3-34/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare si dispunerea reluării evaluării

3-34/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare si dispunerea reluării evaluării (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la contestația depusă de Valeriu Sîrbu

împotriva deciziei nr. 23 din 9 decembrie 2024 a Comisiei de evaluare a

procurorilor

(evaluarea externă conform Legii nr. 26/2022)

(Dosarul nr. 3-34/24

NR. PIGD 2-24145112-01-3-18122024)

Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea candidatului la funcția de membru

al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului

Superior al Procurorilor

11 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință publică cererea de contestare depusă de Valeriu

Sîrbu împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor cu privire la anularea

deciziei nr. 23 din 09 decembrie 2024 „privind candidatura lui Valeriu Sîrbu,

candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor” și

dispunerea reluării procedurii de evaluare,

Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei de evaluare a procurorilor, compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

Stanislav Ungureanu, grefier

Cu participarea:

Reclamantului – Valeriu Sîrbu

Reprezentantului reclamantului – avocatului Vitalie Zama

Reprezentanților pârâtei – avocaților Roger Gladei și Valeriu Cernei

constată următoarele:

ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ

martie 2002, Valeriu Sîrbu (reclamantul) a fost numit în funcția de procuror în

Procuratura sectorului Centru, municipiul Chișinău.

august 2016, Valeriu Sîrbu a fost numit în funcția de procuror în cadrul Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

Comisiei de evaluare a procurorilor (în continuare Comisia de evaluare) lista

candidaților pentru funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, printre care se afla

și reclamantul Valeriu Sîrbu, în vederea evaluării în conformitate cu Legea

nr. 26/2022.

decizia nr. 30 din 9 decembrie 2024 „cu privire la candidatura lui Valeriu Sîrbu,

candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor

din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor”, prin care a decis că, în temeiul

art. 8 alin. (2) lit.a) din Legea nr. 26/2022, candidatul Valeriu Sîrbu nu corespunde

1

criteriilor de integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la

respectarea de către candidat a criteriului de integritate etică și, prin urmare, nu

promovează evaluarea.

a contestat la Curtea Supremă de Justiție decizia Comisiei de evaluare nr. 30 din 9

decembrie 2024 (f.d. 1-19 recto-verso).

electronice referință, prin care nu a recunoscut pretențiile lui Valeriu Sîrbu și a

solicitat respingerea acestora.

3 martie 2025 și 18 martie 2025. Reclamantul a pledat în fața Curții Supreme de

Justiție atât personal, cât și a fost reprezentat de avocatul Vitalie Zama. Comisia de

evaluare a fost reprezentată de către avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei.

că decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din Legea

nr. 26/2022.

ÎN FAPT

a. Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale

acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul

justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările

ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații inter alia la funcția de membru al

Consiliului Superior al Procuraturii sunt supuși evaluării externe, ca etapă

obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a

acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a

acestora. Evaluarea începe cu solicitarea ca candidatul să depună Comisiei declarația

de avere și interese personale și a declarației cu privire la lista persoanelor apropiate

lui, de transmitere voluntară a răspunsurilor la chestionarul privind integritatea etică.

notificarea Comisiei expediată candidatului cu privire la inițierea evaluării și

solicitarea de a completa și prezenta declarația de avere și interese personale pentru

ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din sistemul judecătoresc,

al procuraturii și din serviciul public, precum și un chestionar privind integritatea

etică, în termen de șapte zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/2022.

Candidatul a depus la 29 decembrie 2023 declarația pentru ultimii cinci ani

2

completată și chestionarul de etică în termenul stabilit. În timpul evaluării, Comisia

a colectat informații din multiple surse, iar la 11 aprilie 2024, 29 mai 2024, 02 august

2024 și 26 septembrie 2024 a solicitat candidatului să prezinte informații

suplimentare pentru a clarifica anumite aspecte.

Sîrbu că a identificat anumite aspecte în privința cărora există dubii cu privire la

respectarea criteriilor de integritate financiară și etică și l-a invitat să participe la o

audiere publică, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2022. La solicitarea

candidatului, la 4 octombrie 2024, Comisia de evaluare i-a acordat acces la

materialele evaluării, conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022. La 10

octombrie 2024, a fost desfășurată audierea publică a candidatului în fața Comisiei.

constatat că, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, candidatul

Valeriu Sîrbu nu întrunește criteriul de integritate etică, întrucât s-au constatat dubii

serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriului de integritate etică și,

prin urmare, nu promovează evaluarea.

Valeriu Sîrbu o singură problemă:

a) Achiziția, finanțarea și utilizarea unei case în Chișinău, în anul 2010,

înregistrată pe numele fratelui candidatului.

Comisia de evaluare a reținut că, în anul 2010, familia candidatului și socrii

săi au luat decizia de a achiziționa împreună o casă, astfel încât socrul său, care avea

nevoie de îngrijire, să poată locui cu familia candidatului în timp ce soacra lucra în

străinătate. Ambele familii urmau să înstrăineze bunurile lor imobile pentru a

dobândi o casă potrivită, care să poată fi utilizată în comun.

Casa pe care familia candidatului a identificat-o drept potrivită se afla pe

str. „S”, în or. „C”, mun. Chișinău, iar proprietarul acesteia era dl D.

În anul 2010, candidatul a inițiat pregătirea contractelor pentru a facilita

schimbul casei sale, din str. „B”, or. „C”, mun. Chișinău, pe casa din str. „S”, din

același oraș.

Comisia de evaluare a constatat că, în locul unui contract de schimb,

candidatul a semnat un contract de vânzare-cumpărare cu proprietarului bunului din

str. „S” (dl D.). În același timp, dl D. a semnat un contract separat, prin care a donat

casa din str. „S” fratelui candidatului. De asemenea, dl D. a primit suma de 30 000

EUR de la candidat pentru a compensa diferența dintre valoarea casei din str. „B” și

cea a casei din str. „S”. După semnarea acestor contracte, dl D. a devenit proprietarul

casei din str. „B”, iar fratele candidatului a devenit proprietarul casei din str. „S”.

Prețul pe care dl D. îl datora candidatului conform contractului de vânzare-

cumpărare de 298 135 MDL (est. 18 500 EUR) așa și nu a fost achitat.

3

Conform documentelor prezentate de candidat, contractul de vânzare-

cumpărare, conform căruia casa de pe str. „B” a fost vândută de candidat dlui D. cu

298 135 MDL, a fost semnat pe 15 iulie 2010, iar la aceeași dată a fost semnat un

contract de donație, prin care dl D. a donat casa sa (gratuit) fratelui candidatului.

Comisia a observat că, în niciun contract nu se menționează despre faptul că,

candidatul ar fi achitat suma de 30 000 EUR dlui D. Totodată, candidatul a prezentat

Comisiei două recipise semnate de dl D., care confirmă că acestuia i s-au achitat

30 000 EUR, care reprezintă diferența de valoare a casei de pe strada „S”.

La fel, Comisia de evaluare a remarcat că, potrivit candidatului, decizia de a

înscrie imobilul din str. „S” pe numele fratelui său a fost luată de comun acord cu

membrii familiei sale și a socrilor săi, care sunt beneficiari efectivi al acestui imobil.

Principalele motive au fost că soacra sa se afla peste hotare și nu putea fi prezentă la

momentul efectuării tranzacției, precum și faptul că socrul său era grav bolnav,

deoarece ulterior, în scurt timp a și decedat.

Deopotrivă, în timpul audierii, candidatul a menționat că nu cunoaște prețul

care a fost indicat în contractul din 15 iulie 2010 de vânzare a casei sale din str. „B”,

deoarece acesta a fost unul imitat sau un contract imitat, fictiv. De fapt, a avut loc

un schimb și nu era important prețul indicat în contract. Dar așa a fost decizia atunci.

Dacă în contract este indicată suma de aproximativ 18 500 EUR, acesta este prețul

corect.

La întrebările Comisiei, candidatul a reiterat și confirmat că, contractul de

vânzare-cumpărare a fost imitat, deoarece, de fapt, a avut loc un schimb,

circumstanță ce se confirmă prin recipisele din aceiași zi scrise de către dl D. și,

respectiv, de către dânsul.

Astfel, Comisia de evaluare a concluzionat că, după cum a recunoscut însuși

candidatul, acesta a întocmit un contract fictiv de vânzare-cumpărare cu dl D.,

potrivit căruia candidatul i-a vândut lui D. casa cu 298 135 MDL și a fost implicat

și în așa-numita donație a casei de pe strada „S” de către dl D. fratele candidatului.

Cu toate acestea, donația nu a fost cu titlu gratuit, chiar dacă a fost declarată astfel

în contract, deoarece dl D. a primit, de fapt, 30 000 EUR de la candidat.

Comisia de evaluare a opinat că, prin implicarea unor terți în încheierea mai

multor contracte fictive în care erau vizați banii candidatului, acesta de facto și de

jure a ascuns de autoritățile statului timp de mai bine de 10 ani circumstanțele în

care familia sa a achiziționat proprietatea. Abia în formularul declarației pentru

ultimii cinci ani, expediat în decembrie 2023 de către Comisie, candidatul a declarat

modul în care a fost dobândit imobilul din strada „S” și abia în iunie 2024 a declarat

că imobilul a fost înregistrat pe numele candidatului și al soției sale.

Comisia de evaluare a ajuns la concluzia că, prin încheierea unui contract

fictiv, care a fost prezentat la o autoritate publică și prin colaborarea în scopul

realizării unei donații fictive, candidatul a încălcat, prin conduita sa, Codul de etică

al procurorului, în vigoare din 2007 (art. 3 lit. a), Capitolul IV, art. 6 lit. a).

4

LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE

de judecată special observă că, în contestație, reclamantul a invocat că prevederile

Codului administrativ au prioritate față de prevederile Legii nr. 26/2022.

Codului administrativ și limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii

asupra căreia decide Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă

pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 01

decembrie 2022, § 24, DCC nr. 2 din 18 ianuarie 2022, § 19).

„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii, al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a candidaților la

funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a

procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile

respective.”

„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față

de orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a

acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au

participat la desemnarea membrilor acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii

Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile

conexe activității sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului

propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta.”

„Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu

procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta

lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau

concursului la care participă candidatul respectiv.”

„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură

reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și

a controlului judecătoresc asupra acesteia.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de

activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la

prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară

și nu contravine principiilor prezentului cod.”

5

enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 este prin natura sa un domeniu

specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul

administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ

uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte

pot fi reglementate prin norme legislative speciale.

decembrie 2017:

„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor

constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict

de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis,

cu excepția situațiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”

„În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale

acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul

justiției,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”

nr. 26/2022 și prevăd următoarele:

„(2) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:

a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a

procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,

acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al

unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;

b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de

corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii

integrității nr. 82/2017;

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

(3) În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în care

activează sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al

candidatului provoacă sau nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea

acestuia cu standardele etice și de conduită stabilite pentru judecători și procurori.

(4) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

6

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15

ani corespunde veniturilor declarate.

(5) Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea

impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută,

precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de

import și drepturilor de export;

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori

a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de

întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2

alin. (2);

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte

contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana

specificată la art. 2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de

beneficiari efectivi este parte contractantă;

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2

alin. (2) are statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru

justificarea acesteia.”

deciziei Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:

„(1) În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o

decizie motivată privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării.

Retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de

evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile responsabile de organizarea

alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat,

se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv.

(2) Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și

concluzia comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.

(3) Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care

participă la luarea acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină

de la vot. [...]

(5) Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a

constatat existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu

cerințele prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

(6) Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru

neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor

7

competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările

din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau procese. [...]”

evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la

Veneția și Direcția Generală au observat că

„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de

judecători și procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe;

asigură încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în

integritatea acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale

democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde foarte

mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea

apartenenței sale.”

alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate

de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a

judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților

moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc

creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și

membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.

și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind

asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a

Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a

procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității

acestora. Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de

asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor

proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare

constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre

principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul

judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al

patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii

potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de

integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018,

accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie

combătută prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile

statului de drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe

investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau

prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a

corupției.

8

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să

respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort

pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem.”

acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:

„procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către

candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în

special imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de

la Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea

membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste

organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen determinat al

mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura

independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita

continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului

membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele

acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite

ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la

funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior

al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un

proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate

corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește

contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale acesteia.”

și DGI au indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă

articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a

candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al

Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării

candidaților, nu neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a

judecătorilor și procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru

stabilitatea ordinii juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ

flexibile și bazate pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor,

a relațiilor etc., destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-

un mod legal trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită

inadecvată, care ar trebuie să fie mai bine definită de lege.

evaluare a integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează

garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară

solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al

integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei

simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a

evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea

9

inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această

avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu

privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această

normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția

persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai

probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură

reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor

organe administrative sau judiciare, menționate anterior.

unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În §§ 120, 123, 133, 134, 135

din decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a

reținut următoarele:

„prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de

evaluare la evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei

să decidă nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de

etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că

candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în

fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate

aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele

particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul

termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față

de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în

calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane

(judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate

personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea

Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă

extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților.

Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26,

Curtea a constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil

procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă

cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu

dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de

către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod

inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de

legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor

evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care

trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la

10

promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în

discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a

criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții

Supreme de Justiție.”

deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestațiilor. Partea relevantă a

art. 14, în vigoare la momentul depunerii contestației, este următoarea:

„(1) Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în

termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără

respectarea procedurii prealabile.

(2) Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare

la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin

decret al Președintelui Republicii Moldova. [...]

(6) Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate

cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta

lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau

concursului la care participă candidatul respectiv. [...]

(8) La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul

de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre

următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare;

b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au

promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de

evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil

al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat.

(9) Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție

este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul

plasării acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică

participanților în termen de 5 zile de la data emiterii. [...]”

decembrie 2024, au fost introduse modificări la articolul 14 alineatul (8), după cum

urmează:

„la litera b), cuvintele „și dispunerea reevaluării” se substituie cu cuvintele „și

dispunerea o singură dată a reevaluării”;

alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins: „c) constatarea

promovării sau nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei

Comisiei de evaluare, adoptată în urma reevaluării dispuse anterior.”

11

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională

a stabilit că:

„legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost

asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de

eventualele carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului

procedural afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține

că neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a

litigiului.”

special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale

ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt

apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a

deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură

nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, § 83].

drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de

evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră

necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în

imposibilitatea de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al

statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție.

Art. 6 §1 se aplică indiferent de calitatea părților, de natura legislației ce

reglementează modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială,

administrativă etc.) și de autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept

comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan

împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

existența unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se

întemeieze pe un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil,

recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de

Convenție. Trebuie să fie vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi

atât existența însăși a dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de

12

exercitare. În sfârșit, rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru

dreptul „civil” în cauză, o legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind

suficiente pentru ca art. 6 §1 să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe

(MC), §99; Károly Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Naït-Liman împotriva

Elveției (MC), §106].

CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12

alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de evaluare

reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul dacă

reclamantului Valeriu Sîrbu i-au fost respectate drepturile procedurale prevăzute de

lege specială.

apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile

trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în

raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a

fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în

situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar

trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de

interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al

Procurorilor, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși

evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.

se pune în discuție dreptul reclamantului de a rămâne în profesie, ci se referă la o

evaluare pre-vetting, adică la un exercițiu unic, de preselecție în organul de

autoadministrare, într-un moment istoric, caracterizat printr-o percepție general

acceptată că lucrurile în justiție merg foarte prost având la bază diferite cauze

(corupție, neprofesionalism, obediență cronică față de politic etc.). În astfel de

circumstanțe este imperios necesar ca persoanele care să acceadă în organele de

autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în

privința lor. Or, în caz contrar, deciziile adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin

care se va răsturna o eventuală propunere care va veni deja din partea unei comisii

vetting, nu se vor bucura de credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge

publicul larg că sunt corecte.

„În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea

persoanelor apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea

nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a

persoanelor menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire

la Autoritatea Națională de Integritate.”

13

2008 (în vigoare de la 17 martie 2009 până la 25 martie 2016):

„Procuratura își desfășoară activitatea pe principiul legalității.”

Procurorului General nr. 303/35 din 27 decembrie 2007 (în vigoare până la 04

octombrie 2011):

„Comportament ireproșabil al procurorului – comportamentul demn și adecvat în

societate, bazat pe principiile moralității, eticii profesionale și culturii generate,

menit să asigure buna reputație a procurorului precum și funcționarea eficientă a

Procuraturii.”

„Imaginea de bună reputație a organelor Procuraturii se creează în baza

următoarelor principii:

a) Legalității, potrivit căruia procurorii, în acțiunile lor, sunt obligați să respecte cu

strictețe legea, drepturile, libertățile constituționale și fundamentale ale persoanei,

în corespundere cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

Constituția Republicii Moldova, alte acte legislative și normative în vigoare.”

„În afara orelor de serviciu procurorul trebuie:

a) să dispună de un comportament ireproșabil care ar păstra și ar consolida

încrederea populației în imparțialitatea și prestigiul activității autorităților publice.”

ARGUMENTELE PĂRȚILOR

a. Argumentele reclamantului

a depus cerere de contestare împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor,

solicitând anularea deciziei Comisiei de evaluare a procurorilor nr. 23 din 09

decembrie 2024 „privind candidatura lui Valeriu Sîrbu, candidat la funcția de

membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea

Consiliului Superior al Procurorilor” și dispunerea reevaluării sale.

evaluare ca fiind emisă cu grave erori procedurale, iar, în consecință, fiind eronată,

neîntemeiată și ilegală.

candidatul Valeriu Sîrbu a încălcat, prin conduita sa, Codul de etică al procurorului,

în vigoare din 2007, însă nu a specificat dacă acest Cod este în vigoare în prezent, în

14

special, la momentul emiterii deciziei, iar în cazul în care acesta a fost abrogat urma

să fie specificat faptul când a fost abrogat și dacă prevederile care sunt invocate

candidatului ca fiind încălcate sunt stipulate și în Codul de etică în vigoare la

moment, cu enumerarea acestora.

a fost aprobat prin ordinul Procurorului General nr. 303/35 din 27 decembrie 2007

și a fost în vigoare până la 04 octombrie 2011, când prin Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 12-3d-228/11 din aceeași dată, a fost aprobat un nou Cod

de etică al procurorului. Respectiv, Codul de etică al procurorului din 2007 a fost

abrogat. Mai mult ca atât, în prezent este în vigoare un alt Cod de etică al

procurorului, care a fost aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor

nr. 4 din 27 mai 2016, astfel, fiind abrogat cel din 2011.

prin prisma unor prevederi abrogate, având în vedere că Codul de etică al

procurorului din 2007 a fost abrogat, în prezent fiind în vigoare Codul de etică al

procurorului aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27

mai 2016.

Codul de etică al procurorului din 2007, dispozițiile acestuia fac parte din condițiile

de muncă ale lucrătorului Procuraturii începând cu momentul în care acesta a

certificat faptul luării de cunoștință cu prevederile codului și și-a asumat

obligațiunea să le execute.

din 2007, Comisia urma să verifice dacă candidatului Valeriu Sîrbu i-au fost aduse

la cunoștință prevederile acestui Cod. Or, potrivit răspunsului Procuraturii din 16

decembrie 2024, la dosarul personal al procurorului Valeriu Sîrbu lipsește

certificatul (recipisa) care să demonstreze faptul aducerii la cunoștință acestuia a

prevederilor Codului de etică al procurorului, aprobat prin ordinul Procurorului

General nr. 303/35 din 27 decembrie 2007.

Sîrbu a principiului legalității, prevăzut la art. 3 lit. a) din Codul de etică al

procurorului din 2007, reclamantul a menționat că acest principiu este stipulat la

capitolul II, care ține de „Principiile eticii procurorului” și respectiv, respectarea

acestui principiu ține de activitatea procurorului în cadrul exercitării atribuțiilor de

serviciu și nicidecum nu de viața privată a acestuia. De altfel, în Codul de etică din

2016, în vigoare la momentul actual, principiul legalității nici nu se regăsește.

încheierea tranzacțiilor dintre familia sa, a socrilor săi și a fratelui său pe de o parte,

și a cet. D.I. pe de altă parte, el a avut un comportament ireproșabil care nu a afectat

15

nicicum încrederea populației în imparțialitatea și prestigiul activității autorității

publice. Comisia de evaluare, însă, nu și-a motivat nici într-un fel soluția, limitându-

se doar la prevederile Codului de etică a procurorului din 2007. Mai mult ca atât, la

caz, nu există probe care ar demonstra dubiile Comisiei, nu au fost depuse careva

plângeri și nu au existat proceduri disciplinare pe acest fapt. Iar, potrivit recipiselor

și confirmărilor eliberate de cet. D.I., soacra sa D.F. și fratele S.I., tranzacțiile

menționate au avut loc pe cale amiabilă și în urma înțelegerii reciproce dintre părți,

fiind mulțumiți toți de rezultat până în prezent, neexistând careva litigii.

evaluare chiar de la prima comunicare, în care a indicat în Declarația de avere și

interese pentru ultimii 5 ani că este beneficiar efectiv (dreptul de posesie, folosință

și dispoziție în baza procurii) împreună cu membrii familiei sale, dar și a mamei

soției D.F. a imobilului din str. „S”, or. „C”, mun. Chișinău și care de jure este

înscris pe numele fratelui său S.I. Totodată, la capitolul „comentarii” din declarație,

a oferit explicații rezonabile în legătură cu metoda prin care a fost efectuată

tranzacția imobiliară prin care a fost înstrăinată casa din str. „B”, or. „C”,

mun. Chișinău și dobândită cea din str. „S”, din același oraș.

organele procuraturii, până la 15 iulie 2010, el împreună cu familia au deținut în

proprietate terenul și casa de locuit individuală amplasată din str. „B”,

mun. Chișinău.

D.F., (ambii cetățeni ai U., cu domiciliul în țara de baștină), au plecat la muncă în

Belgia, din cauza că nu primeau salariile și nu aveau surse de existență. Acolo au

muncit până aproximativ în anul 2007, când au revenit pentru prima dată în U. și

Republica Moldova, deoarece socrul D.M., muncind în condiții grele s-a îmbolnăvit

de o boală incurabilă.

până în prezent, iar socrul D.M. a rămas să locuiască în apartamentul nr. XXX din

str. V.L., mun. Chișinău, pe care îl procura-se anterior, stabilindu-și domiciliul în

Republica Moldova, deoarece era bolnav și avea nevoie de ajutorul familiei mele.

în spital), din care considerente el voia tot mai mult să locuiască împreună cu familia

sa. Acest fapt îl solicita și soacra D.F., care nu putea avea grijă de el, aflându-se

peste hotare. Astfel, în anul 2010, el împreună cu familia sa și socrii au luat decizia

de a vinde/schimba imobilele lor pentru o casă mai mare unde să locuiască împreună.

proprietarul imobilului din str. „S”, în or. „C”, mun. Chișinău, de a schimba imobilul

acestuia cu imobilul familiei sale, amplasat pe str. „B”, mun. Chișinău, cu o

16

supraplată din partea lor de 30 000 (treizeci mii) EUR. Totodată, din considerentul

că nu aveau toată suma de 30 000 EUR, s-au înțeles cu cet. D.I. ca acesta să aștepte

până vor vinde apartamentul socrilor și atunci îi vor da toți banii.

imobile, prin decizie comună, la 15 iulie 2010, a încheiat un contract de vânzare-

cumpărare cu cet. D.I., potrivit căruia i-a vândut acestuia imobilul din str. „B”,

mun. Chișinău. În aceeași zi, potrivit înțelegerii avute, i-au transmis lui D.C. o parte

din supraplata convenită și anume, suma de 20 000 EUR, fapt pentru care acesta a

scris o recipisă. Astfel, au rămas datori cu suma de 10 000 EUR.

imobile, prin decizie comună și la solicitarea lor, D.I. a încheiat un contract de

donație pe numele fratelui său S.I., a imobilului amplasat pe str. „S”, mun. Chișinău.

iulie 2010 soacra D.F., care se afla în Belgia, a întocmit o procură pe numele lui la

Ambasada Republicii Moldova în Regatul Belgiei, Bruxelles.

2010, au vândut apartamentul socrilor din str. „V.L.”, mun. Chișinău. În aceiași zi,

i-a transmis lui D.I. datoria în sumă de 10 000 EUR pentru supraplata la efectuarea

schimbului de imobile, pentru care ultimul a întocmit o altă recipisă.

numele fratelui său S.I. a fost luată de comun acord cu membrii familiei sale și al

socrilor, împreună cu care sunt beneficiari efectivi ai imobilului dat. Principalele

motive au fost că soacra sa se afla peste hotare și nu putea fi prezentă la momentul

efectuării tranzacției, precum și faptul că socrul său era grav bolnav, deoarece

ulterior, în scurt timp, la 09 ianuarie 2011 a și decedat. Respectiv, urma să o transcrie

ulterior pe dânșii toți, însă din diferite motive până în prezent nu au reușit.

declarațiile de avere și interese personale anuale, pentru anii precedenți, ca fiind

beneficiari efectivi.”

de evaluare și sunt confirmate de actele anexate pe parcursul rundelor de întrebări și

răspunsuri, în particular, contractele de vânzare-cumpărare și donație, declarațiile

soacrei D.F., prin care și-a manifestat acordul la înregistrarea imobilului pe numele

fratelui S.I., declarațiile soacrei ce țin de utilizarea sumei de 30 000 EUR pentru

efectuarea tranzacției cu D.I., extrasele medicale în privința socrului D.M., care

confirmă faptul că acesta grav bolnav și că în scurt timp a decedat, prin procurile ce

le acordă dreptul de folosință, posesie și dispoziție, eliberate de-a lungul timpului de

către S.I., pe numele lui și a soției sale, care vin să confirme că imobilul le aparținea

lor de facto și soacrei sale.

17

menționate nu au fost prejudiciate nici părțile contractante, dar, în mod special, nici

statul, deoarece nimeni din părțile contractante nu avea obligația de a achita

impozitul pentru creșterea de capital.

care ar indica asupra faptului că, în rezultatul încheierii tranzacțiilor menționate,

s-au produs careva consecințe nefaste sau care ar scoate în evidentă „lipsa unui

comportament ireproșabil în acțiunile candidatului Valeriu Sîrbu”, precum și

pierderea, datorită acțiunilor acestuia, a „încrederii populației în imparțialitatea și

prestigiul activității autorităților publice”. Astfel, nu este clar cum și de ce Comisia

de evaluare a ajuns la concluzia că, candidatul Valeriu Sîrbu, prin comportamentul

său, a încălcat grav normele de etică care reglementau la acel moment conduita

procurorilor.

se caracterizează pozitiv. Prin caracteristica din 4 mai 2016 eliberată de Procurorul

General se confirmă faptul că, în activitatea procurorului Valeriu Sîrbu, nu au fost

depistate acțiuni care ar putea fi considerate ca abuzive, din interes personal sau

contrare Codului de etică și conduită a procurorului. La fel, a fost stimulat de mai

multe ori, a fost decorat cu medalia „Pentru serviciu impecabil” clasa III. Totodată,

potrivit hotărârilor cu privire la evaluarea performanțelor procurorului Valeriu

Sîrbu, în perioada 2010 și până în prezent, au fost verificate atât calitățile

profesionale, cât și cele de integritate, fiind atestat de fiecare dată cu calificativul

„foarte bine”.

că, prin implicarea unor terți în încheierea mai multor contracte fictive în care erau

vizați banii candidatului, de facto și de jure candidatul a ascuns de autoritățile

statului circumstanțele în care familia sa a achiziționat proprietatea timp de mai bine

de 10 ani. Or, imobilul dobândit a fost declarat în toate declarațiile de avere și

interese personale depuse anual de candidatul Valeriu Sîrbu la Autoritatea Națională

de Integritate.

Comisia de evaluare a fost „tribunal instituit prin lege, independent și imparțial”, în

cazul în care combina atât „funcția de procuror” cu cea de „judecător”. Or, Comisia

a încălcat standardele stabilite de CtEDO, combinând competența de anchetă și

investigare (comisia evoluând și ca procuror) cu cea de adoptare a deciziei pe fondul

cauzei (evoluând ca judecător). Comisia, s-a pronunțat fără a evalua în mod obiectiv

criteriul de integritate etică, a făcut constatări și concluzii eronate în privința

integrității etice a candidatului Valeriu Sîrbu.

18

candidatului Valeriu Sîrbu, Comisia de evaluare a încălcat standardul imparțialității

obiective – aparența imparțialității, garantat de art. 6 CEDO.

cărora a fost achiziționat imobilul respectiv, este vorba de nulitate relativă, dar

nicidecum de nulitate absolută după cum a constatat Comisia de evaluare. Ba mai

mult ca atât, acestea deja sunt prescrise, deoarece evenimentele la care a făcut

referire Comisia de evaluare au avut loc în anul 2010, corespunzător orice pretenție

referitoare la contractele respective sunt prescrise și nu mai pot fi puse în discuție.

sunt valabile, deoarece persoanele competente de a invoca nulitatea relativă, care în

condițiile speței sunt părțile contractului, sau instanța de judecată competentă nu au

invocat nulitatea relativă.

în mod superficial, fără a lua în considerare explicațiile sale, documentele

justificative și contextul concret. Comisia s-ar fi limitat la o interpretare formală a

formelor juridice ale tranzacției, fără a analiza scopul familial legitim,

circumstanțele obiective și buna-credință dovedită prin acțiuni ulterioare.

poate fi absolută și este limitată de prevederile art. 16 și art. 137 alin. (l) din Codul

administrativ, care prevăd imperativ că discreția sau marja de apreciere a

autorităților nu poate fi arbitrară și urmează a fi exercitată cu bună credință.

candidați, Comisia a constatat aspecte financiare care puteau genera dubii precum:

1) nedeclararea unui împrumut; 2) nedeclararea a două conturi bancare în modul

prevăzut de lege; 3) nedeclararea prețului corect pentru vânzarea a trei terenuri,

4) primirea unei sume diferite de valoarea contractului; și 5) neprezentarea dovezilor

cu privire la dobândirea legală a venitului de peste hotare de către părinți, etc. Totuși,

Comisia nu a avut dubii serioase cu privire la niciun aspect privind integritatea etică

a acelor candidați, conform prevederilor art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022.

aceleași încălcări a prevederilor din Codul de etică a procurorilor) în mod identic.

La caz, însă, Comisia de evaluare nu a luat în considerare faptul că în privința

candidatului Valeriu Sîrbu nu au fost constatate încălcări plauzibile de ordin

financiar, nu a luat în considerare că acesta este un caz unic și nu s-a mai repetat și

a existat o perioadă de timp suficientă fără incidente ulterioare. Comportamentul

Comisiei este în contradicție cu regulile consimțite în prevederile art. 2 alin. (2) din

Regulamentul de evaluare a Comisiei.

19

evaluare, reclamantul a invocat deciziile nr. 38 din 08 iunie 2023 (Mariana Cherpec),

nr. 43 din 21 iunie 2023 (Eduard Panea), nr. 5 din 28 martie 2024 (Tatiana Rotaru),

nr. 10 din 11 iulie 2024 (Constantin Șușu), nr. 14 din 15 august 2024 (Natalia

Andronic), nr. 17 din 11 octombrie 2024 (Nicolae Zanevici), nr. 20 din 18 noiembrie

2024 (Alexandru Lozan). Prin prisma acestor exemple, este evident faptul că la

adoptarea deciziei în privința candidatului Valeriu Sîrbu, Comisia de evaluare a

exercitat discreția sa în mod diferit și selectiv, fapt prin care a încălcat art. 137 din

Codul administrativ.

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022 nu stipulează termenul limită pentru care fapta

candidatului poate fi evaluată ca neconformă. Iar, această circumstanță, la rândul

său, permite Comisiei de evaluare să examineze chestiuni ce au avut loc anterior,

fără nici o limită de timp. În speță, Comisia de evaluare a dat apreciere unor pretinse

fapte care au avut loc în 2010, aproximativ 14 ani în urmă. Acest fapt contravine

tuturor reglementărilor naționale și internaționale, dar și constatărilor CtEDO în

cauzele XHOXHAJ c. Albaniei (nr. 15227/19) și Oleksandr Volkov c. Ucrainei.

private, deoarece decizia Comisiei de evaluare îi afectează un șir de relații personale

și profesionale, ingerință care nu răspunde exigenței legalității, scopului legitim și

nu trece testul proporționalității.

de Justiție pe această categorie de cauze și absența unor reguli privind desfășurarea

ulterioară a procedurii de reevaluare, atestă insuficiența controlului judiciar și

contribuie la crearea unui nivel substanțial de incertitudine cu privire la consecințele

juridice reale ale unor asemenea decizii judiciare, ce urmează a fi adoptată în speța

sa.

potrivit art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022 decizia Curții Supreme de Justiție este

irevocabilă din momentul emiterii, iar acest fapt, în opinia sa, contravine

prevederilor articolului 119 din Constituția Republicii Moldova.

cauzele Finlanda c. Regatului Unit, 25 februarie 1997, § 73; Brudnicka și alții

c. Poloniei, nr. 54723/00, § 38; Stafford c. Regatului Unit [GC], nr. 46295/99, § 78;

Kleyn și alții c. Olandei [GC], nr. 39343/98, 39651/98, 43147/98 și 46664/99, § 193;

Fey c. Austriei, 24 februarie 1993, seria A nr. 255, §§ 28 și 30; și Wettstein

c. Elveției, nr. 33958/96, § 42; Kyprianou c. Ciprului [GC], nr. 73797/01, § 119;

Pullar c. Regatului Unit, 10 iunie 1996, § 32; Cubber c. Belgiei, 26 octombrie 1984,

20

Van Leuven și De Meyere c. Belgiei, 23 iunie 1981, § 58, seria A nr. 43, Comisia

de evaluare nu este independentă și imparțială, fapte se reflectă în mod direct în

decizia reclamantului.

este motivată, fapt ce contravine art. 31 din Codul administrativ, în conformitate cu

care pârâta avea obligația de a descrie succint procedura care a stat la baza emiterii

deciziei sale, incluzând investigații, probe, audieri etc. Motivarea unei decizii nu

poate fi limitată la simpla invocare a prevederilor legale, ci trebuie să conțină cu

exactitate elementele de drept și de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarului

să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, să facă posibilă

exercitarea controlului de legalitate.

pentru a-și motiva soluția adoptată prin decizia în privința candidatului Valeriu

Sîrbu, fapt ce denotă că membrii Comisiei aveau o poziție a priori de nepromovare

a candidatului, iar evaluarea și audierea finală a fost doar formalism.

integral pretențiile și argumentele formulate în contestație, solicitând admiterea

acțiunii.

b. Argumentele pârâtei

electronice referință pe marginea contestației lui Valeriu Sîrbu, prin care a solicitat

respingerea acțiunii. Comisia a menționat că explicațiile reclamantului nu au fost

suficiente pentru a înlătura dubiile sale.

2024 a fost adoptată cu respectarea întru totul a Legii nr. 26/2022, fără a aduce

atingere drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului. Procesul de evaluare

a parcurs toate etapele legale prevăzute, de la solicitarea declarațiilor și informațiilor

suplimentare, până la audierea publică și comunicarea deciziei, oferindu-i

reclamantului ocazia reală de a-și susține poziția și de a răspunde la toate dubiile

ridicate de Comisie.

răspunsuri, reclamantul a avut posibilitatea deplină de a prezenta explicații și

documente justificative în susținerea poziției sale, iar Comisia a analizat cu diligență

toate materialele oferite, în spiritul garantării unui proces echitabil.

transferul sarcinii probațiunii către candidat, în măsura în care Comisia identifică

neconcordanțe sau dubii privind integritatea acestuia. Într-un astfel de context,

21

Comisia are obligația de a oferi candidatului oportunitatea de a răspunde și de a

înlătura aceste dubii prin documente și explicații clare.

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut legitimitatea

unui astfel de mecanism în procedurile de evaluare a integrității (cauzele García Ruiz

c. Spaniei [GC], nr. 30544/96; Gogitidze și alții împotriva Georgiei, nr. 36862/05;

Grayson și Barnham c. Regatului Unit, nr. 19955/05 și 15085/06, 23 septembrie

2008; Xhoxhaj c. Albaniei, nr. 15227/19).

lipsa integrității, ci doar existența unor suspiciuni rezonabile, pe care candidatul nu

reușește să le răstoarne.

Comisia de evaluare a susținut că decizia contestată nu afectează statutul profesional

al reclamantului în calitate de procuror și nu produce efecte juridice care să-i

pericliteze cariera în afara funcției la care a candidat. Or, art. 13 alin. (6) din Legea

nr. 26/2022 stabilește în mod clar că o decizie de nepromovare a evaluării are doar

rolul de a împiedica accesul la o funcție electivă sau de conducere, fără alte

consecințe asupra statutului profesional sau a demnității publice.

reclamantul a avut dreptul de a refuza publicarea deciziei, fapt de care a beneficiat,

ceea ce denotă respectarea dreptului său la protejarea vieții private și a reputației

profesionale.

evaluării nu este de a stabili, dincolo de orice îndoială, lipsa de integritate, ci de a

verifica dacă există sau nu „dubii serioase” privind conformitatea candidatului cu

standardele etice și financiare.

ci a apreciat, potrivit propriei convingeri, că răspunsurile oferite de candidat nu au

fost suficiente pentru a elimina suspiciunile apărute în baza documentelor și

informațiilor acumulate. Această abordare este susținută și de Opinia Comisiei de la

Veneția, potrivit căreia mecanismul de vetting are rol de filtrare, nu de sancționare,

iar deciziile de nepromovare se pot baza și pe simpla existență a unor riscuri

percepute, în absența unei fapte ilicite dovedite.

fi cenzurată de instanță sub aspectul oportunității. Or, potrivit art. 225 alin. (1) din

Codul administrativ și art. 14 din Legea nr. 26/2022, instanța nu este competentă să

se pronunțe asupra oportunității deciziei administrative, ci doar asupra legalității

acesteia. Evaluarea caracterului adecvat al deciziei sau aprecierea gradului de

convingere format de Comisie țin de discreționarul administrativ al autorității.

22

sa convingere decât dacă s-ar dovedi erori procedurale grave sau abateri vădite de la

cadrul legal, ceea ce, în opinia pârâtei, nu s-a produs în prezenta cauză.

administrativ în ceea ce privește procedura de evaluare, deoarece conform art. 4

alin. (4) din Legea nr. 252/2023 Comisia de evaluare nu este o autoritate publică în

sensul Codului administrativ. Acest fapt fac inaplicabile prevederile Codului

administrativ în materia procedurii administrative, cu excepția strictă a procedurii

contenciosului (Cartea III). Ca urmare, susținerile reclamantului privind

nerespectarea Codului administrativ în procesul evaluării sunt neîntemeiate.

reclamantului și a susținut integral argumentele formulate în referință, solicitând

respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extraselor din poșta electronică

Outlook cu adresa „office@vettingmd.org”, decizia Comisiei de evaluare a

procurorilor nr. 23 din 9 decembrie 2024 a fost expediată pentru notificare

reclamantului Valeriu Sîrbu la 13 decembrie 2024 (fila 55-56 din documentul

întitulat „010. Cronologia corespondenței cu V. Sîrbu și extrase email” din dosarul

electronic prezentat de Comisia de evaluare). Astfel, în speță, reclamantul a respectat

prevederile art. 14 alin.(1) din Legea nr. 26/2022, deoarece cererea de contestare a

fost depusă electronice la 17 decembrie 2024.

special învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța judecătorească de

contencios administrativ ține cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei

jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor judecătorești

nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot. García

Ruiz c. Spaniei, 1999, § 26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul

procedurii necesită un răspuns clar (hot. Ruiz Torija c. Spaniei, 1994, § 30; și, pentru

comparație, Petrović și Alții c. Muntenegru, 2018, § 43), în special argumentele cu

privire la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului (hot. Fabris c. Franței, 2013, § 72 in fine; Paun Jovanović

c. Serbiei, 2023, § 108).

a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură

23

finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura

de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de

examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022.

Așa, Legea nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma

art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022

nu poate genera în această cauză discuții.

2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată

pentru a asigura integritatea viitorilor membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale

acestora, precum și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la

Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul

Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.

este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce

privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie,

procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022

este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022

au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor

nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt

aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea

integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere

al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu

domeniile/subdomeniile dreptului administrativ

b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

respectare a proporționalității este o sarcină probatorie exclusivă a autorității

publice. La aspectul dat, Completul de judecată special reiterează că, Legea

nr. 26/2022 are prioritate față de Codul administrativ.

sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de evaluare. În

faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de

competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor

legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în

scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta

date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea

datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului

(art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz,

fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să

24

inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește

criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în

interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu

numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru

Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting

și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la

stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții

(Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la

dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; § 68). Procesul de

redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina

probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru

exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).

probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la

Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară

nici de către CtEDO (a se vedea hotărărârile Xhoxhaj c. Albaniei, 2021, § 352 și

Sevdari c. Albaniei, 2022, § 130).

c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au

fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al

procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr. 26/2022 după

o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a menționat că

este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori de

procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat ca controlul judiciar

al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele de fapt

care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale Comisiei

care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.

făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin c. Turciei (2020). În § 131 al hotărârii

respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să

examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de

drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată

în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.

contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea

25

prevăzută de Codul administrativ. Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar

în cazurile menționate de Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de

Codul administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.

Comisiei. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză

că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există.

Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe.

După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de

Justiție nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu

prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) al acestei legi.

reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu

va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamantul Valeriu Sîrbu în

cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile

statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii, și

anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către Comisia de

evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și

celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la

promovarea evaluării de către candidatul Valeriu Sîrbu.

d. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză

bazează acțiunea reclamantului este pretinsa violare a dreptului la respectul vieții

private, și anume presupusul caracter prejudiciabil al deciziei în partea relațiilor

personale și profesionale. În acest sens, este remarcabil că, potrivit spiritului Legii

nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau nu

criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci doar

existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la

concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile

legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de

conformitate.

privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară,

aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de

explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.

în rezultatul evaluării candidatului Valeriu Sîrbu, Comisia de evaluare a emis decizia

nr. 23 din 09 decembrie 2024, prin care a decis că, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 26/2022, candidatul nu întrunește criteriul de integritate etică,

26

întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a

criteriului de integritate etică și, prin urmare, nu promovează evaluarea.

judecată special atestă că, în urma evaluării candidatului Valeriu Sîrbu, Comisia de

evaluare a constatat o singură neconformitate în privința achiziției, finanțării și

utilizării unei case în Chișinău, în anul 2010, înregistrată pe numele fratelui

candidatului.

evaluare, pe marginea aspectelor etice descrise supra, raportate la criteriile de

evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de judecată special

reiterează că, în vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior

al Procuraturii, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea

organelor specializate ale Consiliului Superior al Procuraturii, dar și, în general, în

sistemul justiției, conform competențelor atribuite în baza Legii nr. 26/2022,

Comisia de evaluare avea obligația să verifice dacă candidatul Valeriu Sîrbu nu a

încălcat grav regulile de etică și conduită profesională, dacă nu a admis, în activitatea

sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al

unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial, dacă în

privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de

corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii

integrității nr. 82/2017, precum și dacă nu a încălcat regimul juridic al declarării

averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al

restricțiilor și/sau al limitărilor, dar și dacă averea candidatului a fost declarată în

modul stabilit de legislație, conform art.8 din Legea nr. 26/2022.

etică și financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la

art. 8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din

Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.

analizeze, în mod punctual și detaliat, constatarea Comisiei de evaluare referitoare

la achiziția, finanțarea și utilizarea imobilului din mun. Chișinău în anul 2010,

reținută în decizia nr. 30 din 9 decembrie 2024 drept dubiu în privința corespunderii

reclamantului cu indicatorii de integritate cerute la art. 8 din Legea nr. 26/2022.

finanțarea și utilizarea unei case în Chișinău, în anul 2010, înregistrată pe numele

fratelui candidatului), Comisia de evaluare a constatat că, în anul 2010, familia

candidatului și socrii săi au luat decizia de a achiziționa împreună o casă comună,

astfel încât socrul său, care avea nevoie de îngrijire, să poată locui cu familia

candidatului în timp ce soacra lucra în străinătate. Ambele familii urmau să

27

înstrăineze bunurile lor imobile pentru a dobândi o casă potrivită, care să poată fi

utilizată în comun.

str. „S”, în or. „C”, mun. Chișinău, iar proprietarul acesteia era cet. D.I.

schimbul casei sale, din str. „B”, or. „C”, mun. Chișinău, pe casa din str. „S”, din

același oraș.

candidatul a semnat un contract de vânzare-cumpărare cu proprietarul bunului din

str. „S” (dl D.I.). În același timp, D.I. a semnat un alt contract, separat, prin care a

donat casa din str. „S” fratelui candidatului. De asemenea, D.I. a primit de la

candidat suma de 30 000 EUR pentru a compensa diferența dintre valoarea casei din

str. „B” și cea a casei din str. „S”. După semnarea acestor contracte, D.I. a devenit

proprietarul casei din str. „B”, care anterior aparținea candidatului, iar fratele

candidatului a devenit proprietarul casei din str. „S”, care a aparținut anterior lui D.I.

Prețul pe care D.I. îl datora candidatului conform contractului de vânzare-cumpărare

de 298 135 MDL (est. 18 500 EUR) așa și nu a fost achitat.

cumpărare, conform căruia casa de pe str. „B” a fost vândută de candidat lui D.I. cu

298 135 MDL, a fost semnat pe 15 iulie 2010, iar la aceeași dată a fost semnat un

contract de donație, prin care D.I. a donat casa sa (gratuit) fratelui candidatului.

candidatul că ar fi avut obligația de a achita lui D.I. suma de 30 000 EUR. Totodată,

candidatul a prezentat Comisiei două recipise semnate de D.I., care confirmă că

acestuia i s-au achitat 30 000 EUR, care reprezintă diferența dintre valoarea casei de

pe strada „S” și cea de pe str. „B”.

înscrie imobilul din str. „S” pe numele fratelui său a fost luată de comun acord cu

membrii familiei sale și a socrilor săi, care sunt beneficiari efectivi al acestui imobil.

Principalele motive au fost că soacra sa se afla peste hotare și nu putea fi prezentă la

momentul efectuării tranzacției, precum și faptul că socrul său era grav bolnav,

deoarece ulterior, în scurt timp a și decedat.

care a fost indicat în contractul din 15 iulie 2010 de vânzare a casei sale din str. „B”,

deoarece acesta a fost unul imitat sau un contract imitat, fictiv. De fapt, a avut loc

un schimb și nu era important prețul indicat în contract. Dar așa a fost decizia atunci.

Dacă în contract este indicată suma de aproximativ 18 500 EUR, acesta este prețul

corect.

28

vânzare-cumpărare a fost imitat, deoarece, de fapt, a avut loc un schimb,

circumstanță ce se confirmă prin recipisele din aceiași zi scrise de către D.I. și,

respectiv, de către dânsul.

candidatul, acesta a întocmit un contract fictiv de vânzare-cumpărare cu D.I., potrivit

căruia candidatul i-a vândut acestuia casa cu 298 135 MDL și a fost implicat și în

așa-numita donație a casei de pe strada „S” de către D.I. fratele candidatului. Cu

toate acestea, donația nu a fost cu titlu gratuit, chiar dacă a fost declarată astfel în

contract, deoarece D.I. a primit, de fapt, 30 000 EUR de la candidat.

multor contracte fictive în care erau vizați banii candidatului, acesta de facto și de

jure a ascuns de autoritățile statului timp de mai bine de 10 ani circumstanțele în

care familia sa a achiziționat proprietatea. Abia în formularul declarației pentru

ultimii cinci ani, expediat în decembrie 2023 de către Comisie, candidatul a declarat

modul în care a fost dobândit imobilul din strada „S” și abia în iunie 2024 a declarat

că imobilul a fost înregistrat pe numele candidatului și al soției sale.

fictiv, care a fost prezentat la o autoritate publică și prin colaborarea în scopul

realizării unei donații fictive, candidatul a încălcat, prin conduita sa, Codul de etică

al procurorului, în vigoare din 2007 (art. 3 lit. a), Capitolul IV, art. 6 lit. a).

candidatului Valeriu Sîrbu criteriilor de integritate, exprimate în decizia nr. 23 din 9

decembrie 2024, prin prisma argumentelor invocate de reclamant în cererea de

contestare, Completul de judecată special consideră că Valeriu Sîrbu nu a reușit să

înlăture dubiile Comisiei privind integritatea sa etică.

sublinieze caracterul reprobabil și juridic eronat al poziției exprimate de reclamant,

potrivit căreia Comisia de evaluare nu ar fi fost în drept să țină cont și să aplice

prevederile Codului de etică al procurorului, aprobat prin Ordinul Procurorului

General nr. 303/35 din 27 decembrie 2007, pe motiv că acesta a fost ulterior abrogat

la 04 octombrie 2011, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de etică, adoptat prin

Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-3d-228/11, și că, în prezent,

este în vigoare un alt Cod de etică, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a

Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016.

autorități cu atribuții de evaluare să raporteze conduita analizată la cadrul normativ

existent la data producerii faptelor supuse aprecierii. Astfel, în speță, faptele reținute

ca relevante, încheierea contractelor de vânzare-cumpărare și donație la 15 iulie

29

2010, s-au produs în perioada în care era în vigoare Codul de etică al procurorului

din 2007. În consecință, acesta este actul normativ aplicabil în evaluarea conduitei

reclamantului din acea perioadă.

conduită profesională în vigoare la momentul desfășurării faptelor, ceea ce ar

echivala cu golirea de conținut a obligațiilor etice și cu încurajarea ideii că normele

deontologice ar putea fi eludate prin simpla invocare a modificării lor ulterioare. O

astfel de interpretare este inacceptabilă într-un sistem de justiție care reclamă

continuitate, coerență și rigoare în aplicarea standardelor de integritate.

doar inadmisibilă, dar contrazice flagrant atât principiile generale de drept, cât

și obiectivele Legii nr. 26/2022, care impune evaluarea conduitelor anterioare

relevante prin raportare la normele aplicabile la momentul producerii lor.

dispozițiile Codului de etică al procurorului aprobat prin Ordinul Procurorului

General nr. 303/35 din 27 decembrie 2007 nu i-ar fi opozabile, pe motiv că acestea

nu i-au fost aduse la cunoștință contra semnătură, astfel cum ar fi cerut art. 9 din

respectivul Cod.

procurorului de a semna un act prin care confirmă luarea de cunoștință cu normele

Codului de etică, această formalitate administrativă nu condiționează caracterul

normativ și aplicabilitatea Codului de etică în ansamblu. Normele etice sunt

imperative, fiind aplicabile în virtutea funcției și a raportului juridic de serviciu ce îl

leagă pe procuror de instituția Procuraturii, iar necunoașterea lor sau lipsa

confirmării formale nu pot constitui temei pentru exonerarea de răspundere

disciplinară sau pentru eludarea obligațiilor de conduită profesională și morală.

nu au semnat personal aducerea la cunoștință a Codului de etică ar fi exceptați

de la respectarea acestuia, ceea ce contravine grav principiului legalității,

precum și principiilor bunei-credințe și al caracterului obiectiv al standardelor

de integritate. Nu poate fi permis ca însăși aplicabilitatea unei norme imperative să

depindă de un act subiectiv de confirmare, în condițiile în care aceasta este emisă de

autoritatea competentă și publicată oficial, fiind parte din regimul juridic al funcției

publice pe care o exercită procurorul.

are ca scop evitarea unei evaluări oneste și cuprinzătoare a conduitei reclamantului,

în special în contextul tranzacției imobiliare care face obiectul evaluării și care a

ridicat serioase semne de întrebare privind respectarea normelor de integritate.

30

privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008 (în vigoare pe perioada

relevantă) statua în mod expres principiul legalității ca fundament al activității

Procuraturii, ceea ce implică obligația de respectare strictă și necondiționată a

normelor legale și etice aplicabile în exercitarea atribuțiilor profesionale.

reiterează că regulile de conduită profesională și etică aplicabile procurorilor nu au

un caracter pur declarativ, ci constituie norme obligatorii, cu forță juridică, a căror

încălcare este de natură să ridice semne de întrebare serioase cu privire la integritatea

persoanei care pretinde la funcție din organul de autoadministrare a Procuraturii și

organelor subordonate acesteia. Astfel, în cadrul procedurilor de evaluare a

integrității, nerespectarea acestor norme poate constitui un indiciu relevant al

existenței unor riscuri de natură etică sau profesională, susceptibile să afecteze

încrederea publicului în imparțialitatea și onestitatea procurorului.

conduită a procurorilor, aceștia se află în serviciul societății, sunt responsabili de

conduita lor și au datoria ca, prin fiecare acțiune și decizie, să onoreze jurământul

depus, respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită, în conformitate cu

așteptările legitime ale societății și cu misiunea specială ce le revine în cadrul

autorității publice.

Procurorului General nr. 303/35 din 27 decembrie 2007, aflat în vigoare la data

tranzacțiilor de vânzare-cumpărare și donație, în afara orelor de serviciu, procurorul

este obligat să dispună de un comportament ireproșabil care ar păstra și ar consolida

încrederea populației în imparțialitatea și prestigiul activității autorităților publice

(art. 6 lit. a).

sferei extra-profesionale, în mod firesc, având în vedere natura specifică a funcției

publice exercitate, în care etica personală și percepția publică sunt inseparabile de

autoritatea instituțională.

expres în art. 2 lit. a) din același Cod, conform căruia comportamentul ireproșabil

al procurorului este comportamentul demn și adecvat în societate, bazat pe

principiile moralității, eticii profesionale și culturii generale, menit să asigure buna

reputație a procurorului, precum și funcționarea eficientă a Procuraturii.

este unul superior celui aplicabil altor categorii profesionale, întrucât vizează nu doar

evitarea încălcării legii, ci și afirmarea activă a unui model de demnitate, moralitate,

responsabilitate și integritate în societate.

31

sancțiuni sau încălcări explicite ale legii, ci implică o conduită conformă cu

standardele morale și culturale ale unei societăți democratice, care să inspire

încredere în imparțialitatea și profesionalismul instituției procuraturii. Un procuror

nu este doar un funcționar al statului, ci un agent al autorității publice cu rol

constituțional în garantarea legalității, ceea ce presupune un nivel înalt de exigență

morală, etică și profesională.

și în viața personală, trebuie să reflecte valorile unei societăți democratice, precum

transparența, onestitatea, responsabilitatea și buna-credință. Procurorul trebuie să

evite orice formă de conduită care, deși nu atrage sancțiuni penale sau disciplinare,

poate fi percepută ca incompatibilă cu prestigiul funcției și încrederea publicului. De

asemenea, trebuie să manifeste o cultură juridică matură și un discernământ

profesional ridicat, capabil să discearnă între forme juridice formale și realități cu

potențial de afectare a integrității funcției.

legalității, consacrat expres în art. 2 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură

nr. 294 din 25 decembrie 2008 (în vigoare de la 17 martie 2009 până la 25 martie

2016) și în art. 3 lit. a) din Codul de etică al procurorului (2007).

Procuraturii se creează în baza inter alia a acțiunilor procurorilor, care sunt obligați

să respecte cu strictețe legea, drepturile, libertățile constituționale și fundamentale

ale persoanei, în corespundere cu Declarația Universală a Drepturilor Omului,

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, Constituția Republicii Moldova, alte acte legislative și normative în

vigoare.

legii, ci și spiritul acesteia, manifestând în toate acțiunile sale, atât în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, cât și în viața personală, o conformare riguroasă față de

normele legale, deontologice și etice aplicabile.

respect față de lege, indiferent de complexitatea situației sau de circumstanțele

familiale ori sociale. Respectarea legii presupune nu doar evitarea încălcării acesteia

în mod flagrant sau penal, ci și evitarea simulării juridice, a utilizării de forme

aparente fără fond și a oricărei conduite care ar putea să inducă în eroare o autoritate

publică. Chiar și în afara activității profesionale, procurorul trebuie să se abțină de

la orice acțiuni care ar putea crea percepția unei incompatibilități între conduita sa

și funcția exercitată, mai ales atunci când este vorba despre tranzacții cu impact

juridic și fiscal relevant.

32

respectă cu strictețe el însuși, ca expresie a autorității morale și a credibilității

funcției. Orice abatere de la această conduită, chiar aparent minoră, riscă să afecteze

imaginea justiției în ansamblu și încrederea publicului în imparțialitatea autorităților.

constituie una dintre valorile fundamentale care guvernează exercitarea funcției de

procuror, atât în sensul Legii nr. 26/2022, cât și al normelor de etică și conduită a

procurorului. Integritatea este o calitate intrinsecă a persoanei care pretinde la o

funcție în cadrul sistemului justiției, dar cu atât mai mult a organelor de

autoadministrare și cele subordonate lor. Integritatea presupune onestitate,

respectarea valorilor etice, a regulilor de conduită profesională, precum și a normelor

legale privind declararea averii, evitarea conflictelor de interese și asumarea

responsabilității propriei conduite.

de serviciu, ci se extinde și asupra conduitelor din viața privată, în măsura în care

acestea sunt de natură să afecteze imaginea și credibilitatea autorității publice în

ansamblul său.

cetățeanul obișnuit în ceea ce privește probitatea, coerența între declarațiile publice

și conduita privată, precum și în evitarea oricăror forme de simulare juridică sau

opacitate.

manifeste deschidere, sinceritate și asumare deplină a propriilor acțiuni, indiferent

de natura lor formal-juridică. Aceasta presupune nu doar declararea exactă a

bunurilor și intereselor, ci și explicarea clară și pro activă a situațiilor care pot ridica

dubii cu privire la sursele de finanțare, la raporturile patrimoniale dintre rude sau la

scopul unor tranzacții aparent neobișnuite.

evaluare, dar și din declarațiile lui Valeriu Sîrbu, reiese că, în anul 2010, reclamantul

a avut cu cet. D.I. o înțelegere verbală de schimb de imobile, conform căreia Valeriu

Sîrbu trebuia să-i transmită lui D.I. imobilul din str. „B”, or. „C”, mun. Chișinău și

30 000 EUR, în schimbul imobilului din str. „S”, or. „C”, mun. Chișinău.

semnat cu cet. D.I. un contract prin care i-a vândut imobilul din str. „B” contra sumei

de 18 500 EUR. Iar, conform explicațiilor reclamantului, acesta nu a primit niciodată

de la D.I. suma contractului de vânzare-cumpărare de 18 500 EUR. Această

declarație pune în lumină caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare.

donație cu fratele reclamantului, S.I., prin care i-a transmis imobilul din str. „S” în

33

mod aparent gratuit. Totuși, potrivit probelor administrate de Comisie, dar și celor

prezentate de reclamant, D.I. a primit de la Valeriu Sîrbu și familia sa, în două tranșe,

suma de 30 000 EUR. Circumstanța dată a fost recunoscută de către Valeriu Sîrbu

atât în fața Comisiei de evaluare, cât și în fața instanței de judecată. În consecință,

fapta dată contrazice natura declarată a donației.

tranzacție imobiliară care s-a desfășurat prin intermediul a două acte juridice, un

contract de vânzare-cumpărare și un contract de donație însoțit de o convenție

neprevăzută de contract de transmitere de către reclamant a sumei de 30 000 EUR,

în rezultatul cărora imobilul din str. „S”, or. „C”, mun. Chișinău, a fost achiziționată

cu fondurile reclamantului, dar înregistrată pe numele fratelui său S.I.

bază o înțelegere de familie, fiind preferat de comun acord în scopul facilitării

locuirii împreună cu socrul bolnav.

reclamantul a fost conștient de caracterul formal sau fictiv al actelor întocmite,

folosind chiar termenii de „contract imitat” și „contract fictiv” pentru a descrie

convențiile de vânzare-cumpărare, donație și transmitere a sumei de 30 000 EUR.

Această autocaracterizare și recunoaștere a contractelor de către Valeriu Sîrbu

confirmă în mod expres cunoașterea și asumarea caracterului lor nereal de către

reclamant.

deliberat la o formă juridică menită să disimuleze realitatea economică și

patrimonială a tranzacției, cu consecințe juridice reale în raport cu autoritățile, dar și

cu inducerea în eroare a opiniei publice în privința patrimoniului său.

„beneficiar efectiv” al bunului imobil din str. „S”, acesta nu a fost transparent în ceea

ce privește circumstanțele reale, atipice și juridic inadecvate ale dobândirii acestuia,

care sunt contrare cerințelor de transparență și rigoare juridică aplicabile unui

procuror, omițând să declare timp de peste un deceniu faptul că imobilul a fost

cumpărat cu fonduri proprii, dar înregistrat pe numele fratelui, în baza unui

mecanism contractual dublu, artificial și lipsit de suport normativ adecvat.

exigențelor de onestitate, claritate și loialitate față de lege, fiind inexplicabilă din

perspectiva unui profesionist în drept care are cunoștință deplină de efectele juridice

ale actelor notariale, ale simulației și ale publicității imobiliare. Nu este vorba despre

o simplă alegere practică într-un context familial, ci despre o decizie conștientă de a

crea o aparență juridică necorespunzătoare, prin utilizarea unor contracte de vânzare-

cumpărare și de donație „imitate”, „simulate” sau „fictive”, după cum s-a exprimat

34

și recunoscut reclamantul, în esența sa și prin nereflectarea reală a prețului achitat în

actele juridice. Această conduită nu poate fi justificată prin motive familiale, întrucât

legea impune procurorilor nu doar legalitate formală, ci și onestitate în scopul și

efectele acțiunilor lor.

reclamantului, conform căruia acesta trebuie să dovedească o conduită ireproșabilă,

atât în exercitarea funcției, cât și în viața privată. În acest sens urmează a fi respectat

și principiul transparenței, care trebuie perceput ca obligația pozitivă de a declara

integral și corect averea, precum și natura reală a actelor juridice în care candidatul

este implicat. În speță, reclamantul nu a probat existența vreunei constrângeri reale

sau obiective care să-l fi împiedicat să înregistreze imobilul dobândit în anul 2010

pe numele propriu sau, cel puțin, să declare într-un termen rezonabil natura juridică

reală a tranzacțiilor și identitatea efectivă a beneficiarului acesteia.

susținerea reclamantului potrivit căreia imobilul din str. „S” ar fi fost înregistrat pe

numele fratelui său în temeiul unei propuneri formulate de soacra acestuia, aflată în

străinătate, în scopul facilitării achiziției în interesul comun al familiei extinse.

suficientă din punct de vedere juridic și etic. În primul rând, absența temporară a

soacrei reclamantului de pe teritoriul Republicii Moldova nu reprezintă un

impediment juridic valabil sau insurmontabil pentru încheierea unei tranzacții

imobiliare în numele beneficiarului real ori al unuia dintre membrii familiei implicați

direct în schimbul patrimonial, întrucât legea civilă permite, fără echivoc,

împuternicirea prin procură, inclusiv cu reprezentare deplină la încheierea actelor

juridice de dispoziție.

reclamantului, care, după încheierea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare și de

donație, a emis în favoarea reclamantului o procură autentificată de o secție

consulară, prin care l-a împuternicit expres să înstrăineze apartamentul situat în

str. „V.L.”, mun. Chișinău. Prin urmare, soacra reclamantului avea atât capacitatea,

cât și disponibilitatea de a folosi instrumente juridice de reprezentare în raporturile

patrimoniale din Republica Moldova, iar invocarea absenței sale fizice la data de 15

iulie 2010 nu poate justifica juridic sau logic alegerea de a înregistra bunul dobândit

pe numele fratelui reclamantului.

dispoziție mijloace legale, simple și bine-cunoscute unui profesionist în domeniul

dreptului pentru a reflecta în mod transparent realitatea economică a tranzacțiilor

sale, dar a ales în mod deliberat o soluție juridică artificială, simulată, greu

explicabilă din punctul de vedere al unui observator imparțial.

35

nicio formă înregistrarea bunului pe numele unei persoane terțe care nu are nicio

legătură juridică sau succesorală cu partea contractantă reală. În loc să fie înregistrat

bunul pe numele reclamantului sau al unuia dintre soți, a socrilor săi ori, după caz,

chiar în coproprietate cu membrii familiei și a socrilor, acesta a fost înregistrat pe

numele fratelui candidatului, care este o persoană terță și, în mod logic, nu are nicio

tangență cu patrimoniul reclamantului, a familiei acestuia și, cu atât mai mult, a

socrilor lui Valeriu Sîrbu. Alegerea reclamantului de a tranzacționa patrimoniul său

și al socrilor, în lipsa unei justificări obiective și a unei documentații

corespunzătoare, apare ca o formă de disimulare patrimonială.

„pe noi toți” rămâne neprobantă și lipsită de finalitate, din moment ce această

intenție nu s-a materializat timp de peste 13 ani și a fost realizată abia după inițierea

procedurii de evaluare. Astfel, apar dubii rezonabile în privința voinței reale a

reclamantului de a reflecta în mod transparent situația sa juridică, economică și

patrimonială.

o explicație post factum, insuficientă din punct de vedere juridic și inacceptabilă din

perspectiva standardului de integritate aplicabil unui procuror, care este dator nu

doar să respecte legea, ci să dea dovadă de loialitate și transparență deplină în relația

cu autoritățile și cu societatea.

organele justiției să declare tangențial calitatea de „beneficiar efectiv” a unui bun, ci

trebuie să existe o prezentare clară și asumată a circumstanțelor relevante, mai ales

atunci când se apelează la structuri juridice neuzuale sau care implică o separare

formală între beneficiar și proprietar. Cu atât mai mult când transparența vizează

patrimoniului real al demnitarului și tranzacțiile cu averea sa.

unui bun imobil care, timp de peste 13 ani, a fost înregistrat pe numele unei terțe

persoane, tranzacția nu a fost declarată în mod complet și transparent în perioada

relevantă și abia în cadrul procedurii de pre-vetting a fost clarificată în mod expres

și vehement această situație, iar transcrierea bunului pe numele reclamantului și al

soției s-a realizat abia în iunie 2024, după inițierea procedurii de evaluare a

integrității în baza Legii nr. 26/2022.

bunul imobil din str. „S” pe numele său doar după inițierea procedurii de evaluare.

Iar, reclamantul nu a probat în mod convingător existența unor impedimente reale

sau juridice care să fi justificat opacitatea de ce, în urma înțelegerii de schimb de

imobile cu cet. D.I., totuși a fost încheiat un contract de donație prin care fratele

36

candidatului a dobândit dreptul de proprietate. Toate explicațiile reclamantului în

acest sens par a fi mai mult justificări post factum, decât o realitate transparentă.

Această înregistrare târzie are aparența unei reacții defensive, menite să regularizeze

o situație devenită între timp problematică în cadrul procedurii de evaluare.

și asumare, care se impune persoanelor candidate pentru funcții de conducere în

cadrul sistemului procuraturii, cu atât mai mult în contextul unei reforme

instituționale bazate pe restabilirea încrederii publicului în actul de justiție.

care nu reflectau realitatea patrimonială și economică, pentru a înregistra formal

bunul pe numele unei terțe persoane, chiar dacă justificată familial, este de natură să

ridice suspiciuni în privința respectării cerinței de comportament ireproșabil și dacă

nu este compromis principul transparenței. Or, conduita reclamantului nu reflectă un

grad suficient de conștiință profesională și etică pentru o persoană care deține o

funcție de demnitate publică într-un stat de drept. Prin urmare, instanța reține că

această conduită, analizată în ansamblul său, nu satisface exigențele principiului

integrității prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022.

ce ridică dubii în privința corespunderii standardelor de integritate etică și

profesională impuse de Legea nr. 26/2022 și de Codul de etică aplicabil la momentul

faptelor. Alegerea deliberată de a utiliza instrumente juridice neconforme cu

realitatea economică, lipsa unei asumări prompte și sincere a statutului său de

beneficiar efectiv al imobilului, precum și întârzierea de peste un deceniu în

rectificarea acestei situații – toate aceste elemente compun o imagine clară a unei

conduite cel puțin reprobabile din perspectiva unui profesionist în drept și a unui

observator imparțial.

apar ca explicații post-factum, construite într-o logică defensivă, care nu denotă nici

onestitate deplină, nici o cultură juridică și etică compatibilă cu funcția exercitată.

Completul de judecată special consideră că reclamantul nu a înlăturat dubiile

constatate de Comisie, iar prin comportamentul său le-a fortificat și transformat în

dubii serioase în privința respectării exigențelor de comportament ireproșabil,

transparență și asumare a responsabilității, care fundamentează încrederea societății

în procuratură și în actul de justiție în general.

argumentele reclamantului, potrivit cărora concluziile Comisiei de evaluare sunt

eronate, deoarece prin încheierea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare și de donație

nu au fost prejudiciate nici părțile contractante, dar, în mod special, nici statul,

37

întrucât nimeni din părțile contractante nu avea obligația de a achita impozitul pentru

creșterea de capital.

determinant în evaluarea integrității etice, întrucât această evaluare are în vedere nu

doar legalitatea formală a unei conduite, ci concordanța acesteia cu standardele de

moralitate, transparență și onestitate care trebuie să caracterizeze o persoană

investită într-o funcție de demnitate publică în domeniul justiției.

persoanele evaluate să nu fi admis „acțiuni sau inacțiuni reprobabile, inexplicabile

din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator

imparțial”, fără a condiționa această cerință de existența unui prejudiciu material

concret. Altfel spus, chiar și în lipsa unui impact fiscal sau bugetar direct, utilizarea

de forme juridice simulate, artificiale, lipsa de transparență și ascunderea realității

patrimoniale pot genera dubii serioase asupra conduitei candidatului, în măsura în

care denotă o atitudine incompatibilă cu principiul loialității față de lege și cu

comportamentul ireproșabil cerut de funcția publică exercitată.

recunoscut că actele întocmite în cadrul tranzacției imobiliare din 2010 au fost

„fictive” sau „imitate”, iar acest fapt are relevanță juridică în sine, indiferent dacă a

existat sau nu o consecință fiscală imediată. Simularea contractuală și disimularea

realității economice în raport cu autoritățile statului compromit în mod obiectiv

standardul de comportament etic al unui procuror, chiar dacă nu generează automat

răspundere civilă sau penală.

privind pretinsa inexactitate juridică a constatărilor Comisiei referitoare la natura

nulității contractelor încheiate în anul 2010. Reclamantul susține că ar fi vorba cel

mult de nulitate relativă, deja prescrisă, care nu mai poate fi invocată de nimeni și

care, prin urmare, nu mai poate constitui un dubiu în privința integrității sale.

a standardelor aplicabile în acest cadru. Or, după cum a fost indicat supra, scopul

procedurii de evaluare desfășurată în temeiul Legii nr. 26/2022 nu urmărește

stabilirea nulității juridice a unor contracte civile, ci verificarea conduitei etice și,

după caz, financiare a persoanelor ce candidează pentru o funcție în organele de

autoadministrare a justiției. Așadar, chiar și în absența unei cereri de constatare a

nulității de către o parte contractantă, și chiar dacă dreptul material de a invoca

nulitatea ar fi prescris, acțiunea sau inacțiunea care a dus la încheierea unui contract

simulat sau fictiv rămâne relevantă etic și moral în evaluarea integrității candidatului

Valeriu Sîrbu.

38

tranzacțiilor imobiliare din 2010 în care a fost implicat candidatul și patrimoniul său

este irelevantă pentru existența dubiilor privind integritatea acestuia, întrucât

Comisia de evaluare nu a dispus anularea acelor acte, ci a constatat faptul, confirmat

printre altele și de către reclamant, că forma juridică a fost aleasă în mod conștient

pentru a disimula realitatea economică. Această conduită este, în sine, reprobabilă

din perspectiva unui profesionist în drept, indiferent de calificarea exactă a cauzelor

de nulitate sau de posibilitatea de a formula o acțiune civilă de nulitate a actelor

juridice.

calificarea etică a conduitei care a dus la încheierea acestor acte, precum nici nu

anulează obligația de transparență și asumare care revine unui procuror.

verificarea caracterului, onestității și demnității candidatului în raport cu faptele din

trecut, iar aceste exigențe sunt independente de termenele de prescripție aplicabile

în dreptul civil.

prescripției și a caracterului relativ al nulității nu sunt de natură să desființeze dubiile

rezonabile asupra conduitei reclamantului și nu afectează valabilitatea constatărilor

Comisiei, care au fost fundamentate nu pe ilegalitatea actelor ca atare, ci pe lipsa de

transparență și pe simularea directă și voită a realității economice.

de reclamant privind lipsa unui termen-limită în cuprinsul art. 8 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 26/2022, în sensul că această normă ar permite evaluarea unor fapte din

trecut, fără vreo limitare temporală clară. O asemenea poziție exprimă o neînțelegere

a scopului evaluării de integritate și natura standardului etic aplicabil, precum și a

mecanismului constituțional de control al normelor legale.

proceduri judiciare, la 13 ianuarie 2025, reprezentantul reclamantului Valeriu Sîrbu,

avocatul Vitalie Zama, a depus prin intermediul poștei electronice sesizare privind

excepția de neconstituționalitate, în vederea verificării constituționalității

prevederilor „Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică

dacă: a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională ... a

procurorilor...” din art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26 privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor din 10 martie 2022, sub prisma omisiunii

legiuitorului de a reglementa „termenul de prescripție” și ca consecință lipsa

termenelor de prescripție din articolul menționat supra.

39

Curții Supreme de Justiție a respins cererea privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale în vederea verificării

constituționalității a unor prevederi din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 26/2022.

nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor

prevederi din Legea nr. 26/2022, inclusiv a art. 8 alin. (2) lit. a). În pofida faptului

că, decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023 nu abordează direct

problema termenului de prescripție în evaluarea integrității etice, raționamentele

Curții sugerează că o astfel de omisiune legislativă nu constituie, în sine, o problemă

de constituționalitate.

nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a recunoscut marja largă de

apreciere a legiuitorului în stabilirea criteriilor și procedurilor de evaluare a

candidaților pentru funcții publice, inclusiv în ceea ce privește standardele de

integritate etică. Astfel, absența unui termen de prescripție poate fi văzută ca o

opțiune legislativă menită să asigure o evaluare cât mai cuprinzătoare a integrității

candidaților.

candida pentru ocuparea acestor funcții prezumă faptul că candidatul a cunoscut

condițiile stabilite de textul contestat și a admis că va fi verificat din perspectiva

respectării criteriilor de integritate etică și financiară stabilite de lege „în ultimii 15

ani”. Depunerea cererii de a candida presupune și acordul voluntar de a fi supus

evaluării integrității, precum și convingerea fiecărui candidat că a respectat în

această perioadă criteriile de integritate prevăzute pentru funcția la care aspiră.

pentru ocuparea unui post în cadrul organelor de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor presupune cunoașterea condițiilor legale, inclusiv a celor referitoare

la criteriile de integritate etică și financiară. Astfel, candidatul acceptă implicit că va

fi supus unei evaluări din perspectiva respectării acestora în ultimii 15 ani.

fiecare candidat cunoaște în mod explicit condițiile de evaluare, inclusiv faptul că

va fi verificat pentru respectarea criteriilor de integritate pe o perioadă de până la 15

ani. Prin urmare, candidatul își asumă responsabilitatea că orice faptă care nu

respectă aceste criterii, chiar și dacă este mai veche de 15 ani, poate fi luată în

considerare în cadrul evaluării.

vedere faptul că integritatea unui candidat trebuie evaluată pe o perioadă extinsă

40

pentru a asigura că aceștia nu au comis fapte care ar putea afecta încrederea

publicului în sistemul de justiție. Astfel, acest termen este parte integrantă a

procedurii de evaluare, iar candidatul, prin depunerea candidaturii, acceptă această

evaluare.

bazează pe criterii publicate, candidatul are oportunitatea să se apere și să justifice

orice faptă considerată relevantă în perioada respectivă. Astfel, nu există o

incertitudine privind aplicarea criteriilor, iar faptul că legea nu include un termen de

prescripție nu afectează drepturile fundamentale ale candidatului, întrucât acesta a

fost informat și a consimțit la procesul evaluării.

critica formulată de reclamant referitoare la pretinsa încălcare de către Comisia de

evaluare a standardului de imparțialitate garantat de art. 6 CEDO, prin combinarea,

în cadrul aceleiași entități, a funcțiilor de investigare și decizie. Reclamantul susține,

în esență, că, întrucât Comisia a formulat întrebări, a solicitat explicații și a analizat

documente înainte de adoptarea deciziei, aceasta ar fi acționat ca un „procuror”,

pierzându-și astfel imparțialitatea ca „judecător”. Această poziție este contrară atât

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și logicii procedurii de

evaluare.

automat și identic în toate tipurile de proceduri, ci trebuie raportate la natura juridică

a procedurii respective. Or, evaluarea integrității conform Legii nr. 26/2022 nu are

caracter jurisdicțional în sensul strict al art. 6 CEDO, ci reprezintă o procedură

specială, de reglementare a accesului și menținerii în funcțiile de conducere în

organele de justiție. Comisia nu este o instanță judecătorească, ci un organ colegial

cu atribuții de evaluare prealabilă, a cărui activitate poate fi ulterior supusă

controlului judecătoresc deplin de către Curtea Supremă de Justiție, căreia îi revine

sarcina de a asigura respectarea garanțiilor art. 6 CEDO.

informațiilor, formularea de întrebări scrise, solicitarea de documente justificative și

audierea candidatului nu echivalează cu desfășurarea unei anchete penale, ci

reprezintă exercițiul firesc și necesar al rolului de evaluator în cadrul unui mecanism

de verificare a integrității. Curtea Europeană a statuat constant că implicarea unei

autorități în activitatea de documentare a cauzei nu atrage per se o aparență de

părtinire, cu condiția ca aceasta să fie deschisă, echitabilă și să ofere posibilitatea

contestării deciziei în fața unei instanțe judiciare (a se vedea, mutatis mutandis,

cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere c. Belgia, §§ 55-59).

justifice aparența de părtinire a Comisiei față de candidat. Dimpotrivă, procedura a

41

fost desfășurată cu respectarea principiului contradictorialității, iar candidatului i

s-a oferit oportunitatea de a răspunde în scris și oral la întrebările Comisiei, de a

formula explicații și de a prezenta documente justificative. Faptul că decizia nu i-a

fost favorabilă candidatului nu echivalează în mod automat cu lipsa de imparțialitate

din partea Comisiei, iar simpla nemulțumire subiectivă a reclamantului nu este

suficientă pentru a fundamenta o pretinsă încălcare a art. 6 CEDO.

desfășurată de Comisie nu încalcă standardul imparțialității obiective, iar dispozițiile

art. 6 CEDO sunt pe deplin respectate în ansamblul procesului, întrucât decizia

Comisiei de evaluare este supusă unei căi efective de control judiciar, care

garantează dreptul la un proces echitabil.

un dublu grad de jurisdicție, în contextul dispozițiilor art. 14 alin. (9) din Legea

nr. 26/2022, potrivit cărora decizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din

momentul emiterii, instanța constată că această critică nu ține de obiectul prezentei

proceduri judiciare și apriori nu poate constitui o încălcare gravă de procedură ce

poate duce la anularea deciziei Comisiei de evaluare. Or, ține de atribuțiile exclusive

ale legiuitorului de a reglementa cadrul normativ aplicabil în materia evaluării

integrității, inclusiv de a stabili regimul jurisdicțional corespunzător naturii speciale

a procedurii. Evaluarea constituționalității dispozițiilor legale aparține exclusiv

Curții Constituționale a Republicii Moldova, iar instanțele judecătorești, inclusiv

Curtea Supremă de Justiție, nu au competența de a înlătura aplicarea unei norme

legale pe motiv de pretinsă neconstituționalitate, ci pot doar sesiza Curtea

Constituțională în condițiile prevăzute de lege.

2023, Curtea Constituțională a declarat inadmisibile sesizările privind excepțiile de

neconstituționalitate ce vizau, inter alia, textul „decizia completului de judecată

special din cadrul Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul

emiterii”, prevăzut la art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022. Astfel, norma legală

criticată a fost deja supusă controlului constituționalității, iar prezumția de

constituționalitate a fost consolidată prin refuzul expres al instanței de jurisdicție

constituțională de a admite o excepție referitoare la acest text.

potrivit căreia atribuțiile limitate ale Curții Supreme de Justiție în această categorie

de cauze și absența unor reguli explicite privind desfășurarea ulterioară a procedurii

de reevaluare și ar denota insuficiența controlului judiciar, ar crea un nivel

substanțial de incertitudine cu privire la consecințele juridice ale deciziilor adoptate

în cadrul mecanismului de evaluare.

42

specială, având caracter de pre-vetting și urmărind un interes public major –

asigurarea integrității în sistemul judiciar. În acest context, competențele atribuite

Curții Supreme de Justiție în cadrul examinării contestațiilor împotriva deciziilor

Comisiei de evaluare reflectă o alegere deliberată a legiuitorului de a concentra

controlul jurisdicțional într-o singură instanță de rang suprem, cu scopul de a garanta

celeritate, autoritate și caracter definitiv al soluției.

formal sau limitat, ci presupune o examinare în fond a cauzei, cu respectarea

principiilor contradictorialității, oralității, egalității armelor și dreptului la apărare,

reclamantul având deplină posibilitate de a-și susține poziția, de a administra probe

și de a combate constatarea Comisiei.

prin trimitere la mai multe cauze din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, că lipsa independenței și imparțialității Comisiei de evaluare ar compromite

caracterul echitabil al procedurii și, respectiv, legalitatea deciziei emise în privința

sa. În opinia acestuia, Comisia nu ar fi un organ independent în sensul art. 6 § 1 din

Convenție, iar această presupusă lipsă de imparțialitate s-ar reflecta în mod direct

asupra conținutului deciziei contestate.

relevante ale CtEDO (inclusiv Stafford c. Regatului Unit, Kleyn și alții c. Olandei,

Wettstein c. Elveției, Le Compte c. Belgiei ș.a.), acestea privesc situații în care se

aplică integral garanțiile unui proces echitabil în fața unei instanțe care se pronunță

asupra „contestărilor de drepturi și obligații cu caracter civil” sau asupra unei

„acuzații în materie penală”, în sensul autonom al Convenției.

este o procedură jurisdicțională în sens strict și nici nu are ca obiect constatarea unei

răspunderi penale sau stabilirea unui drept civil în accepțiunea clasică. Potrivit

jurisprudenței constante a CtEDO, dispozițiile art. 6 § 1 nu se aplică automat tuturor

procedurilor administrative sau disciplinare, ci doar acelora care privesc în mod

direct „drepturi și obligații de ordin civil” sau „acuzații în materie penală”. În cazul

de față, procedura prevăzută de Legea nr. 26/2022 are caracter sui generis, fiind

parte a unui mecanism de selecție și triere a candidaților pentru funcțiile de membru

în Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor și organelor

specializate ale acestora, în temeiul unor criterii de integritate, și nu implică

sancționarea sau excluderea dintr-un drept dobândit.

evaluare sunt prevăzute expres de Legea nr. 26/2022, care instituie o componență

mixtă, un mecanism transparent de desemnare a membrilor, termene procedurale

43

clare, reguli privind conflictul de interese și motivarea deciziilor. Prin urmare,

simpla nemulțumire a unei părți față de concluziile Comisiei sau percepția subiectivă

privind lipsa de imparțialitate nu este suficientă pentru a înlătura prezumția de

legalitate și independență a acesteia.

toate garanțiile unui tribunal în sensul art. 6 § 1 CEDO, orice potențială insuficiență

este acoperită prin posibilitatea de a contesta decizia acesteia în fața Curții Supreme

de Justiție, care este o instanță judecătorească independentă și imparțială ce asigură

un control efectiv și complet asupra deciziei contestate. Astfel, este îndeplinit

standardul jurisprudențial al CtEDO conform căruia lipsa unor garanții într-o primă

etapă poate fi remediată de un control jurisdicțional ulterior (Albert și Le Compte

c. Belgiei, Langborger c. Suediei ș.a.).

standardele aplicabile privind imparțialitatea și independența autorităților implicate,

iar argumentul reclamantului bazat pe jurisprudența CtEDO nu poate fi reținut.

fi aplicat un tratament diferențiat față de alți candidați aflați, în opinia sa, în situații

similare, instanța de judecată o califică drept neîntemeiată și care nu pot fi reținute

ca temei pentru admiterea contestației.

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu

Legea nr. 26/2022, la îndeplinirea funcțiilor, membrii Comisiei acționează în baza

principiilor de integritate, independență, imparțialitate, obiectivitate, corectitudine,

respect pentru drepturile și libertățile omului, profesionalism, transparență și

responsabilitate publică.

în baza unei analize individuale, obiective și detaliate a situației de fapt și de drept a

fiecărui candidat, cu luarea în considerare a contextului, explicațiilor și

documentelor relevante.

Comisiei de a aplica mecanic aceleași concluzii în cazuri aparent asemănătoare, ci

doar obligația de a asigura un tratament coerent, bazat pe o examinare comparabilă

în condiții de fond identice.

frecvența și gravitatea acesteia, în explicațiile oferite, în atitudinea candidatului față

de evaluare, în cooperarea cu Comisia și în existența unor circumstanțe personale

sau profesionale care pot influența aprecierea generală asupra nivelului de

integritate. Comisia are nu doar dreptul, ci și obligația de a exercita o marjă

44

rezonabilă de apreciere în funcție de totalitatea factorilor relevanți ai fiecărui caz în

parte.

întemeiază pe circumstanțe de fapt distincte, iar principiile formulate în respectivele

cauze nu pot fi aplicate mecanic. Analiza comparativă realizată de reclamant prin

invocarea altor decizii nu conține o paralelă riguroasă între faptele și circumstanțele

relevante ale acestora și cauza sa proprie. Reclamantul nu a demonstrat că faptele ce

i-au fost invocate lui sunt identice în natură, context și consecințe cu spețele la care

a făcut referire ori că în acele cazuri Comisia ar fi aplicat criterii contrare față de cele

utilizate în evaluarea sa. Simpla existență a unei decizii favorabile într-un alt dosar

nu echivalează cu existența unui precedent obligatoriu în materie de evaluare a

integrității, procedura având caracter individualizat.

explicații inconsecvente, contradictorii, incomplete și lipsite de o logică juridică.

Acest comportament contrastează cu cel al altor candidați care, în limitele

posibilului, au cooperat cu Comisia de evaluare, au oferit explicații coerente și au

prezentat dovezi pertinente în susținerea poziției sale.

pentru situații comparabile, în baza unor criterii obiective. În cauza de față, spre

deosebire de alte cazuri invocate, reclamantul a oferit explicații evazive, a omis

documente justificative esențiale și nu a cooperat deplin cu Comisia. Prin urmare,

nu poate pretinde un tratament similar cu al candidaților care au prezentat dovezi

credibile, chiar și în condiții dificile. Așa cum prevede și Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, tratamentul inegal devine discriminatoriu doar în absența unei

justificări obiective și rezonabile, ceea ce nu este cazul în speță.

reclamant se referă la circumstanțe de fapt diferite, reflectând situații juridice care

au fost apreciate distinct de către Comisia de evaluare, în temeiul probatoriului

specific fiecărei cauze.

de evaluare și-ar fi exercitat discreția în mod diferit, în mod arbitrar sau

discriminatoriu. În cauzele invocate, candidații au reușit să înlăture dubiile Comisiei

prin probe suficiente și printr-o conduită colaborativă și consecventă. Spre deosebire

de acestea, în prezenta cauză, reclamantul nu a oferit explicații credibile, nu a

prezentat documente justificative și a dat declarații contradictorii, ceea ce justifică o

concluzie distinctă.

încălcat principiul egalității, întrucât situația sa factuală diferă sub aspecte esențiale

de cele prezentate în spețele citate.

45

se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea de către

Valeriu Sîrbu, candidat la funcția de membrul al Colegiului pentru selecția și

evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a

evaluării în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de

evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de

evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 26/2022.

în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei

de evaluare procurorilor nr. 23 din 09 decembrie 2024 cu privire la candidatura lui

Valeriu Sîrbu, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și

evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la

promovarea evaluării de către candidat, iar în cadrul procedurii de evaluare și

evaluare reluată nu au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de

evaluare, care să afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că

cererea de contestare depusă de Valeriu Sîrbu este neîntemeiată și urmează a fi

respinsă.

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei de

evaluare a procurorilor, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge contestația depusă de Valeriu Sîrbu împotriva deciziei nr. 23 din 09

decembrie 2024 a Comisiei de evaluare a procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

46