3-39/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea deciziei Comisiei de evaluare
- Temei legal
- contestaţie în baza Legii nr. 26 din 10.03.2022
3-39/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la contestația depusă de Guțan Vladislav
împotriva deciziei nr. 26 din 11 decembrie 2024 a Comisiei Comisiei de
evaluare a procurorilor
(evaluarea externă conform Legii nr. 26/2022)
(Dosarul nr. 3-39/24
NR. PIGD2-25001677-01-3-06012025)
Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea candidatului la funcția de
membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al
Procurorilor;
25 iunie 2025
Examinând în ședință publică cererea de contestare depusă de Guțan
Vladislav împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor cu privire la anularea
deciziei nr. 26 din 11 decembrie 2024 „cu privire la evaluarea lui Guțan
Vladislav, candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din
subordinea Consiliului Superior al Procurorilor” și dispunerea reevaluării lui
Guțan Vladislav,
Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate
împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,
compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Diana Stănilă, judecători,
Mihail Calistrov, grefier
Cu participarea:
Reclamantului – Guțan Vladislav
Reprezentantul reclamantului – avocatul Balan Petru
Reprezentantul pârâtului – avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Prin hotărârea nr.2-3d-486/10 din 23 decembrie 2010, Consiliul Superior al
Procurorilor a propus Procurorului General numirea procurorului Vladislav Guțan
în funcția de procuror, șef adjunct al secției control a urmăririi penale din cadrul
Direcției control a urmăririi penale și asistență metodică.
Prin ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 1296-p din 30
decembrie 2012, Vladislav Guțan a fost numit în funcția de procuror, șef-adjunct
secție în cadrul Procuraturii Generale.
Prin Ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 280-p din 19
martie 2014, Vladislav Guțan a fost numit în funcția de procuror, adjunct-interimar
al procurorului sectorului Buiucani, mun. Chișinău.
Prin Ordinul Procurorului General al Republicii Moldova nr. 1074-p din 01
august 2016, Vladislav Guțan a fost numit în funcția de procuror, șef-interimar al
Secției asistență juridică internațional din cadrul Procuraturii Generale.
1
În iulie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a propus Procurorului
General numirea lui Vladislav Guțan în funcția de adjunct al procurorului-șef al
Procuraturii mun. Chișinău, șef al Oficiului Buiucani, pentru un mandat de 5 ani.
La 15 decembrie 2023, Consiliul Superior al Procurorilor a remis în adresa
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru
în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor lista candidaților
pentru funcția de membru în Colegiul pentru selecție și evaluarea procurorilor din
subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, printre care se afla și reclamantul
Vladislav Guțan, în vederea evaluării în conformitate cu Legea nr. 26/2022.
Prin decizia nr. 26 din 11 decembrie 2024 cu privire la candidatura lui
Vladislav Guțan, candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică
din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. c)
din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis că candidatul nu întrunește criteriile de
integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de
către candidat a criteriilor de integritate etică și, prin urmare, nu promovează
evaluarea.
La 31 decembrie 2024, Vladislav Guțan a contestat la Curtea Supremă de
Justiție decizia Comisiei de evaluare a procurorilor nr. 26 din 11 decembrie 2024.
Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, contestația ține de
competența Curții Supreme de Justiție și este examinată de un complet de judecată
special compus din 3 judecători. Cauza a fost distribuită pentru examinare
completului compus din judecătorii Ion Malanciuc (președinte/raportor), Oxana
Parfeni și Diana Stănilă.
La 17 ianuarie 2025, Comisia de evaluare a procurorilor a depus referință, prin
care a considerat că cererea de chemare în judecată depusă este neîntemeiată și a
solicitat respingerea acesteia.
Curtea Supremă de Justiție a convocat părțile în ședință la 31 ianuarie 2025,
ora 09:00
Reclamantul, a pledat în fața Curții Supreme de Justiție atât personal, cât și
prin intermediul reprezentantului său, avocatului Petru Balan.
Comisia de evaluare a procurorilor a fost reprezentată de către avocații Roger
Gladei și Valeriu Cernei.
La 31 ianuarie 2025, a fost finalizată examinarea cauzei în fond fiind anunțat
că decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din Legea nr.
26/2022.
ÎN FAPT
a. Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie
2
În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale
acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul
justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările
ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații inter alia la funcția de membru al
Consiliului Superior al Procuraturii sunt supuși evaluării externe, ca etapă
obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a
acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a
acestora.
La 22 decembrie 2023 Comisia a notificat candidatul cu privire la inițierea
evaluării și a solicitat ca acesta să completeze și să prezinte declarația de avere și
interese personale pentru ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate
din sistemul judiciar, al procuraturii și din serviciile publice, și un chestionar privind
integritatea etică, în termen de 7 zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr.
26/2022.
La 29 decembrie 2023, candidatul Vladislav Guțan a prezentat declarația
pentru ultimii cinci ani și chestionarul privind integritatea etică completată.
În timpul evaluării integrității etice și financiare a candidatului Vladislav
Guțan, Comisia a colectat informații din multiple surse. Sursele au inclus, în general,
Autoritatea Națională de Integritate, Serviciul Fiscal de Stat, Inspectoratul General
al Poliției de Frontieră, bănci, instituții financiare, instituții publice, surse deschise
precum rețelele sociale și investigații jurnalistice și rapoartele membrilor societății
civile, iar informațiile primite au fost verificate minuțios din punctul de vedere al
corectitudinii și al relevanței.
La 14 iunie, 22 iulie și 11 septembrie 2024, Comisia i-a solicitat
reclamantului să prezinte informații suplimentare pentru a clarifica anumite aspecte.
Reclamantul a furnizat răspunsuri și documentele solicitate în termenul
indicat.
La 1 octombrie 2024, Comisia a notificat reclamantul că a identificat anumite
aspecte, referitor la care există dubii cu privire la respectarea criteriilor de integritate
financiară și etică și l-a invitat să participe la o audiere publică.
La 8 octombrie 2024, reclamantul a avut acces la materialele evaluării sale,
conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022.
La 9 octombrie 2024, reclamantul a participat la o audiere publică a Comisiei.
La 26 decembrie 2024 reclamantul a recepționat pe e-mail o copie scanată a
Deciziei nr. 26 din 11 decembrie 2024 cu privire la candidatura lui Vladislav Guțan,
candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea
Consiliului Superior al Procurorilor în care se conține soluția prin care: „în temeiul
art. 8 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis: candidatul nu întrunește
criteriul de integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la
3
respectarea de către candidat a criteriului de integritate etică și, prin urmare, nu
promovează evaluarea”.
Potrivit deciziei, Comisia de evaluare a constatat:
(a) apartament dobândit la preț preferențial în anul 2011 și vândut în anul
2018 la un preț potențial subestimat:
(b) un apartament în România, (pretins n.n.) dobândit de familia
candidatului în anul 2024.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Cu referire la cadrul normativ aplicabil, în debutul analizei sale, Completul
de judecată special învederează că, aplicarea Codului administrativ și limitele ei este
o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia decide Curtea Supremă
de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru examinarea acțiunii în
contencios administrativ (DCC nr. 163 din 01 decembrie 2022, §24, DCC nr. 2 din
18 ianuarie 2022, §19).
Art. 1 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente
selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale
judecătorilor și procurorilor (în cont. – Legea nr. 26/2022) prevede că:
„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a
integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului
Superior al Magistraturii, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate
ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire
a acestora în funcțiile respective.”
Art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022 stipulează că,
„Comisia de evaluare are independentă funcțională și autonomie decizională față de orice
persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de
fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia.
În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de
prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia
de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de
către aceasta.”
Art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 prevede că:
„Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura
prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv
asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul
respectiv.”
Art. 1 alin. (1) din Codul administrativ prevede că:
„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea
raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului judecătoresc
asupra acesteia.
Art. 2 alin.(2) din Codul administrativ prevede că:
4
„Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate
pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod
numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului
cod.”
Astfel, completul de judecată special relevă că, în preambulul Legii nr. 26
din 10 martie 2022, legiuitorul a indicat că prezenta lege a fost adoptată în vederea
sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai
Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum
și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare
ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției.
Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele
enumerate în art. 2 alin.(1) din Legea nr.26/2022 este prin natura sa un domeniu
specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul
administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ
uniformă, totuși, conform art. 2 alin.(2) din Codul administrativ, anumite aspecte pot
fi reglementate prin norme legislative speciale.
Art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22
decembrie 2017 reglementează că:
„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor
constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”
Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 100/2017 prevede că:
„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme,
se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor
prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”
Astfel, atât Legea nr. 26 din 10 martie 2022, cât și Codul administrativ sunt
legi organice, însă prima este una specială. Respectiv, prioritate are Legea nr. 26 din
10 martie 2022, însă, aceasta nu exclude aplicarea Codului administrativ, în măsura
în care legea specială nu conține norme care să reglementeze un anumit aspect. Or,
excluderea integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct
de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu
domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.
În acest context completul de judecată special menționează că, prevederile
Codului administrativ urmează a fi aplicate în măsura în care nu contravin Legii
speciale nr. 26 din 10 martie 2022.
Criteriile de evaluare sunt prevăzute de art. 8 alin. (2)-(5) din Legea
nr. 26/2022 și prevăd următoarele:
„(2) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:
a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a procurorilor
sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni
reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului
și al unui observator imparțial;
5
b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție,
actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr. 82/2017;
c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de
interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.
(3) În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în care activează
sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al candidatului provoacă sau
nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea acestuia cu standardele etice și de conduită
stabilite pentru judecători și procurori.
(4) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:
a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;
b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani
corespunde veniturilor declarate.
(5) Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:
a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea impozitelor la
folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și a veniturilor
impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și drepturilor de export;
b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor personale;
c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a
persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor
bunuri;
d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2 alin. (2);
e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte care
pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la art. 2 alin. (2)
sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte contractantă;
f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2 alin. (2) are
statut de donatar sau de donator;
g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru justificarea
acesteia.”
Articolul 13 din Legea nr. 26/2022 reglementează modul de adoptare a
deciziei Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:
„(1) În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o decizie motivată
privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării. Retragerea din concurs a unui candidat
ulterior datei transmiterii către Comisia de evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile
responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat
de candidat, se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv.
(2) Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia
comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.
(3) Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care participă la
luarea acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină de la vot. [...]
(5) Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența
unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu au
fost înlăturate de către persoana evaluată.
6
(6) Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea
candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru
examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru
orice alte proceduri sau procese. [...]”
Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) al Comisiei de
evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la
Veneția și Direcția Generală au observat că:
„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și
procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură încrederea cetățenilor
în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o societate care
respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor
Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și
credibilitatea apartenenței sale.”
Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în
alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate
de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a
judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților
moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc
creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și
membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.
Potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția strategică I „Consolidarea integrității
și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind
asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a
Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021:
„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a procurorilor
urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora. Responsabilitatea și
integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul
justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi
a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre
principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.
În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul judecătoresc
sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu de evaluare a
Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcția de judecător sunt
numiți candidați care prezintă riscuri de integritate.
Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează
importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme și, în
mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile omului. Aceasta este
îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea
opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a
corupției.
Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și să
onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține
încrederea publicului în sistem.”
7
În §34 din Avizul nr. 24 (2021) privind Evoluția Consiliilor Justiției și rolul
acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al
Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:
„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către candidați
ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special imparțialitatea și
integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale, ar
trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților
pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen determinat
al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura independența acestora
față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității de membru și ar interfera
cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția
din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite ca
o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la funcția de membru al
Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Magistraturii și organele lor
specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de verificare judiciară și, ca atare, pot
fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a
măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale
acesteia.”
De asemenea, în §50 din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția
și DGI au indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă
articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a
candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al
Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării
candidaților, nu neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a
judecătorilor și procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru
stabilitatea ordinii juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ
flexibile și bazate pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor,
a relațiilor etc., destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-
un mod legal trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită
inadecvată, care ar trebuie să fie mai bine definită de lege.
Completul special al Curții Supreme de Justiție reține că, deși marja de
apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile
trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în
raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a
fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în
situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar
trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de
interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al
Procurorilor, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși
evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.
Completul special al Curții Supreme de Justiție învederează că, în speță, nu
se pune în discuție dreptul reclamantului de a rămâne în profesie, ci se referă la o
evaluare pre-vetting, adică la un exercițiu unic, de preselecție în organul de
autoadministrare, într-un moment istoric, caracterizat printr-o percepție general
acceptată că lucrurile în justiție merg foarte prost având la bază diferite cauze
8
(corupție, neprofesionalism, obediență cronică față de politic etc.). În astfel de
circumstanțe este imperios necesar ca persoanele care să acceadă în organele de
autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în
privința lor. Or, în caz contrar, deciziile adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin
care se va răsturna o eventuală propunere care va veni deja din partea unei comisii
vetting, nu se vor bucura de credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge
publicul larg că sunt corecte.
Cu referire la aspectul inversării sarcinii probațiunii la verificarea averii,
potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a
integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează
garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară
solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al
integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei
simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a
evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea
inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această
avere provine din surse ilegale (a se vedea CDLAD (2022) 011, §§ 9-10).
În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că
Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu
privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această
normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția
persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai
probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură
reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor
organe administrative sau judiciare, menționate anterior.
În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că
Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu
privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această
normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția
persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai
probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură
reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor
organe administrative sau judiciare, menționate anterior.
La 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor
prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În §§120, 123, 133, 134, 135 din
decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a reținut
următoarele:
„Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la
evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea
candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o
gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor
constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din
urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare
9
ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și
„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege. Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile
constituționale de asigurare a numirii, transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de
măsuri disciplinare față de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a
stabilit că în calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane
(judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate personală verificată
de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat
rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare
a candidaților.
Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea a
constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel,
atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie
să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică
și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.
Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil
utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să
ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.
De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să
cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau
nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii
serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în fața
completului special al Curții Supreme de Justiție.”
Articolul 14 alin. (1), (2), (6), (8), (9) din Legea nr. 26/2022 reglementează
modul de contestare a deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a
contestațiilor:
„(1) Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen de
5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii
prealabile.
(2) Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la Curtea
Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special compus din 3
judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul supleant sunt desemnați de
președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin decret al Președintelui Republicii
Moldova.
(6) Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu
procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are
efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă
candidatul respectiv.
(8) La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată
special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:
a) respingerea cererii de contestare;
b) admiterea cererii de contestare și dispunerea o singură dată a reevaluării candidaților care
nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare
a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare,
și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat;
c) constatarea promovării sau nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei
Comisiei de evaluare, adoptată în urma reevaluării dispuse anterior.
10
(9) Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este
irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe
pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5 zile de
la data emiterii.”
În §81 din Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de
neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională
a stabilit că:
„Legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate
drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe
procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și de
circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural poate fi
considerată o problemă centrală a litigiului.”
Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit Completului de judecată
special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale
ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt
apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a
deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură
nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, §83].
Curtea a observat că articolul 12 alin.(4) din Legea nr. 26/2022 stabilește
drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:
„Candidatul are următoarele drepturi:
a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;
b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare;
c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;
d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră necesare în
vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le
prezenta anterior;
e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”
Completul de judecată special reține că noțiunea „drepturi și obligații cu
caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al
statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție.
Art. 6 §1 se aplică indiferent de calitatea părților, de natura legislației ce
reglementează modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială,
administrativă etc.) și de autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept
comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan
împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].
Aplicabilitatea art. 6 §1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existența
unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se întemeieze pe
un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil, recunoscut în dreptul
intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de Convenție. Trebuie să fie
vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi atât existența însăși a
dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de exercitare. În sfârșit, rezultatul
11
procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul „civil” în cauză, o
legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind suficiente pentru ca art. 6 §1
să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), §99; Károly Nagy
împotriva Ungariei (MC), §60; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].
Prin urmare, Completul de judecată special conchide că prin prisma art. 6 §1
CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12
alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de evaluare
reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează
caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul dacă
reclamantului Vladislav Guțan i-au fost respectate drepturile procedurale prevăzute
de lege specială.
Art. 2 alin. (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente de
evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,
prevede că:
„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în considerare
seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de
integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără
incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele,
care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele: a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;
b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor private
sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare obișnuită a regulamentului rutier;
c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față
de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.”
Art. 3 alin. (1), (2) din Regulamentul de evaluare al Comisiei independente
de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de
autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:
„Veniturile sau cheltuielile nedeclarate sunt relevante pentru integritatea financiară, în măsura
în care acestea nu au fost declarate veridic, dar și pentru integritatea etică, inclusiv, dar fără a se
limita la, în măsura în care se referă la venituri secundare interzise, evaziune fiscală sau încălcarea
prevederilor privind combaterea spălării banilor.
Anexa definește metoda de calcul a averii nedeclarate.”
Art. 10 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (3) din Legea integrității nr. 82 din 25 mai
2017 stipulează că:
„(1) Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri:
c) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale.
d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese;
(3) Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de
integritate instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de corupție, la
afectarea interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al integrității în sectorul
public de către autoritățile anticorupție responsabile sau alte autorități cu competențe specifice,
precum și răspunderea conducătorilor entităților publice și a agenților publici, în modul stabilit de
cap. VI.”
12
Ține de menționat și faptul că, în sensul pct. 6 din Codul de etică al
procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27
mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor
și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus,
respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite,
printre care și principiul integrității.
La pct. 6.3 din Codul de etică al procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării
Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, este consfințit principiului integrității,
potrivit căruia procurorul inter alia trebuie să respecte cele mai înalte standarde de
integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea societății în procuratură; să
se abțină de la luarea deciziilor atunci când interesele sale, ale persoanelor înrudite
prin sânge, adopție, afinitate sau ale altor persoane apropiate familiei sale ar putea
influența corectitudinea deciziilor; să nu facă promisiuni privind deciziile pe care
urmează să le ia, să se comporte onest și decent, prin exemplul personal, să creeze o
reputație impecabilă a procurorului; să nu ofere temei de a se considera drept o
persoană pretabilă comiterii unor acte de corupție sau abuzuri (pct. 6.3.1, 6.3.3, 6.3.5
și 6.3.6 din Codul de etică al procurorilor).
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a. Argumentele reclamantului
În motivarea acțiunii, Vladislav Guțan a invocat că, este procuror de carieră
și a candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea
Consiliului Superior al Procurorilor, iar din aceste considerente a fost supus
procedurii de evaluare a candidaților la funcția de membru în organul de
administrare a judecătorilor și procurorilor conform procedurii și criteriilor
reglementate de Legea nr. 26/2022 privind unele măsuri aferente selectării
candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor
și procurorilor. Evaluarea a fost efectuată de către Comisia de evaluare a
procurorilor.
Menționează că, s-a aflat pe lista candidaților remisă de CSP în adresa
Comisiei la 15 decembrie 2023 în vederea evaluării pentru funcția de membru în
Colegiul pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea CSP, în temeiul art.
9 alin. (1) din Legea nr. 26/2022.
La 22 decembrie 2023, Comisia a notificat reclamantul cu privire la inițierea
evaluării și a solicitat ca el să completeze și să prezinte declarația de avere și interese
personale pentru ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din
sistemul judiciar, al procuraturii și din serviciul public, și un chestionar privind
integritatea etică, în termen de 7 zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr.
26/2022. Reclamantul a prezentat la 29 decembrie 2023 declarația pentru ultimii
cinci ani și chestionarul privind integritatea etică completat.
Comunică că, deși a furnizat răspunsuri și documente, în termen și în partea
tuturor chestiunilor abordate de Comisie, totuși, la 1 octombrie 2024, Comisia a
13
notificat reclamantul că a identificat anumite aspecte, în privința cărora există dubii
cu privire la respectarea criteriilor de integritate financiară și etică și l-a invitat să
participe la o audiere publică, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2022.
La 9 octombrie 2024, reclamantul a participat la o audiere publică a Comisiei.
La 26 decembrie 2024 a recepționat pe e-mail o copie scanată a Deciziei nr.
26 din 11 decembrie 2024 cu privire la candidatura lui Vladislav Guțan, candidat la
funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului
Superior al Procurorilor în care se conține soluția prin care: „în temeiul art. 8 alin.
(2) lit. c) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis: candidatul nu întrunește criteriul
de integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de
către candidat a criteriului de integritate etică și, prin urmare, nu promovează
evaluarea”.
Astfel, reclamantul consideră că Decizia nr. 26 din 11 decembrie 2024 cu
privire la candidatura lui Vladislav Guțan, candidat la funcția de membru al
Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor,
este un act administrativ individual defavorabil ilegal.
Reclamantul invocă netemeinicia motivelor și ilegalitatea concluziilor
Comisiei de evaluare în partea ce ține de: Apartament dobândit la preț preferențial
în anul 2011 și vândut în anul 2018 la un preț potențial subestimat; Un apartament
în România, (pretins n.n.) dobândit de familia candidatului în anul 2024.
Indică că, după cum rezultă din jurisprudența Curții Supreme de Justiție, în
cauzele de contencios administrativ soluționate anterior privind procedura de pre-
vetting este constatat cu autoritatea de lucru judecat că, textul „dubii serioase” nu
este compatibil cu formalismul și subiectivismul din partea autorității publice pârâte,
acest standard ține de rezultatul evaluării probei pentru a putea fi considerată stabilită
o circumstanță de fapt la nivel ridicat de probabilitate, altul decât standardul în afara
oricărui dubiu.
Astfel, dacă candidatul suspus evaluării prezintă argumente și explicații
logice Comisiei, veridice contextului social-economic al Republicii Moldova, atunci
probabilitatea că un fapt a fost într-un fel sau altul, balansează, iar orice dubiu trebuie
tratat în favoarea candidatului, și este un principiu înrădăcinat în idea statului de
drept.
Totodată, făcând referință la jurisprudența Curții Supreme de Justiție a
indicat că, în situații similare, Comisia de evaluare a acționat diferit, chiar dacă,
pretinsele încălcări sunt similare.
Notează că, principiul general al egalității reprezintă unul dintre principiile
constituționale fundamentale ale Constituției și acordă un drept subiectiv. Interzice
tratarea acelorași fapte în mod inegal sau a lucrurilor inegale în același mod, cu
excepția cazului în care o abordare diferită ar fi justificată în mod obiectiv. Această
formulare tradițională definește, de asemenea, structura de bază controversată și,
prin urmare, secvența de examinare. Întrebarea de bază este întotdeauna justificarea,
14
adică dacă ponderea tratamentului (ne) egal este compensată de motivele de fapt
relevante. Gradul de justificare cerut variază în funcție de gravitatea materială a
tratamentului inegal și poate varia de la un simplu test arbitrar la un test bazat pe
aspecte de proporționalitate.
Referitor la apartamentul dobândit la preț preferențial în anul 2011 și vândut
în anul 2018 la un preț potențial subestimat, reclamantul consideră că, chestiunile de
fapt abordate de Comisie nu se ridică la nivelul de severitate pentru ca să fie
constatate „dubii serioase” privind conformitatea candidatului cu criteriul de
integritate etică, conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 26/2022.
De asemenea, cu trimitere la Regulamentul de evaluare a Comisiei menționat
supra, a subliniat reclamantul că acest pretins incident a fost un eveniment singular;
nu a cauzat prejudicii semnificative în adresa intereselor publice, nu poate fi
percepută de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față de
ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și reglementărilor.
Astfel, în pct. 45- 48 din decizia contestată, Comisia a notat: „De asemenea,
Comisia ia în considerare faptul că, la vânzarea apartamentului „B”, candidatul nu
ar fi fost scutit de la plata impozitului pe creșterea de capital rezultată din vânzarea
unei locuințe de bază (art. 40 alin. (6) din Codul fiscal (redacția din martie 2018)),
deoarece apartamentul „B” nu era locuința sa de bază, așa cum era definită la art. 5
pct. 46) din Codul fiscal (redacția din martie 2018) și ar fi trebuit să plătească impozit
pe creșterea de capital după vânzarea apartamentului „B”. Prin urmare, candidatul a
avut interesul de a ascunde o potențială creștere de capital, prin indicarea unui preț
de vânzare sub valoarea cadastrală. Având în vedere faptele și circumstanțele
menționate în alineatele de mai sus, Comisia are dubii serioase cu privire la prețul
de vânzare al apartamentului „B”, indicat în contractul de vânzare-cumpărare din
anul 2018”.
Întâi de toate reclamantul a notat că, Comisia nu a pus la îndoială faptul că
proprietarul de facto al apartamentului din str. Melestiu, este dna Grecu Nadejda. În
aceste condiții, reclamantul a comunicat că dacă în legătură cu înstrăinarea acestui
bun imobil ar fi apărut o obligațiune fiscală, aceasta ar fi fost obligațiunea dnei Grecu
Nadejda și nu obligațiunea fiscală a reclamantului care să fi fost posibil a fi reținută
cu efecte negative pentru cariera acestuia.
Mai mult, reclamantul fiind obligat să atenueze dubiile Comisiei în această
privință, a prezentat toate dovezile de care dispune, totuși în același timp reclamantul
nu a putut proba fapte inexistente (existența unui pretins alt preț, mai mare), astfel
reclamantul nu a putut proba o negație. Or, Comisia pornind de la o prezumție falsă,
solicită probarea unor circumstanțe imposibile, fapt ce rezultă din concluzie greșită.
Prin urmare, nu poate fi pusă în sarcina reclamantului, probațiunea unor
circumstanțe inexistente (a se vedea cauza Miron Aliona, hotărârea CSJ din
01.08.2023).
Subliniază că, problema declarării prețurilor din contractele de vânzare-
cumpărare a unor bunuri mobile și imobile a fost frecvent abordată de Comisie în
15
privința diferitor candidați evaluați. Problema cea mai serioasă în această privință,
este faptul că abordările Comisiei de evaluare (atât Comisia de evaluare a de
evaluare a procurorilor cât și Comisia de evaluare a judecătorilor) au fost
neuniforme, diferite în cazuri similare, fără ca să fie invocat un motiv suficient și
excepțional care pentru un observator obiectiv ar fi suficient să justifice această
diferență de tratament, în această parte art. 137 din Codul administrativ la fel este
incident, așa după cum este expus infra.
De asemenea a comunicat că, în cazul unui candidat, evaluat anterior,
Comisia de evaluare a constatat că candidatul prin nedeclararea sumei de 213 927
de lei (est. 11 000 euro) la momentul depunerii declarației de avere și interese
personale pentru anul 2019, a încălcat regimul juridic al declarării averii și
intereselor personale reglementat de Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și
a intereselor personale. Însă, în urma cercetării mult aspectuale, complete și
obiective a informației colectate, Comisia constată că această încălcare nu se ridică
la nivelul gravității care ar stabili necorespunderea candidatului cu criteriile de
integritate etică prevăzute la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 26/2022.
La fel, în cazul altui candidat, Comisia de evaluare a integrității candidaților
la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și
procurorilor a constatat că prețul de achiziție declarat a unui automobil procurat de
candidat a fost cu 200 000 de lei mai mic decât valoarea acestui automobil stabilită
de Serviciul Vamal, totuși explicațiile oferite de candidat au atenuat preocupările
Comisiei cu privire la acest aspect. Este de remarcat că în acel caz, deși candidatul
nu a oferit acte sau documente suplimentare, Comisia a crezut explicațiile
candidatului. Nu există nici un motiv plauzibil, de ce în cazul reclamantului Comisia
nu a crezut explicațiilor și argumentelor reclamantului. Tot în cazul respectiv,
prezentat instanței de judecată pentru compararea exercitării abuzive a discreției
administrative și inegalității de tratament, Comisia de evaluare a constatat că „La 20
iunie 2014, candidatul și soția sa au achiziționat un apartament cu suprafața de 31,1
m.p. în mun. Chișinău. Prețul indicat în contract a fost de 165 488 de lei (est. 8 883
euro) și reflectă valoarea cadastrală. Acest apartament a fost vândut la data de 8 iunie
2017 la același preț contractual indicat în contractul din 2014. În declarațiile sale
anuale pentru anii 2014 și 2017, candidatul a indicat această sumă atât pentru prețul
de cumpărare, cât și pentru prețul de vânzare. Candidatul a informat Comisia, însă,
că prețul real convenit, atât pentru cumpărarea apartamentului în anul 2014, cât și
pentru vânzarea acestuia în anul 2017, a fost de 27 000 euro (est. 503 010 lei)”. Tot
în acest caz Comisia de evaluare a constatat că „La 10 iulie 2017, candidatul și soția
sa au cumpărat un teren și o casă în com. Stăuceni, mun. Chișinău cu 980 000 de lei
(est. 47 047 euro). Prețul pare să fi fost în concordanță cu valoarea de piață pentru
imobile comparabile în acea zonă în anul 2017, dar mai mic decât valoarea cadastrală
a casei în declarația sa anuală pentru 2018 și în declarațiile anuale ulterioare,
candidatul a inclus sistematic valoarea reală în loc de cea cadastrală”.
Reclamantul a comunicat că, în mod inexplicabil obiectiv și diferit de situația
reclamantului, în acel caz, Comisa de evaluare a concluzionat că „Deși Comisia
16
consideră că este ne-etic să accepți includerea unui preț în contractul de vânzare-
cumpărare pentru un apartament despre care candidatul știe că nu este prețul corect,
Comisia concluzionează că, având în vedere circumstanțele specifice din acest caz,
incidentul nu atinge nivelul de gravitate care să constituie o nerespectare a criteriului
de integritate etică. În acest context, Comisia a luat în considerare faptul că
implicarea candidatului în tranzacțiile de cumpărare și vânzare pentru acest
apartament constituie un eveniment izolat, care a avut loc în urmă cu nouă ani și că
candidatul a fost transparent în acest aspect pe parcursul evaluării. De asemenea,
Comisia ia în considerare faptul că implicarea sa în această tranzacție nu a oferit
niciun beneficiu financiar candidatului”.
Reclamantul invocă o diferențiere de tratament în cazul său și o abordare
semnificativ mai formalistă, severă și subiectivistă în situația sa de către Comisia de
evaluare. Asta în condițiile în care nu există o justificare excepțională pentru o astfel
de diferență de tratament a unor situații similare.
Referitor la apartamentul în România, (pretins n.n.) dobândit de familia
candidatului în anul 2024, Comisia a indicat în decizia contestată că „l-a întrebat de
două ori pe candidat dacă el sau rudele sale dețineau bunuri sau dacă aveau vreun
drept de proprietate asupra unor bunuri în Romania. Candidatul a răspuns negativ de
ambele ori”.
Menționează că, pe tot parcursul evaluării a manifestat toată deschiderea și
cooperarea în comunicarea cu Comisia. De asemenea, reclamantul a răspuns concret
la întrebările Comisiei, a prezentat acte, informații solicitate, iar după audierea
publică a expediat acte suplimentare, necesitatea cărora a apărut ad-hoc. Prin aceasta
reclamantul a respectat art. 4 din Regulamentul de evaluare al Comisiei.
Totodată reclamantul a subliniat că, în cursul evaluării el a răspuns cu
exactitate la întrebările care i-au fost adresate la acest subiect.
Referitor la concluzia Comisiei, precum că textul promisiunii bilaterale de
vânzare- cumpărare din 4 martie 2024 este ambiguu în ceea ce privește momentul în
care apare dreptul de proprietate, Comisia a considerat că nu ar exista nici o îndoială
că, prin semnarea promisiunii la 4 martie 2024, candidatul ar fi devenit dator
companiei de construcții cu o sumă considerabilă de bani.
Astfel, reclamantul a insistat asupra faptului că potrivit art. 6 din Legea
nr.133 declarația se depune anual, până în data de 31 martie, indicând-se veniturile
obținute de către subiectul declarării împreună cu membrii de familie,
concubinul/concubina lui în anul fiscal precedent, de asemenea bunurile deținute și
interesele personale prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-m) la data depunerii declarației.
Reclamantul a depus declarația de avere si interese personale pentru anul
2023 la data de 12.03.2024.
La data de 12.03.2024 promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare din
04.03.2024 nu era intrată în vigoare și nu producea efecte nici pentru părți și nici nu
era opozabilă pentru terți și autoritățile din Romania și Republica Moldova. Asta
17
deoarece textul din Promisiunea bilaterală de vânzare- cumpărare din 04.03.2024
care prevedea momentul intrării ei în vigoare era destul de cert și clar: „pct.4.2
Prezenta promisiune intră în vigoare din momentul alimentării contului bancar al
Promitentei Vânzătoare, respectiv momentul în care suma de bani va credita contul
Promitentei Vânzătoare”.
Creditarea contului Promitentei Vânzătoare, în speță a SRL „KBK
Tophause” a avut loc la 20.03.2024 și 29.03.2024, fapt probat de transferurile
bancare și constatat de către Comisie. În cazul în care creditarea contului Promitentei
Vânzătoare nu ar fi avut loc, Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare din
04.03.2024 nu ar fi intrat niciodată în vigoare.
Din actele și faptele speței, rezultă cert că nu exista la data depunerii
declarației - 12.03.2024 nici o obligație financiară a membrilor familiei Guțan față
de SRL „KBK Tophause” și nici a SRL „KBK Tophause” față de familia Guțan de
a le înstrăina un apartament. Această obligașie a apărut și a devenit certă doar după
efectuarea primei creditări a contului SRL-lui, adică la data de 20.03.2024.
Subliniază că, despre aceste „dubii” reclamantul a aflat post-factum din
conținutul deciziei contestate.
Succesiv, reclamantul a remarcat că, Comisia de evaluare a admis erori
procedurale grave care au dus la inechitatea procedurii de evaluare. Or, Comisia s-a
expus în decizia contestată asupra acestor circumstanțe, care nu au fost puse în
discuție și supuse audierilor publice la care reclamantul a participat. El nu a fost
chestionat în cursul audierilor despre data intrării în vigoare a Promisiunii bilaterale
de vânzare-cumpărare din 04.03.2024 și momentul apariției obligației lui de a o
declara în declarația de avere și interese personale. Odată ce aceste aspecte nu erau
clare pentru Comisie și erau semnificative pentru promovarea sau nepromovarea
evaluării, ele urmau a fi puse în discuție cu reclamantul căruia urma să i se ofere
dreptul de a depune explicațiile și informațiile necesare la subiect. Asta deoarece
dreptul său de a se apăra în cursul evaluării (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022)
nu este unul abstract și iluzoriu, ci trebuie să fie unul efectiv și practic.
b. Argumentele pârâtei
La 17 ianuarie 2025, Comisia de evaluare a procurorilor a depus referință la
cererea de chemare în judecată depusă de Guțan Vladislav, considerând acțiunea
depusă neîntemeiată și care urmează a fi respinsă.
În motivarea referinței, pârâta a invocat că, Comisia a desfășurat evaluarea
reclamantului în conformitate cu Legea privind unele măsuri aferente selectării
candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor
și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022.
Decizia nr. 26 din 11 decembrie 2024 privind candidatura lui Guțan
Vladislav la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea
Consiliului Superior al Procurorilor a fost emisă în urma evaluării realizate cu
respectarea în întregime a Legii nr. 26/2022.
18
Notează că, procesul de evaluare a unui candidat parcurge următoarele etape
succesive, prevăzute de art. 9-12 din Legea nr.26/2022: inițierea procesului:
acumularea datelor inițiale și depunerea declarației de avere și interese personale,
acumularea informației, elucidarea neclarităților depistate, prin solicitarea și
obținerea de la candidat a datelor și informațiilor suplimentare, aprecierea
materialelor acumulate, cu respectarea marjei de discreție a Comisiei, luarea
cunoștinței cu materialele evaluării de către candidat, cu cel puțin 3 zile până la
audiere, audierea candidatului și prezentarea post-audiere a datelor și informațiilor
suplimentare, emiterea deciziei motivate privind constatarea promovării sau
nepromovării evaluării.
Comisia a executat cu diligentă si bună-credință toate obligațiile în sarcina
sa, prevăzute de Legea nr.26/2022. În particular, atunci când a constatat anumite
neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le elucida, prin
prezentarea datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art. 10 alin.(7) din Legea
nr.26/2022), oferind un termen suficient (fapt confirmat implicit de către reclamant
prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare). Mai mult ca atât, atunci când
reclamantul a furnizat documente, acestea au fost luate în considerare de către
Comisie, reclamantului fiindu-i asigurat pe deplin dreptul de a înlătura orice
potențiale suspiciuni privind integritatea sa.
Menționează că, sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul
procesului de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date
și informații, făcând uz de competențele sale legale și cu respectarea obligațiilor
legale. Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora,
Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații
suplimentare.
Subliniază că, procesul de evaluare a integrității, dar și Decizia, nu afectează
statutul profesional al candidatului. Comisia nu substituie și nu preia funcțiile
vreunui organ public din Republica Moldova (inclusiv a organelor de urmărire
penală). În speță, Comisia a respectat cu strictețe obiectul mandatului său, fiind
explicită în dispozitivul Deciziei că, Comisia a decis: candidatul nu întrunește
criteriile de integritate financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu
privire la respectarea, de către candidat, a criteriilor de integritate etică și financiară
și, prin urmare, nu promovează evaluarea. Decizia este, deci, în strictă conformitate
cu prevederile art. 13 alin.(5) din Legea nr.26/2022.
Întinderea, domeniul de aplicare a mandatului Comisiei este, la fel, expres
stabilit de lege, și anume verificarea integrității etice și a integrității financiare a
candidaților, raportată la criteriile de integritate etică și financiară. Însăși legea
stabilește când, în ce situație, candidatul nu promovează evaluarea, precum urmează:
Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat
existenta unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele
prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.
19
Respectiv, legea stabilește o procedură de evaluare, cu două elemente:
constatarea Comisiei privind existența dubiilor serioase privind corespunderea
candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară, și posibilitatea
candidatului de a desființa aceste dubii.
Totodată, în speță, Comisia a aplicat plenar acest construct juridic, oferind
reclamantului posibilitatea de a înlătura orice dubiu, prin date și informații
suplimentare. În fiecare dintre adresările sale către reclamant (din 14 iunie 2024, 22
iulie 2024 și 11 septembrie 2024), Comisia a făcut referire la temeiul legal și a oferit
reclamantului posibilitatea prezentării actelor suplimentare.
Efectul juridic al deciziilor Comisiei este expres și exhaustiv stabilit de lege,
precum urmează: Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic
pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază
organelor competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă
constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau
procese. Menționează că, în speță, nimic nu îl împiedică pe reclamant să continue
cariera profesională și exercitarea activității sale.
Concluzia că, Legea nr.26/2022 nu lezează statutul profesional al
candidatului, rezultă direct și din Nota informativă la proiectul acestei legi, „Reținem
că rezultatul evaluării integrității candidaților la funcțiile de membri ai CSM, CSP
și organele specializate ale acestora nu va avea nici un efect asupra carierei acestora
în calitate de judecători sau procurori. Evaluarea propusă prin intermediul
prezentului proiect se face doar în raport cu funcția pentru care se candidează și nu
are drept scop evaluarea aptitudinilor profesionale ale candidaților”, iar potrivit
prevederilor art.71 alin.(4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, la
interpretarea actului normativ se ține cont de nota informativă care a însoțit proiectul
actului normativ.
Indică că, concluziile Comisiei sunt în conformitate și în spiritul Legii
nr.26/2022, or, în urma evaluării integrității etice și financiare a candidatului, în baza
datelor și informațiilor primite de la candidat și terți, Comisia constată dacă există
sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de
integritate. Legea nr.26/2022 stabilește expres și explicit marja de discreție a
Comisiei la efectuarea constatărilor sale, prin urmare, soluția oferită de Comisie,
prin decizia de constatare a promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o
apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase
privind conformitatea candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică. Cu
alte cuvinte, Comisia nu constată existenta sau lipsa conformității candidatului cu
criteriile de integritate, ci doar existenta sau lipsa dubiilor serioase privind
conformitatea. Or, anumite circumstanțe faptice ar putea fi suficiente pentru a
constata că există dubii serioase privind conformitatea, dar în același timp, ar putea
fi insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.
20
Concluzia Comisiei, exprimată prin Decizie, privind existența unor dubii
serioase cu privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și
financiară ține de oportunitatea Deciziei.
Aprecierea oportunității actelor administrative nu este de competența
justiției care poate examina actul administrativ numai sub aspectul legalității lui,
inclusiv pentru conformarea acestuia scopului legii. Asta deoarece oportunitatea
actului administrativ derivă din capacitatea pe care o are organul care emite actul de
a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale, în aceeași măsură pe cea care
corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Dacă legalitatea
face trimitere la litera legii, apoi oportunitatea urmărește corespunderea cu spiritul
legii.
Tocmai din acest considerent în doctrină a fost statuat faptul că administrația
publică trebuie să respecte legalitatea, dar, în același timp, ea are nevoie și de o
anumită libertate de acțiune, ținând seama de faptul că unele măsuri nu pot fi
apreciate pe cale generală, ci doar în contact direct cu realitatea administrativă,
fiindu-i, astfel, lăsat chiar prin lege un anumit grad de libertate de a alege între mai
multe soluții posibile și care este cunoscut în doctrină ca fiind puterea discreționară
a administrației.
În speță, Comisia a acționat în conformitate cu rigorile descrise mai sus,
apreciind în baza criteriilor de conformitate stabilite de Legea nr.26/2022, raportate
la circumstanțele de fapt rezultate din datele și informațiile acumulare (inclusiv cu
concursul reclamantului), dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea
reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia emisă în acest
sens reprezintă realizarea acestei puteri discreționare care nu poate fi supusă unui
control judiciar.
Excepția de la regula de mai sus poate avea doar un caracter extraordinar și
s-ar referi la cazurile unor acțiuni deosebit de arbitrare și inoportune ale emitentului
care conduc la ilegalitate. Așa zisa oportunitate care să poată face obiectul
controlului instanței se referă la situațiile în care starea de inoportunitate este atât de
flagrantă încât ar conduce la ilegalitate, respectiv emiterea actului prin deturnare de
putere sau cu încălcarea competenței.
Subliniază că, sunt irelevante referințele reclamantului la jurisprudența
Curții Supreme de Justiție, or reclamantul nu a argumentat din ce motiv constatările
din alte decizii ale CSJ ar fi aplicabile în prezenta cauză. Dimpotrivă, reclamantul
invocă în mod general anumite extrase din câteva decizii ale CSJ fără nici o
explicație aferentă relevanței acestora. Totodată, constată că reclamantul omite să
invoce în fața instanței și altă jurisprudență a CSJ, unde aceasta în egală măsură a
făcut o serie de constatări pe marginea cauzelor referitoare la deciziile emise urmare
a evaluării efectuate în baza Legii nr.26/2022. Consideră că reclamantul urma să
acționeze cu bună-credință și să invoce în mod obiectiv jurisprudența CSJ care are
ca obiect verificarea legalității deciziilor emise în urma evaluărilor realizate conform
Legii nr.26/2022.
21
Mai indică că, nu este întemeiat argumentul reclamantului privind critica
conceptului „dubii serioase” prevăzut de Legea nr.26/2022. De fapt, contrar
alegațiilor reclamantului, notează că deși noțiunea de „dubiu serios” nu este definită
în Legea nr.26/2022, acest fapt nicidecum nu constituie un temei de a oferi
interpretări eronate a acestei noțiuni, or este evident că înțelegerea noțiunii de dubiu
serios poate fi dedus din sensul obișnuit al acestor cuvinte.
În context, învederează că Curtea Constituțională a constatat că semnificația
unui termen contestat poate fi dedus nu doar cu ajutorul consultanței juridice de
specialitate, ci si din sensul obișnuit al acestuia (a se vedea Berardi și Mularoni v.
San Marino, 10 ianuarie 2019, §54)9. Astfel, înalta Curte a stabilit că instanțele
judecătorești pot stabili caracteristicile esențiale ale obligațiilor pecuniare doar în
baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare
lingvistică. (pct. 29 din Decizia nr. 122/2019).
Mai mult, în decizia sa nr. 42 din 6 aprilie 2023 (pct. 133 și 134), Curtea
Constituțională a analizat noțiunea de dubiu serios, constatând caracterul
constituțional al acesteia și statuând că: „Curtea constată că textul criticat instituie
un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia
de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să
constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de
integritate etică și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.
Curtea reține că definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil utilizarea
unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește
să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.”
De asemenea menționează că, pretențiile reclamantului se bazează pe
prevederile Codului administrativ și anume Cartea I (Dispoziții generale) și Cartea
II (Procedura administrativă). Aceste norme însă nu sunt aplicabile în speță, în
virtutea prevederile speciale din Legea nr.26/2022, or potrivit art.14 alin.(6) din
Legea nr.26/2022, Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă
în conformitate cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite
prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare,
alegerilor sau concursului la care participă candidatul respectiv. Constată că, doar
procedura de judecare a cauzelor și anume procedura contenciosului administrativ
(Cartea III) din Codul administrativ sunt aplicabile în speță; nu și prevederile din
Codul administrativ care reglementează procedura administrativă (Cartea II); iar în
raport cu procedura în fata Comisiei, se aplică prevederile legii speciale (Legea
nr.26/2022) și Regulamentul Comisiei.
Mai mult, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea privind evaluarea externă a
judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative nr. 252/2023:
„Comisiile de evaluare (inclusiv Comisia de evaluare a procurorilor) nu sunt
autorități publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Activitatea acestora
nu este publică, cu excepțiile stabilite de prezenta lege și de regulamentele de
organizare și funcționare ale acestora. Astfel, fiind cert că prevederile Codului
22
administrativ (Cartea I si II) nu sunt aplicabile în prezenta cauză din motiv că
Comisia nu este o autoritate publică în sensul Codului administrativ.
Comunică că, contrar alegației reclamantului, Comisia nu este obligată să
emită o decizie favorabilă de promovare a reclamantului, or, Comisia are o anumită
marjă de discreție, pe care a respectat-o corespunzător. În virtutea prevederilor art.10
alin.(9) din Legea nr. 26/2022, Comisia apreciază materialele acumulate cu
concursul candidatului și terțelor persoane după intima sa convingere. În aprecierea
sa, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în
domeniul respectiv - art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26/2022. Or, în caz contrar ar
rezulta că Legea nr. 26/2022 s-ar aplica mecanic în sensul că toți candidații ar trebui
în mod obligatoriu promovați. O astfel de concluzie este însă contrară scopului Legii
nr. 26/2022, așa cum el a fost definit chiar de lege (preambul, art. l) și explicat în
Nota informativă aferentă, de care, se va ține cont la interpretarea legii, inclusiv în
judecată.
Reclamantul pretinde că circumstanțele identificate de către Comisie nu s-
ar ridica la nivelul de severitate pentru ca să fie constatate dubii serioase, însă atrage
atenția că această chestiune reprezintă un aspect de oportunitate care nu poate fi pus
în discuție din punctul de vedere a legalității Deciziei. Asta deoarece pretinsa lipsă
a nivelului de seriozitate nicidecum nu poate fi calificată drept o circumstanță care
ar putea duce la promovarea reclamantului și nici o eroare procedurală gravă care ar
fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare. Prin urmare, această
chestiune nu poate fi pusă în discuție, fiind irelevantă pentru analiza legalității
Deciziei.
Consideră neîntemeiată pretinsa comparație a prezentei cauze cu
circumstanțele din cauza Lozan și cauza Lealin, or în cauza Lozan, au fost analizate
circumstanțe aferente nedeclarării unor economii, și nu neplata impozitelor în
legătură cu creșterea de capital. Mai mult în cauza Lozan Comisia a clarificat că
nedeclararea economiilor a reprezentat o omisiune, fapt confirmat inclusiv prin
abilitatea candidatului de a acoperi cheltuielile cu veniturile disponibile și soldul
pozitiv rămas.
În egală măsură, nu poate reține pretinsa comparație a prezentei cauze cu
circumstanțele din cauza Lealin, or, în cauza Lealin, candidatul a prezentat mai
multe probe care au înlăturat dubiile Comisiei în ceea ce privește prețul de
achiziționare și vânzare a imobilului. În plus, Comisia de evaluare a constatat că în
acel caz tranzacția nu a oferit nici un beneficiu financiar candidatului, spre deosebire
de prezenta cauză unde a fost indicat asupra neplății impozitului pe venit în legătură
cu creșterea de capital.
La caz însă reclamantul nu a invocat circumstanțe care nu sunt comparabile
și, respectiv, nu pot fi invocate în contextul unei pretinse atitudini discriminatorii.
La capitolul dat, pârâta a remarcat că, în jurisprudența sa, CSJ a explicat că,
„ce ține de afirmația reclamantului că a fost supus unui tratament diferențiat în raport
cu alți candidați care au fost evaluați pozitiv în situații similare, Completul de
23
judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție constată că aceasta nu a fost
probată. Astfel, instanței nu i-au fost relevate acele situații comparabile și care ar fi
identice sau aproape identice situației reclamantului, pentru a fi supuse analizei dacă
într-adevăr așa s-a procedat. Astfel se deduce că sunt absolut neîntemeiate alegațiile
reclamantului, precum că Comisia și-ar fi exercitat discreția sa în mod diferit.”
În privința dubiului Comisiei privind apartamentul din România,
reclamantul se contrazice în poziția sa cu privire la pretinsa lipsă a obligației sale de
plată în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare din 4 martie 2023
(promisiunea bilaterală), or, pe de o parte, reclamantul pretinde că nu avea o
obligație de plată față de compania promitentă vânzătoare la data depunerii
declarației de avere și interese pentru 2023 (12.03.2024), pe motiv că Promisiunea
bilaterală nu intrase în vigoare la acea dată; iar, pe de altă parte, însăși în pct. 4.2 din
Promisiunea bilaterală (citată chiar de reclamant) se indică despre faptul că, Prezenta
promisiune intră în vigoare din momentul alimentării contului bancar al Promitentei
Vânzătoare, respectiv momentul în care suma de bani va credita contul Promitentei
Vânzătoare.
Astfel, însăși din conținutul pct. 4.2 din Promisiunea bilaterală rezultă că
intrarea în vigoare a acesteia era condiționată de executarea prealabilă a obligației
de plată de către reclamant. Cu alte cuvinte: - mai întâi, reclamantul avea o obligație
de plată (care exista la data depunerii declarației de avere și interese pentru 2023),
iar - după executarea acesteia (i.e. după efectuarea plății) urma să intre în vigoare
această promisiune.
Or, dacă s-ar urma logica reclamantului, ar rezulta că acesta a efectuat o
plată fără a avea o atare obligație, asta deși o obligație nu poate apărea după
executarea acesteia, ci dimpotrivă obligația se stinge prin executare.
Finalmente, pârâta a notat că, însăși din conținutul prevederilor art.1669 din
Codul civil al României rezultă că, promisiunea de vânzare-cumpărare generează
obligații personale de a încheia contractul de vânzare promis.
Așadar, în condițiile speței, este clar că o atare promisiune se referă la
obligația de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, și nu la obligația de plată a
unei sume de bani. Tocmai din acest motiv intrarea în vigoare a unei atare promisiuni
poate fi condiționată de executarea unei obligații de plată.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a acțiunii, Completul de judecată special
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Comisiei de evaluare a procurorilor
nr. 26 din 11 decembrie 2024, a fost notificată reclamantului la 26 decembrie 2024.
Astfel, în speță reclamantul a respectat prevederile art. 14 alin.(1) din Legea nr.
26/2022, deoarece cererea de contestare a fost depusă la 31 decembrie 2024..
Până a trece la examinarea argumentelor concrete, Completul de judecată
special învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța judecătorească de
24
contencios administrativ ține cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei
jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor judecătorești
nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot.García
Ruiz v. Spania, 1999, §26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul
procedurii necesită un răspuns clar (hot.Ruiz Torija v. Spania, 1994, §30; și, pentru
comparație, Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §43), în special argumentele cu
privire la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru
Drepturile Omului (hot.Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanović v. Serbia,
2023, §108).
a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022
Completul de judecată special învederează că, atât Legea nr. 26/2022, cât
și Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură
finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura
de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de
examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022.
Așa, Legea nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma
art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022
nu poate genera în această cauză discuții.
Evaluarea externă este reglementată de o lege adoptată de Parlament în
anul 2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată
pentru a asigura integritatea inter alia a membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la
Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul
Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.
Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 26/2022
este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce
privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie,
procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022
este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022
au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor
nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt
aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea
integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere
al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu
domeniile/subdomeniile dreptului administrativ
b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe
Reclamanta susține că, potrivit Codului administrativ, obligația de
respectare a proporționalității este o sarcină probatorie exclusivă a autorității
publice. La aspectul dat, Completul de judecată special reiterează că, Legea
nr. 26/2022 are prioritate față de Codul administrativ.
25
Completul de judecată special notează că, în spiritul Legii nr. 26/2022,
sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului reluat de
evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații,
făcând uz de competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea
obligațiilor legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor
neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea
de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022).
Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a
candidatului (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept
(prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau
neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că
candidatul nu întrunește criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea
nr. 26/2022). Respectiv, este în interesul candidatului să preia sarcina probațiunii,
iar acest transfer legislativ nu numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile
candidatului.
Comisia de evaluare a notat că, rațiunea trecerii sarcinii probațiunii către
candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru
Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting
și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la
stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții
(Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la
dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; §68). Procesul de
redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina
probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru
exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).
Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii
probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la
Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară
nici de către CtEDO (a se vedea hotărărârile Xhoxhaj vs Albania, 2021, §352 și
Sevdari vs Albania, 2022, §130).
c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația
Art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 prevede că CSJ poate admite
contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise
„unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de
evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către
candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr. 26/2022 după o hotărâre a Curții
Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a menționat că este admisibil de a
nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori de procedură nesemnificative”.
Curtea Constituțională a acceptat ca controlul judiciar al actelor emise în cadrul
evaluării externe să se limiteze la circumstanțele de fapt care puteau schimba
rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale Comisiei care afectează
„caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.
26
În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a
făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin vs Turcia (2020). În §131 al hotărârii
respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să
examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de
drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată
în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.
Prin urmare, competența Curții Supreme de Justiție la examinarea
contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea
prevăzută de Codul administrativ. Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar
în cazurile menționate de Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de
Codul administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.
CSJ poate ajunge la o concluzie diferită de cea a Comisiei. Prin urmare,
Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză că unele dubii serioase
constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există. Existența unui singur dubiu
este suficient pentru nepromovarea evaluării externe. După cum rezultă din art. 14
alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de Justiție nu poate admite
contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu prevăzut la art. 8 alin. (2)-
(5) al acestei legi.
Reieșind din aceasta, precum și din dezideratele Curții Constituționale
reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu
va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamantul Vladislav Guțan
în cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile
statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii, și
anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către Comisia de
evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și
celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la
promovarea evaluării de către candidatul Vladislav Guțan.
d. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză
În continuare, Completul de judecată special notează că, potrivit
spiritului Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat
întrunește sau nu criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale
candidaților, ci doar existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce
permit să se ajungă la concluzia că există dubii serioase privind conformitatea
candidatei cu criteriile legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a
constata lipsa de conformitate.
În cazul în care, Comisia de evaluare constată existența unor dubii
serioase privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și
financiară, aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin
darea de explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea
poziției sale.
27
Făcând o retrospectivă a speței, Completul de judecată special
reiterează că, prin decizia nr. 26 din 11 decembrie 2024 cu privire la candidatura lui
Vladislav Guțan, candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică
din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. c)
din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis: candidatul nu întrunește criteriul de
integritate etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de
către candidat a criteriului de integritate etică și, prin urmare, nu promovează
evaluarea.
Comisia a de evaluare a constatat două probleme, și anume:
(i) apartament dobândit la preț preferențial în anul 2011 și vândut în anul
2018 la un preț potențial subestimat;
(ii) apartament în România, achiziționat și plătit de familia candidatului;
Efectuând control judiciar al constatărilor și concluziilor Comisiei de
evaluare, pe marginea celor două aspecte financiare și etice descrise supra, raportate
la criteriile de evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de
judecată special remarcă următoarele.
Completul de judecată special reiterează că, în vederea sporirii integrității
viitorilor membri ai Consiliului Superior al Procuraturii (CSP), precum și în vederea
sporirii încrederii societății în activitatea organelor specializate ale CSP, dar și, în
general, în sistemul justiției, conform competențelor atribuite în baza Legii
nr. 26/2022, Comisia de evaluare avea obligația să verifice dacă candidatul
Vladislav Guțan nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională, dacă
nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile
din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator
imparțial, dacă în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea
actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în
sensul Legii integrității nr. 82/2017, precum și dacă nu a încălcat regimul juridic al
declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor, dar și dacă averea
candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație, conform art.8 din Legea
nr. 26/2022.
În înțelesul Legii nr. 26/2022, candidatul satisface criteriul de integritate
etică și financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la
art. 8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din
Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.
Ține de menționat și faptul că, în sensul pct. 6 din Codul de etică al
procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27
mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor
și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus,
respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite,
printre care și principiul integrității.
28
În sensul principiului integrității, procurorul trebuie să respecte cele mai
înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea
societății în procuratură; să se abțină de la luarea deciziilor atunci când interesele
sale, ale persoanelor înrudite prin sânge, adopție, afinitate sau ale altor persoane
apropiate familiei sale ar putea influența corectitudinea deciziilor; să nu facă
promisiuni privind deciziile pe care urmează să le ia, să se comporte onest și decent,
prin exemplul personal, să creeze o reputație impecabilă a procurorului; să nu ofere
temei de a se considera drept o persoană pretabilă comiterii unor acte de corupție
sau abuzuri (pct. 6.3.1, 6.3.3, 6.3.5 și 6.3.6 din Codul de etică al procurorilor).
Cât privește prima constatare din decizia nr. 26 din 11 decembrie 2024, (i)
apartament dobândit la preț preferențial în anul 2011 și vândut în anul 2018 la un
preț potențial subestimat;
Completul de judecată special accentuează că, Comisia de evaluare a
constatat că, Guțan Vladislav, în anul 2011, a achiziționat doua apartamente
succesive în mun. Chișinău, pe str. „M”, în modul următor: inițial candidatul a
dobândit un apartament de 75 m.p. (apartamentul „A”) prin intermediul unui
program de preturi preferențiale organizat de PG, pentru care a achitat primele doua
transe în mai si octombrie 2011. Mai târziu în acel an, la 6 decembrie 2011,
candidatul a semnat un contract de cesiune prin care a transferat drepturile si
obligațiile sale aferente apartamentului „A” către o terță parte („A.S.”). Unica
condiție a fost ca ea sa-i plătească echivalentul primelor doua tranșe achitate pentru
apartamentul „A” către compania de construcție, fapt pe care ea l-a și făcut, potrivit
candidatului. Candidatul a declarat că nu mai dispune de documente care să confirme
aceasta tranzacție sau plățile efectuate. Tot la 6 decembrie 2011 (în aceeași zi ca și
tranzacția menționata mai sus, un coleg de-al candidatului („D.G.”) i-a cesionat
candidatului drepturile și obligațiile sale asupra unui apartament (mai mare) pe care
l-a dobândit în același complex rezidențial, cu suprafața de 92,7 m.p. (apartamentul
„B”). Acest contract a inclus și un loc de parcare. Potrivit candidatului, în această
cesiune a apartamentului nu au fost implicați bani, întrucât D.G. încă nu plătise nimic
din prețul (preferențial) al apartamentului către compania de construcție. Deși
contractul de cesiune stipula prețul de 500 de lei achitat pentru această tranzacție,
candidatul a explicat că acesta a fost unul simbolic, minim pentru formarea taxei
notariale. La 2 martie 2016, după ce clădirea a fost data în exploatare de către
compania de construcție, candidatul a înregistrat apartamentul „B” pe numele său.
Prețul total achitat de candidat pentru cele doua bunuri imobile (apartamentul „B”
împreuna cu locul de parcare) către compania de construcție a fost de 37.324 EUR
(est. 682.487 MDL). Fiind întrebat la audiere despre achiziția inițială a
apartamentului „A”, candidatul a declarat ca nu a avut dreptul sa aleagă atunci când
au fost alocate apartamentele și că apartamentul „A” i-a fost atribuit de PG.
Apartamentul nu era potrivit pentru gospodăria ce consta din cinci persoane în sensul
mărimii si al numărului de odăi. Astfel, candidatul a început să caute un apartament
mai mare, care sa aibă cu o odaie mai mult. El a ajuns la un acord cu colegul sau,
D.G., care nu putea face fata obligațiilor financiare pentru apartamentul sau
29
(apartamentul „B”) si, respectiv, era dispus sa transfere apartamentul sau către
candidat. Candidatul a declarat ca mijloacele utilizate pentru a achita prețul
apartamentului „B”, precum și plățile inițiale pentru apartamentul „A”, au provenit
din contribuția financiară a părinților săi, primita la finalul anului 2011, pe care a
primit-o în numerar în MDL. Acesta a mai explicat, în cadrul comunicării scrise cu
Comisia, că banii proveneau din propriile lor economii acumulate de-a lungul anilor
anteriori, în sumă de 700.000 MDL. Comisia a examinat situația financiară a
părinților candidatului și a constatat ca ei aveau destule mijloace pentru a-i dona
aceasta suma de bani.
În continuare, apartamentul „B” – potrivit candidatului – a fost „schimbat”
informal în anul 2016, în baza unui acord verbal si reciproc, pe un apartament din
strada „MS” din mun. Chișinău, care era în proprietatea soacrei sale începând cu
anul 2014. Potrivit explicațiilor candidatului, s-a decis că el urma să rămână
proprietar pentru a evita cheltuielile adiționale aferente înregistrării drepturilor de
proprietate asupra apartamentului „B”. Nu exista vreun contract scris privind acest
schimb între candidat și soacra acestuia și el nu a putut oferi detalii suplimentare.
Totuși, exista un contract de donație, în formă scrisă, din noiembrie 2016, prin care
soacra a donat apartamentul din strada „MS” către soția candidatului. În anul 2018,
candidatul a vândut apartamentul „B” lui V.Ț. la prețul de 561.849,20 MDL (est.
27.516 EUR). Valoarea cadastrală a apartamentului (fără loc de parcare) era de
587.612 MDL, ceea ce înseamnă că prețul de vânzare a apartamentului a fost mai
mic chiar decât valoarea cadastrala. Vânzarea nu a inclus și locul de parcare,
deoarece cumpărătorul apartamentului „B” nu era interesat de acesta.
Candidatul a afirmat în rundele de comunicare scrisă cu Comisia că soacra
sa a fost persoana care a decis în anul 2018 ca apartamentul „B” urma sa fie vândut
și că mijloacele obținute în rezultatul înstrăinării proprietății, în suma de circa 28.000
EUR, sa-i fie transmise ei prin transfer bancar. Soția candidatului a mai transferat,
ulterior, suma de 10.000 EUR către mama sa în calitate de compensație pentru locul
de parcare alături de apartamentul „B” până acesta va putea fi vândut. La o etapă
mai târzie, în anul 2020, locul de parcare a fost într-adevăr vândut unei părți terțe.
Comisia a evidențiat că prețul de vânzare în 2018 al apartamentului „B” a
fost de 561.849,20 MDL (est. 27.516 EUR). Prin urmare, Comisia a solicitat de la
compania imobiliară „LARA” („compania LARA”) o estimare a valorii
apartamentului „B” pentru perioada 01.01.2018 - 31.12.2018.
În prima estimare, compania LARA a oferit Comisiei prețul pentru un
metru pătrat al apartamentelor din centrul municipiului Chișinău. Aceasta a dus la o
valoare estimativa a apartamentului de 1.340.000 MDL (est. 67.540 EUR). În cea
de-a doua estimare (Comisia a solicitat preturi specifice pentru strada pe care se afla
apartamentul), preturile variau de la 965.000 MDL (est. 48.639 EUR) la 1.000.000
MDL (est. 50,403 EUR) pentru un apartament de 90 m.p., valoarea variind în funcție
de stare tehnica, etaj, plan, condițiile tranzacției, perioada de plată etc.
30
În cea de-a treia estimare (Comisia a mai solicitat o estimare în funcție de
starea tehnică si amplasarea apartamentului, pe baza remarcilor candidatului),
valoarea a fost si mai mare: 1.130.000 - 1.260.000 MDL (est. 56.956 – 63.508 EUR),
dar Comisia va lăsa deoparte aceasta estimare, întrucât nu este clar de ce aceasta este
mai înaltă decât cea de-a doua estimare.
Astfel, Comisia a constatat că, candidatul a oferit Comisiei doua explicații
diferite privind prețul de vânzare al apartamentului „B” în 2018. În primul rând, el
a declarat că prețul de vânzare din contract corespundea prețurilor de piață pentru un
astfel de apartament și că nu era de acord cu estimările companiei LARA. Cea de-a
doua explicație a fost că prețul de vânzare era scăzut, deoarece el voia doar să-și
recupereze banii plătiți pentru apartament și că soacra lui a fost de acord cu acest
lucru, deoarece avea nevoie de bani.
Potrivit declarațiilor candidatului către Comisie, el a afirmat că
apartamentul său încă era în varianta albă atunci când l-a înregistrat pe numele sau
(în anul 2016), au fost identificate multe probleme de ordin tehnic, de la scurgeri de
apa cronice, inundarea apartamentelor și a locurilor de parcare, pene de curent,
blocări ale ascensoarelor etc. pâna la calitatea foarte mediocra, uneori chiar proastă,
a lucrărilor de interior și a materialelor utilizate. Potrivit candidatului, acest fapt a
rezultat în cheltuieli semnificative pentru proprietar ca să ajusteze și să repare
neajunsurile. Factorul final pe care l-a invocat candidatul în legătură cu stabilirea
prețului de vânzare-cumpărare a apartamentului „B” a fost construcția unui alt bloc
rezidențial vizavi de clădirea în care se afla apartamentul, care a limitat priveliștea
din apartamentul său.
Astfel, Comisia a constatat dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr.
26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate
financiară și etică, conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, în legătura
cu faptul că prețul de vânzare al apartamentului „B” indicat în contract nu este unul
real, care nu au fost atenuate de candidat.
La fel, dubiile Comisiei de evaluare s-au extins având în vedere că, deja
înainte ca apartamentul „B” sa fie dat în exploatare, candidatul de facto „schimbase”
apartamentul „B” pe apartamentul soacrei sale la începutul anului 2016 (cu o valoare
totală declarată, inclusiv pentru spațiul de parcare și spațiul de depozitare
suplimentar, de peste 900.000 MDL) și că el și familia sa începuseră să locuiască în
acel apartament la sfârșitul anului 2015.
Verificând sub aspectul concluziilor referitoare la corespunderea
candidatului Guțan Vladislav criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor
reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 26 din 11 decembrie 2024 și a
argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de chemare în
judecată, Completul de judecată special consideră că, candidatul Guțan Vladislav nu
a înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică și financiară
cu referire la prețul de vânzare al apartamentului „B”, indicat în contractul de
vânzare-cumpărare din anul 2018.
31
În opinia instanței de judecată, Comisia corect a constatat dubii serioase
cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică, conform art.
8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 26/2022, cu referire la prețul de vânzare al
apartamentului „B”, care nu au fost înlăturate de candidat. Or, vânzarea unui
apartament în pierdere este lipsita de o structură logică. Mai mult, conform analizei
economice a pieței imobiliare din municipiul Chișinău, dinamica și evoluția
prețurilor la apartamentele noi în anul 2018 a fost în creștere, față de anul 2011.
Deoarece candidatul a cumpărat apartamentul „B” la un preț preferențial (sub prețul
pieței), aceasta creștere este și mai mare. Acest lucru este confirmat de estimările pe
care Comisia le-a primit de la Bursa Imobiliară LARA.
Completul de judecată special învederează că, prin vânzarea
apartamentului „B”, candidatul nu ar fi fost scutit de la plata impozitului pe creșterea
de capital rezultată din vânzarea unei locuințe de bază (art. 40 alin. (6) din Codul
fiscal (redacția din martie 2018)), deoarece apartamentul „B” nu era locuința sa de
baza, așa cum era definită la art. 5 pct. 46) din Codul fiscal (redacția din martie 2018)
și ar fi trebuit să plătească impozit pe creșterea de capital după vânzarea
apartamentului „B”. Prin urmare, candidatul a avut interesul de a ascunde o
potențială creștere de capital, prin indicarea unui preț de vânzare sub valoarea
cadastrală.
Completul de judecată, la fel, reține că argumentele invocate de către
reclamant precum că apartamentul ”B” nu i-ar aparține, deoarece în 2016 l-ar fi
schimbat cu soacra printr-o înțelegere verbală, nu se confirmă prin circumstanțele
cauzei stabilite de instanță. Iar justificarea neperfectării tranzacției în scris pe motiv
că nu s-ar fi dorit suportarea unor cheltuieli de înregistrare, în cel mai bun caz este
una care trezește dubii serioase, dacă e să nu să se accepte varianta mai gravă, și
anume că reprezintă un neadevăr.
Conform Codului de etica al procurorilor (2016), procurorul trebuie să nu
tăinuiască și să nu denatureze informațiile privind averile deținute sau conflictele de
interes, acestea urmând a fi făcute publice în virtutea funcției (art. 6.61.7).
Candidatul a încălcat aceasta obligație. De asemenea, deoarece aceasta nu a fost
locuința sa de bază pentru o perioada mai mare de trei ani, candidatul ar fi trebuit sa
plătească impozite la vânzarea acestui apartament. Includerea unui preț mai mic în
contract i-a oferit candidatului posibilitatea de a nu plăti impozite pe creșterea de
capital. Astfel, în privința lui Guțan Vladislav persistă dubii serioase că nu a
respectat art. 6.1.1 din Codul de etica, care impune procurorilor să respecte legislația
naționala a Republicii Moldova.
Completul de judecată deduce că, normele internaționale și naționale pre
citate impun în obligația procurorilor de a demonstra societății o integritate absolută
a comportamentului lor.
Reieșind din faptul că procurorii au obligația să respecte cele mai înalte
standarde etice, aceștia trebuie să demonstreze societății că sunt integri, să adopte
un comportament ce nu provoacă îndoieli și să nu admită aparența unor posibile
32
conflicte de interese. Or, integritatea semnifică însușirea de a fi integru, de a fi
cinstit, de a da dovadă de probitate. Integritatea este absolută și nu are diferite grade
de gravitate.
Integritatea, ca principiu etic, are ca reper modul în care ceilalți percep
comportamentul procurorului ca fiind conform cu etica și recomandările morale
recunoscute de societate ca fiind cele mai înalte standarde pentru o persoană ce
deține o funcție publică esențială pentru societate, precum și modul în care o
persoană înțelege să se manifeste în societate. Prin urmare, procurorii trebuie să își
îndeplinească obligațiile cu integritate, în interesul justiției și societății, ceea ce
implică obligații atât în viața profesională, cât și personală.
Cu referire la apartamentul din România, achiziționat și plătit de familia
candidatului Guțan Vladislav, Completul de judecată reține următoarele.
Comisia a observat că, în anul 2024, șotia candidatului a efectuat plăți
considerabile către o companie de construcții din Romania. Din acest motiv,
Comisia l-a întrebat de doua ori pe candidat daca el sau rudele sale dețineau bunuri
sau dacă aveau vreun drept de proprietate asupra unor bunuri în România.
Candidatul a răspuns negativ ambele ori. Numai după ce a fost întrebat direct despre
plățile efectuate de șotia sa către compania de construcții din Romania în anul 2024,
în cadrul ultimei runde de întrebări scrise, candidatul a oferit informații privind
cumpărarea apartamentului din Romania și a trimis Comisiei documente
suplimentare, inclusiv o copie a promisiunii bilaterale privind un apartament și un
loc de parcare în Romania.
Potrivit Comisiei, dubiile de evaluare s-au fortificat în legătură cu faptul
că reclamantul s-a contrazis în poziția sa cu privire la pretinsa lipsă a obligației sale
de plată în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare din 4 martie 2024
(promisiunea bilaterală), or, pe de o parte, reclamantul pretindea că nu avea o
obligație de plată față de compania promitentă vânzătoare la data depunerii
declarației de avere și interese pentru 2023 (12.03.2024), pe motiv că Promisiunea
bilaterală nu intrase în vigoare la acea dată; iar, pe de altă parte, însăși în pct. 4.2 din
Promisiunea bilaterală (citată chiar de reclamant) se indică despre faptul că, Prezenta
promisiune intră în vigoare din momentul alimentării contului bancar al Promitentei
Vânzătoare, respectiv momentul în care suma de bani va credita contul Promitentei
Vânzătoare. Astfel, însăși din conținutul pct. 4.2 din Promisiunea bilaterală rezultă
că intrarea în vigoare a acesteia era condiționată de executarea prealabilă a obligației
de plată de către reclamant. Cu alte cuvinte: - mai întâi, reclamantul avea o obligație
de plată (care exista la data depunerii declarației de avere și interese pentru 2023),
iar - după executarea acesteia (i.e. după efectuarea plății) urma să intre în vigoare
această promisiune.
Completul de judecată reține că actul juridic care a dat naștere promisiunii
de plată a fost încheiat la 4 martie 2024. Astfel, raportul juridic în cadrul căruia s-au
conturat premisele pentru derularea obligațiilor reciproce a apărut până la momentul
depunerii declarației la 12 martie 2024, din care considerente această înțelegere urma
33
să se regăsească în declarația depusă la Autoritatea Națională de Integritate. În
același timp, obligația corelativă a antreprenorului devenea exigibilă doar din
momentul în care investitorul achita o primă rată. Totodată, investitorul avea
opțiunea și de a nu achita prima rată, fără a suporta careva consecințe negative. Din
aceste considerente, reieșind din specificul raportului juridic în care s-a angajat,
Completul de judecată acceptă ca fiind justificată confuzia pe care o invocă
reclamantul, și anume că el credea că nu are vreo obligație de plată față de
antreprenor până nu achită o rată și, implicit, nu ar avea nici obligația să declare
contractul în declarația de avere. Or, la ziua depunerii declarației de avere încă nu
fusese efectuat primul transfer. La fel, în continuare, achitările pe parcursul anului
2024 se efectuau prin virament, adică printr-o modalitate care exclude posibila
încercare de a tăinui o posibilă avere care nu poate fi justificată. Adică, n-are sens
să-i fie imputată unei persoane o eventuală nedeclarare în declarație anuală a unei
procurări de imobil în condițiile în care plata pentru aceasta se face prin viramente
bancare, care n-au cum să fie depistate, lucru pe care și l-a făcut Comisia. Și în
situația dată cea mai plauzibilă explicație a nedeclarării ar fi că persoana nu a
conștientizat că trebuie s-o facă, decât că ar încerca să tăinuiască ceva.
Chiar dacă cu referire la dubiul legat de apartamentul în România,
achiziționat și plătit de familia candidatului rămâne a fi plauzibil argumentul
Comisiei că reclamantul a oferit explicații inconsecvente, Completul de judecată nu
va da apreciere dacă o explicație inconsecventă, raportată la prezentul caz, este
destulă în sine pentru justificarea unor dubii de natură să servească impediment
pentru promovarea evaluării în cadrul unui exercițiu prevetting, atât timp cât
candidatul nu a înlăturat dubiile comisiei legate de celălalt aspect, și anume
apartamentul dobândit la preț preferențial în anul 2011 și vândut în anul 2018 la un
preț potențial subestimat. Iar acest fapt, adică neînlăturarea tuturor dubiilor,
conturează o singură soluție din partea instanței – respingerea acțiunii.
Generalizând ipotezele descrise supra, Completul de judecată special
concluzionează că din argumentele reclamantului, prezentate în fața instanței de
judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea
evaluării sale în fața Comisiei de evaluare, nefiind înlăturate dubiile serioase
formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire
la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform
art. 8 alin. (2) lit. c) și art. 13 din Legea nr. 26/2022.
Ce ține de afirmația reclamantului că a fost supus unui tratament diferențiat
în raport cu alți candidați care au fost evaluați pozitiv în situații similare, Completul
de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție constată că aceasta nu a fost
probată. Astfel, instanței nu i-au fost relevate acele situații comparabile și care ar fi
identice sau aproape identice situației reclamantuluii, pentru a fi supuse analizei dacă
într-adevăr așa s-a procedat. Iar, deciziile invocate de reclamant, care ar demonstra
tratamentul diferit, nu se referă la situații similare, or, fiecare decizie conține
aprecierea Comisiei de evaluare referitor la circumstanțe de fapt distincte de cele
care au fost reținute în decizia adoptată referitor la integritatea reclamantului.
34
S-a invocat tratamentul diferențiat în comparație cu cazul Lozan. În cauza
Lozan au fost analizate circumstanțe aferente nedeclarării unor economii și nu
neplata impozitelor în legătură cu creșterea de capital. În cauza Lozan Comisia a
constatat că nedeclararea economiilor a reprezentat o omisiune, fapt confirmat
inclusiv prin abilitatea candidatului de a acoperi cheltuielile cu veniturile disponibile
și soldul pozitiv rămas. Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, Completul de
judecată nu percepe în ce ar consta similititudinea situațiilor pentru a putea da o
apreciere dacă tratamentul a fost diferențiat sau nu.
La fel, s-a invocat tratament diferențiat în comparație cu cazul Lealin. În
cauza lealin au fost prezentate probe care au înlăturat dubiile Comisiei în cee ace
privește prețul de achiziționare și vânzare a imobilului. În plus, Comisia a constatat
că în acel caz tranzacția nu a oferit nici un beneficiu financiar candidatului, spre
deosebire de prezenta cauză unde au fost ridicate dubii în privința neplății
impozitului pe venit în legătură cu creșterea de capital.
Astfel, se deduce că sunt absolut neîntemeiate alegațiile reclamantului,
precum că Comisia și-ar fi exercitat discreția sa în mod diferit, din moment ce în
celelalte cazuri invocate de către reclamant au existat circumstanțe diferite și
candidații au reușit să înlăture dubiile Comisiei.
Cumulul ipotezelor descrise supra conving instanța de judecată că, la caz,
nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea de către
Vladislav Guțan, candidat la funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică
din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a evaluării în fața Comisiei de
evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului, nefiind
înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5) din
Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate
etică și financiară, conform art. 8 alin (2) lit. c) din Legea nr. 26/2022.
În Justiție, integritatea este mai mult decât o virtute, ea este o necesitate.
Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a remarcat că procurorii trebuie să
facă dovada unei integrități absolute a comportamentului lor [Avizul CCPE nr. 13
(2018) „Independența, responsabilitatea și etica procurorilor”, §§ 55].
Ținând cont de cele reținute supra, Completul de judecată special relevă
că, în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia
Comisiei de evaluare a procurorilor nr. 26 din 11 decembrie 2024 cu privire la
evaluarea lui Vladislav Guțan, candidat la funcția de de membru al Colegiului de
disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.
Or, actul administrativ supus controlului judiciar este emis conform
prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la
promovarea evaluării de către candidat, iar în cadrul procedurii de evaluare și
evaluare reluată nu au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de
evaluare, care să afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că
cererea de contestare depusă de Vladislav Guțan este neîntemeiată și urmează a fi
respinsă.
35
În conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a), alin. (9) din Legea
privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în
organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie
2022,
COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, instituit în cadrul Curții Supreme de
Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei
independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele
de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, CU UNANIMITATE DE
VOTURI,
Respinge contestația depusă de Vladislav Guțan împotriva deciziei nr. 26 din 11
decembrie 2024 „cu privire la evaluarea lui Guțan Vladislav, candidat la funcția de
membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al
Procurorilor” și dispunerea reevaluării lui Guțan Vladislav.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
36