emiterii. [...]”
Prin Legea pentru modificarea unor acte normative nr. 239 din 106
septembrie 2024, au fost introduse modificări la articolul 14 alineatul (8), după cum
urmează:
„la litera b), cuvintele „și dispunerea reevaluării” se substituie cu cuvintele „și
dispunerea o singură dată a reevaluării”;
alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins: „c) constatarea
promovării sau nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei
Comisiei de evaluare, adoptată în urma reevaluării dispuse anterior.”
În § 81 din Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de
neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională
a stabilit că:
„legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost
asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de
eventualele carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului
procedural afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține
că neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a
litigiului.”
Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit Completului de judecată
special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale
ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt
apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a
deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură
nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, § 83].
Curtea a observat că articolul 12 alin.(4) din Legea nr. 26/2022 stabilește
drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:
„Candidatul are următoarele drepturi:
a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;
26
b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de
evaluare;
c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;
d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră
necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în
imposibilitatea de a le prezenta anterior;
e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”
Completul de judecată special reține că noțiunea „drepturi și obligații cu
caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al
statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție.
Art. 6 §1 se aplică indiferent de calitatea părților, de natura legislației ce
reglementează modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială,
administrativă etc.) și de autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept
comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan
împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].
Aplicabilitatea art. 6 §1 în materie civilă depinde, în primul rând, de
existența unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se
întemeieze pe un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil,
recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de
Convenție. Trebuie să fie vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi
atât existența însăși a dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de
exercitare. În sfârșit, rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru
dreptul „civil” în cauză, o legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind
suficiente pentru ca art. 6 §1 să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe
(MC), §99; Károly Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Naït-Liman împotriva
Elveției (MC), §106].
Prin urmare, Completul de judecată special conchide că prin prisma art. 6 §1
CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12
alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de evaluare
reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează
caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul dacă
reclamantului Victor Comerzan i-au fost respectate drepturile procedurale prevăzute
de lege specială.
Completul special al Curții Supreme de Justiție reține că, deși marja de
apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile
trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în
raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a
fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în
situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar
27
trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de
interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al
Procurorilor, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși
evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.
Completul special al Curții Supreme de Justiție învederează că, în speță, nu
se pune în discuție dreptul reclamantului de a rămâne în profesie, ci se referă la o
evaluare pre-vetting, adică la un exercițiu unic, de preselecție în organul de
autoadministrare, într-un moment istoric, caracterizat printr-o percepție general
acceptată că lucrurile în justiție merg foarte prost având la bază diferite cauze
(corupție, neprofesionalism, obediență cronică față de politic etc.). În astfel de
circumstanțe este imperios necesar ca persoanele care să acceadă în organele de
autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în
privința lor. Or, în caz contrar, deciziile adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin
care se va răsturna o eventuală propunere care va veni deja din partea unei comisii
vetting, nu se vor bucura de credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge
publicul larg că sunt corecte.
Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că:
„În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea
persoanelor apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea
nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a
persoanelor menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire
la Autoritatea Națională de Integritate.”
Art. 35 alin. (2) lit. e) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294/2008 (în
vigoare până la 01 august 2016):
„Procurorul este supus unui regim de interdicții conform căruia nu are dreptul să
desfășoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin
persoane interpuse.”
Art. 14 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3/2016 (în vigoare la 01 august
2016):
„(1) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată,
precum și cu alte activități remunerate sau neremunerate.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), procurorul poate desfășura activități
didactice și științifice. Regulile privind cumulul funcției cu aceste activități se
stabilesc de către Consiliul Superior al Procurorilor.”
Pct. 5 lit. a) și b) Codul de etică al procurorului, aprobat prin Hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-3d-228/11 din 04 octombrie 2011:
„Procurorul este obligat:
a) să îndeplinească atribuțiile de serviciu în conformitate cu legea și actele
internaționale la care Republica Moldova este parte;
28
b) să respecte regulile deontologice ale procurorilor și să se abțină de la fapte care
compromit onoarea și demnitatea profesiei de procuror.”
Pct. 8 lit.a), d) și e) din Codul de etică al procurorului, aprobat prin Hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-3d-228/11 din 04 octombrie 2011:
„În afara exercitării atribuțiilor de serviciu procurorul:
a) va dispune de un comportament care ar păstra și consolida încrederea populației
în imparțialitatea și prestigiul activității de procuror.
d) se va comporta într-un mod în care să promoveze și să mențină încrederea
publicului în profesia de procuror
e) nu trebuie să îndeplinească însărcinări care ar putea fi percepute drept acte ce
compromit integritatea, probitatea și imparțialitatea lui ca procuror.”
Conform pct. 6 din Codul de etică al procurorilor, aprobat la 27 mai 2016,
procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor și au datoria
ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus, respectând cele mai
înalte standarde de etică și conduită potrivit următoarelor principii:
„6.1 Principiul supremației legii
Potrivit acestui principiu, procurorul trebuie:
6.1.1 să respecte legislația națională și actele internaționale la care Republica
Moldova este parte, principiile judecății echitabile cum sunt prevăzute în articolul
6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și
a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, actele normative ale
Procuraturii, și ale organelor de autoadministrare a procurorilor.”
Anexa la Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate
publică nr. 199 din 16 iunie 2010:
„Funcțiile de demnitate publică sunt inter alia: Procuror General, prim-adjunct al
Procurorului General, adjunct al Procurorului General, procurori de toate
nivelurile.”
Art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea privind declararea averii și a intereselor
personale nr. 133/2016:
„Subiecți ai declarării averii și a intereselor personale sunt:
a) persoanele care dețin funcțiile de demnitate publică prevăzute în anexa la Legea
nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate
publică.”
Art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 133/2016:
„Subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1) declară:
d) activele financiare ale subiectului declarării, adică numerarul în monedă
națională sau în valută străină care depășește valoarea a 15 salarii medii pe
economie și care nu face obiectul unor depuneri în instituțiile financiare. Conturile
bancare, unitățile de fond în fondurile de investiții, formele echivalente de
29
economisire și investire, plasamentele, obligațiunile, cecurile, cambiile,
certificatele de împrumut, alte documente care incorporează drepturi patrimoniale
personale ale subiectului declarării, ale membrilor de familie sau ale
concubinului/concubinei lui, investițiile directe în monedă națională sau în valută
străină făcute de el sau de membrii familiei lui, concubinul/concubina lui, precum
și alte active financiare, dacă valoarea însumată a tuturor acestora depășește
valoarea a 15 salarii medii pe economie.”
Art. 5 alin. (4) din Legea nr. 133/2016:
„Responsabilitatea pentru depunerea în termen a declarației, precum și pentru
veridicitatea și deplinătatea informațiilor o poartă persoana care o depune.”
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 133/2016:
„Declarația se depune anual, până în data de 31 martie, indicându-se veniturile
obținute de către subiectul declarării împreună cu membrii de familie,
concubinul/concubina lui în anul fiscal precedent, de asemenea bunurile deținute și
interesele personale prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-m) la data depunerii
declarației.”
Pct. 14 din Instrucțiunea privind modul de completare a declarației de avere
și interese personale, aprobată prin Ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 2
din 13 ianuarie 2017 (în vigoare de la 17 februarie 2017 până la 18 februarie 2022):
„Capitolul V „ACTIVE FINANCIARE ÎN ȚARĂ ȘI/SAU ÎN STRĂINĂTATE”
se completează după cum urmează:
La secțiunea C. „Numerar în monedă națională și/sau în valută străină care
depășește suma a 15 salarii medii pe economie și care nu face obiectul unor
depuneri în instituții financiare și alte documente care încorporează drepturi
patrimoniale” - se declară numerarul în monedă națională sau în valută străină care
depășește valoarea a 15 salarii medii pe economie la data depunerii declarației și
care nu face obiectul unor depuneri în instituțiile financiare sau alte documente care
incorporează drepturi patrimoniale, în baza cărora titularii dețin mijloace financiare
cu o valoare care depășește limita stabilită, specificând și indicând numele și
prenumele subiectului declarării, membrului familiei sau concubin/concubinei
acestuia sau, după caz, ale persoanei cui au fost transmise mijloacele financiare,
anul și luna când au fost dobândite drepturile, suma și valuta (la documente care
incorporează drepturi patrimoniale pot fi atribuite recipisele în baza cărora au fost
acordate mijloace financiare ca împrumut către terțe persoane etc.).”
Capitolul VIII din Regulamentul privind modul de completare a declarației
de avere și interese personale în formă electronică, aprobat prin Ordinul Autorității
Naționale de Integritate nr. 15 din 27 februarie 2018 (în vigoare de la 09 martie 2018
până la 18 februarie 2022):
„VIII. Completarea compartimentului „Active financiare”:
Pct. 38 Informația privind activele financiare în țară și/sau în străinătate se
completează după cum urmează:
30
3) La secțiunea C „Numerar în monedă națională și/sau în valută străină care
depășește suma a 15 salarii medii pe economie și care nu face obiectul unor
depuneri în instituții financiare și alte documente care încorporează drepturi
patrimoniale” se indică numerarul în monedă națională sau în valută străină care
depășește valoarea a 15 salarii medii pe economie la data depunerii declarației și
care nu face obiectul unor depuneri în instituțiile financiare sau alte documente care
încorporează drepturi patrimoniale, în baza cărora titularii dețin mijloace financiare
cu o valoare care depășește limita stabilită și anume:
a) „Numele beneficiarului efectiv” – se indică numele de familie și prenumele
subiectului declarării, al membrului de familie sau al concubinului/concubinei
acestuia;
b) „Suma și valuta” - se indică suma în monedă națională sau în valută străină, la
data depunerii declarației;
c) „Titularul bunului”- se indică numele de familie și prenumele persoanei fizice
sau denumirea persoanei juridice care posedă numerarul/dreptul patrimonial;
d) „Tipul titularului” – se indică una din opțiuni: (1) persoană fizică rezidentă; (2)
persoană fizică nerezidentă; (3) persoană juridică rezidentă; (4) persoană juridică
nerezidentă. Acest câmp se completează doar în cazul în care titularul este altul
decât beneficiarul efectiv;
e) „Informații de identificare a titularului altul decât beneficiarul efectiv” – în cazul
persoanei fizice rezidente în Republica Moldova se indică numărul de identificare
de stat al persoanei fizice (IDNP). În cazul persoanei fizice nerezidente se indică
țara de reședință și numărul de identificare național (dacă numărul de identificare
nu este aplicabil, se indică numărul de identificare fiscal).
În cazul persoanei juridice rezidente se indică numărul de identificare de stat al
persoanei juridice (IDNO). În cazul persoanei juridice nerezidente se indică țara sau
jurisdicția în care este înregistrată persoana juridică și numărul de înregistrare în
registrul de stat din țara/jurisdicția respectivă.”
Art. 2 alin. (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare a
procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202, prevede că:
„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în
considerare seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată
oricărui incident de integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat
o perioadă de timp suficientă fără incidente ulterioare. La determinarea gravității,
Comisia va lua în considerare toate circumstanțele, care să cuprindă, dar fără a se
limita la următoarele:
a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;
b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa
intereselor private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare
obișnuită a regulamentului rutier;
c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de
respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și
regulamentelor.”
31
Conform pct. 1 din Anexa „Averea nejustificată” la Regulamentul de
evaluare al Comisiei de evaluare a procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202, în
hotărârea sa Xhoxhaj vs. Albania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a calculat
averea nejustificată după cum urmează:
„În sensul acestei hotărâri, „active lichide” înseamnă (A) soldul economiilor în
numerar la sfârșitul unui anumit an calendaristic, așa cum este determinat de
organismele de verificare a integrității (vetting), care ar trebui să fie egal cu
(B) soldul bănesc disponibil al reclamantei și al partenerului ei din anul
calendaristic precedent, plus (C) venitul anual al reclamantei și al partenerului ei
generat în cursul anului calendaristic de raportare, conform documentelor
juridice/oficiale, minus (D) orice cheltuieli (inclusiv, dar fără a se limita la,
cheltuieli de trai, cheltuieli de călătorie, rambursări ipotecare). Eventualele
discrepanțe în care (A) este mai mare decât (B + C – D) ar da naștere unor active
lichide nejustificate care nu sunt susținute de fluxul de numerar determinat din
documentele din dosar.”
An calendaristic (sau orice altă perioadă)
Fluxuri în numerar de intrare Fluxuri de numerar de ieșire
„(B) soldul bănesc disponibil al reclamantei „(D) orice cheltuieli (inclusiv, dar fără a se
și al partenerului ei din anul calendaristic limita la, cheltuieli de trai, cheltuieli de
precedent” călătorie, rambursări ipotecare)”
„(C) venitul anual al reclamantei și al
partenerului ei realizat în cursul anului „(A) soldul economiilor de numerar la
calendaristic de raportare, conform sfârșitul unui anumit an calendaristic”
documentelor juridice/oficiale”
Astfel, există avere nejustificată dacă: A > B + C – D. La rearanjarea ecuației prin
adăugarea D pe ambele părți: A + D > B + C (sau: B + C < A + D). Exprimată
verbal pe scurt, această formulă calculează dacă fluxurile de numerar de ieșire
(„mod de viață” (A + D)) sunt mai mari decât venitul legitim (B + C).
Conform pct. 3.5 din Anexa „Averea nejustificată” la Regulamentul de
evaluare al Comisiei de evaluare a procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202:
„Cheltuielile de consum pentru populație (CCP) sunt determinate și publicate anual
de Biroul Național de Statistică (BNS). Aceste cheltuieli includ următoarele
categorii: 1) produse alimentare și băuturi nealcoolice; 2) băuturi alcoolice și
articole de tutungerie; 3) îmbrăcăminte și încălțăminte; 4) întreținerea locuinței,
apă, electricitate și gaze; 5) mobilier; echipamente de uz casnic și întreținerea de
rutină a acestora; 6) sănătate; 7) transport; 8) comunicare; 9) recreere și cultură;
10) educație; 11) restaurante și hoteluri; 12) bunuri și servicii diverse. Suma exactă
pe fiecare candidat este calculată de Secretariatul Comisiei folosind datele BNS,
ținând cont de numărul membrilor familiei, zona de reședință (rurală sau urbană)
CCP parte din „cheltuieli” (sau fluxurile de numerar de ieșire).
32
Notă practică: „Cheltuielile de Consum ale Populației” se referă la faptul că
declarantul trebuie să cheltuiască o anumită sumă pentru cheltuieli esențiale
(nedeclarate), precum chirie/servicii comunale, îmbrăcăminte, transport,
alimentație, medicamente, electrocasnice, gadgeturi etc.”
Conform pct. 3.6 din Anexa „Averea nejustificată” la Regulamentul de
evaluare al Comisiei de evaluare a procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202:
„Dacă ieșirile subtotale sunt mai mari decât veniturile subtotalului, atunci există un
dezechilibru financiar cu privire la declarant.”
Conform pct. 3.8 din Anexa „Averea nejustificată” la Regulamentul de
evaluare al Comisiei de evaluare a procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202:
„În așa mod, într-o structură mai detaliată, formula arată după cum urmează:
Fluxuri de numerar în timpul perioadei [așa cum sunt definite]
Fluxuri de numerar de intrare Fluxuri de numerar de ieșire
Economii bancare și de numerar la
începutul perioadei.
Cheltuieli aferente bunurilor
precum imobile, vehicule, obiecte
prețioase, acțiuni etc., sau obiecte
Venituri cum ar fi salariul,
imateriale precum vacanțe, nunți,
comisioanele, veniturile, cadourile
taxe școlare etc. Toate celelalte
primite în bani, profiturile primite,
fluxuri de numerar de intrare, cum ar
moștenirea banilor etc.
fi împrumuturile primite de la
creditori sau împrumuturile
rambursate de debitori.
Toate celelalte fluxuri de numerar
Alte fluxuri de numerar de ieșire,
de intrare, cum ar fi împrumuturile
cum ar fi împrumuturile acordate
primite de la creditori sau
unui debitor sau împrumuturile
împrumuturile rambursate de
rambursate unui creditor.
debitori.
Cheltuielile de Consum ale
Populației (așa cum sunt definite).
Economii bancare și de numerar la
sfârșitul perioadei.
= Subtotal de intrare = Subtotal de ieșire
Dacă subtotal de ieșire > subtotal de venit, atunci există venit nedeclarat.
33
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a. Argumentele reclamantului
La 31 decembrie 2024, Victor Comerzan a depus cerere de contestare
împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor, solicitând anularea deciziei Comisiei
de evaluare a procurorilor nr. 30 din 06 decembrie 2024 „privind candidatura lui
Victor Comerzan, candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică
din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor” și dispunerea reevaluării sale.
În motivarea acțiunii, Victor Comerzan a invocat, ca unul dintre principalele
motive, caracterul viciat al procedurii de evaluare și încălcarea dreptului la apărare.
Or, în cadrul desfășurării procedurii de evaluare au fost comise repetate abateri de
la cerințele unei bune administrări, în special prin acordarea unor termene
nerezonabile pentru formularea răspunsurilor la întrebările Comisiei. Solicitările de
informații au fost adresate în mod repetat în zile de sărbătoare, în zile de vineri, după
încheierea programului de lucru sau în perioadele de concediu legal, ceea ce a
împiedicat în mod obiectiv colectarea și transmiterea informațiilor într-un termen
adecvat. Aceste circumstanțe au avut drept consecință încălcarea dreptului său la
muncă și la odihnă, dar și a dreptului la o evaluare echitabilă.
Pe fond, reclamantul a considerat concluziile Comisiei de evaluare, potrivit
cărora ar exista „dubii serioase” în privința conformității sale cu criteriile de
integritate etică și financiară, ca fiind arbitrare, fără o fundamentare adecvată și cu
încălcarea principiului proporționalității.
În privința aspectului „cheltuielilor nejustificate” legate de construcția unei
case de locuit în or. Briceni, reclamantul a remarcat că lucrările au fost efectuate
începând cu anul 2005, pe parcursul unei perioade îndelungate, cu implicarea
familiei și rudelor, fără angajarea unor firme specializate și prin achiziționarea în
numerar a materialelor de construcție, de la surse care, în acea perioadă, nu ofereau
bonuri fiscale.
La fel, reclamantul a făcut referire la contextul socio-economic al anilor
2000–2010, în care asemenea practici erau obișnuite în Republica Moldova, iar lipsa
documentelor justificative nu echivalează cu lipsa justificării cheltuielilor. În acest
sens, reclamantul a făcut trimitere la cauza Miron contra Comisiei de evaluare, în
care s-a reținut că imposibilitatea dovedirii unor fapte negative (inexistența
bonurilor) nu poate fi imputată candidatului.
Referitor la contractarea și utilizarea unor linii de credit de tip revolving,
reclamantul susține că acestea au fost folosite fie pentru nevoi personale, fie pentru
a sprijini, în mod dezinteresat, unele persoane apropiate (prieteni, frate), fără a obține
foloase sau venituri.
34
Reclamantul a remarcat că nu a fost implicat în activități comerciale
incompatibile cu funcția publică și că nu a fost niciodată fondator sau beneficiar
efectiv al unei gospodării țărănești sau al altei întreprinderi economice.
Astfel, reclamantul a contestat valabilitatea unor documente bancare
atribuite lui și a susținut că unele semnături nu îi aparțin. Prin urmare, concluzia
Comisiei că ar fi exercitat o activitate economică mascată este considerată ca fiind
neîntemeiată și disproporționată.
În ceea ce privește diferențele de avere presupus nejustificate pentru anii
2017, 2018 și 2021, reclamantul a menționat că a deținut constant economii în
numerar sub pragul de declarare obligatorie (15 salarii medii pe economie), iar
cheltuielile curente ale familiei au fost susținute în mare parte de rude apropiate
(părinți, socri), care locuiesc la țară și contribuie prin produse și resurse naturale.
Reclamantul a contestat calculul Comisiei, care ar fi luat în considerare estimări
arbitrare privind consumul mediu lunar (CPP), neîntemeiate pe probe concrete.
Cu privire la avere nejustificată în anul 2017, în sumă dc 126 349 MDL,
reclamantul a notat că, automobilul de model Toyota Camry a fost procurat în baza
contractului din 3 octombrie 2017, prin care au fost stabilite condiții de achitare a
primei rate de 19 160 USD (care la acea dată constituia 342 496 MDL (17,60 MDL
per 1 USD)) și perfectarea contractului de asigurare CASCO, pentru care s-a achitat
26 141 MDL, în total 368 637 MDL. Astfel, pentru procurarea acestui automobil a
fost contractat un credit de la „Credit Rapid” în sumă de 250 490 MDL, la care s-a
adăugat suma de 120 000 MDL provenită din vânzarea unui automobil Toyota
Camry, a/f 2003, pe care anterior l-a avut în proprietate, obținându-se în tonal
370 490 MDL, sumă necesară pentru achitarea primei rate și a primei de asigurare
CASCO.
Din aceste considerente, suma de 250 490 MDL și suma de 360 010 MDL
nu poate fi raportată la capitolul cheltuieli în anul 2017, așa cum este indicat în
tabelul din decizia contestată, pentru că acestea se repetă, adică cheltuielile expuse
potrivit versiunii Comisiei de evaluare, urmează a însuma 92 124 + 342 496 +
26 141, în total 460 761 MDL.
În privința sumelor achitate cu cardul de credit 23 100 MDL într-un magazin
de accesorii pentru pescari și vânători, 3 042 MDL la Toyota Moldova Center,
29 250 MDL magazin de haine de marcă, 6 335 MDL într-un magazin de haine
sport, care sunt indicate de Comisie, reclamantul a menționat că aceste circumstanțe,
nu au fost puse în discuție nici în cadrul rundelor de întrebări, nici în timpul audierii
sale, iar având în vedere timpul limitat pentru formularea prezentei contestații, nu a
putut să le verifice și ofere o claritate exactă asupra acestora, dar a bănuit că aceste
achiziții au fost achitate cu cardul său la rugămintea unor prieteni, pentru a beneficia
35
de reducerile pe care acest card le oferea, după care îi era restituită în numerar suma
decontată.
În acest sens, reclamantul a explicat că nu este și nu a fost vreodată pasionat
de activități cum ar fi pescuitul și vânătoarea, fapt care poate fi confirmat de orice
persoană care-l cunoaște. Respectiv, în opinia sa, aceste cheltuieli nu pot fi raportate
pentru a deduce ulterior, modul de viață și cheltuielile curente de întreținere a
familiei sale.
Reclamantul a considerat că, dacă pentru această perioadă Comisia de
evaluare ar lua în calcul suma economiilor financiare până la 15 salarii medii, care
nu urmau a fi declarate și excludea cuantumul pentru CPP, care este bazată pe
incertitudine și constituie doar o presupunere, atunci suma de 126 349 MDL dispare
și nu se constată o careva diferență de venituri și cheltuieli pentru acest an, respectiv
nu există o încălcare a unui criteriu de integritate financiară, care ar duce la
nepromovarea evaluării candidatului.
Cu privire la avere nejustificată în anul 2018, în sumă de 133 200 MDL,
reclamantul a menționat, la fel ca și pentru anii precedenți, că la finele fiecărui an,
am avut economii în numerar, inclusiv la finele anului 217, care însă dat fiind faptul
că acestea nu constituiau mai mult de 15 salarii medii pe economie, nu au fost
declarate în declarația anuală respectivă.
Reclamantul a invocat că, la examinarea aspectului rambursării creditului
„Credit Rapid” în sumă de 250 490 MDL, Comisia de evaluare nu a luat în
considerare și nu a dezbătut argumentele sale, precum că în anul 2015 i-a fost
restituit integral un împrumut acordat anterior unui coleg C.E., iar în anul 2016,
aproximativ prin luna martie, această sumă a împrumutat-o deja socrilor săi, cărora
le-a transmis echivalentul în valută a 200 000 MDL, care i-a fost restituită la
începutul lunii ianuarie 2018. Astfel, la suma ce i-a fost restituită de către socri, a
mai adăugat din economiile sale salariale și ale soției și imediat a achitat creditul
primit de la „Credit Rapid”, pentru a nu admite calcularea unor plăți bancare
majorate.
Reclamantul a evocat că, această operațiune nu a fost indicată în declarația
sa de avere, din motiv că s-a efectuat până la intrarea în vigoare a Legii privind
declararea averii și a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016.
Totodată, reclamantul a considerat că, în tabelul Comisiei, în mod eronat a
fost indicată, ca fiind cheltuieli suportate de dânsul suma de 61 727 MDL, care ar
constitui rambursarea creditului acordat în formă de linie de credit revolving de la
banca „M”, or, aceasta este linia de credit pe care a accesat-o la rugămintea unui
prieten G.V., care activa la acel moment în domeniul agriculturii și gestiona o
gospodărie țărănească încă din 2007 și tot el a restituit sumele acordate în baza
acestui credit.
36
În opinia reclamantului, poziția Comisei de evaluare este incertă și
contradictorie, deoarece pe de o parte anterior a considerat că accesarea și acordarea
creditelor în favoarea unor terțe persoane constituie o încălcare de etică și eventual
pentru aceasta urmează să fie sancționat cu nepromovarea evaluării, iar pe de altă
parte aceleași fapte nu s-au luat în considerare de către Comisia la calcularea
raportului dintre venituri și cheltuieli în anul 2018. Totodată, dacă pentru această
perioadă Comisia de evaluare ar fi stabilit obiectiv, reieșind dintr-o analiză bazată
pe probe și ar lua în calcul toate aspectele relevante, atunci această diferență în sumă
de 133 200 MDL nu ar fi apărut și nu s-ar fi constatat diferență dintre venituri și
cheltuieli pentru acest an, iar, în consecință, Comisia nu constata încălcarea unui
criteriu de integritate financiară, fapt ce ar fi dus la nepromovarea evaluării
candidatului.
Cu privire la avere nejustificată în anul 2021, în sumă de 219 801 MDL,
reclamantul a menționat, la fel ca și pentru anii precedenți, că la finele fiecărui an,
am avut economii în numerar, inclusiv la finele anului 2020, care însă dat fiind faptul
că acestea nu constituiau mai mult de 15 salarii medii pe economie, nu au fost
declarate în declarația anuală respectivă.
La acest aspect, reclamantul a reiterat că nu este de acord cu suma calculată
pentru CCP, or, această este doar o presupunere neargumentată și nu poate fi aplicată
direct la caz, deoarece cheltuielile de consum ale familiei sale practic în totalitate
erau asigurate de către părinți și socri, care locuiau la țară și îi aprovizionau cu
produsele alimentare necesare.
Reclamantul a remarcat că, dacă să efectueze un calcul care include suma de
117 000 MDL (ce reprezintă circa 14,8 salarii medii pe economie în anul 2020),
217 560 MDL veniturile sale salariale oficial și 56 309 MDL veniturile salariale ale
soției, atunci se primește în total suma 273 869 MDL. Acest fapt, la rândul său, atestă
că familia sa a dispus de resurse financiare suficiente pentru a acoperi cheltuielile
din anul 2021, inclusiv cele pentru asigurarea vieții în sumă de 68 389 MDL,
procurarea a 2 terenuri în sumă de 163 593 MDL, plata contractului de studii a
feciorului 10 500 MDL și achiziționarea automobilului Skoda Rapid în sumă de
115 000 MDL. Ba mai mult ca atât, după calcularea acestor fluxuri de ieșire din
suma de 273 869 MDL, rămâne un sold pozitiv de cca 33 387 MDL, care poate fi
raportat ca cheltuieli de consum curent (circa 2 800 MDL/lunar).
Din aceste considerente, reclamantul a conchis că nu există o încălcare a unui
criteriu de integritate financiară, care ar duce la nepromovarea evaluării sale.
Succesiv, reclamantul a considerat că, la examinarea speței sale, urmează a
fi luată în considerare, cu titlu de principiu al unificării practicii judiciare,
jurisprudența Curții Supreme de Justiție în cauze de contencios administrativ,
37
soluționate anterior privind procedura de pre-vetting, în special cauzele Osoianu
contra Comisei de evaluare și Miron contra Comisiei de evaluare (nr. 3-9/23).
Astfel, reclamantul a făcut trimitere la tratamentul inegal aplicat de Comisie
în cauze similare, în care, în prezența unor situații comparabile sau chiar mai grave,
s-au adoptat decizii favorabile. Deși, prin prisma principiului egalității în fața legii
și interzicerea discriminării, dar și a jurisprudenței constante a Curții Supreme de
Justiție, autoritățile publice sunt ținute să își exercite dreptul discreționar într-un mod
uniform și previzibil (art. 25 și art. 225 din Codul administrativ).
Finalmente, reclamantul a invocat aplicarea deficitară a standardului „dubii
serioase”, care, în lipsa unei definiții legale și a unor garanții metodologice clare, a
fost utilizat de Comisie într-o manieră formalistă și subiectivă. Potrivit
reclamantului, acest standard ar trebui să se întemeieze pe o probabilitate ridicată a
neconformității cu criteriile legale, iar în caz de echilibru între ipoteze, îndoiala ar
trebui interpretată în favoarea candidatului, în conformitate cu principiile statului de
drept și ale justiției echitabile.
În ședința de judecată, reclamantul și reprezentantul acestuia au susținut
integral pretențiile și argumentele formulate în contestație, solicitând admiterea
acțiunii.
b. Argumentele pârâtei
La 10 ianuarie 2025, Comisia de evaluare a depus prin intermediul poștei
electronice referință pe marginea contestației lui Victor Comerzan, prin care a
solicitat respingerea acțiunii. Comisia a menționat că explicațiile reclamantului nu
au fost suficiente pentru a înlătura dubiile sale.
În motivarea referinței, pârâta a susținut că decizia nr. 30 din 6 decembrie
2024 a fost adoptată cu respectarea întru totul a Legii nr. 26/2022, fără a aduce
atingere drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului. Procesul de evaluare
a parcurs toate etapele legale prevăzute, de la solicitarea declarațiilor și informațiilor
suplimentare, până la audierea publică și comunicarea deciziei, oferindu-i
reclamantului ocazia reală de a-și susține poziția și de a răspunde la toate dubiile
ridicate de Comisie.
Comisia de evaluare a subliniat că, în cadrul rundelor de întrebări și
răspunsuri, reclamantul a avut posibilitatea deplină de a prezenta explicații și
documente justificative în susținerea poziției sale, iar Comisia a analizat cu diligență
toate materialele oferite, în spiritul garantării unui proces echitabil.
Alt argument invocat de Comisia de evaluare este faptul că, legea permite
transferul sarcinii probațiunii către candidat, în măsura în care Comisia identifică
neconcordanțe sau dubii privind integritatea acestuia. Într-un astfel de context,
38
Comisia are obligația de a oferi candidatului oportunitatea de a răspunde și de a
înlătura aceste dubii prin documente și explicații clare.
Această practică este justificată nu doar prin legea națională, ci și prin
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut legitimitatea
unui astfel de mecanism în procedurile de evaluare a integrității (cauzele García Ruiz
c. Spaniei [GC], nr. 30544/96; Gogitidze și alții împotriva Georgiei, nr. 36862/05;
Grayson și Barnham c. Regatului Unit, nr. 19955/05 și 15085/06, 23 septembrie
2008; Xhoxhaj c. Albaniei, nr. 15227/19).
Comisia a remarcat că, procesul de evaluare nu impune obligația de a dovedi
lipsa integrității, ci doar existența unor suspiciuni rezonabile, pe care candidatul nu
reușește să le răstoarne.
Referitor la consecințele deciziei pentru cariera profesională a candidatului,
Comisia de evaluare a susținut că decizia contestată nu afectează statutul profesional
al reclamantului în calitate de procuror și nu produce efecte juridice care să-i
pericliteze cariera în afara funcției la care a candidat. Or, art. 13 alin. (6) din Legea
nr. 26/2022 stabilește în mod clar că o decizie de nepromovare a evaluării are doar
rolul de a împiedica accesul la o funcție electivă sau de conducere, fără alte
consecințe asupra statutului profesional sau a demnității publice.
La aspectul caracterului neprejudiciabil al deciziei, pârâta a invocat că
reclamantul a avut dreptul de a refuza publicarea deciziei, fapt de care a beneficiat,
ceea ce denotă respectarea dreptului său la protejarea vieții private și a reputației
profesionale.
Nu în ultimul rând, pârâta a atras atenția că, potrivit Legii nr. 26/2022, scopul
evaluării nu este de a stabili, dincolo de orice îndoială, lipsa de integritate, ci de a
verifica dacă există sau nu „dubii serioase” privind conformitatea candidatului cu
standardele etice și financiare.
Comisia de evaluare a accentuat că nu a constatat o vină sau o faptă ilicită,
ci a apreciat, potrivit propriei convingeri, că răspunsurile oferite de candidat nu au
fost suficiente pentru a elimina suspiciunile apărute în baza documentelor și
informațiilor acumulate. Această abordare este susținută și de Opinia Comisiei de la
Veneția, potrivit căreia mecanismul de vetting are rol de filtrare, nu de sancționare,
iar deciziile de nepromovare se pot baza și pe simpla existență a unor riscuri
percepute, în absența unei fapte ilicite dovedite.
Comisia a subliniat că dispune de o marjă legală de apreciere care nu poate
fi cenzurată de instanță sub aspectul oportunității. Or, potrivit art. 225 alin. (1) din
Codul administrativ și art. 14 din Legea nr. 26/2022, instanța nu este competentă să
se pronunțe asupra oportunității deciziei administrative, ci doar asupra legalității
39
acesteia. Evaluarea caracterului adecvat al deciziei sau aprecierea gradului de
convingere format de Comisie țin de discreționarul administrativ al autorității.
În acest context, instanța nu ar putea înlocui aprecierea Comisiei cu propria
sa convingere decât dacă s-ar dovedi erori procedurale grave sau abateri vădite de la
cadrul legal, ceea ce, în opinia pârâtei, nu s-a produs în prezenta cauză.
Finalmente, Comisia de evaluare a ridicat problema inaplicabilității Codului
administrativ în ceea ce privește procedura de evaluare, deoarece conform art. 4
alin. (4) din Legea nr. 252/2023 Comisia de evaluare nu este o autoritate publică în
sensul Codului administrativ. Acest fapt fac inaplicabile prevederile Codului
administrativ în materia procedurii administrative, cu excepția strictă a procedurii
contenciosului (Cartea III). Ca urmare, susținerile reclamantului privind
nerespectarea Codului administrativ în procesul evaluării sunt neîntemeiate.
În ședința de judecată, reprezentantul pârâtei nu a recunoscut pretențiile
reclamantului și a susținut integral argumentele formulate în referință, solicitând
respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a acțiunii, Completul de judecată special
al Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extraselor din poșta electronică
Outlook cu adresa „office@vettingmd.org”, decizia Comisiei de evaluare a
procurorilor nr. 30 din 6 decembrie 2024 a fost expediată pentru notificare
reclamantului Victor Comerzan la 27 decembrie 2024 și confirmată ca recepționată
la 27 decembrie 2024 (fila 39-42 din documentul întitulat „001. Cronologia
corespondenței prin email cu candidatul V. Comerzan” din dosarul electronic
prezentat de Comisia de evaluare). Astfel, în speță, reclamantul a respectat
prevederile art. 14 alin.(1) din Legea nr. 26/2022, deoarece cererea de contestare a
fost depusă la 31 decembrie 2024.
Până a trece la examinarea argumentelor concrete, Completul de judecată
special învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța judecătorească de
contencios administrativ ține cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei
jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor judecătorești
nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot. García
Ruiz c. Spaniei, 1999, § 26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul
procedurii necesită un răspuns clar (hot. Ruiz Torija c. Spaniei, 1994, § 30; și, pentru
comparație, Petrović și Alții c. Muntenegru, 2018, § 43), în special argumentele cu
privire la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru
Drepturile Omului (hot. Fabris c. Franței, 2013, § 72 in fine; Paun Jovanović
c. Serbiei, 2023, § 108).
a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022
40
Completul de judecată special învederează că, atât Legea nr. 26/2022, cât și
Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură
finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura
de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de
examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022.
Așa, Legea nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma
art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022
nu poate genera în această cauză discuții.
Evaluarea externă este reglementată de o lege adoptată de Parlament în anul
2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată
pentru a asigura integritatea viitorilor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale
acestora, precum și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la
Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul
Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.
Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 26/2022
este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce
privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie,
procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022
este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022
au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor
nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt
aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea
integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere
al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu
domeniile/subdomeniile dreptului administrativ
b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe
Reclamantul susține că, potrivit Codului administrativ, obligația de
respectare a proporționalității este o sarcină probatorie exclusivă a autorității
publice. La aspectul dat, Completul de judecată special reiterează că, Legea
nr. 26/2022 are prioritate față de Codul administrativ.
Completul de judecată special notează că, în spiritul Legii nr. 26/2022,
sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de evaluare. În
faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de
competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor
legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în
scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta
date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea
datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului
41
(art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz,
fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să
inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește
criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în
interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu
numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.
Comisia de evaluare a notat că, rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către
candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru
Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting
și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la
stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții
(Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la
dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; § 68). Procesul de
redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina
probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru
exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).
Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii
probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la
Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară
nici de către CtEDO (a se vedea hotărărârile Xhoxhaj c. Albaniei, 2021, § 352 și
Sevdari c. Albaniei, 2022, § 130).
c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația
Art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 prevede că Curtea Supremă de Justiție
poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au
fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al
procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea
evaluării de către candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr. 26/2022 după
o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a menționat că
este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori de
procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat ca controlul judiciar
al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele de fapt
care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale Comisiei
care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.
În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a
făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin c. Turciei (2020). În § 131 al hotărârii
respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să
examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de
drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată
în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.
42
Prin urmare, competența Curții Supreme de Justiție la examinarea
contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea
prevăzută de Codul administrativ. Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar
în cazurile menționate de Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de
Codul administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.
Curtea Supremă de Justiție poate ajunge la o concluzie diferită de cea a
Comisiei. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză
că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există.
Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe.
După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de
Justiție nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu
prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) al acestei legi.
Reieșind din aceasta, precum și din dezideratele Curții Constituționale
reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu
va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamantul Victor Comerzan
în cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile
statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii, și
anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către Comisia de
evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și
celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la
promovarea evaluării de către candidatul Victor Comerzan.
d. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză
Completul de judecată special observă că, unul din argumentele pe care se
bazează acțiunea reclamantului este pretinsul caracter prejudiciabil al deciziei pentru
cariera profesională a sa. În acest sens, este remarcabil că, potrivit spiritului Legii
nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau nu
criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci doar
existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la
concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile
legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de
conformitate.
În cazul în care, Comisia de evaluare constată existența unor dubii serioase
privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară,
aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de
explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.
Făcând o retrospectivă a speței, Completul de judecată special reiterează că,
în rezultatul evaluării candidatului Victor Comerzan, Comisia de evaluare a emis
decizia nr. 30 din 6 decembrie 2024, prin care a decis că, în temeiul art. 8 alin. (1),
(2) lit. a), alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c), d), e), f) și art. 13 alin. (5) din Legea
43
nr. 26/2022, candidatul nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică,
întrucât s au constatat dubii serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a
criteriilor de integritate etică și financiară și, prin urmare, nu promovează evaluarea.
Analizând textul deciziei nr. 30 din 6 decembrie 2024, Completul de
judecată special atestă că, în urma evaluării candidatului Victor Comerzan, Comisia
de evaluare a constatat trei neconformități, două dintre care cu mai multe
subcapitole, și anume:
a) cheltuieli inexplicabile pentru construirea unei case de locuit în orașul Briceni;
b)liniile de credit revolving contractate de candidat și utilizate pentru a susține
activitățile agricole ale unor persoane terțe:
(i) primirea liniilor de credit revolving;
(ii) utilizarea liniilor de credit;
c) averea nejustificată identificată pentru perioada 2017 – 2018 și 2021:
(i) avere nejustificată în sumă de 126 349 MDL în 2017, care determină
imposibilitatea candidatul de a avea economii la începutul anului 2018;
(ii) avere nejustificată în sumă de 133 200 MDL în anul 2018;
(iii) avere nejustificată în sumă de 219 801 MDL în anul 2021.
Efectuând control judiciar al constatărilor și concluziilor Comisiei de
evaluare, pe marginea aspectelor financiare și etice descrise supra, raportate la
criteriile de evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de
judecată special reiterează că, în vederea sporirii integrității viitorilor membri ai
Consiliului Superior al Procuraturii, precum și în vederea sporirii încrederii societății
în activitatea organelor specializate ale Consiliului Superior al Procuraturii, dar și,
în general, în sistemul justiției, conform competențelor atribuite în baza Legii
nr. 26/2022, Comisia de evaluare avea obligația să verifice dacă candidatul Victor
Comerzan nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională, dacă nu a
admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din
punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator
imparțial, dacă în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea
actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în
sensul Legii integrității nr. 82/2017, precum și dacă nu a încălcat regimul juridic al
declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor, dar și dacă averea
candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație, conform art.8 din Legea
nr. 26/2022.
În înțelesul Legii nr. 26/2022, candidatul satisface criteriul de integritate
etică și financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la
art. 8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din
Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.
44
Ține de menționat și faptul că, prin prisma normelor de etică și conduită a
procurorilor, aceștia se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor
și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus,
respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite,
printre care și principiul integrității.
În sensul principiului integrității, procurorul trebuie să respecte cele mai
înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea
societății în procuratură; să se abțină de la luarea deciziilor atunci când interesele
sale, ale persoanelor înrudite prin sânge, adopție, afinitate sau ale altor persoane
apropiate familiei sale ar putea influența corectitudinea deciziilor; să se comporte
onest și decent, prin exemplul personal, să creeze o reputație impecabilă a
procurorului; să nu ofere temei de a se considera drept o persoană pretabilă comiterii
unor acte de corupție sau abuzuri.
Cât privește constatările de la Capitolul V (Analiza) Problema a) din decizia
nr. 30 din 06 septembrie 2024 (cheltuieli inexplicabile pentru construirea unei case
de locuit în orașul Briceni), Completul de judecată special vădește că, potrivit
Comisiei de evaluare, la 20 iulie 2004, candidatul a cumpărat două terenuri
învecinate în orașul Briceni la un preț total de 2 000 MDL. La 25 iunie 2005,
candidatul a obținut autorizația de a construi o casă, inclusiv o mansardă, un beci,
spații auxiliare și un spațiu de depozitare. Casa a fost dată în exploatare la 31 iulie
2014.
Conform Registrului bunurilor imobile, construcția și terenul au fost
evaluate în 2014 în scopuri fiscale după cum urmează: o casă de locuit cu suprafața
de 85,6 m.p. – la 63 474 MDL și două construcții auxiliare: una cu suprafața de 119,5
m.p. la 61 638 MDL, iar cealaltă cu suprafața de 29,3 m.p. – la 15 908 MDL. În
total, valoarea cadastrală a bunurilor imobile este de 141 020 MDL.
Comisia de evaluare a observat că, în declarațiile sale anuale de avere și
interese personale pentru perioada 2014 – 2022, candidatul a indicat valoarea casei
de locuit cu suprafața de 85,6 m.p. ca fiind de 71 514 MDL, a construcției accesorii
(garajul cu o bucătărie și o cameră de locuit) cu suprafața de 119,5 m.p. – 48 369
MDL și a construcției auxiliare (o cameră de baie cu spălătorie) cu suprafața de 29,3
m.p. – 8 994 MDL. Valoarea totală declarată a fost de 128.877 MDL. În declarația
anuală pentru anul 2023, candidatul a indicat valoarea cadastrală a bunurilor imobile.
Comisia de evaluare a remarcat că, în comunicarea scrisă, candidatul a
confirmat că lucrările de construire a casei de locuit și a încăperilor auxiliare au
început în anul 2005 și în 2014 erau finalizate în proporție de 80%. Candidatul a
susținut că, pentru construirea casei sale până la darea în exploatare a acesteia în
anul 2014 a cheltuit în total 160 000 MDL (aproximativ 8 000 EUR). De asemenea,
candidatul a comunicat Comisiei că, între 2014 și 2023, a achitat încă aproximativ
45
100 000 MDL (aproximativ 5 400 EUR) pentru a finaliza lucrările de construcție.
Astfel, Comisia de evaluare a notat că, potrivit informațiilor furnizate de candidat,
costul total pentru construcția, reparația și amenajarea casei a fost estimat la doar
260 000 MDL (13 400 EUR).
Fiindu-i solicitat să prezinte documente în care să descrie construirea casei
și să precizeze ce costuri a suportat pentru aceasta, candidatul a menționat că nu
dispune de niciun document în acest sens. Candidatul a explicat că toate lucrările de
construcție a casei și a încăperilor auxiliare au fost realizate cu sprijinul rudelor, sub
îndrumarea tatălui său, care anterior fusese constructor. Candidatul a menționat că
sursele financiare pentru construirea casei au constat în salariul său și al soției sale,
donații din partea părinților și un împrumut contractat în anul 2007.
În opinia Comisiei de evaluare, valoarea de 160 000 MDL pe care candidatul
susține că ar fi investit-o în construirea casei, până la darea în exploatare a acesteia,
nu este credibilă, ba chiar în contradicție vădită cu valorile reale ale construcțiilor
finalizate similare la acel moment.
Comisia a analizat informațiile disponibile în sursele deschise și a constatat
că, în anul 2014, imobile similare se vindeau la prețuri considerabil mai mari decât
suma pe care candidatul susține că a cheltuit-o pentru construirea imobilului. De
exemplu, în decembrie 2014, o casă din orașul Briceni (est. 170 m.p.), împreună cu
un teren de 0,15 ha, s-a vândut cu estimativ de 50 000 EUR; în anul 2013, o casă și
un teren de 0,29 ha în satul de lângă orașul Briceni se vindea cu 20 000 EUR; în anul
2012, o casă în centrul orașului Briceni, împreună cu un teren de 0,11 ha, se vindea
cu 50 000 EUR. Astfel, în aceste trei anunțuri din perioada 2012 – 2014 erau indicate
valori de până la un milion MDL (aproximativ 50 000 EUR) pentru case finalizate.
Aceste valori ale bunurilor imobile sunt, de asemenea, extrem de diferite de valorile
cadastrale, ceea ce înseamnă că valorile cadastrale nu sunt cele pe care Comisia se
poate baza pentru a stabili valoarea reală a bunurilor imobile.
Comisia de evaluare a constatat că nu există documente care să ateste
cheltuielile suportate de candidat pentru construirea casei de locuit și a încăperilor
auxiliare în orașul Briceni. Mai mult, candidatul nu a oferit nicio informație cu
privire la suma cheltuită pentru materialele de construcție și pentru lucrările de
construcție.
Comisia de evaluare a apreciat declarația candidatului, precum că nu a
păstrat niciun document legat de construcții, ca fiind de natură să trezească dubii cu
privire la costurile reale. Or, cheltuielile declarate de candidat pentru construirea
bunurilor imobile, nu sunt credibile și neconcordante cu prețurile de piață ale unor
imobile similare. Iar, din fotografiile actuale ale casei și încăperilor auxiliare,
prezentate de către reclamant, chiar și celui mai obișnuit observator, ținând cont de
46
faptul că 20% din finisaje au fost realizate începând cu anul 2014, îi pot trezi dubii
că acestea ar fi putut fi construite cu 160 000 MDL.
Comisia de evaluare a atras atenția că, potrivit candidatului, la construcția
casei și a anexelor, acesta a folosit un împrumut de 180 000 MDL, contractat în anul
2007 și economiile pe care familia sa le avea din anii 2000. Însă, fără a preciza
sumele, candidatul a oferit o estimare că ar fi cheltuit, în total, 160 000 MDL până
la darea în exploatare a casei în anul 2014. Iar, atunci când a fost întrebat despre
cheltuielile suportate pentru construirea casei, candidatul a susținut că ar fi fost ajutat
de rude și prieteni fără să îi remunereze pentru serviciile lor și că nu are documente
care să ateste ajutorul de care ar fi beneficiat.
În acest sens, Comisia de evaluare a constatat că, venitul total al candidatului
pentru perioada 2008 – 2014, inclusiv economiile care au intrat în această perioadă
din anul 2007, s-a ridicat la 1 601 799 MDL, iar cheltuielile au fost estimate la
1 722 016 MDL, inclusiv cei 160 000 MDL declarați pentru construirea casei de
locuit și a încăperilor auxiliare.
Astfel, Comisia de evaluare a remarcat că, dacă nu ar lua în considerare alte
cheltuieli pentru construirea casei, discrepanța totală dintre veniturile și cheltuielile
candidatului pentru perioada 2008 – 2014 ar fi de 120 217 MDL.
Comisia a evaluat metoda de dobândire a bunurilor, sursele de venit și
existența împrumuturilor, creditelor, asigurărilor și a altor contracte care ar fi putut
genera beneficii financiare și a ajuns la concluzia că, dacă ar lua în considerare că
pentru construcția au fost cheltuiți mai mult decât cei 160 000 MDL declarați, atunci
discrepanța dintre venituri și cheltuieli pentru anii 2008 – 2014 ar fi, de fapt,
semnificativ mai mare decât 120 217 MDL în minus.
În opinia Comisiei de evaluare, cheltuielile candidatului pentru construcția
casei și anexelor au fost considerabil mai mari decât cele 160 000 MDL pe care
acesta susține că le-a suportat și mult mai mari decât venitul declarat de candidat.
Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că are dubii serioase că averea
candidatului corespunde veniturilor sale declarate în această perioadă.
Dubiile Comisiei de evaluare au fost fortificate de lipsa de cooperare a
candidatului în identificarea fluxurilor financiare reale legate de construirea casei
sale, or, acesta a oferit doar o estimare totală care acoperă o perioadă de aproape
zece ani, fără a preciza cum a fost cheltuită suma totală. Acest lucru a împiedicat
Comisia să calculeze volumul de numerar la finalul fiecărui an, așa cum este
prevăzut în Regulamentul său de evaluare. Totodată, candidatul nu a comunicat
informații cu privire la cheltuielile reale suportate, iar acest lucru este crucial,
deoarece Comisia nu se poate baza numai pe valoarea cadastrală estimată doar în
scopuri fiscale ca valoare reală a casei.
47
Astfel, Comisia de evaluare a conchis că are dubii serioase cu privire la
conformitatea candidatului cu criteriile de integritate etică cu referire la cheltuielile
pentru construirea casei de locuit, a construcțiilor auxiliare ale acesteia și mijloacele
financiare utilizate în acest scop, dubii care nu au fost atenuate de candidat.
Verificând concluziile Comisiei de evaluare privind corespunderea
candidatului Victor Comerzan criteriilor de integritate, exprimate în decizia nr. 30
din 06 decembrie 2024, precum și argumentele invocate de reclamant în cererea de
contestare, Completul de judecată special consideră că Victor Comerzan nu a reușit
să înlăture dubiile Comisiei privind integritatea sa etică, în legătură cu cheltuielile
aferente construirii unei case de locuit în orașul Briceni.
În acest context, instanța reiterează că, potrivit Codului de etică și de
conduită profesională a procurorului, principiul integrității reprezintă o valoare
fundamentală a profesiei, iar respectarea acestuia constituie nu doar o exigență
morală, ci o obligație legală și profesională. Procurorul este obligat să adopte o
conduită onestă și demnă, să manifeste un comportament care să consolideze
încrederea publicului în imparțialitatea și probitatea instituției Ministerului Public și
să evite orice acțiuni care ar putea crea aparența unei conduite lipsite de onestitate,
probitate sau legalitate. Această obligație este cu atât mai stringentă pentru candidații
la funcții de conducere sau de reprezentare în organele de autoadministrare ale
procurorilor, întrucât aceștia exercită o funcție simbolică, devenind reprezentanți ai
integrității instituționale în fața societății.
În virtutea art. 8 din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare este
împuternicită să verifice dacă persoanele evaluate respectă criteriile de integritate
etică și financiară, inclusiv prin coroborarea averii dobândite cu veniturile declarate
și prin respectarea regimului fiscal.
Analizând materialele administrate în cadrul evaluării, Completul de
judecată special al Curții Supreme de Justiție constată că, în perioada 2005–2014,
reclamantul a edificat o casă de locuit cu o suprafață de 85,6 m.p. și două construcții
accesorii (de 119,5 m.p. și 29,3 m.p.). În 2014, aceste construcții au fost evaluate, în
scopuri fiscale, la o valoare cumulată de 141 020 MDL. În declarațiile anuale de
avere și interese personale, depuse în perioada 2014–2022, reclamantul a indicat o
valoare totală chiar mai mică, de 128 877 MDL, iar abia în declarația pentru anul
2023 a revenit la valoarea cadastrală anterioară.
Completul de judecată special vădește că, în cadrul evaluării, în privința
acestui aspect, candidatul a susținut că până în anul 2014 a investit doar 160 000
MDL pentru edificarea construcției principale și a anexelor, iar în perioada 2014 –
2023 ar mai fi cheltuit circa 100 000 MDL pentru lucrări de finisare, rezultând un
cost total estimat de 260 000 MDL (aproximativ 13 400 EUR). Cu toate acestea, nu
48
a prezentat niciun document justificativ privind costurile efective ale lucrărilor și
materialelor utilizate.
În opinia instanței de judecată, Comisia a apreciat în mod corect că sumele
invocate de reclamant sunt vădit neverosimile, având în vedere dimensiunea,
complexitatea și amploarea construcțiilor, chiar și luând în calcul eventualele
contribuții voluntare ale rudelor sau contextul economic local.
Or, construcția analizată are o suprafață totală de aproximativ 235 m.p.,
incluzând o casă de locuit, o mansardă, un beci, spații de depozitare și două
construcții auxiliare. Cheltuielile declarate de doar 260 000 MDL sunt, în mod
evident, disproporționate față de realitățile pieței imobiliare din perioada 2005–
2014, chiar și în condițiile specifice orașului Briceni.
Completul observă că, nici în cadrul evaluării, nici pe parcursul procedurii
judiciare, candidatul nu a depus acte care să reflecte costurile reale ale lucrărilor de
construcție sau ale materialelor utilizate. Pe acest fundal, Comisia a procedat
justificat la o analiză comparativă cu alte imobile similare din Briceni, constatând că
în perioada 2012 – 2014 acestea erau tranzacționate la valori între 400 000 și
1 000 000 MDL. Această metodă, consacrată în jurisprudența națională și
internațională privind evaluarea integrității, este pertinentă în lipsa unor documente
concludente prezentate de candidat.
De asemenea, din analiza veniturilor obținute de reclamant și soția sa în
perioada 2008 – 2014 (în sumă de 1 601 799 MDL) comparativ cu cheltuielile
declarate (1 722 016 MDL), rezultă un deficit de 120 217 MDL, ceea ce indică o
imposibilitate obiectivă de acoperire a cheltuielilor cu resursele declarate. Dacă s-ar
lua în considerare valoarea reală a construcției, discrepanța ar fi semnificativ mai
mare, ceea ce întărește suspiciunea rezonabilă a Comisiei privind lipsa coerenței
dintre venituri și averea dobândită de familia reclamantului.
Completul de judecată special apreciază metoda de apărare a reclamantului
ca fiind de natură generală și nesusținută prin probe, deoarece se limitează la
simplele argumente că lucrările au fost efectuate cu ajutorul rudelor și sub
supravegherea tatălui său, fără a oferi detalii privind contribuția concretă, etapele
construcției, economiile acumulate sau documente justificative. Această lipsă de
transparență și diligență contravine obligațiilor care revin unui funcționar de
demnitate publică, în special care aspiră la o funcție dintr-un organ subordonat
Consiliului Superior al Procurorilor.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Cuentas
c. Spaniei (2020), s-a statuat că absența unei colaborări efective din partea persoanei
evaluate în cadrul unor proceduri de verificare a integrității poate constitui un
element negativ relevant în aprecierea compatibilității acesteia cu funcția publică
49
vizată. Integritatea financiară nu poate fi prezumată, ci trebuie dovedită pozitiv de
cel evaluat.
Integritatea financiară nu poate fi prezumată, ci trebuie dovedită pozitiv de
către cel evaluat. În lipsa unor documente justificative clare, orice investiție
substanțială intră sub incidența dubiului serios, ceea ce impune respingerea
prezumției de conformitate.
Omisiunea reclamantului de a proba cheltuielile reale este cu atât mai gravă
cu cât construcția a fost una de anvergură și s-a desfășurat pe o perioadă de aproape
10 ani. În lipsa unei justificări documentare riguroase, declarațiile generale ale
acestuia nu pot înlătura suspiciunea că bunul a fost finanțat din resurse nedeclarate
sau nejustificate.
Pe parcursul procedurii de evaluare, Comisia i-a oferit candidatului
posibilitatea de a furniza explicații și documente suplimentare. Acesta a reiterat că
lucrările au fost realizate cu sprijinul rudelor și sub îndrumarea tatălui său, fost
constructor, însă nu a prezentat nicio probă concludentă care să susțină aceste
afirmații – cum ar fi declarații pe proprie răspundere, devize de lucrări, acte de
donație sau alte înscrisuri care ar permite cuantificarea contribuțiilor. Aceste
explicații vagi și nesusținute denotă o atitudine superficială față de obligația de
cooperare și contravin principiilor de transparență, onestitate și responsabilitate,
consfințite în Codul de etică al procurorilor și Legea nr. 26/2022.
Completul de judecată special învederează că, normele de etică și conduită a
procurorului impun obligația de a respecta și promova principiile de legalitate,
imparțialitate, independență, obiectivitate, integritate, responsabilitate și
transparență, atât în exercitarea funcției, cât și în viața privată. Procurorul trebuie să
manifeste o conduită ireproșabilă în plan profesional, moral și social, contribuind
prin comportamentul său la consolidarea prestigiului și încrederii societății în
justiție.
Lipsa documentelor justificative privind o investiție imobiliară
semnificativă, coroborată cu declarații generale și neprobate, nu doar că ridică
suspiciuni de lipsă de transparență, dar este de natură să submineze încrederea
publicului în onestitatea și integritatea magistratului.
Totodată, procurorul este chemat să-și exercite funcțiile în mod responsabil
și să coopereze cu toate instituțiile implicate în promovarea integrității și eticii
publice. Iar refuzul de a colabora în mod efectiv și credibil cu Comisia de evaluare,
prin nedepunerea probelor necesare clarificării situației patrimoniale, este contrar
acestei obligații fundamentale de loialitate față de principiile statului de drept.
Argumentele enunțate mai sus sunt în deplin acord și cu standardele
internaționale de integritate aplicabile magistraților și funcționarilor publici, între
50
care un reper fundamental îl constituie Principiile Bangalore privind conduita
judiciară, adoptate de ONU și recunoscute pe scară largă drept cod deontologic
internațional pentru sistemul de justiție. Unul din aceste principii este cel al
integrității, care impune actorilor din justiție obligația de a avea un comportament
ireproșabil, astfel încât conduita sa să consolideze încrederea publicului în
independența, imparțialitatea și integritatea sistemului judiciar. De asemenea,
„integritatea personală a judecătorului trebuie să fie vizibilă nu doar prin absența
încălcării legii, ci și prin evitarea oricărei aparențe de conduită improprie sau lipsită
de transparență”.
Ghidul Organizației Națiunilor Unite privind prevenirea corupției în rândul
funcționarilor publici prevede că persoanele aflate în funcții publice trebuie să își
declare complet și corect bunurile, veniturile și interesele financiare, iar autoritățile
competente trebuie să poată verifica disproporția dintre averea deținută și veniturile
legale obținute. Lipsa cooperării în asemenea evaluări este considerată un indicator
negativ relevant, chiar și în lipsa unei constatări penale de vinovăție.
Aceste standarde confirmă că integritatea nu este doar absența faptelor ilicite
dovedite, ci și existența unei conduite pozitive, proactive, orientate spre onestitate,
responsabilitate și transparență deplină. În acest sens, standardele internaționale
reafirmă că evaluarea candidaților la funcții publice, în special în justiție, trebuie să
includă și criterii privind percepția publică, coerența între declarații și realitate,
precum și disponibilitatea de a coopera deplin cu organismele de control.
Conduita reclamantului, care nu a oferit explicații credibile și nu a prezentat
documente justificative privind proveniența fondurilor utilizate pentru edificarea
bunurilor imobile, relevă o atitudine incompatibilă cu standardele de integritate, în
sensul art. 7 și art. 8 din Legea nr. 26/2022. Această conduită trezește dubii în
privința respectării exigențelor prevăzute în Codul de etică și de conduită
profesională al procurorului, care impune procurorilor obligația de a manifesta
onestitate, responsabilitate și transparență, nu doar în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, ci și în viața personală, în special atunci când aspectele patrimoniale pot
ridica suspiciuni de lipsă de probitate sau discrepanță între avere și venituri legale.
Instanța de judecată reiterează că promovarea evaluării în cadrul
mecanismului instituit prin Legea nr. 26/2022 presupune nu doar lipsa
antecedentelor disciplinare sau penale, ci existența unei conduite ireproșabile,
conforme cu valorile fundamentale ale justiției: legalitate, integritate,
responsabilitate și transparență. Candidatul care aspiră la o funcție în cadrul
organelor de autoadministrare ale procurorilor și a organelor subordonate acestuia
trebuie să dovedească, printr-un comportament activ, cooperant și credibil, că se
ridică la standardul de demnitate și etică profesională impuse de statutul său.
51
Mai mult ca atât, potrivit Ghidului ONU privind integritatea funcționarilor
publici, orice discrepanță nejustificată între averea dobândită și veniturile declarate,
coroborată cu refuzul de a coopera, este un indiciu de neconformitate cu standardele
etice.
Așadar, comportamentul reclamantului, marcat de lipsa de cooperare,
neclaritatea explicațiilor și omisiunea de a justifica documentar cheltuielile pentru
construcția casei și a încăperilor auxiliare, ridică dubii nu doar în privința respectării
exigențelor etice, ci și a standardului de probitate publică așteptat de la o persoană
ce aspiră la o funcție într-un organ din subordinea Consiliului Superior al
Procurorilor.
Astfel, în condițiile speței, candidatul Victor Comerzan nu a înlăturat dubiile
Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a celor mai înalte
standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror, iar prin comportamentul său
în cadrul procedurii de evaluare a admis ca aceste dubii să se fortifice și transforme
în dubii serioase. Or, argumentele prezentate de acesta nu explică convingător
discrepanțele dintre datele declarate și cele constatate, iar comportamentul său atestă
un grad insuficient de transparență și responsabilitate, incompatibil cu exigențele
funcțiilor pentru care se aplică procedura de pre-vetting.
Totodată, Completul de judecată special vădește că, din argumentele
reclamantului prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor
circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de
evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, în partea
problemei cheltuielilor inexplicabile pentru construirea unei case de locuit în orașul
Briceni.
Cât privește constatările de la Capitolul V (Analiza) Problema b) subpct. (i)
din decizia nr. 30 din 06 septembrie 2024 (liniile de credit revolving contractate de
candidat și utilizate pentru a susține activitățile agricole ale unor persoane terțe;
primirea liniilor de credit revolving), Completul de judecată special vădește că,
potrivit Comisiei de evaluare, candidatul a contractat următoarele linii de credit
revolving de la bănci comerciale:
- în anul 2012, de la banca „V” – cu o limită de credit de 220 000 MDL;
- în anul 2014, de la banca „V” – cu o limită de credit de 150 000 MDL;
- în anul 2016, de la banca „M” – cu o limită de credit de 100 000 MDL;
- în anul 2019, de la banca „M” – cu o limită de credit de 100 000 MDL.
Comisia de evaluare a reținut că, potrivit procesului-verbal al ședinței
Comisiei de credit al băncii „V” din 31 iulie 2012 privind solicitarea unei linii de
credit, Comisia de credit a băncii a fost de acord să acorde candidatului un împrumut
de 220 000 MDL pe o perioadă de 24 de luni (utilizând un card Visa Platinum),
întrucât acesta întrunea condițiile și criteriile de aprobare ale băncii pentru acordarea
52
creditului. Procesului-verbal al ședinței Comisiei de credit, candidatul activa în
calitate de procuror în raionul Briceni, iar potrivit certificatului de salariu din 13 iulie
2012, venitul mediu lunar net al candidatului pentru ultimele șase luni fusese de
5 296,64 MDL. Suplimentar, acesta a prezentat băncii informații care sugerau că era
fondatorul întreprinderii mamei sale, o gospodărie țărănească, care avea activitate
antreprenorială în agricultură, iar conform raportului financiar al gospodăriei
țărănești pentru anul 2011 și pentru primul trimestru al anului 2012, venitul mediu
lunar net al candidatului din activități antreprenoriale constituia 34 495,83 MDL.
Astfel, Comisia de credit a constatat că, venitul mediu lunar al candidatului era de
39 792,47 MDL.
Conform informațiilor primite de la banca „V”, în cazul acordării liniei de
credit prin produsul Visa Platinum în valoare de 220 000 MDL, cu o rată anuală a
dobânzii de 15%, obligația maximă de plată lunară ar fi fost de 15 250 MDL, ceea
ce reprezintă 38,32% din veniturile candidatului. Prin urmare, pe hârtie, venitul lunar
net al candidatului nu depășea 50% din venitul lunar net al debitorului în condițiile
necesare pentru acordarea creditului în baza produsului „Visa Platinum”.
La fel, Comisia de evaluare a stabilit că, ulterior, în anul 2014, banca „V” a
acordat candidatului o a doua linie de credit. În baza procesului-verbal al ședinței
Comisiei de credit al băncii din 16 octombrie 2014, Comitetul de credit a acordat
candidatului un alt împrumut pe o linie de credit revolving în valoare de 150 000
MDL pentru o perioadă de 24 de luni. Conform criteriilor de eligibilitate stabilite de
bancă pentru cardurile Visa Platinum (criterii noi aprobate la 25 iulie 2014),
solicitantul trebuia să satisfacă cel puțin una dintre următoarele condiții obligatorii:
(1) să aibă un venit net lunar de cel puțin 20 000 MDL; (2) să înregistreze rulaje
medii pe orice cont bancar deținut în ultimele 6 luni de cel puțin 30 000 MDL sau
(3) să aibă cel puțin 100 000 MDL pe un contract de depozit. În documentele
prezentate de bancă Comisiei se precizează că candidatul a declarat un venit lunar
mediu de 31 616 MDL (combinând salariul de procuror și venitul de la gospodăria
țărănească a mamei sale), astfel întrunind prima cerință.
Comisia de evaluare a remarcat că, fiind întrebat despre rolul său în
gestionarea gospodăriei țărănești și despre orice venit pe care l-a primit de la aceasta,
candidatului a explicat că gospodăria țărănească era administrată de mama și fratele
său, el nu a fost implicat și nici nu a primit vreun venit din activitatea respectivă. În
privința procesului-verbal și decizia Comisiei de credit a băncii, candidatul a declarat
că nu furnizase aceste informații băncii și că informațiile nu erau corecte.
Deopotrivă, Comisia de evaluare a constatat că, potrivit informațiilor
prezentate de administrația publică locală la care a fost înregistrată gospodăria
țărănească a confirmat că fondatoarea gospodăriei nu este candidatul, ci mama
acestuia. Iar, Serviciul Fiscal de Stat a confirmat că gospodăria țărănească nu a depus
53
nicio declarație fiscală sau raport între anii 2008 și 2022, ceea ce-ar fi însemnat că
era inactivă și nu avea niciun venit.
În opinia Comisiei de evaluare, în conformitate cu criteriile băncii „V”
pentru obținerea unui card Visa Platinum în 2012 și 2014, salariul candidatului de la
procuratură era insuficient. Deși informațiile privind venitul candidatului de la
gospodăria țărănească ar putea să nu fie corecte, Comisia nu a acceptat faptul că
informațiile date nu au fost prezentate băncii de către candidat. Or, informațiile
privind venitul au fost necesare pentru obținerea liniilor de credit, iar candidatul nu
a comunicat nimic cu privire la cine altcineva le-ar fi furnizat.
În această ordine de idei, Comisia de evaluare a concluzionat că are dubii
serioase în legătură cu faptul că beneficiind de linii de credit de la banca „V” pe baza
unor informații false și în contradicție cu politica de creditare a băncii „V”. Astfel,
Comisia a considerat că, candidatul a încălcat grav normele de etică profesională,
deoarece acesta nu era eligibil pentru respectivele linii de credit și a putut deveni
eligibil doar pe baza unor informații false privind veniturile sale. Chiar dacă
candidatul nu a prezentat aceste informații băncii, acesta ar fi trebuit, în mod
rezonabil, să cunoască cerințele băncii, însă a acceptat, totuși, liniile de credit, în
ciuda neeligibilității sale.
Subsecvent, Comisia de evaluare a remarcat că nu a identificat nicio
încălcare în obținerea unei linii de credit de la banca „M”.
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Victor Comerzan criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor
reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 30 din 06 decembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,
Completul de judecată special consideră că, candidatul Victor Comerzan nu a
desființat nici în cadrul procedurii de evaluare, nici în fața instanței de judecată,
dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa, în partea ce ține de liniile
de credit revolving contractate de candidat și utilizate pentru a susține activitățile
agricole ale unor persoane terțe și primirea liniilor de credit revolving.
În acest sens este relevant că, în ceea ce privește produsele de credit obținute
de la banca „V”, Comisia a obținut copia proceselor-verbale ale ședințelor
Comisiilor de credit ale băncii, în care se menționează că acordarea liniei de credit
a fost posibilă în temeiul unor declarații potrivit cărora solicitantul, reclamantul în
speță, ar fi avut, pe lângă venitul salarial din activitatea de procuror (venit mediu
lunar net al reclamantului pentru ultimele șase luni fusese de 5 296,64 MDL), un
venit lunar de aproximativ 34 495 MDL provenit din activități agricole, în cadrul
unei gospodării țărănești.
În acest context, instanța reține că, în cursul evaluării, reclamantul a negat
orice implicare în activitatea economică a gospodăriei țărănești a mamei sale, nu a
54
fost fondatorul sau beneficiarul acesteia și nu a primit venituri din activitatea
gospodăriei țărănești sau a unor alte întreprinderi. În opinia reclamantului, rapoartele
financiare ale acestei întreprinderi au fost colectate de colaboratorii băncii din alte
surse, fără știrea sa, pentru completarea dosarului referitor la acordarea acestor
carduri bancare. La fel, reclamantul a remarcat că unele semnături de pe anumite
acte nu le recunoaște ca fiind executate de dânsul.
Completul de judecată special observă că, potrivit informațiilor furnizate de
autoritatea publică locală și Serviciul Fiscal de Stat, gospodăria țărănească a mamei
reclamantului nu a avut activitate fiscală între anii 2008–2022, fiind inactivă și, în
mod evident, lipsită de venituri. Cu toate acestea, documentele furnizate de banca
„V” conțin în mod explicit date conform cărora Victor Comerzan a dispus de venituri
consistente din activități agricole, care au fost decisive pentru bancă în procesul
decizional de acordare a creditului. În lipsa altor explicații plauzibile sau a
identificării unei alte persoane care să fi furnizat aceste informații băncii, Comisia
de evaluare în mod justificat a considerat că este rezonabil a se prezuma că aceste
date au fost furnizate chiar de către Victor Comerzan sau cel puțin că acesta a
acceptat includerea lor în dosarul de creditare, cu deplină conștiență a caracterului
lor inexact.
În opinia instanței de judecată, această conduită a reclamantului este de
natură să trezească dubii în privința integrității sale și a conduitei în exercitarea
funcției și în viața privată. Or, chiar și acceptarea unui beneficiu material, care în
condițiile speței este o linie de credit obținută prin inducere în eroare sau prin tăcere,
echivalează cu un comportament neconform cu cerințele de etică și integritate. Prin
acceptarea unui produs bancar condiționat de prezentarea unor date care nu
corespund realității, fie că le-a furnizat direct, fie că le-a validat prin tăcere,
reclamantul a nesocotit aceste standarde. Situația este agravată de faptul că
respectivele venituri au fost utilizate pentru a crea aparența de eligibilitate financiară,
în scopul obținerii unui beneficiu patrimonial direct (accesul la linia de credit), ceea
ce echivalează cu o formă de inducere în eroare a instituției bancare.
În pofida acestei discrepanțe evidente, reclamantul nu a putut oferi o
explicație plauzibilă cu privire la proveniența informațiilor referitoare la presupusul
venit agricol. El nu a identificat vreo terță persoană care ar fi putut furniza aceste
informații băncii și nici nu a contestat că a beneficiat, efectiv, de liniile de credit,
ceea ce presupune că a acceptat condițiile de acordare.
Completul de judecată special consideră că, în asemenea circumstanțe,
responsabilitatea pentru caracterul fals sau inexact al datelor aparține în mod direct
reclamantului. Or, conform principiilor generale ale contractării și ale bunei-
credințe, persoana care solicită un beneficiu financiar este obligată să declare
informații complete și conforme cu realitatea. La caz, reclamantul a beneficiat de
55
produsul financiar, cunoscând cerințele stricte ale băncii și prezentând sau acceptând
informații inexacte despre veniturile sale.
În contextul funcțiilor de demnitate publică, chiar și aparența unei conduite
neetice poate afecta credibilitatea instituției. Acceptarea unor beneficii financiare
prin invocarea unor date inexacte echivalează cu o încălcare a obligației de probitate.
Integritatea etică nu presupune doar absența ilegalităților penale, ci și un
comportament demn, consecvent și responsabil, în care funcționarul public să nu
abuzeze de încrederea publică și să nu beneficieze de avantaje pe baza unei aparențe
frauduloase.
Aspectul dat este reflectat și în jurisprudența CtEDO, care în cauza Apaydin
c. Turciei a statuat că funcționarii publici au o obligație pozitivă de a nu crea
aparențe de conflicte de interese sau de lipsă de integritate, iar „standarde înalte de
onestitate sunt cerute chiar și în afara activității profesionale stricte.
Având în vedere specificul evaluării în baza Legii nr. 26/2022, dar și în
conformitate cu art. 13 alin. (5) din această Lege, Comisia de evaluare este
îndreptățită să rețină existența „dubiilor serioase” în cazul în care candidatul nu oferă
o explicație credibilă, concretă și documentată, capabilă să le înlăture. În speță,
Victor Comerzan a eșuat în partea preluării sarcinii probațiunii și nu a prezentat nici
Comisiei de evaluare, dar nici instanței de judecată explicări și justificări ale
comportamentului său în legătură cu acordarea liniilor de credit în condițiile în care
el nu era eligibil pentru a beneficia de ele. Simpla negare a implicării sau invocarea
lipsei de memorie ori necunoașterea documentelor bancare nu este suficientă pentru
a înlătura suspiciunile rezonabile și serioase de lipsă de onestitate.
Instanța de judecată reține că în cazul celorlalte două linii de credit acordate
de banca „M”, Comisia de evaluare nu a identificat neconformități sau vicii de
procedură. Prin urmare, acestea nu au fost reținute în defavoarea contestatorului. Cu
toate acestea, în privința împrumuturilor contractate de la banca „V”, instanța
consideră că analiza Comisiei este corectă, fiind întemeiată atât pe informațiile
obținute oficial de la instituția bancară, cât și pe analiza criteriilor interne de
eligibilitate aplicabile în perioada respectivă. Conform art. 13 alin. (5) din Legea
nr. 26/2022, în prezența unor dubiile serioase, sarcina atenuării acestora revine
candidatului evaluat, ceea ce nu s-a produs în speță.
Astfel, în condițiile speței, candidatul Victor Comerzan nu a înlăturat dubiile
Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a celor mai înalte
standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror, iar prin comportamentul său
în cadrul procedurii de evaluare a admis ca aceste dubii să se fortifice și transforme
în dubii serioase.
56
Completul de judecată special conchide că, din argumentele reclamantului
prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe
care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar
justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, în partea problemei primirii
liniilor de credit revolving.
Cât privește constatările de la Capitolul V (Analiza) Problema b) subpct. (ii)
din decizia nr. 30 din 06 septembrie 2024 (liniile de credit revolving contractate de
candidat și utilizate pentru a susține activitățile agricole ale unor persoane terțe;
utilizarea liniilor de credit), Completul de judecată special vădește că, potrivit
Comisiei de evaluare, candidatul a susținut că sumele de credit revolving autorizate
de banca „V” în 2012 și 2014 au fost, de fapt, utilizate de prietenul său G.C., care
are o afacere în agricultură, construcții și reparații auto. Candidatul a menționat că
împrumuturile de credit revolving au fost utilizate de el în numele lui G.C. pentru
activitatea antreprenorială a G.C. și pentru a stinge unele dintre obligațiile restante
ale G.C. Totuși, candidatul a concretizat că, familia sa tot a avut acces la aceste
carduri bancare.
În comunicarea scrisă, candidatul a explicat că sumele obținute de dânsul
pentru G.C. au început de la 100 000 MDL în 2012 și au ajuns la 200 000 MDL în
Aceste sume au fost acordate de candidat lui G.C. fără dobândă. Iar, G.C., la
rândul său, a confirmat declarațiile candidatului.
În cea de-a treia rundă de întrebări, candidatul a declarat că a utilizat o altă
linie de credit revolving contractată de la banca „M”, în valoare de 100 000 MDL,
pentru a rambursa datoriile unui al doilea prieten, cu inițialele G.V. și ale fratelui
candidatului, ambii lucrând în sectorul agricol.
În cadrul audierii, candidatului i s-a solicitat să își exprime opinia cu privire
la „dacă susținerea financiară a unor astfel de activități antreprenoriale contravine
Legii cu privire la procuratură și normelor de etică ale procurorilor”. Candidatul a
explicat că, dacă s-ar întoarce înapoi, n-ar mai avea așa carduri de revolving și că, în
opinia sa, faptul că a ajutat un prieten neavând careva beneficii nu contravine
legislației în vigoare.
Comisia de evaluare a remarcat că, potrivit calculelor sale, în perioada 2012
– 2020, candidatul a acordat împrumuturi în valoare totală de 1 877 207 MDL
prietenilor săi G.C. și G.V., dar și fratelui său. Comisia a constatat că, candidatul a
acordat sprijin financiar în sume mari exclusiv unor antreprenori și că acest lucru a
fost făcut pentru o perioadă lungă de timp.
În opinia Comisiei de evaluare, implicarea candidatului în favoarea
activităților antreprenoriale ale prietenilor săi G.C. și G.V., dar și a fratelui său,
contravine prevederilor art. 35 alin. (2) lit. e) din Legea cu privire la Procuratură
nr. 294/2008, care prevedea că procurorul nu are dreptul să desfășoare activitate de
57
întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin persoane interpuse. Astfel,
prin acțiunile sale, candidatul a încălcat și art. 5 lit. a) din Codul de etică al
procurorilor din anul 2011, care îi obliga pe procurori să-și îndeplinească atribuțiile
de serviciu în conformitate cu legea.
Comisia de evaluare a menționat că, deși nu este clar dacă candidatul a
obținut un beneficiu financiar direct din partea prietenilor și fratelui său datorită
sprijinului financiar oferit, acordarea unui astfel de sprijin financiar unor
antreprenori pentru realizarea activităților lor comerciale contravine Legii cu privire
la Procuratură și Codului de etică al procurorilor. Or, în calitate de procuror,
candidatul trebuie să respecte cele mai înalte standarde de integritate și
responsabilitate. Prin statutul lor oficial, procurorii își asumă responsabilități care le
depășesc pe cele care le revin cetățenilor obișnuiți. Așa cum s-a remarcat în
preambulul Codului de etică al procurorilor din 2016.
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Victor Comerzan criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor
reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 30 din 06 decembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,
Completul de judecată special consideră că, candidatul Victor Comerzan nu a
înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa, în partea ce ține
de utilizarea liniilor de credit.
Instanța de judecată consideră că, atât în cadrul procedurii de evaluare, cât și
în fața instanței de judecată, Victor Comerzan nu a putut desființa dubiile în privința
acestui aspect. Or, justificările oferite de reclamant, potrivit cărora sprijinul acordat
prietenilor și fratelui său nu a generat beneficii materiale personale, nu sunt de natură
să înlăture îngrijorările legitime referitoare la implicarea într-o activitate economică
nepermisă, chiar și prin intermediul unor persoane terțe. Conform unei interpretări
funcționale și teleologice a interdicției legale privind desfășurarea activităților de
întreprinzător de către procurori, nu este necesar ca procurorul să dețină formal o
calitate în cadrul unei întreprinderi sau să obțină profit personal. Este suficient ca
acesta să participe activ la susținerea, facilitarea sau garantarea unor operațiuni
comerciale, fie și cu titlu gratuit, pentru ca incompatibilitatea să fie incidentă.
Interdicțiile impuse prin regimurile de incompatibilitate ale funcționarilor
publici nu vizează doar evitarea conflictelor de interese în sens tehnic, ci și protejarea
prestigiului și a încrederii publice în imparțialitatea funcției, prin înlăturarea oricărei
aparențe de implicare economică sau partizanat comercial.
Activitatea procurorului nu poate fi analizată exclusiv prin prisma legalității
formale a acțiunilor sale, ci și prin prisma standardelor ridicate de comportament,
onestitate și echidistanță, or, respectarea statului de drept impune cele mai înalte
58
standarde etice și profesionale în comportamentul procurorilor, atât în serviciu, cât
și în afara acestuia, capabile să aducă cetățenilor încredere în justiție.
Interdicția impusă procurorilor de a desfășura activitate de întreprinzător sau
activitate comercială, direct ori prin persoane interpuse nu se limitează la cazurile în
care procurorul figurează formal ca asociat, administrator sau antreprenor autorizat,
ci vizează și participarea neoficială, disimulată sau prin interpuși la activități
comerciale.
În condițiile speței, candidatul a utilizat instrumente bancare personale
pentru a genera lichiditate în favoarea unor agenți economici din anturajul său
apropiat, fără ca această practică să fi fost documentată în mod transparent,
contractual sau fiscal, în condițiile legii. Chiar dacă a acționat cu bună-credință,
această conduită afectează aparența de imparțialitate, independență și neutralitate,
fiind incompatibilă cu statutul de procuror.
Sprijinul financiar acordat de procuror unor persoane apropiate pentru
desfășurarea activităților comerciale, fără dobândă, în mod repetat și în sume
considerabile, constituie o formă indirectă de implicare în activități economie și
comerciale, fiind asimilată participării la activitate de întreprinzător „prin persoane
interpuse”. Această concluzie rezultă din caracterul repetitiv și sistematic al
sprijinului (nu un ajutor ocazional), lipsa formalismului juridic (contracte, termeni,
dovezi de rambursare), care creează aparența de disimulare, legătura personală
apropiată cu beneficiarii acestor presupuse ajutoare, natura economică a activităților
susținute (agricultură, construcții, reparații auto – toate fiind domenii supuse
fiscalizării și expuse riscurilor de corupție în interacțiunea cu instituțiile statului).
Regimul de incompatibilitate trebuie interpretat extensiv, în funcție de
scopul său protector, și nu restrictiv după forma juridică a implicării. În caz contrar,
esența interdicției este golită de conținut.
Normele de etică ale procurorilor impun acestora o conduită care să respecte
legea și valorile statului de drept, să manifeste integritate, imparțialitate și
neutralitate în toate aspectele vieții lor profesionale și private, să nu accepte activități
care pot aduce atingere încrederii publicului în sistemul de justiție. Iar, susținerea
financiară a activității unor agenți economici poate atrage riscuri precum aparența
unui parteneriat economic, chiar fără profit, riscul unui viitor conflict de interese,
pierderea aparenței de independență financiară și morală.
Integritatea inter alia a procurilor nu se evaluează exclusiv prin criterii de
legalitate formală, ci prin standarde de conduită care exclud orice aparență de
partizanat, favoritism sau implicare economică.
Prin prisma art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, există dubii serioase în
privința integrității etice a candidatului atunci când faptele identificate de Comisie
59
nu sunt explicate și justificate în mod convingător, iar acestea creează o aparență
obiectivă de încălcare a standardelor de conduită. Astfel, Completul de judecată
special constată că, în ciuda explicațiilor oferite, reclamantul nu a furnizat dovezi
documentare privind condițiile acestor împrumuturi acordate prietenilor săi și
fratelui, restituirea sumelor, regimul juridic sau fiscal al acestora. Reclamantul nu a
prezentat nici un contract de împrumut sau o declarație notarială, ceea ce amplifică
incertitudinea cu privire la caracterul real și legal al sprijinului financiar oferit.
În această ordine de idei, acțiunile reclamantului de utilizare a liniilor de
credit în scopul susținerii unor activități comerciale ale unor terți, valoarea
semnificativă a sumelor acordate, lipsa de transparență juridică și fiscală a
tranzacțiilor, contradicțiile dintre statutul profesional și conduita asumată de
reclamant, sunt de natură să trezească dubii privind conformitatea acestuia cu
criteriile de integritate etică prevăzute de Legea nr. 26/2022, iar comportamentul lui
Victor Comerzan în cadrul procedurii de evaluare, manifestat prin lipsa de cooperare
și argumente justificative elocvente nu au fost atenuat dubiile, dar le-au fortificat,
transformându-le în dubii serioase.
Astfel, în condițiile speței, candidatul Victor Comerzan nu a înlăturat dubiile
Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a celor mai înalte
standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror, iar prin comportamentul său
în cadrul procedurii de evaluare a admis ca aceste dubii să se fortifice și transforme
în dubii serioase.
Completul de judecată special conchide că, din argumentele reclamantului
prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe
care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar
justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, în partea problemei utilizării
liniilor de credit.
Cât privește constatările de la Capitolul V (Analiza) Problema c) subpct. (i)
din decizia nr. 30 din 06 septembrie 2024 (averea nejustificată în anii 2018 și 2021,
în valoare totală de 353 001 MDL; avere nejustificată în sumă de 126 349 MDL în
2017, care determină imposibilitatea candidatul de a avea economii la începutul
anului 2018), Completul de judecată special vădește că, potrivit Comisiei de
evaluare, în anul 2017, candidatul pare să fi avut ieșiri de numerar mai mari decât
intrările de numerar, rezultând într-un sold negativ de -126 349 MDL.
Comisia de evaluare a constatat că veniturile (sume nete) ale candidatului au
constituit 576 840 MDL (formate din: economii în numerar la începutul anului – 0
MDL (zero lei), salariul candidatului de la procuratură – 178 055 MDL, salariul
soției – 28 295 MDL; împrumut primit de la o instituție de credit – 250 490 MDL
(13 540 USD) și venit din vânzarea automobilului Toyota Camry – 120 000 MDL.
În timp ce, cheltuielile s-au ridicat la un total de 703 189 MDL, fiind formate din:
60
CCP (cheltuielile de consum) – 92 124 MDL, achiziționarea automobilului Toyota
Camry (a./f. 2017) – 584 924 MDL (33 000 USD), achiziționarea asigurării Casco
pentru automobilul Toyota Camry – 26 141 MDL, precum și economii în numerar
la final de an 0 MDL (zero lei).
Completul de judecată special nu poate reține ca viabile argumentele
reclamantului invocate în apărarea sa pe marginea aspectului cu privire la avere
nejustificată în anul 2017, în sumă de 126 349 MDL, potrivit cărora automobilul de
model Toyota Camry a fost procurat în baza contractului din 3 octombrie 2017, prin
care au fost stabilite condiții de achitare a primei rate de 19 160 USD (care la acea
dată constituia 342 496 MDL) și perfectarea contractului de asigurare CASCO,
pentru care s-a achitat 26 141 MDL, în total 368 637 MDL. Or, această afirmație
contravine propriului contract de vânzare-cumpărare încheiat la 3 octombrie 2017,
care stipulează clar că prețul total al automobilului a fost de 33 000 USD,
echivalentul a 584 924 MDL. Prima rată achitată (19 460 USD) și restul finanțat de
instituția creditoare (13 540 USD) sunt doar modalități de plată ale aceluiași preț
contractual, iar nu sume paralele sau alternative.
A reduce artificial valoarea automobilului la doar prima rată plus asigurarea
CASCO reprezintă o trunchiere nefondată a realității contractuale, ignorând prețul
integral asumat de soția reclamantului, cu participarea creditorului. Astfel, alegațiile
reclamantului precum că, în anul 2017, ar fi cheltuit doar 370 490 MDL pentru
achiziționarea automobilului Toyota Camry nu sunt susținute de probe documentare
concludente și pertinente, reprezentând de fapt o tentativă a reclamantului de a
reduce artificial suma cheltuită prin omisiunea unei plăți esențiale, fapt care este
incompatibil cu standardele de onestitate financiară și transparență prevăzute de
legea specială
Completul de judecată special apreciază ca fiind eronată invocarea
reclamantului, conform căreia Comisia de evaluare ar fi dublat suma cheltuielilor
(împrumutul + automobil), or, această afirmație ignoră faptul că împrumutul
contractat, în sumă de 250 490 MDL, constituie o sursă de venit (intrare de numerar),
nu o cheltuială în sine. Comisia nu a contabilizat împrumutul și prețul automobilului
ca două cheltuieli distincte, ci a făcut următoarea operațiune: venit – 250 490 MDL
(împrumut) și cheltuială – 584.924 MDL (valoarea reală a automobilului). Această
metodă este perfect corectă din punct de vedere contabil și juridic, deoarece sumele
provenite din împrumuturi sunt considerate surse de finanțare, iar achizițiile
efectuate cu aceste sume se reflectă la nivelul cheltuielilor.
Prin urmare, afirmația reclamantului este rezultatul unei confuzii între
fluxurile de intrare (venituri) și cele de ieșire (cheltuieli) și nu poate fundamenta o
critică valabilă asupra metodei de calcul utilizate de Comisie.
61
Completul de judecată special nu poate accepta ca fiind verosimile
argumentele reclamantului, precum că ar fi deținut economii sub pragul de declarare
și ar fi fost susținut de rude din mediul rural. Or, invocarea existenței constante a
unor economii sub pragul de declarare (15 salarii medii pe economie – cca. 85 000
MDL în 2017) nu este susținută de nicio probă directă sau indirectă. Nu există niciun
indiciu financiar sau bancar, nici declarație de avere anterioară care să ateste acest
fapt, iar susținerea ulterioară pare a fi una construită post factum.
Legea nr. 26/2022 impune candidatului obligația de a coopera activ în
procesul de evaluare, inclusiv prin furnizarea de informații clare și verificabile
privind proveniența mijloacelor financiare. Această ipoteză a fost conturată și în
jurisprudența Curții Supreme de Justiție în cauzele intentate în baza Legii
nr. 26/2022 impune, în materia declarării averii, o prezumție de veridicitate în
favoarea concluziilor Comisiei, atunci când candidatul nu prezintă probe sau
explicații convingătoare care să înlăture dubiile.
De altfel, nici ipoteza sprijinului din partea părinților și socrilor nu este
susținută documentar sau măcar printr-o estimare concretă a valorii acestor
contribuții, a frecvenței sau a formei sprijinului (alimente, bunuri, plăți directe etc.).
Respectiv, aceste argumentele nu pot fi reținute în mod rezonabil ca fiind suficiente
pentru diminuarea cheltuielilor uzuale ale gospodăriei reclamantului. Or, a invoca o
asemenea contribuție, fără minime elemente probatorii sau estimative, echivalează
cu o presupunere nedovedită și nu poate fi acceptată ca temei pentru înlăturarea
constatărilor Comisiei de evaluare. Simpla afirmație a unui venit, a unui sprijin
material sau a unei situații de fapt nu poate prevala în fața unor probe obiective,
verificabile și integrate într-o analiză coerentă. Iar, lipsa de cooperare, la rândul său,
atunci când este însoțită de explicații neconvingătoare sau contradictorii, poate întări
prezumția de lipsă a integrității financiare.
Din același considerent nu pot fi reținute ca plauzibile nici argumentele
reclamantului, precum că cheltuielile cu cardul de credit, efectuate în unele
magazine specializate pentru vânători și pescari, ar fi fost efectuate pentru prieteni.
Afirmația potrivit căreia achizițiile respective ar fi fost efectuate „la rugămintea
prietenilor” nu este însoțită de nicio dovadă documentară sau circumstanțială, or,
reclamantul nu a indicat identitatea acelor prieteni pentru a putea fi identificați, nu a
menționat exact perioada acelor tranzacții și nu a demonstrat nici într-un fel că
achizițiile au fost efectuate la rugămintea prietenilor și că ulterior aceste mijloace
bănești i-au fost rambursate. Iar, simpla invocare a reclamantului că nu este pasionat
de vânătoare și pescuit nu poate constitui un argument juridic valid pentru a exclude
o tranzacție financiară efectiv înregistrată cu cardul său personal, într-un anumit
moment, într-un anumit magazin.
62
Având în vedere că Victor Comerzan nu a prezentat nicio probă, nici măcar
o estimare sau o listă – privind volumul, natura și frecvența ajutorului din partea
părinților și socrilor cu produse alimentare, pentru a diminua cheltuielile de consum,
Comisia de evaluare a fost în drept să recurgă la metodologia standard de calcul al
cheltuielilor de consum prin indicele CCP, elaborat de Biroul Național de Statistică.
În lipsa unor alternative concrete prezentate de candidat, Comisia de
evaluare în mod justificat a utilizat indicele standard de cheltuieli de consum al
populației (CCP), calculat de Biroul Național de Statistică. Însă, după cum a
menționat Comisia, chiar și cu o reducere ipotetică generoasă în favoarea
candidatului de 15% a acestui indice, discrepanța dintre veniturile și cheltuielile
anuale nu este eliminată, ci doar redusă la aproximativ 111 744 MDL. Iar dacă s-ar
admite ipotetic existența unor economii de până la 85 000 MDL (sub pragul de
declarare prevăzut de Legea nr. 133/2016), tot rămâne un sold negativ de peste
31 000 MDL.
Orice diferență patrimonială negativă relevantă, nejustificată prin probe
directe sau indirecte verosimile, atrage prezumția de nedeclarare a sursei reale a
fondurilor, compromițând în mod serios integritatea financiară.
Completul de judecată special observă că, fiind întrebat în mod expres în
cadrul rundei a cincea de întrebări, candidatul a refuzat să estimeze cheltuielile de
consum ale familiei în anul 2017, precum și eventualele economii. În schimb, a oferit
afirmații generale, contradictorii și fără sprijin documentar. Această conduită
contravine standardului de cooperare deplină impus de Legea nr. 26/2022, conform
căruia candidatul are obligația de a oferi toate informațiile relevante pentru
clarificarea situației patrimoniale. Iar, potrivit spiritului Legii nr. 26/2022, conturat
și în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, lipsa de cooperare, atunci când este
însoțită de explicații neconvingătoare sau contradictorii, poate întări prezumția de
lipsă a integrității financiare.
În concluzie, instanța de judecată reține că informațiile acumulate de către
Comisie în cadrul procesului de evaluare, dar și cele prezentate de către reclamant
în fața instanței, demonstrează în mod clar că Victor Comerzan nu a înregistrat
niciun sold pozitiv la sfârșitul anului 2017, ba dimpotrivă, a acumulat o diferență
negativă semnificativă, de cel puțin 31 000 MDL, chiar și în scenariul cel mai
favorabil. Prin urmare, nu putea avea în mod logic nicio economie în numerar la
începutul anului 2018, ipoteză esențială pentru justificarea unor cheltuieli ulterioare
analizate pentru anul următor. Aceste constatări sunt relevante nu doar ca fapte
izolate, ci ca fundament pentru dubiile referitor la averea nejustificată pentru anul
2018.
Prin urmare, discrepanța patrimonială constatată în anul 2017 constituie
fundamentul logic și factual al concluziei privind lipsa surselor legale de acumulare
63
a fondurilor utilizate ulterior, reflectând o conduită lipsită de transparență și cu
potențial impact asupra integrității financiare a candidatului.
Astfel, în condițiile speței, candidatul Victor Comerzan nu a înlăturat dubiile
Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a celor mai înalte
standarde ale integrității financiare, iar prin comportamentul său în cadrul procedurii
de evaluare a admis ca aceste dubii să se fortifice și transforme în dubii serioase.
Completul de judecată special conchide că, din argumentele reclamantului
prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe
care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar
justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, în partea problemei averii
nejustificate în 2017, care determină imposibilitatea candidatul de a avea economii
la începutul anului 2018.
Cât privește constatările de la Capitolul V (Analiza) Problema c) subpct. (ii)
din decizia nr. 30 din 06 septembrie 2024 (averea nejustificată în anii 2018 și 2021,
în valoare totală de 353 001 MDL; avere nejustificată în sumă de 133 200 MDL în
2018), Completul de judecată special vădește că, potrivit Comisiei de evaluare, în
anul 2018, candidatul ar fi avut ieșiri de numerar mai mari decât intrările de numerar,
rezultând într-un sold negativ de 133 200 MDL. Candidatul nu a declarat economii
de numerar la începutul anului 2018 și nu ar fi putut avea astfel de economii.
Candidatul nu a declarat economii de numerar nici la sfârșitul anului.
Comisia de evaluare a constatat că, veniturile reclamantului au constituit
291 419 MDL (formate din economii în numerar la începutul anului 0 MDL, salariul
de la procuratură a candidatului 201 050 MDL, salariul soției 28 642 MDL,
utilizarea unei linii de credit revolving de la banca „M” 61 727 MDL), iar
cheltuielile au constituit 424 619 MDL (formate din CCP 98 964 MDL, vacanță
32 712 MDL, rambursarea împrumutului contractat pentru automobilul Toyota
Camry 231 216 MDL, rambursarea împrumutului acordat sub forma unei linii de
credit revolving 61 727 MDL).
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Victor Comerzan criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor
reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 30 din 06 decembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,
Completul de judecată special consideră că, candidatul Victor Comerzan nu a
înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa, în partea ce ține
de discrepanța financiară identificată pentru anul 2018, în sumă de 133 200 MDL.
Completul de judecată special nu poate reține ca viabile argumentele
reclamantului invocate în apărarea sa pe marginea aspectului, precum că deținea
economii în numerar la sfârșitul anului 2017 și începutul lui 2018, sub pragul de
declarare. Or, situația reclamantului cu referire la deținerea economiilor în numerar
64
la sfârșitul anului a fost deja analizată în §§ 237-243 ale prezentei decizii, unde s-a
constatat că, chiar aplicând o toleranță maximă față de poziția reclamantului
(includerea unor economii ipotetice la începutul anului 2017 de până la 85 000 MDL
și reducerea CCP cu 15%), tot rezultă un sold negativ de cel puțin 31 000 MDL
pentru anul 2017. Aceasta exclude logic și matematic posibilitatea existenței unor
economii la începutul anului 2018.
Potrivit jurisprudenței în materie de evaluare a integrității (CEDO, cauza
Larusson c. Islandei), analiza situației financiare trebuie să fie coerentă în timp, iar
existența unei discrepanțe într-un an atrage consecințe asupra anului următor. Astfel,
a admite economii fictive ar însemna denaturarea logicii verificării integrității
financiare prevăzută la art. 8 din Legea nr. 26/2022.
La fel, nu poate fi reținut nici argumentul reclamantului referitor la existența
unui împrumut în sumă de 200 000 MDL acordat socrilor în 2016 și restituit în
ianuarie 2018. Or, aceste circumstanțe au fost invocate de reclamant pentru prima
dată abia în etapa celei de-a cincea runde de întrebări, în contextul în care Comisia
a constatat discrepanța.
Completul de judecată special învederează că, un asemenea împrumut
semnificativ, dacă ar fi fost real, trebuia declarat la momentul acordării, potrivit
art. 4 din Legea nr. 133/2016 și să fie justificat prin acte juridice, cel puțin o
confirmare de primire și de restituire, semnată de părți.
Obligația reclamantului de a include în declarațiile de avere și interese
personale depuse la Autoritatea Națională de Integritate împrumutul acordat socrilor
rezultă atât din art. 4 din Legea nr. 133/2016, cât și din pct. 14 din Instrucțiunea
privind modul de completare a declarației de avere și interese personale, aprobată
prin Ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 2 din 13 ianuarie 2017 (în
vigoare de la 17 februarie 2017 până la 18 februarie 2022), dar și Capitolul VIII din
Regulamentul privind modul de completare a declarației de avere și interese
personale în formă electronică, aprobat prin Ordinul Autorității Naționale de
Integritate nr. 15 din 27 februarie 2018 (în vigoare de la 09 martie 2018 până la 18
februarie 2022).
Potrivit pct. 14 din Instrucțiunea ANI (în vigoare între 17 februarie 2017 –
18 februarie 2022), în cadrul Capitolului V – Active financiare, secțiunea C
(„Numerar în monedă națională și/sau în valută străină care depășește 15 salarii
medii... și alte documente care încorporează drepturi patrimoniale”) se declară
inclusiv mijloacele acordate ca împrumut către terți, prin indicarea persoanei
beneficiare, a sumei, a valutei, precum și a datei dobândirii dreptului patrimonial.
Iar, conform pct. 38 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Autoritatea
Națională de Integritate nr. 15/2018, în cadrul compartimentului „Active
financiare”, la aceeași secțiune C, subiecții declarării trebuie să indice, pentru orice
65
drept patrimonial care depășește plafonul stabilit, inclusiv: numele persoanei către
care au fost transmise mijloacele (ex: socrii), suma și valuta, tipul titularului
(persoană fizică rezidentă), datele de identificare ale acestuia.
Astfel, împrumutul acordat în sumă de 200 000 MDL în anul 2016 către
socrii săi reprezenta un drept patrimonial care trebuia inclus în declarația de avere,
chiar dacă nu era însoțit de garanții sau dacă nu genera dobândă. Această obligație
nu este condiționată de natura relației dintre părți (familie, prieteni, etc.), ci derivă
din valoarea tranzacției și din caracterul patrimonial al dreptului de creanță. Din
moment ce suma depășea plafonul de 15 salarii medii pe economie, iar împrumutul
se presupune că a fost acordat în numerar, subiectul declarării era în mod clar obligat
să-l declare.
Unul din principiile fundamentale ale exercitării funcției publice și, cu atât
mai mult funcțiilor de demnitate publică, este transparența patrimonială, care în
cazul magistraților și procurorilor capătă un caracter imperativ, având o valoare de
garanție a încrederii publicului în justiție. Obligația de a declara averea nu este doar
un exercițiu birocratic, ci un instrument de verificare a integrității și probității
morale, parte integrantă a conceptului de judecător și procuror demn de încrederea
publicului.
Regimul declarativ are două funcții fundamentale, cea preventivă, în sensul
că descurajează acumularea de avere ilicită, deoarece obligă funcționarul public să
conștientizeze că toate veniturile și bunurile trebuie să fie transparente; și cea
probatorie, care oferă un reper de analiză pentru autoritățile de control, în special în
cadrul mecanismelor de evaluare, cum este procedura de pre-vetting.
Lipsa declarării unui drept patrimonial, cum este împrumutul acordat
socrilor, în cazul reclamantului, poate constitui element material al unei conduite
incompatibile cu exigențele de integritate, or, neîndeplinirea unei obligații de
transparență legal instituită anulează prezumția de onestitate și activează în sarcina
subiectului sarcina de a demonstra buna-credință.
Judecătorii, procurorii și candidații la funcții în organele de autoadministrare
a justiției au o sarcină de diligență pozitivă în ceea ce privește completarea
declarațiilor de avere. Aceasta presupune nu doar o simplă completare formală a
declarațiilor, ci o autoevaluare riguroasă și completă a tuturor drepturilor
patrimoniale deținute sau exercitate.
Astfel, chiar dacă împrumutul acordat socrilor a fost într-un cadru informal,
în lipsa întocmirii actelor juridice, reclamantul avea obligația legală și etică de a-l
include în declarațiile sale anuale depuse la Autoritatea Națională de Integritate,
conform Legii nr. 133/2016, Instrucțiunii și Regulamentului ANI menționate
anterior.
66
Lipsa declarării împrumutului subminează credibilitatea explicațiilor
reclamantului, iar neîndeplinirea obligației legale de declarare a unui împrumut în
sumă ce depășea plafonul de 15 salarii medii pe economie, atrage consecințe
importante: în plan formal – reprezintă o omisiune din declarația de avere și o
încălcare a cerințelor de transparență prevăzute de Legea nr. 133/2016, iar în plan
substanțial subminează veridicitatea explicațiilor oferite ulterior în cadrul procedurii
de evaluare.
A invoca, post factum, existența unui împrumut semnificativ, fără a-l fi
declarat în momentul acordării și fără niciun suport probatoriu, este incompatibil cu
principiul bunei-credințe în raport cu obligațiile de transparență a unui procuror, cu
atât mai mult candidat la o funcție dintr-un organ din subordinea Consiliului
Superior al Procurorilor.
În lipsa unor probe pertinente și concludente care ar confirma real acordarea
acelui împrumut socrilor săi, argumentele reclamantului rămân pur declarative, ceea
ce contravine principiului cooperării loiale și al probei inverse în materia evaluării
integrității în baza Legii nr. 26/2022, conform căreia candidatul este cel care trebuie
să dovedească proveniența legală a mijloacelor folosite.
Este just de a admite că, prin omisiunea de a declara acest drept, reclamantul
a afectat verificabilitatea afirmațiilor sale în procedura de evaluare, trasabilitatea
mijloacelor financiare invocate ulterior și, în mod direct, credibilitatea sa ca subiect
al procedurii de pre-vetting.
În concluzie, susținerea reclamantului privind existența unui împrumut în
sumă de 200 000 MDL acordat socrilor în 2016, restituit în 2018, nu este acceptabilă
ca justificare a discrepanței financiare constatate pentru anul 2018, întrucât nu este
sprijinită de niciun document sau probă scrisă, nu a fost niciodată declarată la
Autoritatea Națională de Integritate, deși era obligatoriu în baza Legii nr. 133/2016,
Instrucțiunii ANI (2017) și Regulamentului ANI (2018), a fost formulată tardiv și
doar în momentul în care candidatul trebuia să explice o discrepanță majoră de
133 200 MDL, este contrazisă de alte afirmații anterioare ale reclamantului și nu
permite o reconstruire logică și coerentă a fluxului financiar real.
Așadar, faptul că suma de 200 000 MDL ar fi fost restituită exact în luna
ianuarie 2018 și coincide aproape perfect cu suma achitată pentru rambursarea
creditului auto (231 216 MDL), creează suspiciunea unei raționalizări ex-post,
inventate de către reclamantul-candidat pentru a justifica o cheltuială pe care
veniturile reale nu sunt în stare să o justifice. Neîndeplinirea obligației de declarare
a acestui drept patrimonial atrage pierderea prezumției de veridicitate a susținerilor
reclamantului și întărește concluzia privind neconformitatea acestuia cu criteriile de
integritate financiară prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022.
67
Succesiv, Completul de judecată special notează că nu poate accepta
argumentele reclamantului invocate în vederea excluderii sumei de 61 727 MDL,
aferentă rambursării unei linii de credit revolving contractate de la banca „M”, din
calculul cheltuielilor pentru anul 2018. Potrivit explicațiilor sale, această linie de
credit ar fi fost contractată de el, dar utilizată, în mod exclusiv, de către un prieten
apropiat, G.V., care ar fi beneficiat de retrageri în numerar și ulterior ar fi rambursat
creditul, reclamantul având un rol pur formal.
Instanța de judecată observă că această explicație nu este susținută cu niciun
mijloc de probă pertinent, concludent și verificabil, cum ar fi un contract de
împrumut între părți, un acord scris privind accesarea și restituirea creditului, extrase
bancare care să ateste plățile efectuate direct de către G.V. în contul liniei de credit.
Dimpotrivă, potrivit documentelor bancare analizate de Comisia de evaluare,
respectiva linie de credit a fost deschisă pe numele reclamantului, iar sumele extrase
au fost utilizate pentru tranzacții în magazine care vând bunuri personale, de consum
familial, de exemplu: 23 100 MDL într-un magazin de accesorii pentru pescari și
vânători, 29 250 MDL într-un magazin de îmbrăcăminte și 6 335 MDL într-un
magazin de haine sport, toate acestea într-o perioadă concentrată de timp
(septembrie-octombrie 2018).
Este relevant că, însăși reclamantul a recunoscut, atât în comunicarea scrisă,
cât și în cadrul audierii în fața Comisiei, că familia sa a utilizat linia de credit și în
scopuri personale. Această recunoaștere directă, corelată cu natura comercială a
tranzacțiilor și lipsa de documente care să probeze intervenția financiară a unei terțe
persoane (prietenul/ii), contrazice susținerile reclamantului privind un rol pur
intermediar sau formal în relația de credit.
Mai mult, reclamantul nu a indicat niciun element care să permită
identificarea rambursărilor efectuate de G.V. (de exemplu, transferuri bancare din
conturile acestuia sau ordine de plată cu destinația explicită a rambursării).
Jurisprudența Curții Supreme de Justiție conturează vehement ipoteza că, în
materia evaluării integrității în baza Legii nr. 26/2022, sarcina de a demonstra
proveniența legală a bunurilor și a faptului că fluxul financiar vine de la un terț revine
integral persoanei evaluate, fiind insuficientă o simplă afirmație nesusținută de
probe. În prezenta cauză, însă, susținerea că rambursarea liniei de credit s-ar fi făcut
de către o altă persoană este o afirmație neconfirmată documentar, fiind mai mult o
justificare neverificabilă și incompatibilă cu uzul concret al mijloacelor financiare.
De asemenea, instanța de judecată reține că practica utilizării unei linii de
credit personale în favoarea unei terțe persoane, fără un cadru contractual clar și fără
garantarea rambursării, relevă un comportament financiar imprudent și, în lipsa
documentării corespunzătoare, poate fi apreciat ca mijloc de disimulare a
provenienței unor fonduri. În acest sens, Comisia de evaluare a acționat în mod
68
justificat atunci când a inclus suma de 61 727 MDL în categoria cheltuielilor reale
ale reclamantului pentru anul 2018, în temeiul principiului transparenței și
trasabilității cheltuielilor.
În consecință, Completul de judecată special constată că, reclamantul nu a
făcut dovada clară, coerentă și verificabilă că suma aferentă liniei de credit revolving
ar fi fost exclusiv utilizată și rambursată de către o persoană terță. Iar, în absența
unor elemente de probă contrare, se prezumă că titularul creditului este și utilizatorul
și rambursatorul acestuia, conform regulii generale a responsabilității financiare.
Așadar, se ajunge la concluzia că, Comisia de evaluare în mod rezonabil a inclus
suma respective în calculul diferenței dintre venituri și cheltuieli pentru anul 2018.
Continuând șirul logic al dezideratelor sale, Completul de judecată special
apreciază ca fiind irelevantă contestarea de către reclamant a metodei de calcul a
CCP (cheltuielile de consum ale populației). Or, reclamantul a susținut că valoarea
CCP utilizată de Comisie este o presupunere generală, care nu reflectă
particularitățile reale ale stilului de viață al familiei sale și realitatea consumului său,
invocând în acest sens un presupus sprijin primit de la părinți și socri sub forma
produselor alimentare și a altor resurse naturale, ceea ce, în opinia sa, ar fi diminuat
semnificativ cheltuielile efective de trai.
Totuși, această obiecție nu este susținută prin nicio estimare concretă,
justificare documentară sau calcul alternativ din partea reclamantului. Nu au fost
prezentate argumente explicite care ar justifica consumul real al familiei sale.
Reclamantul nu a oferit o versiune alternativă credibilă a valorii lunare sau anuale a
cheltuielilor proprii. Astfel, în lipsa unor date obiective din partea candidatului
evaluat, Comisia este îndreptățită să recurgă la metode indirecte, bazate pe surse
statistice oficiale și imparțiale.
Comisia de evaluare este abilitată să utilizeze metode indirecte și estimative,
inclusiv indicatori statistici, pentru a evalua veridicitatea raportului dintre veniturile
și cheltuielile candidatului, în special în situațiile în care persoana evaluată nu
furnizează probe directe ori verosimile privind modul concret de dobândire și
utilizare a veniturilor sale. Astfel, aplicarea valorii CCP medii, stabilite anual de
Biroul Național de Statistică, este o metodă legală, proporțională și necesară pentru
obiectivarea evaluării.
Mai mult, instanța de judecată observă că cheltuielile reale ale familiei
reclamantului par să depășească semnificativ valorile de referință stabilite prin CCP,
și nu să fie inferioare acestora, cum pretinde reclamantul. Spre exemplu, doar în luna
octombrie 2018, conform extraselor bancare examinate de Comisie, familia
reclamantului a efectuat cheltuieli de 35 585 MDL pentru haine și încălțăminte – o
sumă de aproape trei ori mai mare decât media anuală estimată pentru un cuplu cu
69
un copil, care, conform datelor BNS, este de 12 240 MDL/an pentru această
categorie.
În acest context, devine evident că nivelul real de consum al reclamantului
este cel puțin comparabil, dacă nu superior, nivelului mediu utilizat de Comisia de
evaluare. Așadar, aplicarea metodei statistice de estimare a CCP nu numai că este
permisă de lege și justificată prin pasivitatea reclamantului, dar este și favorabilă
acestuia, întrucât subestimează posibil consumul real.
Nu în ultimul rând urmează a fi reiterat că, în procedura de evaluare a
integrității, conform Legii nr. 26/2022, sarcina clarificării provenienței legale a
veniturilor și a justificării modului de cheltuire a acestora revine candidatului
evaluat, potrivit principiului de inversare a sarcinii probațiunii. În speță, reclamantul
nu a furnizat niciun argumente obiective și probe pertinente și concludente care să
susțină reducerea nivelului de trai sub media CCP. Reclamantul nu a explicat în mod
convingător și documentat ipoteza argumentelor invocate.
În materia evaluării integrității financiare, autoritatea cu atribuții de evaluare
poate și trebuie să recurgă la metode indirecte de estimare atunci când persoana
evaluată nu furnizează explicații credibile sau probe obiective. Evaluarea integrității
nu se poate limita exclusiv la probe directe, autoritățile fiind îndreptățite să utilizeze
inclusiv mijloace indirecte și deducții rezonabile, mai ales în cazul unor discrepanțe
evidente între venituri și stilul de viață.
Sarcina Comisiei de evaluare nu este de a dovedi originea ilegală a tuturor
bunurilor candidatului, ci de a verifica dacă există diferențe substanțiale nejustificate
între veniturile legale și averea dobândită. Într-un astfel de caz, sarcina de a explica
convingător sursa bunurilor deținute revine persoanei evaluate.
În consecință, Completul de judecată special apreciază ca fiind neîntemeiată
poziția reclamantului privind caracterul artificial și arbitrar al valorii CCP aplicate
de Comisia de evaluare. În lipsa unor dovezi contrare și a unei metodologii proprii
alternative a candidatului, Comisia de evaluare a aplicat în mod corect și justificat
metoda CCP în procesul de analiză a integrității financiare a reclamantului.
Or, cheltuielile de consum ale populației (CPP) sunt efectuate conform unei
metodologii detaliate, în cadrul chestionării sunt implicate câteva mii de gospodării,
chestionarea este minuțioasă iar rezultatele sunt verificate de câteva ori. Analize de
acest gen sunt efectuate și în alte țări europene, care aplică o metodologie
asemănătoare, clasificatorul cheltuielilor gospodăriilor casnice fiind elaborat de
către BNS conform Clasificării Europene a Consumului Individual pe Destinații
(COICOP 2013 5-Digit). Cifrele obținute sunt dezagregate după categorii de
gospodării, în funcție de locul de trai și numărul de persoane în gospodărie, ce
permite obținerea datelor care ar fi cât mai apropiate de gospodăria subiectului
evaluării.
70
Totodată, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, în activitatea sa,
Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de prezenta lege
și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia
de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și
funcționare, aprobat de către aceasta.
În sensul Regulamentului nominalizat și al prevederilor legale incidente din
acesta, Completul de judecată special consideră că aplicarea calculelor determinate
și publicate anual de către Biroul Național de Statistică, la estimarea cheltuielilor de
consum ale subiecților evaluării, constituie un mecanism prevăzut de lege. În cadrul
Anexei la Regulamentul de evaluare a Comisiei sunt inserate în mod expres
cheltuielile de consum ale populației, precum și raționamentul pentru includerea
acestora la estimarea cheltuielilor suportate de către candidat și familia acestuia
pentru întreținere.
De altfel, urmează a fi reținut că datele oficiale furnizate de către Biroul
Național de Statistică se bucură de un nivel înalt de credibilitate, această instituție
fiind o autoritate centrală în domeniul statisticii, independentă instituțional și
profesional, creată pe lângă Guvern în scopul coordonării sistemului statistic
național privind dezvoltarea și producerea statisticii oficiale (a se vedea art. 7
alin. (1) din Legea cu privire la statistica oficială nr. 93 din 26 mai 2017).
Mai mult, în hotărârea Thanza v. Albania din 04 iulie 2023, Curtea de la
Strasbourg a statuat că estimarea cheltuielilor de trai esențiale, pe baza unor metode
statistice, este compatibilă cu Convenția, atât timp cât nu este arbitrară sau vădit
nerezonabilă (§ 102 din hot. vizată).
Corespunzător, Completul de judecată special nu poate reține ca fiind
pertinent argumentul invocat de către reclamant, precum că utilizarea indicilor CCP
este contrară legii, în situația în care însuși Regulamentul de evaluare al Comisiei
reglementează mecanismul în discuție.
La fel, Completul de judecată special nu poate reține ca viabilă invocarea
reclamantului precum că poziția Comisiei de evaluare este contradictorie și lipsită
de obiectivitate, întrucât, pe de o parte, Comisia a criticat accesarea și utilizarea
liniilor de credit în beneficiul unor terți, iar pe de altă parte, aceleași sume au fost
incluse ulterior în categoria cheltuielilor personale ale reclamantului. În opinia
reclamantului, această abordare denotă incoerență și o evaluare contradictorie a
situației financiare și a conduitei sale.
Instanța de judecată, însă, reține că această obiecție a reclamantului este
întemeiată pe o înțelegere superficială și eronată a modului în care Comisia de
evaluare a realizat analiza sa. Comisia a examinat aceeași situație factuală din două
perspective distincte, dar complementare, care nu se exclud reciproc, ci se
completează în vederea asigurării unei evaluări exhaustive și riguroase.
71
Pe de o parte, Comisia a evaluat utilizarea liniilor de credit din perspectiva
integrității și eticii profesionale. Astfel, accesarea unor credite în beneficiul unor terți
ridică probleme serioase privind transparența, compatibilitatea cu statutul
profesional al reclamantului și conformitatea cu normele de conduită aplicabile.
Această analiză urmărește să asigure un comportament corect, responsabil și lipsit
de conflicte de interese, având în vedere funcția publică ocupată.
Pe de altă parte, din punct de vedere strict financiar, Comisia de evaluare a
analizat fluxurile de mijloace financiare pentru a determina dacă aceste sume au
generat efectiv obligații financiare ce au fost rambursate din resurse proprii ale
reclamantului.
Din această perspectivă, dacă liniile de credit au fost utilizate și rambursate
din fondurile reclamantului, respectivele sume trebuie incluse în cheltuielile sale
personale, deoarece reflectă realitatea economică a mișcării banilor.
Această analiză financiară nu validează sau invalidează conduita etică, ci
urmărește stabilirea corectă a situației patrimoniale a reclamantului. Prin urmare,
cele două niveluri de analiză (etic și financiar) nu sunt în contradicție, ci se
intercondiționează și, împreună, oferă o imagine completă, coerentă și obiectivă a
situației reclamantului.
În concluzie, argumentul reclamantului privind neobiectivitatea și
contradicția în poziția Comisiei de evaluare este vădit neîntemeiat și nu poate fi
acceptată de instanță. Analiza Comisiei respectă rigorile unei evaluări complexe,
transparente și bine fundamentate, asigurând o evaluare corectă atât din perspectiva
integrității profesionale, cât și a situației financiare a reclamantului.
Instanța de judecată apreciază ca fiind eronată poziția reclamantului, precum
că, în ipoteza în care toate explicațiile și justificările sale privind sursele financiare
utilizate în anul 2018 ar fi acceptate ca fiind reale, diferența negativă în sumă de
133 200 MDL reținută de către Comisia de evaluare ca având caracter de avere
nejustificată ar dispărea, iar astfel Comisia nu ar mai putea constata o încălcare a
criteriului de integritate financiară.
În opinia Completului de judecată special, poziția reclamantului este pur
ipotetică și nu este susținută de probe concrete în baza cărora ar putea fi verificate
argumentele și explicațiile reclamantului. Iar, din analiza amplă a situației financiare
a reclamantului pentru anul 2018, în baza materialelor acumulate de către Comisie
în procesul de evaluare, reiese că:
a) nu există niciun înscris, document sau probă materială care să ateste
existența economiilor în numerar pe care reclamantul pretinde că le-ar fi
avut la începutul anului 2018. Această lipsă de probe este cu atât mai
relevantă cu cât un sold financiar negativ la sfârșitul anului precedent face
72
neplauzibilă existența unor economii substanțiale la începutul perioadei
analizate.
b) declarația privind acordarea unui împrumut socrilor în anul 2016 și
restituirea acestuia în ianuarie 2018 nu este sprijinită de niciun act
justificativ, cum ar fi contract de împrumut, recipisă, document bancar sau
altă formă de confirmare care să dovedească aceste operațiuni financiare.
Absența unor asemenea documente ridică serioase dubii cu privire la
veridicitatea acestei afirmații și, implicit, asupra modului real de finanțare
a cheltuielilor din anul 2018.
c) cheltuielile declarate și documentate efectuate de reclamant în anul 2018
depășesc, cu o sumă semnificativă, veniturile legale declarate, ceea ce
denotă existența unei diferențe patrimoniale nejustificate și neacoperite prin
surse legale de proveniență.
Astfel, se deduce că, în cazul reclamantului, în mod evident și rezonabil au
apărut dubii în privința faptului că averea dobândită în 2018 ar fi proporțională și
justificabilă în raport cu veniturile legale obținute. Astfel, argumentele reclamantului
privind „eliminarea” diferenței patrimoniale nejustificate prin acceptarea tuturor
explicațiilor sale este o ipoteză nefundamentată și neprobată, care nu poate fi reținută
în cadrul unei evaluări riguroase și obiective, bazate pe probe.
Astfel, în condițiile speței, candidatul Victor Comerzan nu a înlăturat dubiile
Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a celor mai înalte
standarde ale integrității financiare, iar prin comportamentul său în cadrul procedurii
de evaluare a admis ca aceste dubii să se fortifice și transforme în dubii serioase.
Completul de judecată special conchide că, din argumentele reclamantului
prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe
care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar
justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, în partea problemei averii
nejustificate în 2018.
Cât privește constatările de la Capitolul V (Analiza) Problema c) subpct. (iii)
din decizia nr. 30 din 06 septembrie 2024 (averea nejustificată în anii 2018 și 2021,
în valoare totală de 353 001 MDL; avere nejustificată în sumă de 219 801 MDL în
2021, Completul de judecată special vădește că, potrivit Comisiei de evaluare, în
anul 2021, candidatul a avut ieșiri de numerar mai mari decât intrările de numerar,
rezultând într-un sold negativ de 219 801 MDL.
Comisia de evaluare a constatat că, candidatul nu a declarat economii în
numerar la începutul anului 2021. În 2021, familia candidatului a primit salarii în
sumă de 273 869 MDL. Valoarea CCP pentru familia candidatului a constituit
136 188 MDL, în 2021. De asemenea, candidatul a procurat asigurări de viață pentru
trei membri ai familiei în sumă de 68 389 MDL, a achiziționat două terenuri pentru
73
care a achitat în total 163 593 MDL și a achitat suma de 10 500 MDL pentru studiile
fiului său, precum și a achiziționat un automobil model Skoda Rapid pentru suma de
115 000 MDL. Candidatul nu a declarat economii în numerar la sfârșitul anului
2021.
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Victor Comerzan criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor
reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 30 din 06 decembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,
Completul de judecată special consideră că, candidatul Victor Comerzan nu a
înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa, în partea ce ține
de discrepanța financiară identificată pentru anul 2021, în sumă de 219 801 MDL.
Instanța de judecată constată că, potrivit informațiilor disponibile Comisiei,
în anul 2021 candidatul a înregistrat un dezechilibru semnificativ între veniturile
obținute și cheltuielile efectuate, soldat cu un deficit de 219 801 MDL. Analiza
financiară realizată de Comisie relevă că, în anul respectiv, familia candidatului a
obținut venituri salariale totale în sumă de 273 869 MDL, iar cheltuielile identificate,
inclusiv cele aferente consumului uzual, achizițiilor de bunuri și plăților pentru
servicii, au totalizat 493 670 MDL, compuse din: cheltuieli de consum ale populației
(CCP) în valoare de 136 188 MDL, asigurări de viață pentru trei membri ai familiei
68 389 MDL; achiziționarea a două terenuri în sumă totală de 163 593 MDL; plata
studiilor fiului 10 500 MDL; achiziția unui automobil Skoda Rapid 115 000 MDL.
La fel, pertinent este faptul că, în declarația de avere depusă pentru anul
2021, candidatul nu a indicat economii în numerar nici la începutul, nici la sfârșitul
anului, iar în cadrul procedurii de evaluare, nu a furnizat documente justificative
care ar atesta existența unor rezerve financiare anterioare anului 2021.
Deopotrivă, se observă că, în cadrul celei de-a cincea runde de întrebări
scrise, candidatul a susținut că la începutul anului 2021 ar fi dispus de economii în
numerar în sumă de 117 000 MDL, echivalentă cu 14,8 salarii medii pe economie,
care, în opinia sa, ar fi permis justificarea parțială a cheltuielilor efectuate. Totuși,
această poziția a reclamantului este contrazisă de mai multe circumstanțe obiective.
În primul rând, potrivit Legii nr. 133/2016 privind declararea averii și
intereselor personale, bunurile în numerar a căror valoare depășește pragul de 15
salarii medii lunare pe economie la data completării declarației trebuie declarate în
mod expres. Pentru anul 2021, acest prag a fost de 130 740 MDL, depășind astfel
suma de 117 000 MDL invocată de reclamant drept „economii” disponibile la
începutul acelui an. Or, chiar și acceptând, cu titlu de ipoteză, că suma de 117 000
MDL ar fi existat efectiv, aceasta se apropia periculos de mult de pragul de declarare
legală, ceea ce ar fi impus, în mod rezonabil, o atitudine de maximă prudență și
74
transparență din partea candidatului, mai ales în contextul funcției de demnitate
publică exercitate.
Faptul existenței acestor economii nu este susținută cu niciun document
obiectiv, iar dubiile s-au fortificat reieșind din momentul în care această explicație a
fost formulată, nu în mod proactiv la depunerea declarației la Comisia de evaluare
și în primele runde de întrebări-răspunsuri, ci doar în faza avansată a evaluării, în
cea de-a cincea rundă de întrebări, atunci când Comisia a evidențiat dezechilibrul
financiar pentru anul 2021. Această formulare tardivă a explicațiilor și lipsită de
suport probator sugerează mai degrabă o încercare de justificare post-factum, decât
reflectarea unei realități economice efective. Prin urmare, în absența unor probe
minime care să ateste existența economiilor la începutul anului 2021 și în lipsa
menționării acestora în declarația de avere depusă la Comisie, susținerea
candidatului nu poate fi primită ca veridică sau convingătoare și nu este aptă să
înlăture dubiile rezonabile cu privire la existența unei averi nejustificate în anul de
referință.
În al doilea rând, chiar presupunând ad validitatem că suma de 117 000 MDL
ar fi existat la începutul anului 2021 sub forma unor economii în numerar, acest fapt
presupune în mod necesar că banii respectivi au fost economisiți anterior, mai exact
în anul 2020. Or, o asemenea ipoteză este contrazisă chiar de evidența situației
financiare a candidatului din acel an. Potrivit calculelor efectuate de Comisie, pe
baza veniturilor și cheltuielilor identificate și necontestate de către candidat, pentru
anul 2020 rezultă un sold negativ de -87 027 MDL. Cu alte cuvinte, în acel an,
cheltuielile au depășit veniturile disponibile, astfel încât nu doar că nu se putea
constitui o rezervă financiară, ci dimpotrivă, s-a înregistrat un deficit.
Prin urmare, dacă ar fi să se accepte, în mod logic și consecvent, că suma de
117 000 MDL era deținută în numerar la 1 ianuarie 2021, atunci acești bani ar fi
trebuit să provină dintr-un excedent anterior. La caz, însă, un astfel de excedent nu
doar că lipsește, dar este înlocuit cu un dezechilibru financiar negativ, deja constatat.
În acest context, existența acestor economii este compromisă sub aspectul
veridicității și plauzibilității, fiind matematic și logic imposibilă în raport cu datele
financiare aferente anului precedent.
În al treilea rând, instanța de judecată reține că afirmațiile candidatului
privind existența unei economii în numerar de 117 000 MDL la începutul anului
2021 sunt făcute ex post facto, abia după ce Comisia a identificat un dezechilibru
patrimonial semnificativ pentru anul respectiv. Această reacție tardivă, neînsoțită de
documente justificative de evidență concretă, nu este de natură să înlăture dubiile
rezonabile privind realitatea sumelor invocate.
Apariția ulterioară a unor sume pretinse ca economii trebuie să corespundă
unui istoric financiar coerent și documentabil, iar orice invocare post-factum, fără
75
suport în soldurile anterioare, este inaptă să răstoarne dubiile rezonabile cu privire
la proveniența legală a fondurilor.
Afirmațiile privind existența unor economii în cuantum apropiat de pragul
de declarare, în acest caz echivalentul a 14,8 salarii medii pe economie (117 000
MDL), par construite artificial, cu scopul de a evita obligația de declarare prevăzută
de Legea nr. 133/2016 și a diminua dezechilibrul dintre venituri și cheltuieli
constatat de către Comisia de evaluare.
Mai mult ca atât, Completul de judecată special observă că, situația dată este
similară celei din anul 2018, când reclamantul a invocat, în mod retroactiv, o sumă
de aproximativ 14,5 salarii medii, de asemenea fără a o include în declarația de avere
prezentată Comisiei de evaluare și fără a furniza probe privind proveniența, păstrarea
ori utilizarea acelor sume.
Repetarea acestui tipar comportamental, invocarea post-factum a unor
economii în numerar aflate imediat sub pragul de declarare, ridică dubii serioase cu
privire la veridicitatea și sinceritatea declarațiilor candidatului, mai ales în lipsa
oricăror dovezi documentare sau logice care să susțină aceste afirmații. Acest
comportament sugerează o intenție deliberată de a evita declararea integrală a
situației patrimoniale, ceea ce contravine cerințelor de transparență, onestitate și
bună-credință impuse de standardele legale aplicabile în materie de integritate
financiară.
Subsidiar, Completul de judecată special constată că încercarea candidatului
de a contesta valoarea CCP nu este susținută de probe. Or, în cauză, reclamantul a
afirmat generic că familia sa ar fi fost sprijinită material de părinți și socri, care le-
au oferit produse alimentare, însă nu a prezentat nicio estimare proprie a cheltuielilor
reale, nici o evaluare alternativă credibilă și nici nu a justificat în mod convingător
eventuala valoare a bunurilor primite cu titlu gratuit alimente sau bunuri naturale de
la rude).
În acest sens, instanța de judecată reiterează că sarcina probei privind
existența unor circumstanțe speciale care ar justifica diminuarea valorii CCP revine
exclusiv candidatului. În lipsa unor date concrete și verificabile furnizate de
candidat, Comisia de evaluare este în drept să utilizeze metode estimative și statistice
obiective. În speță, candidatul nu a indicat nici cantitățile, nici frecvența
aprovizionărilor, nici nu a oferit o estimare monetară rezonabilă a sprijinului invocat.
În lipsa acestor elemente, afirmațiile privind sprijinul familial rămân
neprobate, pur declarative, și nu pot fi considerate suficiente pentru a înlătura
prezumția rezonabilă de consum reflectată în valoarea CCP aplicată de Comisie, care
se bazează pe date oficiale privind cheltuielile medii ale unei familii cu aceeași
componență. A admite o astfel de susținere în absența unor probe concrete ar
însemna a relativiza întregul mecanism de estimare a echilibrului patrimonial, ceea
76
ce este contrar principiilor de transparență și verificabilitate a evaluării prevăzute de
lege.
Completul de judecată special opinează că existența unui dezechilibru
financiar semnificativ în anul 2021 este confirmată inclusiv prin declarațiile proprii
ale candidatului, potrivit cărora, în perioada 2014-2023, a suportat cheltuieli în sumă
totală de circa 100 000 MDL pentru finalizarea lucrărilor de construcție a casei din
orașul Briceni.
Chiar dacă Comisia de evaluare nu a putut include oficial aceste sume în
calculul cheltuielilor aferente anului 2021, din lipsa unei defalcări anuale concrete
și a documentelor justificative prezentate de candidat, este pertinent faptul că o
repartizare proporțională a acestor cheltuieli pe perioada 2014-2023 ar conduce la o
majorare cu aproximativ 10 000 MDL a consumului real pentru fiecare an. Această
estimare este valabilă și pentru anul 2021, fiind rezonabilă și derivă direct din
afirmațiile proprii ale candidatului.
Astfel, în condițiile speței, candidatul Victor Comerzan nu a înlăturat dubiile
Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a celor mai înalte
standarde ale integrității financiare, iar prin comportamentul său în cadrul procedurii
de evaluare a admis ca aceste dubii să se fortifice și transforme în dubii serioase.
Completul de judecată special conchide că, din argumentele reclamantului
prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe
care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar
justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, în partea problemei averii
nejustificate în sumă de 219 801 MDL în 2021.
Sistematizând dezideratele expuse supra, Completul de judecată special
conchide că lipsa de transparență a candidatului-reclamant cu privire la sursa
fondurilor utilizate atât pentru achiziții majore (terenuri, asigurări, automobil), cât și
pentru cheltuieli curente, inclusiv cele destinate finalizării construcției locuinței,
agravează semnificativ îndoielile privind respectarea criteriului de integritate
financiară prevăzut la art. 8 din Legea nr. 26/2022.
În asemenea circumstanțe, Completul de judecată special consideră că,
neconsecvențele și explicațiile incoerente ale candidatului cu privire la aspectele
supuse evaluării au subminat credibilitatea sa în fața Comisiei de evaluare. Iar,
argumentele invocate de reclamant nu sunt de natură să înlăture dubiile serioase și
rezonabile ale Comisiei de evaluare, în temeiul art. 8 alin. (1), (2) lit. a), alin. (4)
lit. b) și alin. (5) lit. c), d), e), f) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, precum că
candidatul Victor Comerzan nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică.
Or, după cum instanța de judecată a subliniat supra, procurorii trebuie să
respecte cele mai înalte standarde etice și profesionale, atât în exercitarea atribuțiilor
77
lor, cât și în afara lor, permițând astfel societății să aibă încredere în justiție. Având
în vedere că procurorii acționează în numele poporului și în interesul public, ei
trebuie să fie întotdeauna integri și întotdeauna să fie conștienți de riscurile corupției
și să nu admită aparența unui comportament corupțional în activitatea sa, iar
tranzacțiile cu privire la proprietatea personală să fie încheiate într-un mod care să
nu provoace îndoieli. Procurorul trebuie să se comporte întotdeauna, și nu numai în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod onorabil și demn de funcția sa, fiind un
exemplu de conduită pentru restul societății.
În cauza Sevdari v. Albania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
reținut că anumite încălcări ale funcționarilor publici a obligațiilor cu privire la
declararea averii, pot fi considerate, în general, ca grave. Acestea pot include, printre
altele, nedeclararea principalelor active sau a surselor de venit sau încercări
deliberate de a le ascunde de autorități, incapacitatea de a justifica achiziții majore
prin economii sau resurse legitime și suficiente, deținute la momentul achiziționării;
sau incapacitatea de a justifica un stil de viață excesiv sau cheltuieli extravagante,
care depășesc în mod clar mijloacele legale declarate funcționarului vizat și ale
familiei sale (nr. 40662/19, din 13 decembrie 2022, § 85).
Astfel, în opinia Completului de judecată special, candidatul Victor
Comerzan nu a desființat dubiile Comisiei de evaluare, ba mai mult ca atât, prin
comportamentul său, explicațiile incomprehensibile și inconsecvente, candidatul a
fortificat dubiile Comisiei, transformându-le în dubii serioase.
Cumulul ipotezelor descrise supra conving instanța de judecată că, la caz, nu
se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea de către
Victor Comerzan, candidat la funcția de membrul al Colegiului de disciplină și etică
din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a evaluării în fața Comisiei de
evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, nefiind
înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din
Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate
etică și financiară, conform art. 8 alin. (1), (2) lit. a), alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c),
d), e), f) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022.
În justiție, integritatea este mai mult decât o virtute, ea este o necesitate.
Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a remarcat că procurorii trebuie să
facă dovada unei integrități absolute a comportamentului lor [Avizul CCPE nr. 13
(2018) „Independența, responsabilitatea și etica procurorilor”, §§ 55].
Ținând cont de cele reținute supra, Completul de judecată special relevă că,
în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei
de evaluare a procurorilor nr. 30 din 06 decembrie 2024 privind candidatura lui
Victor Comerzan, candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică
din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.
78
Or, actul administrativ supus controlului judiciar este emis conform
prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la
promovarea evaluării de către candidat, iar în cadrul procedurii de evaluare și
evaluare reluată nu au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de
evaluare, care să afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că
cererea de contestare depusă de Victor Comerzan este neîntemeiată și urmează a fi
respinsă.
În conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a), alin. (9) din Legea privind
unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,
COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, instituit în cadrul Curții Supreme de
Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei de
evaluare a procurorilor, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge contestația depusă de Victor Comerzan împotriva deciziei nr. 30 din
6 decembrie 2024 a Comisiei de evaluare a procurorilor.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
79