03-33/23 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

Prin ordinul Procurorului General nr. 1027 p 29 iulie 2016, Cristina Gladcov a fost transferată în funcția de Procuror în Procuratura Botanica, mun. Chișinău.

Prin Ordinul Procurorului General nr. 1099-p din 12 septembrie 2017, Cristina Gladcov a fost delegată în Procuratura Anticorupție.

Prin Ordinul Procurorului General nr. 320-p din 20 martie 2018, Cristina Gladcov a fost delegată în Procuratura Anticorupție până la data de 17 iunie 2018.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-119/18 din 02 august 2018, Cristina Gladcov a fost numită procuror în Procuratura Anticorupție.

La 07 aprilie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a remis în adresa Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (în continuare 1 Comisia de evaluare) lista candidaților pentru funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor, printre care se afla și reclamanta Cristina Gladcov, în vederea evaluării în conformitate cu Legea nr. 26/2022, actualizată prin lista expediată la 13 ianuarie 2023.

Prin decizia nr. 34 din 18 mai 2023 cu privire la candidatura Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor, în baza art. 8 alin. (1), (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a), alin. (5) lit. a)-c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a decis că candidata nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s- au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, ea nu a promovat evaluarea.

Prin decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 3- 26/23, 2-23083087-01-3-09062023) s-a admis acțiunea în contencios administrativ depusă de Cristina Gladcov împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. S-a anulat decizia nr. 34 din 18 mai 2023 cu privire la candidatura Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor. S-a dispus reevaluarea candidatei Cristina Gladcov de către Comisia independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Ca urmare a evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, desfășurată în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10) din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare a emis decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor, prin care a constatat că, în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidata nu întrunește criteriile de integritate întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară, și, astfel, nu promovează evaluarea.

La 12 decembrie 2023, Cristina Gladcov a contestat la Curtea Supremă de Justiție decizia Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023, pretențiile căreia au fost completate în cadrul examinării cauzei, la etapele procedurale de audiere a explicațiilor părților și pledoarii.

Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, contestația ține de competența Curții Supreme de Justiție și este examinată de un complet de judecată special compus din 3 judecători. Cauza a fost distribuită pentru examinare completului compus din judecătorii Ion Malanciuc (președinte), Oxana Parfeni (raportor) și Diana Stănilă. 2

La 21 decembrie 2023, Comisia de evaluare a depus referință, prin care nu a recunoscut pretențiile Cristinei Gladcov și a solicitat respingerea acestora.

Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședință la 21 decembrie 2023, 15 ianuarie 2024, 25 ianuarie 2024, 02 februarie 2024, 16 februarie 2024, 11 martie 2024, 29 martie 2024, 22 aprilie 2024, 06 iunie 2024, 11 iulie 2024 și 30 septembrie 2024. Reclamanta a pledat în fața Curții Supreme de Justiție atât personal, cât și prin intermediul reprezentantului său, avocatului Dumitru Cucu, care la 11 iulie 2024, în conformitate cu art. 196 alin. (2) din Codul de procedură civilă, pentru încălcarea repetată a ordinii în ședința de judecată, a fost îndepărtat din sala de ședință pe tot timpul dezbaterilor judiciare. Având în vedere îndepărtarea avocatului Dumitru Cucu din sala de ședință pe tot timpul dezbaterilor judiciare și pentru a respecta dreptul reclamantei la apărare și la un proces echitabil, ședința din 11 iulie 2024 a fost întreruptă pentru ca avocatul să revină la etapa pledoariilor, care au fost preconizate pentru 30 septembrie 2024. În cadrul ședinței din 30 septembrie 2024, la întrebarea instanței de judecată, reclamanta Cristina Gladcov a declarat că la etapa procesuală a pledoariilor nu are nevoie de avocat care îi va reprezenta interesele și se va apăra personal.

Comisia de evaluare a fost reprezentată de către avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei.

De asemenea, Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședințele din 19 ianuarie 2024, 29 ianuarie 2024, 08 aprilie, 11 iulie 2024 și 26 septembrie 2024, pentru a examina recuzările înaintate de către reclamanta Cristina Gladcov și reprezentantul acesteia membrilor Completului de judecată special.

În cadrul ședinței de judecată din 11 martie 2024, Cristina Gladcov și reprezentantul acesteia, avocatul Dumitru Cucu, au depus cerere de chemare în judecată completată, datată cu 12 decembrie 2023.

Prin încheierea protocolară din 11 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție s-a respins demersul reclamantei Cristina Gladcov și a reprezentantului acesteia, avocatului Dumitru Cucu, cu privire la primirea în procedură a cererii de chemare în judecată completată, datată cu 12 decembrie 2023 și prezentată la ședința de judecată din 11 martie 2024 și s-a restituit cererea de chemare în judecată completată cu toate anexele prezentate, or, aceasta conține solicitări cu privire la administrarea probelor noi, drept care urma să fie realizat la etapa de pregătire a cauzei, în interiorul termenului stabilit de către instanța de judecată întru realizarea acestui drept procedural și de care nu a făcut uz partea reclamantă.

Ulterior, la 29 martie 2024, 12 aprilie 2024 și 14 iunie 2024, Cristina Gladcov și reprezentantul acesteia, avocatul Dumitru Cucu, au depus prin intermediul poștei electronice obiecții în ordinea art. 194 alin. (2) din Codul de procedură civilă în privința actelor instanței de judecată, prin care au solicitat inter 3 alia neîngrădirea dreptului avocatului și părții de a avea acces liber la justiție prin completarea pretențiilor din acțiune și completarea acțiunii cu temeiuri de fapt și de drept.

Prin încheierea din 11 iulie 2024 a Curții Supreme de Justiție inter alia s-au respins cererile depuse de reclamanta Cristina Gladcov și reprezentantul acesteia, avocatul Dumitru Cucu, cu privire la primirea în procedură a cererii de chemare în judecată completată, din motiv că esența acesteia constă în completarea temeiurilor acțiunii, în special prin prisma Raportului de expertiză extrajudiciară nr. 34/12-R-70 din 12 ianuarie 2024, care a fost întocmit după depunerea cererii de chemare în judecată inițiale. Iar, prin încheierea protocolară din 15 ianuarie 2024, prin prisma art. 1191 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 34/12-R-70 din 12 ianuarie 2024 nu poate fi administrat ca probă, deoarece a fost dobândit în afara termenului de procedură instituit prin încheierea protocolară din 21 decembrie 2023. Ba chiar mai mult, cererea de efectuare a expertizei a fost depusă după expirarea termenului de decădere, deși partea reclamantă a dispus de suficient timp pentru a dobândi această probă până la 04 ianuarie 2024.

Completul de judecată special notează că, deși prin încheierea protocolară din 21 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a stabilit inter alia termen limită, de decădere, până la 04 ianuarie 2024, ora 09:00, pentru prezentarea tuturor cererilor și demersurilor, reclamanta și reprezentantul acesteia nu au solicitat până la 04 ianuarie 2024 prelungirea termenului de procedură pentru depunerea cererilor și demersurilor, inclusiv de administrare a probelor.

Astfel, Completul de judecată special a remarcat că este inadmisibilă completarea temeiurilor acțiunii sau alegerea unei strategii de apărare în baza unei probe inexistente pentru instanța de judecată, și anume a Raportului de expertiză extrajudiciară nr. 34/12-R-70 din 12 ianuarie 2024, care nu a fost administrat și acceptat de către instanță în calitate de probă.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție a notat că, cererea de chemare în judecată completată conține solicitări cu privire la administrarea de noi probe, fapt care la fel este inadmisibil, or, prin această manipulare procesuală, partea reclamantă a încercat eludarea încheierii protocolare din 21 decembrie 2023 și a obligațiilor impuse de instanță prin acest act procedural de dispoziție. Respectiv, dreptul părții reclamante de a administra probe și înaintarea cererilor și demersurilor în acest sens urma a fi realizat la etapa de pregătire a cauzei, în interiorul termenului stabilit de către instanța de judecată întru realizarea acestui drept procedural, dar de care partea reclamantă nu a făcut uz. 4

La 30 septembrie 2024, a fost finalizată examinarea cauzei în fond, fiind anunțat că decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022. ÎN FAPT a. Evaluarea externă a reclamantei de către Comisie

În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații inter alia la funcția de membru al Consiliului Superior al Procuraturii sunt supuși evaluării externe, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a acestora. Evaluarea începe cu solicitarea ca candidatul să depună Comisiei declarația de avere și interese personale și a declarației cu privire la lista persoanelor apropiate lui, de transmitere voluntară a răspunsurilor la chestionarul privind integritatea etică.

Evaluarea candidatei Cristina Gladcov a început la 23 ianuarie 2023. Însă, la 05 iulie 2022, candidata a depus chestionarul privind integritatea etică în mod voluntar, iar la 30 ianuarie 2023 a depus declarația de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, care include lista persoanelor apropiate din sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public. În timpul evaluării inițiale, Comisia a colectat informații din multiple surse, a trimis candidatului patru runde de întrebări scrise, care cuprindeau 49 de întrebări, 103 subîntrebări și 59 de solicitări de documente suplimentare. Candidata nu a solicitat acces la materialele de evaluare conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022, iar la 28 aprilie 2023 a participat la audiere în ședință publică în fața Comisiei și, după audiere, la inițiativa sa, candidata a furnizat Comisiei de evaluare documente și explicații suplimentare.

La 08 septembrie 2024, Comisia a inițiat reluarea procedurii de evaluare a candidatei Cristina Gladcov, în cadrul căreia a expediat candidatei trei întrebări scrise, inclusiv șase subîntrebări și trei solicitări de documente suplimentare. Comisia a colectat informații suplimentare din diverse surse, după cum a fost necesar, pentru a aborda problemele examinate în cadrul evaluării reluate.

La 16 octombrie 2023, Comisia de evaluare a comunicat candidatei Cristina Gladcov notificarea cu privire la faptele și dubiile serioase. La solicitarea candidatei, la 02 noiembrie 2023, acesteia i s-a acordat acces la materialele evaluării reluate 5 conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022. La 23 octombrie 2023, candidata Cristina Gladcov a răspuns la notificarea cu privire la faptele și dubiile serioase. Candidata a solicitat desfășurarea audierii în ședință publică. La 02 noiembrie 2023, a fost desfășurată audierea candidatei în fața Comisiei. Candidata a răspuns la întrebările post-audiere din partea Comisiei, dar nu a furnizat documentele solicitate. Candidata a solicitat Comisiei să colecteze informații suplimentare referitoare la problema nr. 2 din decizie.

La 04 decembrie 2023, ca urmare a evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, desfășurată în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis că, în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidata nu întrunește criteriile de integritate întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară, și, astfel, nu promovează evaluarea.

În debut, Comisia de evaluare a notat că, în urma evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, având în vedere decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, nu a luat în considerare problema nedeclarării veniturilor candidatei și ale soțului ei la Serviciul Fiscal de Stat și neachitarea impozitelor aferente (2021). Astfel, în cadrul evaluării reluate, în baza deciziei din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, candidata a desființat dubiile serioase ale Comisiei de evaluare privind vânzarea unui lot de teren și neachitarea impozitului pe creșterea de capital.

Potrivit deciziei, Comisia de evaluare a constatat: (i) nedeclararea cotei-părți deținute de soțul candidatei în capitalul social al companiei SRL „T.C.”: Comisia de evaluare a notat că, potrivit Registrului de stat al unităților de drept privind întreprinderile înregistrate în Republica Moldova, începând cu 27 aprilie 2017, soțul candidatei este înregistrat ca fondator al SRL „T.C.”, deținând ½ din capitalul social al companiei, cu genul de activitate în domeniul construcțiilor de drumuri și autostrăzi, și care nu a fost declarată de către candidată în declarațiile sale anuale pentru anii 2017 – 2021. Candidata a declarat aceste cote-părți în declarația sa anuală pentru anul 2022, depusă la 31 martie 2023. La fel, începând cu 20 septembrie 2017, soțul candidatei este proprietarul companiei SRL „A.C.”, când a obținut 100% din capitalul social al companiei în temeiul unei donații de la tatăl său, care de asemenea activează în domeniul construcțiilor de drumuri și autostrăzi. Comisia de evaluare a reținut că, la 17 martie 2023, în răspunsul său la întrebările Comisiei în timpul evaluării inițiale, candidata Cristina Gladcov a declarat că soțul său activase anterior într-o altă companie deținută de familia I.G. 6 Candidata a declarat că soțul ei nu își amintea dacă a participat la fondarea companiei SRL „T.C.”, dar nici ea, nici soțul ei nu știau că acesta deținea cotă-parte în capitalul social al companiei. Conform informațiilor de la Serviciul Fiscal de Stat, în perioada anilor 2014 – 2016, soțul candidatei a obținut un venit de la SRL „U.C.”, fondată de C.G., iar în 2016 a obținut un venit de la SRL „B.”, fondată de I.G. Comisia de evaluare a remarcat că, la 31 martie 2023, candidata Cristina Gladcov a furnizat Certificatul nr. 022 din 29 martie 2023 eliberat de I.G., administrator al SRL „T.C.”, conform căruia compania SRL „T.C.” a fost fondată la 06 martie 2017 de doi fondatori, I.G. și soțul candidatei. La fel, candidata a furnizat două ordine separate de încasare a numerarului, care atestă că I.G. a finanțat, în anul 2019, capitalul social în valoare a câte 1 000 MDL pentru fiecare fondator (o înregistrare de plată în numele lui I.G. și o înregistrare de plată în numele soțului candidatei). Conform certificatului, soțul candidatei nu a contribuit la capitalul social și nu a participat la administrarea companiei. În anii 2017 și 2018, compania nu a activat. În anul 2019, compania a înregistrat un venit în sumă de 53 969 MDL. În anul 2020, compania a înregistrat un venit în sumă de 530 290 MDL, iar în anul 2021 un venit în sumă de 180 000 MDL. În timpul activității companiei, nu s-au achitat dividende. De asemenea, Comisia de evaluare a relevat că, în timpul evaluării inițiale, candidata Cristina Gladcov a furnizat Comisiei o copie a unei scrisori din 11 aprilie 2023 din partea soțului său către administratorul SRL „T.C.”, prin care solicita inițierea procedurilor privind radierea numelui său din actele de constituire a companiei. La audierea din timpul evaluării inițiale, candidata a confirmat din nou că, compania fusese fondată de foștii angajatori ai soțului său. În opinia candidatei, dacă I.G. a putut efectua plăți în numele soțului său, ea bănuiește că exista o procură de la soțul ei, emisă în numele companiei, unde acesta a lucrat anterior. La audierea inițiată, candidata Cristina Gladcov a afirmat că, comunicarea dintre soțul candidatei și foștii angajatori a devenit tensionată la un moment și, ca rezultat, acesta și-a dat demisia de la cealaltă companie administrată de soții I.G. și C.G., ceea ce explică de ce nu contribuise la finanțarea sau administrarea SRL „T.C.”. La întrebarea despre obligațiile sale de declarare a cotei-părți deținute în capitalul social al SRL „T.C.”, candidata a declarat că, potrivit explicațiilor Autorității Naționale de Integritate, obligația de a declara drepturile de proprietate asupra companiei de către soțul ei în declarația sa anuală a apărut doar după ce a aflat în anul 2023 despre existența cotei-părți în capitalul social al companiei. În opinia candidatei, declarația a fost doar o formalitate, deoarece soțul ei nu a participat în niciun fel la activitățile companiei și nici nu a realizat vreun venit. Comisia de evaluare a remarcat că, în decizia sa din 01 august 2023, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție nu a calificat nedeclararea cotei-părți deținute de soțul candidatei în compania SRL „T.C.”, în declarațiile ei anuale pentru perioada 2017 – 2021, drept o încălcare gravă, fapt care 7 nu generează dubii serioase privind corespunderea candidatei cu criteriul de integritate financiară. Curtea Supremă de Justiție a considerat poziția candidatei ca fiind veritabilă și conformă contextului socio-economic, având în vedere că soțul candidatei nu a participat la formarea capitalului social, nu i s-au achitat dividende și nu a participat la administrarea societății, toate circumstanțe care indică o includere formală, fără a genera efecte sau consecințe juridice. Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție a indicat, de asemenea, că Comisia nu a arătat care a fost impactul sau prejudiciul cauzat ca urmare a nedeclarării cotei- părți. Ulterior, în cadrul evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, Comisia de evaluare a recepționat documente suplimentare furnizate de Agenția Servicii Publice. Așa, conform deciziei Agenției Servicii Publice din 06 martie 2017, compania SRL „T.C.” a fost înregistrată la 02 martie 2017 în baza cererii depuse de cei doi fondatori, cet. I.G. și soțul candidatei, care conținea următoarele acte: 1. cererea de înregistrare a întreprinderii din 02 martie 2017, semnată de ambii fondatori (inclusiv soțul candidatei); 2. procesul-verbal al adunării de constituire din 02 martie 2017, semnat de ambii fondatori (inclusiv soțul candidatei); 3. statutul întreprinderii, semnat de cei doi fondatori (inclusiv soțul candidatei) și autentificat notarial la 06 martie 2017. Notarul a indicat că ambii fondatori au fost prezenți la momentul semnării și autentificării statutului. 4. ordinele de încasare a numerarului din 02 martie 2017 achitate de cet. I.G. Comisia de evaluare a observat că, în cadrul evaluării reluate, în răspunsul la notificarea Comisiei cu privire la faptele și dubiile serioase, expediate candidatei la 16 octombrie 2023, ultima nu a furnizat nicio explicație suplimentară cu privire la această problemă. La audierea în cadrul evaluării reluate, candidata a afirmat că a declarat cotele-părți deținute de soțul său imediat ce a aflat despre acest lucru, invocând că, în opinia sa, legislația solicită declaranților să declare doar ceea ce cunosc și numai din momentul în care au luat cunoștință de acea obligație. Candidata a susținut că legislația nu îi permitea să facă o verificare cu referire la soțul său, în așa fel încât să cunoască activitatea acestuia. A mai afirmat că nedeclararea nu a prejudiciat interesul public, deoarece nu s-au realizat venituri din cota-partea nedeclarată. A susținut, de asemenea, că informațiile despre această companie erau disponibile în Registrul de stat al unităților de drept privind întreprinderile înregistrate în Republica Moldova, astfel, fiind accesibile, și, respectiv, nu a avut intenția de a ascunde aceste informații. În cadrul audierii la etapa evaluării reluate, după ce Comisia a prezentat candidatei Cristina Gladcov informațiile obținute suplimentar despre participarea personală și nemijlocită a soțului său la fondarea companiei, prin semnarea a cel puțin trei acte, inclusiv unul fiind încheiat în fața unui notar, candidata și-a menținut 8 poziția exprimată în cadrul evaluării inițiale și în fața Curții Supreme de Justiție, precum că compania a fost fondată fără ca soțul său să cunoască. Candidata a declarat că a acționat întotdeauna cu bună-credință și că a răspuns la întrebările Comisiei în cadrul evaluării inițiale pe baza a ceea ce i-a spus soțul. La audierea în cadrul evaluării reluate, fiind întrebată dacă informația pe care a pretins că a primit-o de la Autoritatea Națională de Integritate, referitor la nașterea obligației de a declara cota-parte a soțului doar după ce a aflat de existența acesteia în anul 2023, i-a fost transmisă în scris sau verbal, candidata Cristina Gladcov a declarat că a avut doar comunicări prin telefon cu Autoritatea Națională de Integritate. Comisia a evidențiat că dubiile sale au fost fortificate când, fiind întrebată dacă percepe vreo problemă etică în legătură cu nedeclararea uneia dintre companiile la care soțul său era asociat și dacă faptul că nu a declarat această companie ar fi putut afecta identificarea potențialelor conflicte de interese legate de activitatea de afaceri a soțului său, candidata a răspuns că nu vede vreo problemă de conflict de interese, având în vedere faptul că nu s-a identificat niciun conflict de interese în legătură cu activitatea soțului său, iar familia lor nu obținuseră niciun venit în perioada anilor 2017 – 2021 de la compania în care soțul său deținea cotă-parte, care nu a fost declarată de ea. (ii) subevaluarea prețurilor de cumpărare al camionului MAN, a/f 1997. În privința celei de a doua neconformități a candidatei Cristina Gladcov, și anume cu criteriul de integritate etică și financiară, rezultată din subevaluarea prețurilor de cumpărare al camionului MAN, anul fabricației 1997, Comisia de evaluare a reținut următoarele inconsecvențe în explicațiile candidatei, referitor la problema subevaluării prețului de cumpărare al camionului MAN, anul fabricației 1997: - declarația candidatei că soțul ei a achiziționat un camion MAN contra sumei de 10 000 MDL, în timp ce el a transferat către reprezentantul proprietarului suma de 95 930 MDL, pe care, inițial, a declarat-o că reprezenta plata pentru camion, dar mai târziu a negat și a susținut că acești bani i-au fost dați de proprietarul camionului pentru a achita gajul instituit asupra camionului către bancă; - declarația candidatei că suma de 95 930 MDL i-a fost dată soțului ei de către proprietarul camionului prin reprezentantul său, în timp ce documentele bancare arată că soțul candidatei a indicat în transferul acestei sume (în două tranșe) că sursa banilor era propria activitate de afaceri; - afirmația candidatei că valoarea camionului MAN, achiziționat de soțul ei în 2017 contra sumei de 10 000 MDL și vândut patru ani mai târziu contra sumei de 199 500 MDL, de 20 de ori mai mult decât prețul de achiziționare, a crescut datorită reutilării camionului (înlocuirea platformei de marfa cu o platformă specializată pentru transportul vehiculelor defecte și avariate). Comisia a identificat doar un document de confirmare pentru reparațiile efectuate la camion, în valoare de 3 580 9 MDL, în ziua procurării camionului. Candidata nu a prezentat niciun alt document de confirmare sau informații despre alte reparații la camion; - declarația candidatei precum că soțul ei a achiziționat camionul MAN contra sumei de 10 000 MDL, deoarece se afla într-o stare deteriorată, în timp ce încheiase un contract de locațiune chiar înainte de a achiziționa camionul pentru a-l da în locațiune contra sumei de 20 000 MDL per lună, de două ori mai mult decât prețul pretins de cumpărare; - faptul (confirmat printr-un contract de locațiune furnizat de către candidată) că soțul candidatei a dat în locațiune acest camion companiei sale, cu mai mult de o lună înainte de a obține dreptul de proprietate asupra acestui camion; - faptul că candidata a furnizat fotografii ale unui camion de culoare albă, fără număr de înmatriculare, în timp ce documentele oficiale indică acest camion, atât la momentul achiziționării, cât și la momentul vânzării, ca fiind de culoare albastră.

La aspectul dat, Completul de judecată special învederează că, aplicarea Codului administrativ și limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia decide Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 01 decembrie 2022, §24, DCC nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).

Art. 1 din Legea nr. 26/2022 prevede că: „Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile respective.”

Art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că: „Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față de orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia. În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta.” 10

Art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 statuează că: „Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv.”

Art. 1 alin. (1) și (2) din Codul administrativ prevede că: „Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia. Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.”

Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 este prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale.

Art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017 reglementează că: „Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 100/2017 prevede că: „În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”

Preambulul Legii nr. 26/2022 are următorul conținut: „În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției, Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”

Criteriile de evaluare sunt prevăzute de art. 8 alin. (2)-(5) din Legea nr. 26/2022 și prevăd următoarele: „(2) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă: a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa, 11 acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial; b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr. 82/2017; c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor. (3) În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în care activează sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al candidatului provoacă sau nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea acestuia cu standardele etice și de conduită stabilite pentru judecători și procurori. (4) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă: a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație; b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate. (5) Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică: a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și drepturilor de export; b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor personale; c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor bunuri; d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2 alin. (2); e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la art. 2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte contractantă; f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2 alin. (2) are statut de donatar sau de donator; g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru justificarea acesteia.”

Articolul 13 din Legea nr. 26/2022 reglementează modul de adoptare a deciziei Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea: „(1) În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o decizie motivată privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării. Retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de 12 evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv. (2) Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării. (3) Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care participă la luarea acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină de la vot. [...] (5) Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată. (6) Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau procese. [...]”

Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) al Comisiei de evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la Veneția și Direcția Generală au observat că „Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea apartenenței sale.”

Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.

Potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția strategică I „Consolidarea integrității și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021: „Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora. Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare 13 constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept. În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate. Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a corupției. Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem.”

În §34 din Avizul nr. 24 (2021) privind Evoluția Consiliilor Justiției și rolul acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că: „procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale acesteia.”

De asemenea, în §50 din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția și DGI au indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării candidaților, nu neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a 14 judecătorilor și procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru stabilitatea ordinii juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ flexibile și bazate pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor, a relațiilor etc., destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într- un mod legal trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită inadecvată, care ar trebuie să fie mai bine definită de lege.

Potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).

În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor organe administrative sau judiciare, menționate anterior.

La 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În §§120, 123, 133, 134, 135 din decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a reținut următoarele: „prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege. Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii, transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate 15 personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților. Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea a constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege. Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării. De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții Supreme de Justiție.”

Articolul 14 din Legea nr. 26/2022 reglementează modul de contestare a deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestațiilor. Partea relevantă a art. 14, în vigoare la momentul depunerii contestației, este următoarea: „(1) Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile. (2) Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin decret al Președintelui Republicii Moldova. [...] (6) Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv. [...] (8) La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat. 16 (9) Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5 zile de la data emiterii. [...]”

Prin Legea pentru modificarea unor acte normative nr. 239 din 13 septembrie 2024, au fost introduse modificări la articolul 14 alineatul (8), după cum urmează: „la litera b), cuvintele „și dispunerea reevaluării” se substituie cu cuvintele „și dispunerea o singură dată a reevaluării”; alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins: „c) constatarea promovării sau nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei Comisiei de evaluare, adoptată în urma reevaluării dispuse anterior.”

În §81 din Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională a stabilit că: „legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a litigiului.”

Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit Completului de judecată special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, §83].

Curtea a observat că articolul 12 alin.(4) din Legea nr. 26/2022 stabilește drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede: „Candidatul are următoarele drepturi: a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale; b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare; c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere; d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le prezenta anterior; e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

Completul de judecată special reține că noțiunea „drepturi și obligații cu caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al 17 statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție. Art. 6 §1 se aplică indiferent de calitatea părților, de natura legislației ce reglementează modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială, administrativă etc.) și de autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

Aplicabilitatea art. 6 §1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existența unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se întemeieze pe un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil, recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de Convenție. Trebuie să fie vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi atât existența însăși a dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de exercitare. În sfârșit, rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul „civil” în cauză, o legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind suficiente pentru ca art. 6 §1 să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), §99; Károly Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

Prin urmare, Completul de judecată special conchide că prin prisma art. 6 §1 CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de evaluare reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul dacă reclamantei Cristina Gladcov i-au fost respectate drepturile procedurale prevăzute de lege specială.

Completul special al Curții Supreme de Justiție reține că, deși marja de apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al Procurorilor, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.

Completul special al Curții Supreme de Justiție învederează că, în speță, nu se pune în discuție dreptul reclamantei de a rămâne în profesie, ci se referă la o evaluare pre-vetting, adică la un exercițiu unic, de preselecție în organul de autoadministrare, într-un moment istoric, caracterizat printr-o percepție general acceptată că lucrurile în justiție merg foarte prost având la bază diferite cauze 18 (corupție, neprofesionalism, obediență cronică față de politic etc.). În astfel de circumstanțe este imperios necesar ca persoanele care să acceadă în organele de autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în privința lor. Or, în caz contrar, deciziile adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin care se va răsturna o eventuală propunere care va veni deja din partea unei comisii vetting, nu se vor bucura de credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge publicul larg că sunt corecte.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/2022 (în redacția în vigoare în perioada anilor 2017 – 2021) reglementa că: „Scopul acestei Legi este instituirea măsurilor de prevenire și de combatere a îmbogățirii nejustificate, a conflictelor de interese, a stărilor de incompatibilitate, precum și a încălcării regimului juridic al restricțiilor.”

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că: „În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea persoanelor apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.”

Art. 2 din Legea privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133/2016 definește noțiunile în sensul acestei legi. Prin prisma acestei norme: „persoană apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării, persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sânge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră); venit este orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de subiectul declarării și de membrii familiei, de concubinul/concubina acestuia atât în țară, cât și în străinătate.”

Art. 4 alin. (1) lit. b) și h) din Legea nr. 133/2016 (în redacția în vigoare de la 01 august 2016) stipulează că: „Subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1) declară: b) bunurile mobile și imobile, inclusiv cele nefinalizate, deținute în proprietate cu drept de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie de către subiectul declarării și membrii familiei, concubinul/concubina acestuia, inclusiv în calitate de beneficiari efectivi, ori aflate în posesia acestora în baza unor contracte de mandat, de comision, de administrare fiduciară, unor contracte translative de posesie și de folosință; h) cota-parte/acțiunile în capitalul social al unui agent economic deținute de subiectul declarării personal sau de membrii familiei, concubinul/concubina acestuia, inclusiv ca beneficiari efectivi;” 19

Art. 5 alin. (4) din Legea nr. 133/2016 prevede că: „Responsabilitatea pentru depunerea în termen a declarației, precum și pentru veridicitatea și deplinătatea informațiilor o poartă persoana care o depune.”

Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 133/2016 statuează că: „Declarația se depune anual, până în data de 31 martie, indicându-se veniturile obținute de către subiectul declarării împreună cu membrii de familie, concubinul/concubina lui în anul fiscal precedent, de asemenea bunurile deținute și interesele personale prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-m) la data depunerii declarației.”

Art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 stipulează că: „Controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de familie, părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii acestei persoane. Dacă există aparența că bunurile persoanei supuse controlului au fost înscrise pe numele altor persoane, controlul se va extinde și asupra acestor bunuri și persoane. Dacă subiectul declarării a indicat venituri și bunuri obținute din donații sau deține bunuri în comodat, controlul se va extinde și asupra donatorului și comodantului. Acestora li se pot cere clarificări privind originea veniturilor utilizate pentru achiziția și întreținerea respectivelor bunuri. Pentru clarificarea acestor aspecte, inspectorul de integritate poate solicita informații relevante de la orice persoană fizică sau juridică.

Art. 10 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (3) din Legea integrității nr. 82 din 25 mai 2017 stipulează că: „(1) Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri: c) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale. d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese; (3) Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de integritate instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de corupție, la afectarea interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al integrității în sectorul public de către autoritățile anticorupție responsabile sau alte autorități cu competențe specifice, precum și răspunderea conducătorilor entităților publice și a agenților publici, în modul stabilit de cap. VI.”

Ține de menționat și faptul că, în sensul pct. 6 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus, respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite, printre care și principiul integrității. 20

La pct. 6.3 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, este consfințit principiului integrității, potrivit căruia procurorul inter alia trebuie să respecte cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea societății în procuratură; să se abțină de la luarea deciziilor atunci când interesele sale, ale persoanelor înrudite prin sânge, adopție, afinitate sau ale altor persoane apropiate familiei sale ar putea influența corectitudinea deciziilor; să nu facă promisiuni privind deciziile pe care urmează să le ia, să se comporte onest și decent, prin exemplul personal, să creeze o reputație impecabilă a procurorului; să nu ofere temei de a se considera drept o persoană pretabilă comiterii unor acte de corupție sau abuzuri (pct. 6.3.1, 6.3.3, 6.3.5 și 6.3.6 din Codul de etică al procurorilor).

Art. 2 alin. (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202, prevede că: „La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în considerare seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele, care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele: a. dacă incidentul a fost un eveniment singular; b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare obișnuită a regulamentului rutier; c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.”

La 12 decembrie 2023, Cristina Gladcov a depus cerere de contestare împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, solicitând anularea deciziei Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor și obligarea autorității publice Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor 21 să emită actul administrativ individual favorabil de promovare solicitat (art. 206 alin. (1) lit. a) și art. 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ).

În motivarea acțiunii, Cristina Gladcov a invocat că, în calitate de procuror, a depus dosarul pentru a participa la concursul pentru alegerea la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor.

Prin modificările la Legea cu privire la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, în special cele operate la art. 69, au fost introduse noi prevederi privind etapa obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor.

Așa, conform Legii privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, a fost instituită o procedură extraordinară de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile respective.

Astfel, candidatura reclamantei la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor a fost supusă evaluării extraordinare, în baza Legii nr. 26/2022.

Prin decizia nr. 34 din 18 mai 2023 cu privire la candidatura Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a decis că, în baza art. 8 alin. (1), (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a), alin. (5) lit. a)-c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidata nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, ea nu a promovat evaluarea.

Prin decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 3- 26/23, 2-23083087-01-3-09062023) s-a admis acțiunea în contencios administrativ depusă de Cristina Gladcov împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. S-a anulat decizia nr. 34 din 18 mai 2023 cu privire la candidatura Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor. S-a dispus reevaluarea candidatei Cristina Gladcov de către Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

La acest capitol, reclamanta a reiterat argumentele ce au stat la baza decizie din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție. 22

În urma evaluării reluate, desfășurată în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10), Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a emis decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023, prin care a decis că, în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidata nu întrunește criteriile de integritate întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară, și, astfel, nu promovează evaluarea.

În opinia reclamantei, decizia Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor, reprezintă un act administrativ individual defavorabil, urmând a fi anulat pentru nelegalitate.

Reclamanta a invocat că, în cadrul procedurii de reevaluare a candidatei Cristina Gladcov, Comisia nu i-a oferit accesul la dosarul administrativ în original, confirmând că el există doar în formă digitală, fapt ce exclude existența unui document cu semnătură olografă în original.

În copiile actelor prezentate de către Secretariatul Comisiei de evaluare se constată două proiecte ale deciziei nr. 1 din 04 decembrie 2023 (în engleză și în română) nesemnate, dar care au fost certificate de către membrul Comisiei de evaluare, Tatiana Răducanu, precum că corespund originalului. Această circumstanță impune concluzia că deciziile în original (versiunea în engleză și în română) la fel nu sunt semnate, fapt ce denotă că nu există actul administrativ semnat.

Reclamanta a mai notat că, în rezultatul examinării conținutului dosarului candidatei Cristina Gladcov a constatat că Secretariatul Comisiei de evaluare i-a expediat prin e-mail două fișiere în format „.pdf”, denumite decizii, însă, vizualizându-le a depistat că acestea reprezintă o fotocopie fără semnătură valabilă. Totodată, actul electronic menționat conținea imitarea grafică a semnăturii olografe. Verificând datele cu privire la crearea documentului electronic, a constatat că acesta a fost creat în aplicația de redactare a textelor „Microsoft Word” la 05.06.2023, fiind ulterior transformat în format „.pdf ’ cu utilizarea aplicației „Acrobat PDFMaker23 for Word”. Având în vedere metoda de creare a documentului electronic, a stabilit că imaginea cu imitarea semnăturii olografe a fost aplicată în timpul redactării textului documentului în aplicația „Microsoft Word”, fără ca documentul să fie imprimat și semnat olograf.

La fel, reclamanta a atras atenția asupra faptului că, în rezultatul analizei deciziilor Comisiei de evaluare, publicate pe site-ul oficial al Consiliului Superior al Procurorilor și cel al Comisiei de evaluare, a constatat că semnăturile sunt identice după dimensiuni și forma caracterelor. În condiția în care se pretinde că pe deciziile 23 Comisiei de evaluare au fost aplicate semnături olografe, reproducerea identică după dimensiuni și forma caracterelor grafice a peste 50 de semnături este imposibilă.

Reclamanta a menționat că, la 04 decembrie 2023, a expediat un e-mail prin care a solicitat Secretariatului Comisiei de evaluare expedierea deciziilor cu semnătură electronică sau după caz preluarea acesteia de la sediu Comisiei. Însă, până la adresarea în instanța de judecată, nu deține actul administrativ cu semnătură valabil.

Astfel, reclamanta a considerat că decizia Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023 este nulă, deoarece nu este semnată nici olograf nici cu semnătură electronică, iar pe cale de consecință nu poate produce efecte juridice, conform art. 121 din Codul administrativ.

Succesiv, reclamanta a remarcat că, Comisia de evaluare a deliberat în privat la 02 noiembrie și la 04 decembrie 2023, iar ulterior a adoptat decizia nr. 1 cu privire la candidatura Cristinei Gladcov, prin care s-a decis că aceasta nu întrunește criteriile de integritate, deoarece au fost constatate dubii serioase cu privire la conformitatea ei cu criteriile de integritate etică și financiară și, prin urmare, acesta nu promovează evaluarea.

Reclamanta a evocat că, la 04 decembrie 2023, în adresa sa a fost expediat un e-mail de notificare la care era atașat un fișier format „.pdf” întitulat „decizia nr. 1 din 04.12.2023”. Deși, a invocat că nu deține un act valabil pentru a fi contestat și nu îi este clar dacă Comisia de evaluare a emis un act administrativ obligatoriu conform prevederilor Legii cu privire la Procuratură, reclamanta a relevat că nu este de acord cu constatările din fișierul „.pdf” ce i-a fost notificat și a considerat ca fiind existentă decizia de nepromovare a sa, calificând-o drept neîntemeiată și rezonabil de a o contesta în modul prevăzut de lege, aceasta fiind generat de obligația unui termen imperativ de contestare în fața Curții Supreme de Justiție.

Cristina Gladcov a indicat că, decizia Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor, este axată pe două aspecte: 1) aspectul financiar – neplata unei sume cu titlu de impozit pentru creșterea de capital; 2) aspectul etic – nedeclararea anterioară a unei părți sociale a soțului dintr- o societate și achiziția unui vehicul la un preț derizoriu.

Conform constatărilor Comisiei de evaluare, aceasta a avut „dubii serioase” privind nedeclararea de către candidată a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.”, deși subiectul dat a fost elucidat definitiv și irevocabil de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 01 august 2023. Astfel, Comisia de evaluare, contrar prevederilor art. 120 din Constituția Republicii Moldova, fără a reține argumente sau probe noi, a constatat existența dubiilor rezonabile în privința „conflictelor de interese”. 24

La fel, în cadrul evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, Comisia de evaluare, contrar prevederilor art. 120 din Constituția Republicii Moldova, în mod repetat a constatat că are „dubii serioase” în privința subiectului de subevaluare a prețului de achiziționare al camionului MAN, anul de fabricație 1997, deși subiectul dat a fost elucidat definitiv și irevocabil de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 01 august 2023. Comisia de evaluare a tras această concluzie fără a aduce argumente noi sau a administra probe noi. Deși, candidata a demonstrat că suma de plată pentru camionului MAN într-adevăr a constituit 10 000 MDL, Comisia de evaluare a reținut doar o singură frază că „prețul pentru un astfel de utilaj de mare tonaj este unul subestimat pentru un observator obiectiv și dificil de crezut că a fost declarat cu bună-credință”.

În opinia reclamantei, la evaluarea reluată a sa, Comisia de evaluare nu a ținut cont de constatările Curții Supreme de Justiție conținute în decizia din 01 august 2023, care prin prisma prevederilor art. 120 din Constituția Republicii Moldova sunt obligatorii. Or, Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 01 august 2023 a înlăturat dubiile serioase reținute de către Comisia de evaluare în privința nedeclarării de către candidată a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.”, precum și în privința subevaluării prețului de achiziționare al camionului MAN, anul de fabricație 1997.

Reclamanta a remarcat că, în cadrul evaluării sale și administrării probatoriului, Comisia de evaluare, în temeiul art. 6 lit. c), d) și f), art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 26/2022, a pus în sarcina Centrului Național Anticorupție „prezentarea informațiilor existente în evidențele instituției în privința candidaților, referitoare la sesizările, investigațiile, procesele și cauzele penale inițiate, precum și orice legătură între candidați, inclusiv membrii familiilor acestora și persoanele apropiate cu „cazul Laundromat”, „frauda bancară”.

La fel, în privința candidaților, a fost solicitată efectuarea analizei veniturilor, a proprietăților obținute, a situațiilor de conflict de interese, investiții în capitalul social al companiilor naționale sau internaționale.

Astfel, Comisia de evaluare a solicitat Centrului Național Anticorupție efectuarea „analizei veniturilor, a proprietăților obținute, a situațiilor de conflict de interese, investiții în capitalul social al companiilor naționale sau internaționale, informația privind cazurile de utilizare a bunurilor înregistrate pe persoane terțe, de încălcare a regimului juridic de declarare a veniturilor și intereselor personale, date privind traversarea frontierei de stat, de introducere sau scoaterea bunurilor sau a mijloacelor financiare din țară, date privind antecedentele penale, contravenții.”

În opinia reclamantei, Comisia de evaluare și Secretariatul acesteia nu dețin dreptul de a dispune altor organe efectuarea analizelor de date, documentelor, informației acumulate în rezultatul accesării sistemelor de informații, prelucrarea 25 datelor cu caracter personal ale candidaților și ale persoanelor specificate la art. 2 alin. (2) Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133/2011.

La caz, conform prevederilor legale, Centrul Național Anticorupție era obligată să respingă demersul de dispunere a efectuării măsurii speciale de investigații, or, conform prevederilor Legii privind activitatea specială de investigații nr. 59/2012, Centrul Național Anticorupție putea efectua măsura specială de investigații doar în conformitate cu prevederile art. 18, adică cu autorizarea conducătorului subdiviziunii specializate putea culege informații despre persoane și fapte. Cu atât mai mult că, aceste măsuri de investigații pot fi efectuate numai în cadrul unui proces penal, conform Codului de procedură penală al Republicii Moldova.

Cu atât mai mult că, prin prisma prevederilor Legii nr. 26/2022, instituțiile, persoanele fizice, juridice sunt obligate să prezinte informațiile, documentele pe care le dețin, dar nu și să acceseze bazele de date pe care nu le deține dar, în scop de realizare a atribuțiilor și drepturilor de serviciu dețin accesul oferit de instituțiile deținătoare a informațiilor.

De altfel, conform Legii nr. 26/2022, nici Comisia de evaluare, nici Secretariatul Comisiei nu pot dispune efectuarea măsurilor speciale de investigații, pentru executare Centrului Național Anticorupție, în concret analiza informației și materialelor.

Finalmente, reclamanta a invocat că, deși, unicul efect al deciziei Comisiei de evaluare este imposibilitatea de a participa la alegeri în calitate de candidat la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor, aceasta deja provoacă discriminări, impedimente și îi încălcă dreptul de proprietate.

Or, prin prisma Legii cu privire la asigurarea egalității nr. 121/2012, Legii cu privire la Procuratură nr. 3/2016 și Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270/2018, procurorii ar trebui să fie în poziție de egalitate la capitolul remunerației. În realitate, însă, prin Legea privind modificarea Legii Bugetului de stat pentru anul 2023 nr. 359/2022, a fost majorat salariul procurorilor care au promovat evaluarea conform Legii nr. 26/2022.

Astfel, deși, toți procurorii, atât cei ce au promovat evaluarea conform Legii nr. 26/2022, cât și cei ce în prezent sunt la etapa de contestare sau reevaluare și nu dețin nici o decizie, sunt egali în funcții, prin Legea privind modificarea Legii Bugetului de stat pentru anul 2023 nr. 359/2022, în mod discriminator le-a fost majorat salariul doar procurorilor ce au promovat evaluarea.

În cadrul ședinței din 11 iulie 2024, reclamanta a solicitat, în baza art. 120 din Constituția Republicii Moldova, respectarea deciziei din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, astfel încât, neconformitățile constatate de către Comisia de 26 evaluare prin decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 să fie examinate cu punerea la bază a deciziei din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție.

Totodată, reclamanta a solicitat expedierea sesizărilor la Curtea Constituțională; admiterea acțiunii; constatarea faptului că în prezent nu există actul care este contestat (decizia Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023), deoarece semnătura aplicată pe aceasta este falsificată, fapt confirmat prin Raportul de expertiză; constatarea încălcării dreptului la apărare; constatarea încălcării dreptului de a contesta la Curtea Constituțională; constatarea încălcării dreptului de a examina legal recuzările; constatarea tuturor încălcărilor admise atât în cadrul examinării cauzei, cât și cele admise de către Comisie.

Totodată, reclamanta a solicitat instanței de judecată sesizarea organelor de drept pe pretinsul fapt al falsificării deciziei Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023. b. Argumentele pârâtei

La 21 decembrie 2023, Comisia de evaluare a depus referință pe marginea contestației Cristinei Gladcov, prin care a solicitat respingerea acțiunii. Comisia a menționat că explicațiile reclamantei nu au fost suficiente pentru a înlătura dubiile sale.

În motivarea referinței, pârâta a invocat că, prin decizia nr. 34 din 18 mai 2023 a decis că, candidata Cristina Gladcov nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, ea nu a promovat evaluarea.

Iar, după anularea deciziei Comisiei de evaluare nr. 34 din 18 mai 2023, prin decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție și dispunerii reevaluării Cristinei Gladcov, Comisia de evaluare a executat obligațiile sale legale rezultate din prevederile Legii nr. 26/2022 și decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, inițiind reluarea procedurii de evaluare a reclamantei.

Astfel, în urma reevaluării, în cadrul căreia au fost respectate prevederile art. 10-12 din Legea nr. 26/2022 și art. 19 din Regulamentul Comisiei, a fost emisă decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor.

Pârâta a indicat că și-a executat cu diligență și bună-credință toate obligațiile prevăzute de Legea nr. 26/2022, iar când a constatat anumite neclarități, a oferit reclamantei posibilitatea de a le elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare, stabilindu-i un termen suficient.

La fel, pârâta a notat că, în spiritul Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului reluat de evaluare. În faza inițială este 27 în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

Comisia de evaluare a notat că, rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții (Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; pag. 68). Procesul de redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru exercitarea funcției în cauză (ibidem, pag. 95).

A explicat că procesul de evaluare a integrității și decizia Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023 nu afectează statutul profesional al candidatului, or, Comisia nu substituie și nu preia funcțiile unui organ public din Republica Moldova. Iar, decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs, respectiv niciun alt efect juridic nu are suport legal.

De asemenea, pârâta a menționat că a respectat cu strictețe obiectul mandatului său, fiind explicită în dispozitivul deciziei că „… candidatul nu întrunește criteriile de integritate întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, nu promovează evaluarea”. Decizia este, deci, în strictă conformitate cu prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022

Respectiv, niciun alt efect juridic pretins de reclamantă nu are suport legal și faptic, inclusiv alegațiile că decizia este de natură să prejudicieze grav și iremediabil imaginea și probitatea profesională a candidatului, inclusiv în măsură în care să determine pierderea funcției ocupate (pag. 27 din acțiune). În speță, nimic nu 28 împiedică reclamanta să continue cariera profesională și exercitarea atribuțiilor funcției de procuror.

Faptul că Legea nr. 26/2022 nu lezează statutul profesional al reclamantei rezultă direct și din Nota-informativă la proiectul acestei legi.

Totodată, potrivit pct. 39 din Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a Direcției generale a drepturilor omului și stat de drept a Consiliului Europei (Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Moldova), proiectul de lege revizuit arată clar că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun efect asupra carierei candidatului ca judecător sau procuror. Acest lucru derivă din principiul inamovibilității judecătorilor și din competența exclusivă înrădăcinată constituțional a Consiliilor Supreme de a impune sancțiuni sau de a demite un judecător sau procuror.

Pârâta a specificat că, în urma evaluării integrității etice și financiare a candidatei, în baza datelor și informațiilor primite de la candidat și terți, Comisia constată dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile legale de integritate. Prin urmare, soluția oferită de Comisie, prin decizia de constatare a promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate financiară și etică. Cu alte cuvinte, Comisia nu constată existența sau lipsa conformității reclamantei cu criteriile de integritate, ci doar existența sau lipsa dubiilor serioase privind conformitatea. Or, anumite circumstanțe faptice ar putea fi suficiente pentru a constata că există dubii serioase privind conformitatea, dar în același timp, ar putea fi insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate. Așadar, decizia reprezintă o constatare a existenței unor dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia nu reprezintă însă, și nu pretinde să reprezinte, o constatare a lipsei de conformitate cu aceste criterii.

Comisia de evaluare a enunțat că, prin hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională sintagma „dacă constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat”. Prin această decizie, Curtea Constituțională a stabilit că „până la modificarea legii de către Parlament, completul special al Curții Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei de evaluare, va putea dispune reevaluarea candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe care puteau conduce la promovarea evaluării de către candidat.” 29

Pârâta a considerat că, reclamanta urmează să argumenteze încadrarea alegațiilor din acțiunea sa în criteriile statuate de către Legea nr. 26/2022 și Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii sale.

Sub alt aspect, pârâta a notat că, concluzia Comisiei, exprimată prin decizie, privind existența unor dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate etică și financiară ține de oportunitatea deciziei, iar instanța de judecată este ținută să exercite controlul de legalitate al deciziei și nu este în drept să execute controlul de oportunitate.

În opinia pârâtei, procedura reluată de evaluare a avut loc cu respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 § 1 CEDO în materia executării hotărârilor judecătorești. Or, Comisia nu a fost obligată și nici nu putea fi obligată de către Curtea Supremă de Justiție să emită o decizie favorabilă sau defavorabilă reclamantei, dreptul reclamantei la executarea unei decizii judiciare definitive și cu caracter obligatoriu, după cum acesta este garantat de către art. 6 § l CEDO, a fost plenar respectat de către Comisie. Astfel, odată ce Comisia a executat în mod integral decizia Curții Supreme de Justiție, într-un termen rezonabil, rezultă cu certitudine că reclamanta nu poate pretinde neexecutarea de către Comisie a deciziei Curții Supreme de Justiție.

Astfel, procedura reluată de evaluare s-a desfășurat cu respectarea principiului res judicata, or, după emiterea deciziei Curții Supreme de Justiție, Comisia în continuare are un drept neafectat de: (i) a colecta materiale noi în scopul reevaluării; și (ii) a (re)examina și aprecia materialele acumulate în cadrul evaluării inițiale și reluate.

Având în vedere că, Comisia nu a fost obligată de către Curtea Supremă de Justiție să emită o decizie favorabilă sau defavorabilă reclamantei, în general, ține de esența procedurii reluate a evaluării ca să existe un drept al Comisiei de a reexamina circumstanțele care au stat la baza deciziei Curții Supreme de Justiție. Acest element inerent procedurii de reevaluare exclude ab initio caracterul absolut al „autorității de lucru judecat” al faptelor analizate în decizia Curții Supreme de Justiție, ceea ce permite și solicită Comisiei să aibă o marjă de apreciere la etapa reevaluării problemelor de integritate a candidaților. Această marjă de apreciere admite inclusiv posibilitatea ca Comisia să ajungă la anumite concluzii care, la prima vedere și fără a intra în esență, pot fi considerate ca fiind contrare concluziilor instanței de judecată, ceea ce, însă, nicidecum nu înseamnă că, Comisia ar repune în discuție decizii judecătorești definitive.

În privința principiului res judicata, jurisprudența CtEDO a stabilit că „… Curtea se referă în primul rând la principiul securității juridice, care este implicit în toate articolele Convenției…”. „În dreptul Convenției, principiul securității juridice se manifestă în diferite forme și contexte, cum ar fi necesitatea ca legea să 30 fie clar definită și previzibilă în aplicarea sa [...], sau impunând ca, în cazul în care instanțele au hotărât definitiv o problemă, hotărârea lor să nu fie pusă în discuție (a se vedea, de exemplu, Brumărescu împotriva României [GCJ, nr. 28342/95, § 61, CEDO 1999-VII). Acest ultim aspect al securității juridice presupune, în general, respectarea principiului autorității de lucru judecat, care, prin protejarea definitivă a hotărârilor judecătorești și a drepturilor părților la procedurile interne – inclusiv a oricăror persoane implicate în calitate de victime – servește la asigurarea stabilității sistemului judiciar și contribuie la încrederea publicului în instanțe. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, deși exigențele principiului securității juridice și autoritatea de lucru judecat nu sunt absolute (a se vedea, de exemplu, în sfera dreptului penal, Moreira Ferreira contra Portugalia (nr. 2) [GC], nr. 19867/12, § 62, 11 iulie 2017), o derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare, cum ar fi corectarea defectelor fundamentale sau a erorilor din justiție (a se vedea, de exemplu, Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52854/99, §52, CEDO 2003-IX și OOO Link Oii SPB împotriva Rusiei (dec.), nr. 42600/05, 25 iunie 2009).

La caz însă, constatările de mai sus în partea ce ține de limitarea dreptului părților de a repune în discuție anumite chestiuni soluționate definitiv prin hotărâri judecătorești nu sunt oportune în contextul procedurii reluate de evaluare odată ce: 1) pe de o parte, însăși prin decizia Curții Supreme de Justiție, Comisiei i-a fost recunoscut dreptul de a reevalua (relua evaluarea) reclamanta, prin prisma probelor colectate în procedura de evaluare inițială și cea reluată; iar 2) pe de altă parte, în general, principiul res judicata nu are un caracter absolut și permite derogări, în context, în partea motivată a deciziei, Comisia a clarificat într-un mod explicit și convingător circumstanțele care au permis acesteia, în anumite cazuri, să ajungă la alte concluzii decât cele expuse în decizia Curții Supreme de Justiție.

În privința dubiului Comisiei privind nedeclararea veniturilor candidatei și ale soțului ei la Serviciul Fiscal de Stat și neachitarea impozitelor aferente, Comisia de evaluare, având în vedere concluziile Completului special de judecată al Curții Supreme de Justiție, nu a inclus această problemă în decizia sa privind promovarea sau nepromovarea candidatei în evaluarea reluată.

Or, în această privință, decizia Curții Supreme de Justiție stabilește că „… până la adoptarea deciziei, candidata a prezentat ordinul de încasare a numerarului nr. 12073856 din 26 aprilie 2023 cu privire la achitarea impozitului pe venit persoanelor fizice spre plată/achitat – Valentin Gladcov. Este necesar de subliniat că, orice obligație fiscală față de persoana fizică se naște prin emiterea unui act administrativ individual de către Serviciul Fiscal de Stat, deoarece administrația obligației fiscale are loc prin formele activității administrative, astfel, prevederile 31 fiscale aplicându-se unui caz individual. Candidata a reacționat prompt când i-a fost expusă problema respectivă de către Comisia de evaluare, astfel, soțul acesteia a achitat impozitul datorat bugetului de stat. Prin urmare, luând în considerare circumstanțele enunțate supra, Completul de judecată special consideră nesemnificativă această încălcare și care respectiv nu poate duce la eșuarea promovării favorabile a evaluării…”

Astfel, pârâta a remarcat că, în cadrul procedurii reluate de evaluare, a acceptat argumentele și concluziile Curții Supreme de Justiție la acest capitol și a exclus dubiul de integritate existent anterior în privința reclamantei în temeiul art. 8 alin. (4) lit. b), alin. (5) lit. a) și art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr.26/2022 (din decizia anterioară în privința reclamantei), deoarece circumstanțele constatate prin decizia Curții Supreme de Justiție la acest capitol nu au fost răsturnate sau modificate în cadrul procedurii reluate de evaluare.

În privința dubiului de nedeclarare a cotei-părți deținute de soțul candidatei în capitalul social al companiei SRL „T.C.” pârâta a menționat că, concluziile trase de Curtea Supremă de Justiție în decizia din 01 august 2023 sunt bazate pe informații incomplete cu privire la circumstanțele fondării societății SRL „T.C.”. Iar, în cadrul evaluării reluate, Comisia a obținut de la ASP acte care confirmă că soțul candidatei a participat la fondarea acestei societăți comerciale, inclusiv a fost prezent la autentificarea actelor la notar și, prin urmare, nu putea să nu cunoască despre această deținere în capitalul societății date.

La capitolul dat, pârâta a remarcat că, în cadrul evaluării reluate a obținut probe care arată că soțul candidatei a participat activ la înregistrarea companiei în 2017. În cadrul evaluării reluate, Comisia a primit informații de la ASP, conform cărora, înregistrarea SRL „T.C.” la 02 martie 2017 a fost realizată pe baza mai multor acte, trei dintre acestea fiind semnate de soțul candidatei, inclusiv unul autentificat de un notar în prezenta sa. Astfel, Comisia a constatat că are dubii serioase cu privire la integritatea financiară și etică a candidatei, deoarece aceasta nu a declarat cota-parte a soțului său în capitalul social al companiei SRL „T.C.” în declarațiile sale anuale pentru perioada 2017-2021, așa cum prevede legea.

Pârâta a notat că nu a putut accepta poziția candidatei, precum că soțul ei nu a participat activ la administrarea companiei sau la activitățile financiare, or, înregistrările oficiale primite în cadrul evaluării reluate demonstrează că soțul candidatei a fost unul din fondatorii companiei, a participat la înregistrarea acesteia și deținea jumătate din capitalul social.

În opinia pârâtei, declararea cotei-părți deținute într-o societate comercială în declarația anuală a candidatei nu era o simplă formalitate, deoarece unul dintre scopurile declarațiilor este evitarea conflictelor de interese. Nedivulgarea intereselor reduce, dacă nu anulează, șansele de identificare a conflictelor de interese reale sau 32 potențiale. Prin nedeclararea unei companii fondate de soțul candidatei, aceasta s-ar fi putut plasa în situații de conflict de interese ce ține de activitatea sa de procuror. Faptul că nu au apărut conflicte de interese, nu este relevant pentru a determina dacă exista premisa pentru un astfel de conflict. Lipsa declarării interesului personal a împiedicat luarea de măsuri pentru evitarea conflictului. Prin urmare, încălcarea regimului de declarare a averii și a intereselor personale nu impune producerea unui prejudiciu, ca urmare a subminării sistemul de prevenire a conflictelor de interese. Faptul omisiunii declarării unui interes personal într-o declarație anuală este singura condiție pentru a constata încălcarea regimului juridic al declarării.

Astfel, Comisia de evaluare a notat că „dubiile serioase” s-au menținut cu privire la faptul dacă candidata și soțul ei știau despre ½ cotă-parte din capitalul social sau cel puțin că candidata nu a fost lipsită de diligentă pentru a cere informații complete de la soțul ei atunci când completa declarațiile anuale. Faptul că soțul ei nu își amintește de o companie pe care a fondat-o prin semnătura sa și în prezența unui notar, nu este o explicație credibilă în ochii unui observator obiectiv.

În privința „dubiului serios” de subevaluare a prețului de cumpărare al camionului MAN, anul fabricației 1997 pârâta a menționat că, concluziile trase de Curtea Supremă de Justiție în decizia din 01 august 2023 sunt bazate pe informații și materiale furnizate de către reclamantă, care contravin unor informații (inclusiv noi) colectate de către Comisie.

În acest sens, pârâta a menționat că, în cadrul evaluării reluate, inclusiv în lumina informațiilor suplimentare obținute de la instituțiile bancare și autorități, Comisia a reținut următoarele inconsecvențe grave în explicațiile candidatei: - declarația reclamantei că soțul ei a achiziționat un camion MAN contra sumei de 10 000 MDL, în timp ce el a transferat către reprezentantul proprietarului suma de 95 930 MDL, pe care, inițial, a declarat-o că reprezenta plata pentru camion, dar mai târziu a negat și a susținut că acești bani i-au fost dați de proprietarul camionului pentru a achita gajul instituit asupra camionului către bancă; - declarația reclamantei că suma de 95 930 MDL i-a fost dată soțului ei de către proprietarul camionului prin reprezentantul său, în timp ce documentele bancare arată că soțul reclamantei a indicat în transferul acestei sume (în două tranșe) că sursa banilor era propria activitate de afaceri; - afirmația reclamantei că valoarea camionului MAN achiziționat de soțul ei în 2017 contra sumei de 10 000 MDL și vândut patru ani mai târziu contra sumei de 199 500 MDL, de 20 de ori mai mult decât prețul de achiziționare, a crescut datorită reutilării camionului (înlocuirea platformei de marfa cu o platformă specializată pentru transportul vehiculelor defecte și avariate). Comisia a identificat doar un document de confirmare pentru reparațiile efectuate la camion, în valoare de 3 580 33 MDL, în ziua procurării camionului. Reclamanta nu a prezentat niciun alt document de confirmare sau informații despre alte reparații la camion; - declarația reclamantei precum că soțul ei a achiziționat camionul MAN contra sumei de 10 000 MDL, deoarece se afla într-o stare deteriorată, în timp ce încheiase un contract de locațiune chiar înainte de a achiziționa camionul pentru a-l da în locațiune cu 20 000 MDL per lună, de două ori mai mult decât prețul pretins de cumpărare; - faptul (confirmat printr-un contract de locațiune furnizat de către reclamantă) că soțul reclamantei a dat în locațiune acest camion companiei sale, cu mai mult de o lună înainte de a obține dreptul de proprietate asupra acestui camion; - faptul că reclamanta a furnizat fotografii ale unui camion de culoare albă, fără număr de înmatriculare, în timp ce documentele oficiale indică asupra faptului că acest camion, atât la momentul achiziționării, cât și la momentul vânzării, era de culoare albastră.

Comisia de evaluare a subliniat că, caracterul obligatoriu netăgăduit al argumentelor și concluziilor conținute în decizia Curții Supreme de Justiție, nu obligă însă Comisia să emită, în cadrul reevaluării, o decizie de promovare a reclamantei, odată ce cumulul de fapte (circumstanțe) rezultat din probele noi, acumulate în cadrul reevaluării, este diferit și în mod natural, mai avansat, decât cel inițial, din cadrul evaluării inițiale. Este esențial însă ca Comisia să argumenteze soluția aleasă, cu referire precisă la faptele examinate și concluziile rezultate, fapt care s-a făcut în mod plenar în decizie.

În context, este de remarcat că atunci când abordează problematica principiului res judicata în cazul a două sau mai multe seturi de proceduri, CtEDO examinează, pe lângă faptul dacă setul de proceduri vizează aceleași părți sau raporturi juridice, inclusiv dacă aceste proceduri se bazează pe același set de fapte. La caz, după cum a fost descris supra, setul de fapte examinat de către Curtea Supremă de Justiție este diferit de setul de fapte analizat de către Comisie în cadrul procedurii reluate de evaluare, ceea ce exclude posibilitatea ca decizia Comisiei să afecteze principiul res judicata.

Finalmente, pârâta a notat că pretențiile reclamantei se bazează pe prevederile Cărților I și II din Codul administrativ (dispoziții generale și procedura administrativă), care nu sunt aplicabile în speță. Or, din Legea nr. 26/2022 rezultă clar că doar procedurii de judecare a cauzelor, și anume procedura contenciosului administrativ, îi sunt aplicabile prevederile Codului administrativ (Cartea III), iar în raport cu procedura în fața Comisiei se aplică prevederile legii speciale – Legea nr. 26/2022 și Regulamentul Comisiei.

Respectiv, în speță, din Codul administrativ sunt aplicabile doar prevederile Cărții a III, dar nu și prevederile Cărților I și II. Astfel, se deduce că, reclamanta cere 34 instanței de judecată aplicarea unei legi inaplicabile, și anume unele prevederi ale Codului administrativ, în detrimentul legii aplicabile (Legea nr. 26/2022).

În acest sens, pârâta a făcut referire la Legea nr. 180/2023 de interpretare a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, prin care s-a explicat că, în sensul articolului 3 alineatul (2) și al articolului 4 alineatul (2), Comisia de evaluare nu este autoritate publică în sensul prevederilor Codului administrativ.

Așadar, în condițiile speței, Comisia nu este autoritate publică (în sensul art. 7 din Codul administrativ), atunci activitatea ei nu este una de natură administrativă (în sensul art. 5 din Codul administrativ), iar procedura de evaluare prevăzută de Legea nr. 26/2022 nu este o procedură administrativă (în sensul art. 6 din Codul administrativ), circumstanțe ce denotă că, la caz, nu sunt incidente prevederile Codului administrativ aplicabile procedurii administrative, inclusiv cercetarea din oficiu (art. 22), limba de procedură (art. 26), întocmirea dosarului administrativ (art. 82), etc., or, legea specială (Legea nr. 26/2022) oferă mecanisme de protecție similare echivalente.

Până a trece la examinarea argumentelor concrete, Completul de judecată special învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța judecătorească de contencios administrativ ține cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor judecătorești nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot.García Ruiz v. Spania, 1999, §26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un răspuns clar (hot.Ruiz Torija v. Spania, 1994, §30; și, pentru comparație, Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §43), în special argumentele cu privire la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (hot.Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanović v. Serbia, 2023, §108). a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

Completul de judecată special învederează că, atât Legea nr. 26/2022, cât și Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură 35 finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022. Așa, Legea nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022 nu poate genera în această cauză discuții.

Evaluarea externă este reglementată de o lege adoptată de Parlament în anul 2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată pentru a asigura integritatea inter alia a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.

Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 26/2022 este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie, procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022 este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022 au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

Reclamanta susține că, potrivit Codului administrativ, obligația de respectare a proporționalității este o sarcină probatorie exclusivă a autorității publice. La aspectul dat, Completul de judecată special reiterează că, Legea nr. 26/2022 are prioritate față de Codul administrativ.

Completul de judecată special notează că, în spiritul Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului reluat de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că 36 candidatul nu întrunește criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

Comisia de evaluare a notat că, rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții (Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; §68). Procesul de redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).

Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară nici de către CtEDO (a se vedea hotărărârile Xhoxhaj vs Albania, 2021, §352 și Sevdari vs Albania, 2022, §130). c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

Art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 prevede că CSJ poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr. 26/2022 după o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori de procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat ca controlul judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.

În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin vs Turcia (2020). În §131 al hotărârii respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.

Prin urmare, competența CSJ la examinarea contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea prevăzută de Codul administrativ. 37 Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar în cazurile menționate de Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de Codul administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.

CSJ poate ajunge la o concluzie diferită de cea a Comisiei. Prin urmare, CSJ poate conchide în aceeași cauză că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există. Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe. După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, CSJ nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) al acestei legi.

Reieșind din aceasta, precum și din dezideratele Curții Constituționale reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamanta Cristina Gladcov în cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii, și anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către Comisia de evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la promovarea evaluării de către candidatul Cristina Gladcov. d. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză

Completul de judecată special observă că, unul din argumentele pe care se bazează acțiunea reclamantei, este pretinsa lipsă de independență, imparțialitate și/sau obiectivitate a unor membri ai Comisiei de evaluare.

Însă, Completul de judecată special consideră argumentul dat irelevant și care nu se încadrează în criteriul de eroare procedurală gravă, care a afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare a reclamantei și, cu atât mai mult, nu se încadrează în criteriul de circumstanță care putea conduce la promovarea evaluării de către reclamantă.

În acest sens, Completul de judecată special notează că procesul de pre- vetting reprezintă o etapă esențială pentru consolidarea integrității și profesionalismului în cadrul corpului de magistrați și procurori, iar imparțialitatea și obiectivitatea membrilor Comisiei de evaluare sunt principii fundamentale în acest sens. Cu toate acestea, simpla invocare de către reclamantă a unei pretinse lipsă de imparțialitate sau a unei presupuse intenții ostile a membrilor Comisiei nu poate conduce, în lipsa unor probe concrete, la concluzia că evaluarea a fost efectuată cu încălcarea acestor principii.

Este relevant de reținut că, membrii Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor au fost desemnați prin Hotărârile Parlamentului nr. 84, 38 nr. 85, nr. 86 și nr. 87 din 04 aprilie 2022, care la art. 3 stipulează imperativ că pot fi contestate în instanța de judecată în termenul prevăzut la art. 209 din Codul administrativ.

Iar, prin Hotărârea Parlamentului nr. 88 din 04 aprilie 2022 s-a confirmat componența nominală a Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor după cum urmează: Nadejda Hriptievschi, Tatiana Răducanu, Vitalie Miron, Herman von Hebel, Victoria Henley și Nona Tsotsoria.

Ulterior, prin Hotărârea Parlamentului nr. 300 din 26 octombrie 2023 s-a constatat încetarea calității de membru în Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a domnului Vitalie Miron, în baza cererii de demisie. Hotărârea intrând în vigoare la data adoptării.

Însă, deși, reclamanta cunoștea de la momentul adoptării Legii nr. 26/2022 despre faptul că va fi supusă procesului de evaluare a integrității în calitate de candidată la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor, nu a contestat Hotărârile Parlamentului nr. 84, nr. 85, nr. 86 și nr. 87 din 04 aprilie 2022 în ordinea și termenul prevăzut la art. 3 al acestor hotărâri și art. 209 din Codul administrativ.

În esență, circumstanța dată profilează concluzia că, reclamanta Cristina Gladcov și-a manifestat în mod tacit, prin inacțiune, acordul cu desemnarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Nadejdei Hriptievschi, Tatianei Răducanu, lui Vitalie Miron, Herman Von Hebel, Victoriei Henley și Nonei Tsotsoria în calitate de membri ai Comisiei de evaluare și ca aceștia să participe la evaluare, iar ulterior la evaluarea reluată a integrității sale în calitate de candidată la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților în funcțiile respective.

Astfel, Completul de judecată special nu poate reține ca fiind întemeiate argumentele reclamantei ce vizează pretinsa lipsă de independență, imparțialitate și/sau obiectivitate a membrilor nominalizați, or, la etapa dată aceste argumente sunt irelevante, având în vedere că reclamanta a demonstrat un comportament pasiv și nu a contestat Hotărârile Parlamentului nr. 84, nr. 85, nr. 86 și nr. 87 din 04 aprilie 2022, expunându-și în acest mod tacit încrederea față membrii menționați în cadrul viitoarei sale evaluări.

Cu atât mai mult că, prin efectul art. 7 lit. e) din Legea nr. 26/2022, membrii Comisiei de evaluare au obligația să se abțină de la fapte ce ar putea discredita Comisia de evaluare sau ar putea provoca îndoieli privind obiectivitatea deciziilor acesteia. 39

La fel, din interpretarea sistemică a Legii nr. 26/2022 și a articolului 10 (conflictul de interese) alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu Legea nr. 26/2022, candidatul avea dreptul de a înainta propunere de recuzare a membrilor care consideră că nu sunt imparțiali.

La aspectul dat, Completul de judecată special reține ca pertinente prevederile articolului 4 alin. (1) din Legea nr. 26/2022, care garantează independență funcțională și autonomie decizională Comisiei de evaluare față de orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia.

Un alt aspect esențial ce trebuie luat în considerare în cadrul acestui proces este lipsa consecvenței reclamantei în privința invocării pretinsei lipse de imparțialitate, obiectivitate și intendență a membrilor Comisiei de evaluare. Or, argumentele reclamantei pe acest subiect au fost formulate pentru prima dată abia în cadrul procesului judiciar declanșat ca urmare a deciziei de nepromovare emise în urma evaluării reluate.

În acest sens Completul de judecată special observă lipsa ridicării de către Cristina Gladcov a acestei probleme în cadrul evaluării inițiale, or, pe parcursul procedurii de evaluare inițiale aceasta nu a ridicat nicio obiecție cu privire la imparțialitatea sau obiectivitatea membrilor Comisiei de evaluare. Dacă ar fi existat suspiciuni reale cu privire la părtinirea membrilor Comisiei, candidata ar fi trebuit să formuleze cereri de recuzare sau să aducă la cunoștința Comisiei aceste suspiciuni în cadrul evaluării inițiale. Neformularea obiecțiilor date la momentul respectiv indică asupra faptului că, la acea etapă, Cristina Gladcov nu avea dubii privind imparțialitatea, obiectivitatea și/sau independența Comisiei.

La fel, din memoriul deciziei din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție se atestă că, nici în cadrul primului proces judiciar, Cristina Gladcov nu a invocat problema pretinsei lipse de imparțialitate, obiectivitate și/sau independență a unor membri ai Comisiei, deși a avut posibilitatea de a pune în discuție problema suspiciunilor sale. Astfel, reclamanta a fost de acord, în mod implicit, cu componența Comisiei care urma să efectueze evaluarea reluată.

Ulterior, în cadrul procedurii reluate de evaluare, reclamanta a avut din nou posibilitatea să formuleze cereri de recuzare a membrilor Comisiei sau să invoce pretinsa lipsă de imparțialitate, obiectivitate ori independență. Cu toate acestea, nici la această etapă Cristina Gladcov nu a ridicat astfel de obiecții. Faptul că reclamanta a participat la reevaluare fără a formula critici privind componența Comisiei denotă că, până la momentul emiterii deciziei finale de nepromovare, nu a considerat că 40 există motive temeinice care să pună sub semnul întrebării imparțialitatea membrilor Comisiei.

Completul de judecată special vădește că pretinsa lipsă de imparțialitate, obiectivitate și intendență a membrilor Comisiei a fost invocată pentru prima oară abia în cadrul procesului judiciar inițiat ca urmare a emiterii deciziei de nepromovare în urma reevaluării (nr. 1 din 04 decembrie 2023). Acest comportament procesual al reclamantei indică faptul că suspiciunile invocate nu au fost reale de la începutul procedurii, ci au apărut doar ca o reacție subiectivă la un rezultat nefavorabil.

Este evident că, dacă reclamanta ar fi avut, încă de la începutul procedurii, dubii cu privire la imparțialitatea, obiectivitatea și intendența Comisiei, ar fi formulat astfel de obiecții în mod consecvent în cadrul tuturor etapelor procedurii și, în mod special, în cadrul primului proces judiciar. Faptul că reclamanta nu a ridicat această problemă nici în evaluarea inițială, nici în evaluarea reluată, dar nici în primul proces judiciar denotă o lipsă de consecvență a acesteia, ceea ce reduce semnificativ credibilitatea argumentelor formulate ulterior.

În concluzie, având în vedere cele expuse, se poate concluziona că pretinsa problemă a imparțialității, obiectivității și intendenței membrilor Comisiei de evaluare nu a fost invocată de reclamantă în mod oportun și consecvent pe parcursul derulării procedurii de pre-vetting. Faptul că aceste suspiciuni au apărut abia după emiterea unei decizii nefavorabile în urma evaluării reluate sugerează că ele reprezintă mai degrabă o reacție subiectivă la rezultat, decât o problemă reală legată de modul de desfășurare a procedurii. Prin urmare, aceste argumente nu pot fi reținute ca întemeiate.

În această ordine de idei, Completul de judecată nu poate reține ca fiind concludente argumentele reclamantei cu privire la pretinsele erori procedurale grave admise de către Comisia de evaluare și care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare a candidatei Cristina Gladcov, prin participarea la procesul de evaluare a unor membri care nu sunt independenți, imparțiali și/sau obiectivi.

În continuare, Completul de judecată special notează că, potrivit spiritului Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau nu criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci doar existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.

În cazul în care, Comisia de evaluare constată existența unor dubii serioase privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară, aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale. 41

Făcând o retrospectivă a speței, Completul de judecată special reiterează că, prin decizia nr. 34 din 18 mai 2023 cu privire la candidatura Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor, în baza art. 8 alin. (1), (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a), alin. (5) lit. a)-c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a decis că candidata nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, ea nu a promovat evaluarea, constatat trei probleme, și anume: (i) „dubiile serioase” privind declarațiile candidatului aferent vânzării unui lot de teren și neachitarea impozitului pe creșterea de capital; (ii) „dubiile serioase” privind nedeclararea de către candidată a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.”; (iii) „dubiile serioase” privind subevaluarea prețurilor de achiziționare al camionului MAN, anul de fabricație 1997.

Prin decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 3- 26/23, 2-23083087-01-3-09062023) s-a admis acțiunea în contencios administrativ depusă de Cristina Gladcov, fiind anulată decizia Comisiei de evaluare nr. 34 din 18 mai 2023 cu privire la candidatura Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor și dispusă reevaluarea candidatei Cristina Gladcov de către Comisia independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Ca urmare a evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, desfășurată în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10) din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare a emis decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023, prin care a decis că, în temeiul art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidata nu întrunește criteriile de integritate întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică și financiară, și, astfel, nu promovează evaluarea.

Analizând textul deciziei nr. 1 din 04 decembrie 2023, Completul de judecată special atestă că, în urma evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, Comisia de evaluare a constatat două neconformități, și anume: (i) nedeclararea cotei-părți deținute de soțul candidatei în capitalul social al companiei SRL „T.C.”; (ii) subevaluarea prețurilor de cumpărare al camionului MAN, a/f 1997.

Efectuând control judiciar al constatărilor și concluziilor Comisiei de evaluare, pe marginea celor două aspecte financiare și etice descrise supra, raportate 42 la criteriile de evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de judecată special remarcă următoarele.

În urma evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, având în vedere decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, Comisia de evaluare nu a luat în considerare problema nedeclarării veniturilor candidatei și ale soțului ei la Serviciul Fiscal de Stat și neachitarea impozitelor aferente (2021). Astfel, în cadrul evaluării reluate, în baza deciziei din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, candidata a desființat dubiile serioase ale Comisiei de evaluare privind vânzarea unui lot de teren și neachitarea impozitului pe creșterea de capital, Comisia reținând ca valabile doar dubiile serioase ce țin de nedeclararea de către candidată a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.” și de subevaluarea prețurilor de achiziționare al camionului MAN, anul de fabricație 1997.

Totodată, verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea candidatei Cristina Gladcov criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 și a argumentelor relevante invocate de către reclamantă în cererea de contestare, Completul de judecată special nu a constatat existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării Cristinei Gladcov în fața Comisiei independente de evaluare, nefiind înlăturate în acest sens toate dubiile serioase formulate de Comisie cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate financiară și etică în temeiul art. 8 din Legea nr. 26/2022, în ceea ce privește: nedeclararea cotei- părți a soțului său în capitalul social al companiei SRL „T.C.”, în declarațiile sale anuale pentru perioada anilor 2017 – 2021, așa cum prevede legea.

Completul de judecată special reiterează că, în vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Procuraturii (CSP), precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor specializate ale CSP, dar și, în general, în sistemul justiției, conform competențelor atribuite în baza Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare avea obligația să verifice dacă candidata Cristina Gladcov nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională, dacă nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial, dacă în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr. 82/2017, precum și dacă nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor, dar și dacă averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație, conform art.8 din Legea nr. 26/2022. 43

În înțelesul Legii nr. 26/2022, candidatul satisface criteriul de integritate etică și financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la art. 8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.

Ține de menționat și faptul că, în sensul pct. 6 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus, respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite, printre care și principiul integrității.

În sensul principiului integrității, procurorul trebuie să respecte cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea societății în procuratură; să se abțină de la luarea deciziilor atunci când interesele sale, ale persoanelor înrudite prin sânge, adopție, afinitate sau ale altor persoane apropiate familiei sale ar putea influența corectitudinea deciziilor; să nu facă promisiuni privind deciziile pe care urmează să le ia, să se comporte onest și decent, prin exemplul personal, să creeze o reputație impecabilă a procurorului; să nu ofere temei de a se considera drept o persoană pretabilă comiterii unor acte de corupție sau abuzuri (pct. 6.3.1, 6.3.3, 6.3.5 și 6.3.6 din Codul de etică al procurorilor).

Cât privește constatările de la Capitolul III Problema 2 pct. I din decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 nr. 1 din 4 decembrie 2023 (nedeclararea cotei-părți deținute de soțul candidatei în capitalul social al companiei SRL „TC”), Completul de judecată special vădește că, potrivit Comisiei de evaluare, Registrul de stat al unităților de drept privind întreprinderile înregistrate în Republica Moldova atestă că, începând cu 27 aprilie 2017, soțul candidatei este înregistrat ca fondator al SRL „T.C.”, deținând ½ din capitalul social al companiei, cu genul de activitate în domeniul construcțiilor de drumuri și autostrăzi, și care nu a fost declarată de către candidată în declarațiile sale anuale pentru anii 2017 – 2021. Candidata a declarat aceste cote-părți în declarația sa anuală pentru anul 2022, depusă la 31 martie 2023.

Comisia de evaluare a reținut că, la 17 martie 2023, în răspunsul său la întrebările Comisiei în timpul evaluării inițiale, candidata Cristina Gladcov a declarat că soțul său activase anterior într-o altă companie deținută de familia I.G. Candidata a declarat că soțul ei nu își amintea dacă a participat la fondarea companiei SRL „T.C.”, dar nici ea, nici soțul ei nu știau că acesta deținea cotă-parte în capitalul social al companiei. Conform informațiilor de la Serviciul Fiscal de Stat, în perioada anilor 2014 – 2016, soțul candidatei a obținut un venit de la SRL „U.C.”, fondată de C.G., iar în 2016 a obținut un venit de la SRL „B.”, fondată de I.G.

Comisia de evaluare a remarcat că, la 31 martie 2023, candidata Cristina Gladcov a furnizat Certificatul nr. 022 din 29 martie 2023 eliberat de I.G., 44 administrator al SRL „T.C.”, conform căruia compania SRL „T.C.” a fost fondată la 06 martie 2017 de doi fondatori, I.G. și soțul candidatei. La fel, candidata a furnizat două ordine separate de încasare a numerarului, care atestă că I.G. a finanțat, în anul 2019, capitalul social în valoare a câte 1 000 MDL pentru fiecare fondator (o înregistrare de plată în numele lui I.G. și o înregistrare de plată în numele soțului candidatei). Conform certificatului, soțul candidatei nu a contribuit la capitalul social și nu a participat la administrarea companiei. În anii 2017 și 2018, compania nu a activat. În anul 2019, compania a înregistrat un venit în sumă de 53 969 MDL. În anul 2020, compania a înregistrat un venit în sumă de 530 290 MDL, iar în anul 2021 un venit în sumă de 180 000 MDL. În timpul activității companiei, nu s-au achitat dividende.

De asemenea, Comisia de evaluare a relevat că, în timpul evaluării inițiale, candidata Cristina Gladcov a furnizat Comisiei o copie a unei scrisori din 11 aprilie 2023 din partea soțului său către administratorul SRL „T.C.”, prin care solicita inițierea procedurilor privind radierea numelui sau din actele de constituire a companiei. La audierea din timpul evaluării inițiale, candidata a confirmat din nou că, compania fusese fondată de foștii angajatori ai soțului său. În opinia candidatei, dacă I.G. a putut efectua plăți în numele soțului său, ea bănuiește că exista o procură de la soțul ei, emisă în numele companiei, unde acesta a lucrat anterior.

La audierea inițiată, candidata Cristina Gladcov a afirmat că, comunicarea dintre soțul candidatei și foștii angajatori a devenit tensionată la un moment și, ca rezultat, acesta și-a dat demisia de la cealaltă companie administrată de soții I.G. și C.G., ceea ce explică de ce nu contribuise la finanțarea sau administrarea SRL „T.C.”. Candidata a declarat că, la întrebarea despre obligațiile sale de declarare a cotei-părți deținute în capitalul social al SRL „T.C.”, Autoritatea Națională de Integritate i-a explicat că obligația de a declara drepturile de proprietate asupra companiei de către soțul ei în declarația sa anuală a apărut doar după ce a aflat în anul 2023 despre existența cotei-părți în capitalul social al companiei. În opinia candidatei, declarația a fost doar o formalitate, deoarece soțul ei nu a participat în niciun fel la activitățile companiei și nici nu a realizat vreun venit.

Comisia de evaluare a remarcat că, în decizia sa din 01 august 2023, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție nu a calificat nedeclararea cotei-părți deținută de soțul candidatei în compania SRL „T.C.”, în declarațiile ei anuale pentru perioada 2017 – 2021, drept o încălcare gravă, fapt care nu generează dubii serioase privind corespunderea candidatei cu criteriul de integritate financiară. Curtea Supremă de Justiție a considerat poziția candidatei ca fiind veritabilă și conformă contextului socio-economic, având în vedere că soțul candidatei nu a participat la formarea capitalului social, nu i s-au achitat dividende și nu a participat la administrarea societății, toate circumstanțe care indică o includere formală, fără a genera efecte sau consecințe juridice. Completul de 45 judecată special al Curții Supreme de Justiție a indicat, de asemenea, că Comisia nu a arătat care au fost impactul sau prejudiciul cauzat ca urmare a nedeclarării cotei- părți.

Ulterior, în cadrul evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, Comisia de evaluare a recepționat documente suplimentare furnizate de Agenția Servicii Publice. Așa, conform deciziei Agenției Servicii Publice din 06 martie 2017, compania SRL „T.C.” a fost înregistrată la 02 martie 2017 în baza cererii depuse de cei doi fondatori, cet. I.G. și soțul candidatei, care conținea următoarele acte: - cererea de înregistrare a întreprinderii din 02 martie 2017, semnată de ambii fondatori (inclusiv soțul candidatei); - procesul-verbal al adunării de constituire din 02 martie 2017, semnat de ambii fondatori (inclusiv soțul candidatei); - statutul întreprinderii, semnat de cei doi fondatori (inclusiv soțul candidatei) și autentificat notarial la 06 martie 2017. Notarul a indicat că ambii fondatori au fost prezenți la momentul semnării și autentificării statutului. - ordinele de încasare a numerarului din 02 martie 2017 achitate de cet. I.G.

Comisia de evaluare a observat că, în cadrul evaluării reluate, în răspunsul la notificarea Comisiei cu privire la faptele și dubiile serioase, expediate candidatei la 16 octombrie 2023, ultima nu a furnizat nicio explicație suplimentară cu privire la această problemă.

La audierea în cadrul evaluării reluate, candidata a afirmat că a declarat cotele-părți deținute de soțul său, imediat ce a aflat despre acest lucru, invocând că, în opinia sa, legislația solicită declaranților să declare doar ceea ce cunosc și numai din momentul în care au luat cunoștință de acea obligație. Candidata a susținut că legislația nu îi permitea să facă o verificare cu referire la soțul său, în așa fel încât să cunoască activitatea acestuia. A mai afirmat că nedeclararea nu a prejudiciat interesul public, deoarece nu s-au realizat venituri din cota-parte nedeclarată. A susținut, de asemenea, că informațiile despre această companie erau disponibile în Registrul de stat al unităților de drept privind întreprinderile înregistrate în Republica Moldova, astfel, fiind accesibile, și, respectiv, nu a avut intenția de a ascunde aceste informații.

Dubiile Comisiei de evaluare au fost fortificate prin faptul că, în cadrul audierii la etapa evaluării reluate, după ce Comisia a obținut și a prezentat candidatei Cristina Gladcov informații despre participarea personală și nemijlocită a soțului său la fondarea companiei, prin semnarea a cel puțin trei acte, inclusiv unul fiind încheiat în fața unui notar, candidata și-a menținut poziția exprimată în cadrul evaluării inițiale și în fața Curții Supreme de Justiție, precum că compania a fost fondată fără ca soțul său să cunoască. Candidata nu a furnizat o explicație clară, dar a declarat că 46 a acționat întotdeauna cu bună-credință și că a răspuns la întrebările Comisiei în cadrul evaluării inițiale pe baza a ceea ce i-a spus soțul.

La fel, dubiile Comisiei de evaluare s-au extins având în vedere că, la audierea în cadrul evaluării reluate, fiind întrebată dacă informația pe care a pretins că a primit-o de la Autoritatea Națională de Integritate, referitor la nașterea obligației de a declara cota-parte a soțului doar după ce a aflat de existența acesteia în anul 2023, i-a fost transmisă în scris sau verbal, candidata Cristina Gladcov a declarat că a avut doar comunicări prin telefon cu Autoritatea Națională de Integritate.

Comisia a evidențiat că dubiile sale au fost fortificate și mai tare atunci când, fiind întrebată dacă percepe vreo problemă etică în legătură cu nedeclararea uneia dintre companiile la care soțul său era asociat și dacă faptul că nu a declarat această companie ar fi putut afecta identificarea potențialelor conflicte de interese legate de activitatea de afaceri a soțului său, candidata a răspuns că nu vede vreo problemă de conflict de interese, având în vedere faptul că nu s-a identificat niciun conflict de interese în legătură cu activitatea soțului său și ea și soțul său nu obținuseră niciun venit în perioada anilor 2017 – 2021 de la compania în care soțul său deținea cotă- parte, care nu a fost declarată de ea.

Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea candidatei Cristina Gladcov criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 și a argumentelor relevante invocate de către reclamantă în cererea de contestare, Completul de judecată special consideră că, candidata Cristina Gladcov nu a înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică, manifestată prin nedeclararea cotei-părți a soțului său în capitalul social al companiei SRL „T.C.”, în declarațiile sale anuale pentru perioada anilor 2017 – 2021, așa cum prevede legea.

Completul de judecată special învederează că, prin prisma art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133/2016, (în redacția în vigoare în perioada anilor 2017 – 2021), candidatei Cristina Gladcov, ca subiect al declarării, îi revenea obligația să declare cota-parte/acțiunile în capitalul social al unui agent economic deținute personal de dânsa sau de membrii familiei sale, concubinul/concubina sa, inclusiv în calitate de beneficiari efectivi.

Regulamentul privind modul de completare a declarației de avere și interese personale în formă electronică, aprobat prin Ordinul Președintelui Comisiei Naționale de Integritate nr. 15 din 27 februarie 2018 indică că subiectul declarării declară cotele-părți/acțiunile conform capitolului IX „Cote-părți/Acțiuni”, pct. 39 „subiectul declarării are obligația să declare cotele-părți/acțiunile deținute în capitalul social al unui agent economic, inclusiv, în calitate de beneficiar efectiv, împreună cu membrii familiei și concubinul/concubina lui, atât în țară cât și în străinătate, la data depunerii declarației.” 47

Prin prisma art. 5 alin. (4) din Legea nr. 133/2016, Cristina Gladcov este responsabilă pentru depunerea în termen a declarației, precum și pentru veridicitatea și deplinătatea informațiilor incluse în declarație.

Completul de judecată special învederează că, pilonii unei justiții profesioniste, competente, eficiente și prietenoase sunt cei trei „i”: independența, imparțialitatea și integritatea, care de fapt sunt principii ce se regăsesc în Codul de etică și conduită al procurorului.

Din conținutul principiului integrității, consfințit la pct. 6.3 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, rezultă că, procurorul trebuie să se comporte întotdeauna, și nu numai în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod onorabil și demn de funcția sa, fiind un exemplu de conduită pentru restul societății.

Integritatea trebuie văzută ca o valoare fundamentală care presupune o conduită și un comportament adecvat profesiei de procuror, atât în exercitarea funcției, cât și în afara ei, prin prisma standardului intern al demnității profesiei, precum și prin raportare la standardul extern, al încrederii publice în actul de justiție.

Standardele de integritate emană și din prevederile Legii integrității nr. 82 din 25 mai 2017, care la art. 10 alin. (1) lit. c) și d) stipulează că climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri: respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale, precum și respectarea regimului juridic al conflictelor de interese. Iar, alineatul (3) al aceluiași articol prevede imperativ că, nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de integritate instituțională și a integrității în sectorul public.

Completul de judecată deduce că, normele internaționale și naționale precitate impun în obligația procurorilor de a demonstra societății o integritate absolută a comportamentului lor.

Respectiv, pentru a nu provoca îndoieli în privința integrității sale și a nu admite careva posibile conflicte de interese, reclamanta Cristina Gladcov avea obligația pozitivă de a fi în cunoștință de cauză cu privire la interesele proprii și a fi la curent despre activitățile și interesele membrilor de familie și ale persoanelor apropiate familiei sale și a le indica în declarațiile anuale depuse la autoritatea de integritate.

În acest sens, este relevant că, materialele administrate de către Comisia de evaluare în cadrul evaluării inițiale și în cadrul evaluării reluate demonstrează, în afara oricărui dubiu, că înregistrarea companiei SRL „T.C.”, ½ cotă-parte din capitalul căreia este deținută de soțul reclamantei Cristina Gladcov, a avut loc în baza mai multor acte, care au fost semnate personal de soțul candidatei, iar un act 48 fiind autentificat notarial în prezența acestuia. Așa, conform actelor prezentate de către Agenția Servicii Publice, această societate comercială a fost înregistrată în baza cererii din 02 martie 2017 semnată de cei doi fondatori, inclusiv soțul candidatei, la care au fost anexate procesul-verbal al adunării de constituire din 02 martie 2017, semnat de ambii fondatori, inclusiv soțul candidatei, precum și statutul întreprinderii, semnat de cei doi fondatori, inclusiv soțul candidatei și care a fost autentificat notarial la 06 martie 2017. Ba mai mult ca atât, din actul autentificat notarial rezultă cert că, în fața notarului s-au prezentat ambii fondatori pentru semnarea și autentificarea statutului.

Aceste circumstanțe denotă că, soțul candidatei a participat activ și nemijlocit la înregistrarea companiei SRL „T.C.” în anul 2017, iar argumentele reclamantei precum că nici ea, nici soțul ei nu cunoșteau de faptul că acesta deținea ½ cotă-parte din capitalul social al acestei companii, în esență, reprezintă o justificare neviabilă de neîndeplinire a obligației pozitive legale de a declara pentru anii 2017 – 2021 deținerea acestor active.

Mai mult ca atât, Completul de judecată special învederează că, obligația de a declara cota-parte din capitalul social al unei societăți comerciale nu depinde de rolul unui fondator în companie, de faptul dacă a participat sau nu la administrarea acesteia și/sau dacă a obținut sau nu vreun venit, ci de faptul deținerii unui interes în această societate. Or, anume acest fapt contribuie la sporirea climatului de integritate și încrederii publice în sistemul justiției. În interpretarea sistemică a Codului de etică al procurorilor, normelor Avizului CCPE nr. 13(2018) „Independența, responsabilitatea și etica procurorilor”, Legii integrității nr. 82/2017 și Legii privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133/2016, procurorii trebuie să demonstreze societății o integritate absolută a comportamentului lor.

Reieșind din faptul că procurorii au obligația să respecte cele mai înalte standarde etice, aceștia trebuie să demonstreze societății că sunt integri, să adopte un comportament ce nu provoacă îndoieli și să nu admită aparența unor posibile conflicte de interese. Or, integritatea semnifică însușirea de a fi integru, de a fi cinstit, de a da dovadă de probitate. Integritatea este absolută și nu are diferite grade de gravitate.

Integritatea, ca principiu etic, are ca reper modul în care ceilalți percep comportamentul procurorului ca fiind conform cu etica și comandamentele morale recunoscute de societate ca fiind cele mai înalte standarde pentru o persoană ce deține o funcție publică esențială pentru societate, precum și modul în care o persoană înțelege să se manifeste în societate. Prin urmare, procurorii trebuie să își îndeplinească obligațiile cu integritate, în interesul justiției și societății, ceea ce implică obligații atât în viața profesională, cât și personală. 49

Potrivit concluziilor Comisiei de evaluare, declararea cotei-părți deținute în declarația anuală a candidatei nu era o simplă formalitate. Unul dintre scopurile declarațiilor este evitarea conflictelor de interese. Nedivulgarea intereselor reduce, dacă nu anulează, șansele de identificare a conflictelor de interese reale sau potențiale, în contextul prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 133/2016.

La capitolul dat, Completul de judecată special notează că „dubiul serios” al Comisiei de evaluare este fundamentat pe faptul că, prin nedeclararea unei companii fondate de soțul candidatei Cristina Gladcov, aceasta s-ar fi putut plasa în situații de conflict de interese ce țin de activitatea sa de procuror. Iar, faptul că nu au apărut conflicte de interese, nu este relevant pentru a determina dacă exista premisa pentru un astfel de conflict. Lipsa declarării interesului personal a împiedicat luarea de măsuri pentru evitarea conflictului. Prin urmare, încălcarea regimului de declarare a averii și a intereselor personale nu impune producerea unui prejudiciu, ca urmare a subminării sistemul de prevenire a conflictelor de interese. Prin prisma Legii integrității nr. 82/2017 și Legii privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133/2016, faptul omisiunii declarării unui interes personal într-o declarație anuală este singura condiție pentru a constata încălcarea regimului juridic al declarării, nefiind necesară producerea unui prejudiciu.

Astfel, în condițiile speței, candidata Cristina Gladcov nu a înlăturat dubiile serioase ale Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către aceasta a celor mai înalte standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror. Or, soțul candidatei cu siguranță știa că deține ½ cotă-parte din capitalul social al SRL „T.C.”, iar Cristina Gladcov, atunci când completa declarațiile anuale pentru perioada anilor 2017-2021, nu a fost destul de diligentă pentru a consulta Registrul de stat al unităților de drept privind întreprinderile înregistrate în Republica Moldova, care este public. Mai mult ca atât, în ochii oricărui observator independent, argumentul soțului candidatei că nu își amintește de existența unei companii, care a fondat-o prin semnătura sa personală și cu prezența sa nemijlocită în fața unui notar, este lipsit de credibilitate.

Continuând șirul logic al ipotezelor sale, Completul de judecată special apreciază ca fiind lipsită de suport poziția reclamantei precum că, în cadrul procesului de evaluare reluată, Comisia de evaluare nu a respectat principiul res judicata și a încălcat prevederile art. 120 din Constituția Republicii Moldova, deoarece nu a ținut cont de constatările Curții Supreme de Justiție reținute în decizia din 01 august 2023.

În opinia reclamantei, la evaluarea sa reluată, Comisia de evaluare, fără a reține argumente sau probe noi, a constatat existența „dubiilor serioase” privind nedeclararea de către candidată a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.”, deși subiectul dat a fost elucidat definitiv și irevocabil de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 01 august 2023. 50

Completul de judecată special consideră aceste argumente ale reclamantei ca fiind manipulative, or, principiul res judicata prevede că o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se bucură de autoritate asupra faptelor și circumstanțelor constatate, astfel încât aceleași părți nu pot fi supuse unei noi judecăți pe aceleași temeiuri. Totuși, aplicarea acestui principiu trebuie să fie analizată în contextul specific al procesului de pre-vetting, care are un caracter continuativ și etapizat, nefiind finalizat decât printr-o decizie definitivă privind promovarea sau nepromovarea candidatului.

În privința caracterului continuu al procesului de pre-vetting și aplicarea principiului res judicata, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează că exercițiul de pre-vetting, așa cum este reglementat, reprezintă un proces complex și etapizat, care se desfășoară printr-o succesiune de acțiuni menite să evalueze criteriile de integritate ale candidaților la funcțiile de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Spre deosebire de un proces jurisdicțional clasic, care urmărește soluționarea unui litigiu punctual printr-o hotărâre definitivă asupra fondului, procesul de pre-vetting are un caracter evaluativ, iar deciziile emise de Comisie reprezintă doar etape intermediare în atingerea scopului final al procedurii.

În speță, decizia Curții Supreme de Justiție din 01 august 2023, prin care s-a dispus anularea deciziei de nepromovare și reluarea evaluării candidatei Cristina Gladcov, nu a stabilit definitiv faptele și circumstanțele care să confere autoritate de lucru judecat asupra întregului proces. Decizia judecătorească a avut ca scop remedierea unor aspecte procedurale și reluarea procedurii de evaluare pentru verificarea mai detaliată a unor aspecte, fără a concluziona definitiv asupra elementelor de fond. Prin urmare, această hotărâre judecătorească nu poate fi invocată ca având autoritate de lucru judecat în partea circumstanțelor și faptelor care au constituit obiect al evaluării și reținute de către Comisie ca dubii în privința integrității reclamantei.

Cu atât mai mult că în cadrul evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, Comisia de evaluare a administrat probe noi în baza cărora și-a format opinia și care nu au fost cercetate în cadrul primului proces judiciar, respectiv, cărora Curtea Supremă de Justiție nu le-a dat apreciere în decizia din 01 august 2023, și anume decizia Agenției Servicii Publice din 06 martie 2017, conform căreia compania SRL „T.C.” a fost înregistrată la 02 martie 2017 în baza cererii depuse de cei doi fondatori, cet. I.G. și soțul candidatei; cererea de înregistrare a întreprinderii din 02 martie 2017, semnată de ambii fondatori, inclusiv soțul candidatei; procesul-verbal al adunării de constituire din 02 martie 2017, semnat de ambii fondatori, inclusiv soțul candidatei; precum și statutul întreprinderii, semnat de cei doi fondatori, inclusiv soțul candidatei și autentificat notarial la 06 martie 2017, din care rezultă 51 că, la momentul semnării și autentificării statutului, în fața notarului au fost prezenți ambii fondatori, inclusiv soțul candidatei.

În speța dată, hotărârea judecătorească din 01 august 2023 nu a conferit un caracter definitiv evaluării anterioare, ci a dispus reluarea procedurii de pre-vetting tocmai pentru a permite Comisiei să reevalueze candidata în mod corect, conform standardelor legale și procedurale. Prin urmare, procesul a continuat în mod firesc, iar decizia finală a Comisiei, emisă în urma reevaluării, trebuie privită ca fiind o continuare procedurală, nu o reluare a unui proces încheiat.

Este esențial de subliniat că, pentru a putea invoca autoritatea lucrului judecat, este necesar ca hotărârea judecătorească invocată să fi soluționat în mod definitiv și irevocabil fondul cauzei, stabilind drepturi și obligații în mod incontestabil. În cazul dat, hotărârea judecătorească din 01 august 2023 nu a soluționat definitiv fondul, ci doar a constatat necesitatea reluării evaluării, iar procesul continuativ presupune că fiecare decizie intermediară poate fi modificată, contestată sau reevaluată, până la momentul emiterii unei decizii finale de promovare sau nepromovare definitivă a candidatului. Principiul res judicata nu poate fi aplicat în cazul unor decizii intermediare, întrucât acestea nu soluționează definitiv o situație juridică, ci fac parte dintr-un proces continuu aflat sub control jurisdicțional.

La caz, decizia din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție a avut rolul de a verifica legalitatea procedurii inițiale de pre-vetting, iar prin anularea deciziei de nepromovare și dispunerea reevaluării s-a dorit asigurarea unei proceduri corecte, nu stabilirea unui rezultat final. În consecință, decizia ulterioară de nepromovare emisă de Comisia de evaluare nu încalcă principiul res judicata, deoarece procesul de pre-vetting nu fusese finalizat prin hotărârea judecătorească din 01 august 2023, iar reevaluarea dispusă de instanță reprezenta o etapă procedurală obligatorie pentru continuarea procesului. Reluarea evaluării și emiterea unei noi decizii sunt acțiuni firești într-un proces continuu, în care fiecare etapă depinde de respectarea unor proceduri specifice și de atingerea obiectivului final.

În concluzie, caracterul continuativ și etapizat al procesului de pre-vetting exclude posibilitatea aplicării stricte a principiului res judicata în speță. Atât timp cât hotărârea judecătorească din 01 august 2023 a dispus doar reluarea procedurii de evaluare, iar Comisia a respectat această dispoziție, reevaluarea și decizia ulterioară de nepromovare nu pot fi considerate ca fiind contrare principiului autorității lucrului judecat, ci ca fiind o continuare legitimă și necesară a procesului început.

Completul de judecată special opinează că, probele administrate suplimentar de către Comisia de evaluare la etapa evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, în concret cele enumerate supra, răstoarnă concluziile Curții Supreme de Justiție reținute în decizia din 01 august 2023 în privința problemei de nedeclarare de către 52 candidată a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.”. Ba mai mult ca atât, aceste probe administrate suplimentar confirmă dubiile serioase ale Comisiei de evaluare cu privire la respectarea de către candidata Cristina Gladcov a criteriilor de integritate și fortifică concluzia că aceasta nu corespunde criteriului de integritate etică, conform art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022.

Astfel, decizia ulterioară a Comisiei de evaluare din 04 decembrie 2023, prin care candidata Cristina Gladcov din nou nu promovat evaluarea, reprezintă o etapă distinctă și separată procedural față de decizia inițială, întrucât reevaluarea a fost efectuată ca urmare a constatării unor deficiențe de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 01 august 2023 și nu a implicat o concluzie definitivă asupra fondului cauzei, adică a evaluării.

Respectiv, nu se poate considera că principiul res judicata a fost încălcat, deoarece: - decizia Curții Supreme de Justiție din 01 august 2023 nu a avut caracter definitiv asupra circumstanțelor de fapt ale evaluării, ci doar asupra necesității reluării procedurii de evaluare pentru elucidarea mai detaliată a acestor circumstanțe; - procesul de pre-vetting este unul continuu, iar reevaluarea dispusă de instanța de judecată nu reprezintă o repetare a aceleiași judecăți, ci o continuare a acestui proces, care se finalizează abia prin emiterea unei decizii finale de către Comisia de evaluare; - autoritatea lucrului judecat se aplică doar asupra unor fapte sau circumstanțe definitiv stabilite, iar în cazul din speță, prin decizia din 01 august 2023, Curtea Supremă de Justiție nu a stabilit definitiv că reclamanta trebuie promovată, ci doar a dispus remedierea procedurii și reluarea evaluării acesteia. - Comisia de evaluare, în cadrul noii evaluări, a analizat din nou candidata în lumina acelorași criterii, însă într-un cadru procedural corectat, cu administrarea unor probe suplimentare și ținând cont de dezideratele Curții Supreme de Justiție reținute în decizia din 01 august 2023.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție învederează că, decizia Comisiei de evaluare prin care s-a constatat de nepromovarea candidatei Cristina Gladcov în urma evaluării reluate nu contravine principiului res judicata, deoarece procesul de evaluare nu a fost finalizat până la emiterea noii decizii, iar instanța nu a stabilit irevocabil promovarea candidatei, ci doar necesitatea unei reevaluări conforme.

În acest context, autoritatea lucrului judecat nu poate fi opusă deciziei Comisiei de evaluare, întrucât procesul de pre-vetting este unul continuu și etapizat, iar hotărârea judecătorească din 01 august 2023 nu a avut ca obiect stabilirea 53 definitivă a unui drept, ci reluarea procedurii de evaluare. Emiterea unei noi decizii de nepromovare nu constituie o încălcare a principiului res judicata, ci reprezintă o etapă firească în finalizarea procesului de evaluare.

La aspectul dat este imperios că, însăși Curtea Constituțională a remarcat în § 143 din decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023 (privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022) că, competența trimiterii la rejudecare nu este contrară, în sine, articolului 20 din Constituție. Potrivit jurisprudenței Curții Europene, de regulă, este inerent conceptului de control judecătoresc ca, în eventualitatea admiterii unui recurs, instanța de control să aibă competența de a casa decizia contestată și fie să pronunțe o nouă decizie, fie să trimită cauza la rejudecare aceluiași organ sau unui organ diferit (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC], 06 noiembrie 2018, § 184 și jurisprudența citată acolo).

În această ordine de idei, Completul de judecată special observă că, atât în cadrul procedurii de evaluare reluată, cât și în cadrul procedurii judiciare, inclusiv în cererea de contestare, reclamanta Cristina Gladcov nu a înlăturat dubiile apărute în privința problemei cu privire la nedeclararea cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.” și nu a combătut probele noi dobândite de către Comisia de evaluare, unicul argument de apărare invocat în acest sens fiind constatările Curții Supreme de Justiție reținute în decizia din 01 august 2023. Însă, după cum a fost menționat supra, constatările Curții Supreme de Justiție reținute în decizia din 01 august 2023 au fost desființate prin probele administrate suplimentar de către Comisia de evaluare la etapa evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov.

Generalizând ipotezele descrise supra, Completul de judecată special concluzionează că, din argumentele reclamantei, prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatei, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatei cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022, cu referire la nedeclararea de către candidată a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.”.

Cât privește constatările de la Capitolul III Problema 2 pct. II din decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 (subevaluarea prețului de cumpărare al camionului MAN, a/f 1997), Completul de judecată special vădește că, potrivit Comisiei de evaluare, în decizia din 01 august 2023, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție a conchis că Cristina Gladcov a declarat corect prețul camionului MAN, indicând prețul contractual achitat de soțul său. Curtea Supremă de Justiție a indicat că, Comisia a reținut neconsecvențe între declarația anuală a candidatei 54 pentru anul 2017 și explicațiile ei privind depunerea sumei de 95 930 MDL pe care soțul ei a efectuat-o în contul lui A.T., dar Comisia nu a furnizat argumente referitoare la aceste neconsecvențe. Curtea Supremă de Justiție a mai punctat că, Comisia nu a acceptat, în mod nejustificat, argumentul candidatei conform căruia valoarea camionului a crescut după reutilare, or, Comisiei de evaluare i-au fost prezentate foto-înregistrări a automobilului la etapa de procurare și ulterior, la etapa vânzării. Curtea Supremă de Justiție a mai constatat că, candidata a acționat cu diligență, că nu a făcut parte din tranzacțiile juridice în care a participat soțul ei, a completat corect declarația anuală și că, candidata și soțul ei aveau suficiente resurse pentru a-și acoperi cheltuielile.

Comisia de evaluare a notat că, în contextul unei analize multiaspectuale, cuprinzătoare și obiective, a efectuat o evaluare reluată a candidatei Cristina Gladcov, pe baza informației disponibile din cadrul evaluării inițiale și a oricăror informații obținute în cursul reluării evaluării.

Comisia de evaluare a menționat că, în cadrul evaluării reluate, a recepționat probe care arată că soțul candidatei a efectuat depunerea bănească de 95 930 MDL din resursele activităților sale de afaceri și nu există probe că această sumă i-a fost vreodată restituită. La fel, Comisia de evaluare a remarcat că, nici în cadrul evaluării inițiale, nici a celei reluate, nu i-au fost furnizate înregistrări foto ale camionului la etapa procurării și la etapa vânzării. Iar, înregistrările prezentate Comisiei de către Agenția Servicii Publice par să arate un alt camion, o discrepanță pe care candidata a refuzat să o explice. Comisia a considerat aceste fapte de o importanță deosebită pentru decizia în cadrul evaluării reluate, așa cum prevede Legea nr. 26/2022.

Potrivit Comisiei de evaluare, aceasta a reținut următoarele inconsecvențe în explicațiile candidatei, referitor la problema subevaluării prețului de cumpărare al camionului MAN, anul fabricației 1997: - declarația candidatei că soțul ei a achiziționat un camion MAN contra sumei de 10 000 MDL, în timp ce el a transferat către reprezentantul proprietarului suma de 95 930 MDL, pe care, inițial, a declarat-o că reprezenta plata pentru camion, dar mai târziu a negat și a susținut că acești bani i-au fost dați de proprietarul camionului pentru a achita gajul instituit asupra camionului către bancă; - declarația candidatei că suma de 95 930 MDL i-a fost dată soțului ei de către proprietarul camionului prin reprezentantul său, în timp ce documentele bancare arată că soțul candidatei a indicat în transferul acestei sume (în două tranșe) că sursa banilor era propria activitate de afaceri; - afirmația candidatei că valoarea camionului MAN, achiziționat de soțul ei în 2017 contra sumei de 10 000 MDL și vândut patru ani mai târziu contra sumei de 199 500 MDL, de 20 de ori mai mult decât prețul de achiziționare, 55 a crescut datorită reutilării camionului (înlocuirea platformei de marfa cu o platformă specializată pentru transportul vehiculelor defecte și avariate). Comisia a identificat doar un document de confirmare pentru reparațiile efectuate la camion, în valoare de 3 580 MDL, în ziua procurării camionului. Candidata nu a prezentat niciun alt document de confirmare sau informații despre alte reparații la camion; - declarația candidatei precum că soțul ei a achiziționat camionul MAN contra sumei de 10 000 MDL, deoarece se afla într-o stare deteriorată, în timp ce încheiase un contract de locațiune chiar înainte de a achiziționa camionul pentru a-l da în locațiune contra sumei de 20 000 MDL per lună, de două ori mai mult decât prețul pretins de cumpărare; - faptul (confirmat printr-un contract de locațiune furnizat de către candidată) că soțul candidatei a dat în locațiune acest camion companiei sale, cu mai mult de o lună înainte de a obține dreptul de proprietate asupra acestui camion; - faptul că candidata a furnizat fotografii ale unui camion de culoare albă, fără număr de înmatriculare, în timp ce documentele oficiale indică acest camion, atât la momentul achiziționării, cât și la momentul vânzării, ca fiind de culoare albastră.

La acest capitol, instanța de judecată constată că, în anul 2017, soțul candidatei Cristinei Gladcov a înregistrat dreptul de proprietate asupra unui camion MAN, a/f 1997. În declarația sa anuală pentru 2017, candidata Cristina Gladcov a declarat prețul de achiziție al acestui vehicul ca fiind de 9 999 MDL. În cadrul evaluării, candidata Cristinei Gladcov a susținut că prețul camionului, conform contractului de cumpărare din 17 august 2017, a fost de 10 000 MDL și că acesta a fost prețul real, dar în același timp nu a furnizat Comisiei de evaluare contractul de cumpărare. Însă, conform contractului de vânzare din 07 aprilie 2021, soțul candidatei ulterior a vândut acest camion contra sumei de 202 046 MDL.

Completul de judecată special atestă că, dubiile Comisiei de evaluare în privința acestei probleme au fost fortificate prin faptul că, potrivit evidenței bancare, la 29 iunie 2017, soțul candidatei a depus suma de 95 930 MDL în contul persoanei fizice A.T., iar scopul depunerii mijloacelor bănești fiind indicat ca plată pentru credit. În răspunsurile scrise către Comisie în timpul evaluării inițiale, candidata Cristina Gladcov a explicat că acest credit a fost destinat plății pentru camionul MAN, care fusese scos la vânzare pe internet. Candidata a explicat că atunci când soțul său a telefonat la un număr pe care l-a găsit pe internet, reprezentantul proprietarului (A.T.) a răspuns la apel și a declarat că bunul era gajat la bancă și că achitarea datoriei existente (față de bancă) ar închide creditul pentru proprietar. Candidata a explicat că soțul său nu era cunoscut anterior cu această persoană (A.T.). Soțul candidatei l-a însoțit pe A.T. pentru a scoate gajul instituit asupra camionului 56 de bancă, pentru a se asigura că camionul nu era grevat cu alte credite și pentru a-l cumpăra. Candidata a explicat că atunci când camionul a fost radiat din gajul bancar, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 17 august 2017, cu prețul de 10 000 MDL, care, în opinia candidatei, corespunde realității.

La audierea din timpul evaluării inițiale, la întrebarea cât a achitat de fapt soțul ei pentru camion, având în vedere depunerea sumei de 95 930 MDL în contul bancar deținut de A.T., candidata Cristina Gladcov a susținut că acei bani au aparținut proprietarului camionului și că A.T. i-a dat soțului candidatei acei bani pentru a-i depune în contul deținut de A.T. Candidata a susținut că soțul ei a participat la scoaterea gajului bancar instituit asupra camionului și că a mers la bancă cu reprezentantul vânzătorului (A.T.), gajul a fost radiat, dar suma de 95 930 MDL a fost achitată de proprietar prin intermediul lui A.T. Candidata a insistat că soțul ei a achitat doar 10 000 MDL și că a fost o tranzacție foarte avantajoasă pentru el.

La subiectul dat, Comisia de evaluare a notat că nu a identificat niciun transfer sau depunere bănească în sumă de 95 930 MDL în conturile bancare ale soțului candidatei care să indice că această sumă a fost primită de soțul candidatei de la altcineva, iar candidata nu a furnizat niciun document de confirmare pentru a se stabili că această sumă într-adevăr i-a fost dată soțului său de către altă persoană. Fiind întrebată despre raționamentul proprietarului de a-i da soțului ei suma de 95 930 MDL printr-un reprezentant (doar pentru ca apoi să i-o returneze reprezentantului proprietarului), în condițiile în care proprietarul ar fi putut folosi acești bani pentru a scoate singur gajul și apoi să vândă camionul la un preț mai avantajos, candidata Cristina Gladcov a răspuns că „vânzătorul nu era cointeresat să scoată gajul de pe camion și apoi să vadă dacă îl poate vinde”. La fel, fiind întrebată dacă se poate presupune că transferul sumei de 95 930 MDL în contul A.T. a fost făcut pentru a rambursa împrumutul pentru care camionul fusese gajat, candidata Cristina Gladcov a răspuns că „nu cunoaște informațiile date și nu le poate confirma.”

Mai mult ca atât, la 01 iulie 2017, pentru camionul MAN a fost încheiat un contract de locațiune între soțul candidatei (ca persoană fizică) în calitate de locator și SRL „A.C.” în calitate de locatar și în numele căreia a semnat contractul tot soțul candidatei, în calitate de director al acestei societăți, valoarea locațiunii lunare a bunului fiind de 20 000 MDL. La aspectul dat este relevant și faptul că, ulterior, la 20 septembrie 2017, soțul candidatei a devenit proprietarul companiei SRL „A.C.”.

Instanța de judecată atestă că, fiind întrebată cum a fost posibil ca contractul de locațiune să fie încheiat de soțul ei înainte ca acesta să devină proprietar al camionului (la 17 august 2017), candidata a răspuns că proprietarul camionului MAN, cet. V.V., a eliberat o procură generală din 08 august 2017 în numele soțului ei, prin care l-a împuternicit „să administreze și să dispună de mijlocul de transport, 57 să fie reprezentantul proprietarului în fața organelor competente de frontieră, vamale și cele ale poliției auto, cu dreptul de a radia orice interdicții, gajuri, de a înregistra dreptul de proprietate în numele proprietarului, de a ridica certificatul de înmatriculare, de a reînnoi documentele, de a radia mijlocul de transport, de a schimba numerele de înmatriculare, de a schimba culoarea caroseriei vehiculului, cu dreptul de a înstrăina vehiculul, de a încheie contracte de locațiune, în mod convenabil, cu dreptul de a semna contracte și de a depune cereri, de a prime bani, de a semna în numele proprietarului.”

Instanța de judecată decelează că, ulterior, în cadrul evaluării reluate a candidatei Cristina Gladcov, Comisia de evaluare a primit de la o instituție bancară un extras din contul bancar deținut de A.T., cu situația la 29 iunie 2017, conform căruia la depunerea de către soțul candidatei a mijloacelor bănești în sumă de 95 930 MDL în contul bancar al A.T., primul a indicat că sursa banilor este din propria activitate de afaceri.

La fel, în cadrul evaluării reluate, Comisia de evaluare a solicitat de la Agenția Servicii Publice copii ale documentelor privind înregistrarea dreptului de proprietate al soțului candidatei asupra camionului MAN, pe care candidata nu le-a furnizat Comisiei, și informații cu privire la starea vehiculului menționat, atât la data achiziției din 17 august 2017, cât și la data vânzării – 25 mai 2021. Drept răspuns la această solicitare, Agenția Servicii Publice a expediat Comisiei de evaluare următoarele documente: - procura autentificată notarial din 08 august 2017, prin care proprietarul camionului MAN, V.V. a împuternicit soțul candidatei să efectueze mentenanța tehnică și vânzarea camionului MAN conform drepturilor indicate în procură; - răspunsul la solicitarea permisiunii de reutilare, din 15 august 2017 al Inspectoratului General al Poliției adresat soțului candidatei, în calitate de reprezentant al lui V.V., prin care i s-a permis reutilarea camionului MAN într-un camion specializat de evacuare, în conformitate cu anumite condiții; - raportul de identificare al camionului MAN din 17 august 2017, conform căruia camionul era de culoare albastră și fotografii ale camionului, dar din fotografiile alb-negru atașate nu se poate determina culoarea camionului; - actul de executare a lucrărilor de reutilare a camionului MAN, emis de compania SRL „S” la 17 august 2017 către soțul candidatei și V.V. Conform acestui document, platforma de marfa a fost înlăturată și a fost instalată o platformă specializată pentru transportul vehiculelor defecte și avariate, precum și s-au efectuat și alte lucrări. În baza acestui document, compania a perceput suma de 3 580 MDL pentru lucrări de manoperă. - contractul de vânzare-cumpărare din 17 august 2017, conform căruia vânzătorul V.V., reprezentat de soțul candidatei printr-o procură din 08 58 august 2017, a vândut camionul MAN soțului candidatei, pentru suma de 10 000 MDL.

De asemenea, Comisia de evaluare a administrat și două contracte de vânzare-cumpărare a camionului MAN în anul 2021, prin care soțul candidatei a înstrăinat acest bun, dar în care sunt indicate prețuri diferite. Așa, copia primului contract a fost furnizată Comisiei de evaluare de către candidată în timpul evaluării inițiale și a fost încheiat la 07 aprilie 2021, fiind semnat de ambele părți, dar nu la sediul Agenției Servicii Publice, cu prețul de vânzare indicat de 202 046 MDL. Al doilea contract de vânzare-cumpărare a fost furnizat Comisiei de evaluare de către Agenția Servicii Publice la etapa evaluării reluate, fiind datat cu 25 mai 2021 și din care rezultă că soțul candidatei a vândut camionul MAN contra sumei de 199 500 MDL. Raportul Agenției Servicii Publice de identificare a camionului MAN din 25 mai 2021, avea anexate și fotografii ale vehiculului.

Comisia de evaluare a remarcat că, în toate documentele ce i-au fost furnizate de Agenția Servicii Publice, camionul MAN este descris ca fiind de culoare albastră, însă, în fotografiile trimise de candidată Comisiei de evaluare la 03 mai 2023, camionul este de culoare albă. Fiindu-i adresate întrebări suplimentare și de concretizare despre camionul MAN, precum și documente confirmative, candidata Cristina Gladcov a explicat Comisiei de evaluare că, camionul MAN a fost reparat și reutilat, iar unele lucrări fiind executate de către soțul său și prietenii acestuia, doar că nici ea, nici soțul său nu dețin dovezi, având în vedere că au trecut 6 ani de la achiziție. Totodată, candidata Cristina Gladcov a declarat că, ține de competența Comisiei de evaluare să confirme faptul că, camionul a fost cumpărat, îmbunătățit între anii 2017 – 2021 și ulterior vândut, în condițiile în care ea nu deține astfel de dovezi. Astfel, candidata Cristina Gladcov nu a oferit nicio explicație de ce camionul MAN din fotografiile ce le-a prezentat ea era de culoare albă, pe când în documentele furnizate de Agenția Servicii Publice camionul este descris ca fiind de culoare albastră.

Deopotrivă, candidatei i-a fost solicitat să explice în detaliu ce lucrări de reutilare (îmbunătățiri) a efectuat soțul său la camionul MAN, când au fost efectuate aceste lucrări de reutilare, cine a executat lucrările și ce costuri au fost suportate și să furnizeze documentele de confirmare. Însă, candidata a răspuns că reutilarea a fost făcută mult timp în urmă și nu s-au păstrat documente de confirmare, cu atât mai mult că unele dintre reparații au fost realizate de soțul său și prietenii lui, pe cât posibil, iar costurile au fost suportate doar pentru unele piese utilizate la reutilare.

La fel, conform informațiilor furnizate de compania SRL „S.” în cadrul evaluării reluate, aceasta nu păstrează o arhivă și nu a putut furniza nicio informație sau documente de confirmare cu privire la efectuarea unor lucrări de reparații la 59 camionul MAN. În cazul în care au fost efectuate lucrări de către ei, ar fi fost furnizate documente aferente proprietarului automobilului.

Succesiv, Completul de judecată special atestă că, în cadrul evaluării reluate, Comisia de evaluare a trimis scrisori recomandate prin ÎS „Poșta Moldovei” la adresele de domiciliu ale persoanelor fizice V.V., fostul proprietar al camionului MAN și A.T., care primiseră transferul bancar de la soțul candidatei, prin care a solicitat furnizarea informațiilor de contact (număr de telefon, adresă de e-mail) pentru ca Comisia să le adreseze întrebări cu privire la vânzarea camionului de model MAN în anul 2017. Deși, A.T. a recepționat scrisoarea la 12 octombrie 2023, nu a răspuns Comisiei, iar scrisoarea expediată lui V.V. a fost returnată cu mențiunea factorului poștal „trimiterea poștală nu a fost recepționată.”

Instanța de judecată reține ca pertinent și faptul că, la etapa audierilor în cadrul evaluării reluate, candidata a confirmat că suma de 95 930 MDL a fost furnizată soțului ei de către proprietarul camionului MAN, însă nu a putut explica de ce transferul (în două tranșe) al acestei sume a fost efectuat de către soțul ei către reprezentantul proprietarului camionului MAN, iar sursa mijloacelor bănești fiind indicată activitatea de afaceri a soțului candidatei. La fel, candidata a declarat că nu știe dacă suma de 95 930 MDL făcea parte din prețul camionului MAN și că, cunoaște doar faptele ce i le-a spus soțul ei, că suma dată a fost achitată pentru scoaterea gajului bancar instituit asupra camionului MAN. De asemenea, a afirmat că nu știe dacă exista vreo obligație ca acești bani să fie rambursați soțului ei.

Relevant este și faptul că, referitor la majorarea valorii camionului MAN, la vânzarea acestuia în anul 2021, de 20 de ori mai mare decât prețul de achiziție în anul 2017, candidata Cristina Gladcov a explicat, în cadrul evaluării reluate, că creșterea prețului s-a datorat faptului reutilării camionului. La fel, candidata a menționat că, din spusele soțului, au fost efectuate și alte lucrări suplimentare de reutilare/reparare/îmbunătățire a camionului, altele decât cele realizate în anul 2017 de îndepărtare a platformei de marfa și instalarea unei platforme specializate pentru transportul vehiculelor defecte și avariate, costul cărora a constituit 3 580 MDL, care ar fi putut creste valoarea camionului de 20 de ori, doar că ea nu poate oferi detalii, deoarece nu le cunoaște.

De asemenea, în cadrul evaluării reluate, candidata Cristina Gladcov nu a putut explica de ce în fotografiile trimise de ea camionul este de culoare albă, iar în documentele de la Agenția Servicii Publice acesta este de culoare albastră, deoarece niciodată nu a discutat cu soțul ei despre culoarea camionului și nu a văzut niciodată camionul. De altfel, candidata a remarcat că nu poate prezenta fotografii care să arate starea camionului la momentul achiziției în 2017 și la momentul vânzării în 2021. 60

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată special consideră că, neconsecvențele și explicațiile incoerente ale candidatei cu privire la aspectele supuse evaluării au subminat credibilitatea sa în fața Comisiei de evaluare.

Or, după cum instanța de judecată a subliniat supra, procurorii trebuie să respecte cele mai înalte standarde etice și profesionale, atât în exercitarea atribuțiilor lor, cât și în afara lor, permițând astfel societății să aibă încredere în justiție. Având în vedere că procurorii acționează în numele poporului și în interesul public, ei trebuie să fie întotdeauna integri și întotdeauna să fie conștienți de riscurile corupției și să nu admită aparența unui comportament corupțional în activitatea sa, iar tranzacțiile cu privire la proprietatea personală să fie încheiate într-un mod care să nu provoace îndoieli. Procurorul trebuie să se comporte întotdeauna, și nu numai în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod onorabil și demn de funcția sa, fiind un exemplu de conduită pentru restul societății.

În cauza Sevdari v. Albania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că anumite încălcări ale funcționarilor publici a obligațiilor cu privire la declararea averii, pot fi considerate, în general, ca grave. Acestea pot include, printre altele, nedeclararea principalelor active sau a surselor de venit sau încercări deliberate de a le ascunde de autorități, incapacitatea de a justifica achiziții majore prin economii sau resurse legitime și suficiente, deținute la momentul achiziționării; sau incapacitatea de a justifica un stil de viață excesiv sau cheltuieli extravagante, care depășesc în mod clar mijloacele legale declarate funcționarului vizat și ale familiei sale (nr. 40662/19, din 13 decembrie 2022, § 85).

Astfel, în opinia Completului de judecată special, candidata Cristina Gladcov nu a desființat dubiile Comisiei de evaluare în privința respectării de către aceasta a regimului juridic al declarării averii, ba mai mult ca atât, prin comportamentul său, explicațiile incomprehensibile și inconsecvente, candidata a fortificat dubiile Comisiei, transformându-le în dubii serioase. Or, prin prisma art. 5 alin. (4) din Legea nr. 133/2016, responsabilitatea pentru veridicitatea și deplinătatea informațiilor incluse în declarația averii și intereselor personale o poartă declarantul, adică persoana care depune declarația. Respectiv, candidata era responsabilă de informațiile incluse în declarațiile sale anuale.

Mai mult ca atât, dubiile Comisiei de evaluare s-au fortificat în legătură cu algoritmul reclamantei și a soțului acesteia de a indica suma de 10 000 MDL ca preț de cumpărare și vânzare a mai multor unități de transport, și anume: în declarația sa anuală pentru 2017, candidata a declarat 10 000 MDL ca preț de cumpărare pentru automobilul său, Toyota Auris, a/f 2007 și 10 000 MDL ca preț de cumpărare al automobilul soțului său, Ford Transit, a/f 2001; în declarația sa anuală anul 2018, candidata a declarat 10 000 MDL ca preț de vânzare al automobilul soțului său, BMW, a/f 2004; în declarația sa anuală pentru anul 2019, candidata a declarat 10 000 61 MDL ca preț de vânzare al automobilului său, Toyota Auris, a/f 2007. Prețul de 10 000 MDL pentru toate tranzacțiile cu automobile a fost inclus în notificarea cu privire la faptele și dubiile serioase trimisă candidatei și a fost reiterat în timpul audierii în cadrul evaluării reluate, însă candidata Cristina Gladcov nu a avut replică.

Generalizând ipotezele descrise supra, Completul de judecată special concluzionează că din argumentele reclamantei, prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei de evaluare, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și c) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, cu referire la subevaluarea prețului de cumpărare al camionului MAN, anul fabricației 1997.

Cu titlu subsecvent, Completul de judecată special atestă că, în legătură cu ambele neconformități constatate de Comisia independentă de evaluare, reclamanta Cristina Gladcov a invocat încălcarea principiului res judicata. A indicat că, autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect important al hotărârii judecătorești, avându-și rațiunea în asigurarea stabilității și securității circuitului civil. Prin reglementarea autorității de lucru judecat se îngrădește posibilitatea repunerii ulterioare în discuție a aspectelor soluționate de o instanță judecătorească, pentru a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii definitive cu privire la aceeași cerere, consecința fiind aceea a generării incertitudinii cu privire la raporturile juridice deja rezolvate de instanțele judecătorești.

Reclamanta a notat că, prin constatările conținute în decizia din 01 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat dubiile serioase reținute de către Comisia de evaluare în privința nedeclarării de către candidata Cristina Gladcov a cotei-părți deținute de soț în compania SRL „T.C.”, precum și în privința subevaluării prețului de achiziționare al camionului MAN, anul de fabricație 1997. Iar, prin decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, Comisia independentă de evaluare, de fapt, a anulat efectele deciziei din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, ceea ce este inadmisibil.

Din această perspectivă, precum și din dezideratele evocate la §§ 221-237, Completul de judecată special nu va admite cererile depuse de către reclamantă și reprezentantul acesteia pe parcursul examinării cauzei și care prin încheierea din 11 iulie 2024 s-a dispus că vor fi soluționare odată cu fondul litigiului, și anume privind aplicarea principiului autorității de lucru judecat și degrevarea din dreptul la probațiune a reclamantei.

Cu referire la argumentul reclamantei, cu trimitere la art. 206 din Codul administrativ, precum că în urma deciziei din 01 august 2023 Comisia independentă 62 de evaluare era obligată să adopte o hotărâre favorabilă de promovare, Completul de judecată special consideră că această alegație nu are o acoperire legală și contravine prevederilor exprese ale Legii nr. 26/2022, care reglementează procesul de pre- vetting.

Or, potrivit Legii nr. 26/2022, care are caracter special în raport cu alte acte normative și reglementează în mod detaliat procedura de pre-vetting, la situația din 01 august 2024, în cazul soluționării contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de evaluare, instanța de judecată avea competența doar de a respinge contestația și a menține decizia de evaluare a Comisiei sau de a admite contestația și a dispune reevaluarea candidatului de către Comisie. Astfel, legea nu a conferit instanței de judecată competența de a se substitui Comisiei de evaluare și de a decide promovarea candidatului, ci îi permitea doar să verifice legalitatea deciziei contestate și, dacă constată nereguli, să dispună reluarea procedurii de evaluare. Prin urmare, hotărârea judecătorească din 01 august 2023 nu a avut ca efect obligarea Comisiei de a adopta o decizie favorabilă candidatei Cristina Gladcov, ci doar reluarea procedurii de evaluare, cu respectarea cerințelor legale și a observațiilor instanței.

Decizia Comisiei de evaluare emisă în urma reevaluării trebuie să fie rezultatul unui proces autonom și independent de apreciere a criteriilor de integritate, obiectivitate și profesionalism stabilite prin lege. Comisia de evaluare nu este subordonată instanței de judecată, iar hotărârea judecătorească din 01 august 2023 nu a avut ca scop impunerea unui rezultat favorabil candidatei, ci doar remedierea eventualelor erori identificate în procesul inițial de evaluare. Obligația Comisiei era de a repeta procedura de evaluare, nu de a adopta o anumită soluție prestabilită.

În acest context, simpla anulare a unei decizii anterioare nu determină în mod automat promovarea candidatei, ci doar reluarea procedurii. Prin urmare, Comisia de evaluare a acționat în limitele competențelor sale legale atunci când a efectuat reevaluarea candidatului și a emis o nouă decizie de nepromovare.

Această interpretare reiese din faptul că, la acel moment, legea nu stabilea un automatism între anularea unei decizii de nepromovare și obligarea Comisiei de a emite o decizie de promovare. Dacă legiuitorul ar fi dorit să impună o astfel de obligație, ar fi prevăzut-o în mod expres.

Mai mult ca atât, fiind ridicată problema „dispunerii reluării procedurii de evaluare a candidatului de către Comisia de evaluare”, în baza articolului 14 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 26/2022, sub aspectul că candidaților nu li se permite obținerea unei soluții favorabile în cazul admiterii de către Curtea Supremă de Justiție a contestației împotriva deciziei Comisiei de evaluare, Curtea Constituțională a declarat inadmisibile sesizările privind cu privire excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 26/2022. 63

În argumentarea soluției sale, Curtea Constituțională a reținut în §§ 102 și 143 că competența trimiterii la rejudecare nu este contrară, în sine, articolului 20 din Constituție. Potrivit jurisprudenței Curții Europene, de regulă, este inerent conceptului de control judecătoresc ca, în eventualitatea admiterii unui recurs, instanța de control să aibă competența de a casa decizia contestată și fie să pronunțe o nouă decizie, fie să trimită cauza la rejudecare aceluiași organ sau unui organ diferit (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC], 06 noiembrie 2018, § 184 și jurisprudența citată acolo).

Ce ține de afirmația reclamantei că a fost supusă unui tratament diferențiat în raport cu alți candidați care au fost evaluați pozitiv în situații similare, Completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție constată că aceasta nu a fost probată. Astfel, instanței nu i-au fost relevate acele situații comparabile și care ar fi identice sau aproape identice situației reclamantei, pentru a fi supuse analizei dacă într-adevăr așa s-a procedat.

Iar, deciziile invocate de reclamantă, care ar demonstra tratamentul diferit, nu se referă la situații similare, or, fiecare decizie conține aprecierea Comisiei de evaluare referitor la circumstanțe de fapt distincte de cele care au fost reținute în decizia adoptată referitor la integritatea reclamantei.

Astfel, se deduce că sunt absolut neîntemeiate alegațiile reclamantei, precum că Comisia și-ar fi exercitat discreția sa în mod diferit, din moment ce în celelalte cazuri invocate de către reclamant au existat circumstanțe diferite și candidații au reușit să înlăture dubiile Comisiei.

La fel, în privința argumentului reclamantei, precum că efectele deciziei Comisiei de evaluare contravin principiului nediscriminării, deoarece prin efectul Legii privind modificarea Legii Bugetului de stat pentru anul 2023 nr. 359/2022 și al Legii Bugetului de stat pentru anul 2024, în mod discriminator a fost majorat salariul procurorilor ce au promovat evaluarea față de procurorii ce nu au promovat evaluare, care sunt în cursul evaluării sau la etapa contestării deciziei Comisiei de evaluare sau în general nu au fost și nu sunt subiecți ai evaluării conform aceste Legii nr. 26/2022, Completul de judecată special învederează că acesta excedează atribuțiile instanței de judecată la examinarea contestațiilor depuse în baza Legii nr. 26/2022.

Respectiv, examinarea chestiunii dacă este sau nu discriminată reclamanta Cristina Gladcov prin efectul Legii privind modificarea Legii Bugetului de stat pentru anul 2023 nr. 359/2022 și al Legii Bugetului de stat pentru anul 2024 nu ține de competența Completului de judecată special al Curții Supreme de Justiție la examinarea contestației depuse în baza Legii nr. 26/2022 împotriva deciziei Comisiei de evaluare. 64

Cu atât mai mult că, obiectul material al prezentei cauze de contencios administrativ îl formează efectuarea controlului judecătoresc de legalitate al deciziei nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor. Iar, prin prisma art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs.

Alte consecințe juridice, în afara celor menționate expres în lege, nu sunt stipulate. Ba mai mult ca atât, potrivit pct. 39 din Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a Direcției generale a drepturilor omului și stat de drept a Consiliului Europei (Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Moldova), proiectul de lege revizuit arată clar că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun efect asupra carierei candidatului.

Așadar, în speță, nimic nu împiedică reclamanta să continue cariera profesională și exercitarea atribuțiilor funcției de procuror, iar efectele juridice pretinse de reclamantă nu au suport legal și faptic.

În continuare, instanța de judecată consideră inadmisibile cererile depuse de către reclamantă și reprezentantul acesteia pe parcursul examinării cauzei, și care prin încheierea din 11 iulie 2024 s-a dispus că vor fi soluționare odată cu fondul litigiului, și anume cererile privind declararea probei ca fiind falsă, prin care s-a solicitat declararea drept defăimătoare a deciziei nr. 1 din 04 decembrie 2023 „cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor”.

Or, această solicitare este întemeiată pe Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 34/12-R-70 din 12 ianuarie 2024, expert judiciar Dorina Dub, care nu a fost acceptat de către instanța de judecată în calitate de probă. În privința acceptării ca probă a Raportului de expertiză extrajudiciară nr. 34/12-R-70 din 12 ianuarie 2024 Completul de judecată special s-a expus deja prin încheierile protocolare din 15 ianuarie 2024 și 11 martie 2024, dar și prin încheierea separată din 11 iulie 2024.

La aspectul dat urmează a fi reiterat faptul că, Raportul de expertiză a fost restituit ca probă tardivă. Nerespectarea termenului de decădere duce, de regulă, la pierderea dreptului de a invoca falsul și de a folosi probele administrate tardiv. Proba invocată de reclamantă în susținerea falsului a fost depusă cu depășirea termenului de decădere stabilit de instanța de judecată, motiv pentru care aceasta a fost restituită și nu poate fi reținută la soluționarea cauzei.

Argumentele de susținere a falsului actului reiterate de reclamantă în explicațiile și pledoariile finale nu au fost susținute prin probe depuse în termenul legal și admisibile în cauză. Astfel, în lipsa unor dovezi admisibile, care să probeze falsul, instanța de judecată constată că această cerință este lipsită de temei probator și nu poate fi luată în considerare la soluționarea cauzei. 65

Astfel, cererile părții reclamante cu privire la declararea probei ca fiind falsă sunt inadmisibile, deoarece sunt întemeiate în baza unei probe inexistente pentru instanța de judecată, și anume a Raportului de expertiză extrajudiciară nr. 34/12-R- 70 din 12 ianuarie 2024, care nu a fost administrat și acceptat de către instanță în calitate de probă.

Din aceleași considerente, Completul de judecată special consideră inadmisibile și cerințele reclamantei, formulate pentru prima oară în cadrul dezbaterilor judecătorești și în pledoarii, cu privire la constatarea faptului că în prezent nu există actul care este contestat (decizia Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023), deoarece semnătura aplicată pe aceasta este falsificată, fapt confirmat prin Raportul de expertiză; cu privire la sesizarea organelor de drept pe pretinsul fapt al falsificării deciziei Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023.

Subsecvent, Completul de judecată special apreciază ca fiind lipsite de suport argumentele reclamantei privind nulitatea actului administrativ individual, decizia nr. 1 din 04 decembrie 2023 a Comisiei de evaluare, în temeiul art. 121 alin. (4) din Codul administrativ, din următoarele considerente.

Potrivit art. 9 pct. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu Legea nr. 26/2022 (în continuare Regulament), ședințele se vor desfășura la locul convenit de membrii Comisiei sau prin videoconferință. Membrii pot să fie prezenți fizic la ședință sau să se conecteze prin videoconferință, condiție asigurată de secretariat.

În conformitate cu art. 11 pct. 1 din Regulament, deciziile sunt adoptate cu votul majorității simple a membrilor participanți.

Potrivit art. 12 pct. 2 din Regulament, președintele va distribui, prin email, proiectul procesului-verbal tuturor membrilor Comisiei cât mai curând posibil și în cel mult trei zile lucrătoare. Procesul-verbal se aprobă prin email, în cazul în care, timp de două zile lucrătoare, nu survin obiecții sau dacă toți membrii aprobă. De asemenea, procesul-verbal poate fi aprobat prin decizia majorității în conformitate cu art. 11 din prezentul Regulament, reflectând toate declarațiile expuse de membrii care au înaintat obiecții. După aprobare, președintele va semna procesul-verbal în termen de o zi lucrătoare.

În conformitate cu art. 14 pct. 4 din Regulament, o decizie se consideră că este adoptată prin coordonare prin e-mail atunci când numărul minim de voturi exprimate este în conformitate cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 26/2022. 66

Potrivit art. 18 pct. 1 și pct. 3 din Regulament, comisia va lua o decizie motivată privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării de către candidat. Dacă este necesar, Comisia poate amâna adoptarea deciziei până la primirea informațiilor sau clarificărilor suplimentare. Decizia se transmite candidatului în conformitate cu art. 13 alin. (7) din Legea nr. 26/2022. În aceeași zi, Comisia va anunța pe pagina sa web faptul că a fost luată decizia privind conformitatea sau neconformitatea unui candidat. O decizie va fi publicată pe pagina web a Comisiei numai atunci când un candidat nu notifică Comisia despre refuzul său privind publicarea, în conformitate cu art. 13 alin. (7) din Legea nr. 26/2022.

Un document este un act (scris, electronic etc.) atestând fapte și evenimente care au o semnificație juridică, ce este întocmit potrivit regulilor și care cuprinde elementele necesare, după caz.

Semnătura pe un document nu reprezintă un scop în sine. Semnătura, în mod normal, este necesară pentru a se atesta că documentul provine de la persoana/autoritatea anume menționată în conținut, după cum și prin ea se verifică, în mod normal, că autorul documentului are împuternicirile de a întocmi documentul respectiv. Problema falsificării semnăturii se pune în discuție atunci când există dubii că documentul este semnat nu de persoana menționată ca fiind autorul acesteia.

Raportat la cazul dedus judecării, Completul special al Curții Supreme de Justiție relevă odată în plus că prevederile Codului administrativ se aplică în măsura în care nu contravin spiritului Legii nr. 26/2022. Activitatea Comisiei independente de evaluare este plenar reglementată de Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu Legea nr. 26/2022, inclusiv și modalitatea de adoptare și semnare a unor decizii. Evident că art. 121 din Codul administrativ în acest sens este inaplicabil, iar prevederile din Regulamentul citat supra nu prevăd nici o condiție de formă pentru semnătura de pe decizie, precum și eventuale consecințe în caz de nerespectare a acelei forme care nu e prevăzută.

Ținând cont de specificul modului desfășurării activității Comisiei de evaluare, inclusiv a faptului că ședințele pot fi organizate on-line, fără ca membrii să fie prezenți în țară, ei au libertatea deplină de a decide în ce mod urmează a fi semnat actul care reprezintă rezultatul materializat al voinței lor: fie prin semnătură olografă, fie prin semnătură electronică.

Cumulul ipotezelor descrise supra conving instanța de judecată că, la caz, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea de către Cristina Gladcov, candidată la funcția de membrul în Consiliul Superior al Procurorilor, a evaluării în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatei, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de 67 Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatei cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/2022.

În Justiție, integritatea este mai mult decât o virtute, ea este o necesitate. Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a remarcat că procurorii trebuie să facă dovada unei integrități absolute a comportamentului lor [Avizul CCPE nr. 13 (2018) „Independența, responsabilitatea și etica procurorilor”, §§ 55].

Ținând cont de cele reținute supra, Completul de judecată special relevă că, în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 1 din 04 decembrie 2023 cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor.

Or, actul administrativ supus controlului judiciar este emis conform prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidată, iar în cadrul procedurii de evaluare și evaluare reluată nu au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care să afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că cererea de contestare depusă de Cristina Gladcov este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Finalmente, în privința solicitărilor noi formulate de către reclamantă în cadrul dezbaterilor judecătorești, cu privire la expedierea sesizărilor la Curtea Constituțională; constatarea încălcării dreptului la apărare; constatarea încălcării dreptului de a contesta la Curtea Constituțională; constatarea încălcării dreptului de a examina legal recuzările; constatarea tuturor încălcărilor admise atât în cadrul examinării cauzei, cât și cele admise de către Comisie, Completul de judecată special le apreciază ca fiind cereri camuflate, în privința cărora anterior Curtea Supremă de Justiție s-a expus prin încheierile protocolare din 15 ianuarie 2024 și 11 martie 2024, dar și prin încheierea separată din 11 iulie 2024.

În conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, 68 COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererile depuse pe parcursul examinării cauzei de reclamanta Cristina Gladcov și reprezentantul acesteia, avocatul Dumitru Cucu, privind aplicarea principiului autorității de lucru judecat și degrevarea din dreptul la probațiune a reclamantei, prin prisma deciziei din 01 august 2023 a Curții Supreme de Justiție, cererile privind declararea probei ca fiind falsă, prin care s-a solicitat declararea drept defăimătoare a deciziei nr. 1 din 04 decembrie 2023 „cu privire la evaluarea reluată a Cristinei Gladcov, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Procurorilor”, precum și cu privire la sesizarea organelor de drept pe pretinsul fapt al falsificării deciziei Comisiei de evaluare nr. 1 din 04 decembrie 2023. Respinge contestația depusă de Cristina Gladcov împotriva deciziei nr.1 din 04 decembrie 2023 a Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Decizia este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Diana Stănilă Lilia Roic-Botezatu 69