2ra-754/24 — constatarea ca neintemiat refuzul privind iesirea peste hotarle tarii si stabilirea domiciliului copiilor minori peste hotarele tarii cu mama
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea ca neintemiat refuzul privind iesirea peste hotarle tarii si stabilirea domiciliului copiilor minori peste hotarele tarii cu mama
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-754/24 — constatarea ca neintemiat refuzul privind iesirea peste hotarle tarii si stabilirea domiciliului copiilor minori peste hotarele tarii cu mama (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Andrei Grigorița,
reprezentat de avocatul Maxim Chișca,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Nicoleta Grigorița împotriva lui Andrei Grigorița, intervenient accesoriu
Direcția Asistență Socială și Protecție Drochia, cu privire la constatarea ca
neîntemeiat refuzul privind ieșirea peste hotarele țării și stabilirea domiciliului
copiilor minori peste hotarele țării cu mama, constatarea ca neîntemeiat refuzul
privind perfectarea actelor de identitate românești, permiterea ieșirii peste
hotarele țării a copiilor minori, stabilirea domiciliului permanent al copiilor
minori peste hotarele țării, permiterea perfectării actelor românești, fără
prezența tatălui și încasarea cheltuielilor de judecată, și
cererea reconvențională depusă de Andrei Grigorița împotriva Nicoletei
Grigorița, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție Drochia
Drochia, cu privire la schimbarea domiciliului copiilor minori cu tata copiilor,
împotriva deciziei din 18 martie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-754/24
NR PIGD 2-22053415-01-2ra-27062024
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Drochia, sediul Central, jud. V. Robu
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. I. Grosu, D. Corolevsci, A. Ciobanu
02 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea de recurs depusă de Andrei
Grigorița, reprezentat de avocatul Maxim Chișca,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 aprilie 2022, Nicoleta Grigoriță, reprezentată de avocatul Coadă
Tudor, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Grigoriță,
intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență Socială și Protecția Familiei
Drochia, cu privire la constatarea ca neîntemeiat refuzul privind ieșirea peste
hotarele țării și stabilirea domiciliului copiilor minori peste hotarele țării cu
mama, constatarea ca neîntemeiat refuzul privind perfectarea actelor de
identitate românești, permiterea ieșirii peste hotarele țării a copiilor minori,
stabilirea domiciliului permanent al copiilor minori peste hotarele țării,
permiterea perfectării actelor românești, fără prezența tatălui și încasarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că, s-a
aflat în relații de căsătorie cu Andrei Grigorița din ******. Din căsătoria lor s-
au născut copii, ****** și ******, anul nașterii ******.
Prin hotărârea din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul
Central, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Nicoleta Grigorița
împotriva lui Andrei Grigorița, intervenient accesoriu Direcția Asistență
Socială și Protecție a Familiei Drochia, cu privire la desfacerea căsătoriei,
stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere a
copiilor minori.
Întru conferirea posibilității de a duce un trai decent în condiții mai
favorabile decât cele oferite pe teritoriul țării, de a asigura interesul superior al
copiilor minori prin prisma oferirii condițiilor de trai, studii și formare mai
favorabile, consideră necesar stabilirea domiciliului permanent peste hotarele
Republicii Moldova.
Pentru respectarea căii prealabile, a expediat în adresa pârâtului o cerere
prealabilă, solicitând acordul la perfectarea actelor de identitate românești. În
răspunsul primit, pârâtul nu s-a expus asupra cererii.
În luna martie 2022 a fost expediată o cerere prealabilă, solicitând
acordul la permiterea ieșirii copiilor peste hotarele țării doar cu mama, acordul
la stabilirea domiciliului peste hotare. Andrei Grigorița a recepționat
scrisoarea, dar nu a dat răspuns.
În drept, și–a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza
dispozițiilor art. 51, art. 52, art. 63 din Codul familiei, Legea nr. 338 din 15
decembrie 1994 privind drepturile copilului, Legea nr.269 privind ieșirea și
1
intrarea în Republica Moldova, Convenția Internațională nr. 1989 din 20
noiembrie 1989 cu privire la Drepturile Copilului.
Reclamanta a solicitat constatarea refuzului pentru stabilirea domiciliului
copilului minor peste hotarele țării și a refuzului privind perfectarea actelor de
identitate românești, permiterea ieșirii peste hotarele țării a copiilor minori cu
mama, stabilirea domiciliului permanent al copiilor minori peste hotarele țării,
permiterea perfectării copiilor a actelor de identitate românești, fără prezența
tatălui și încasarea cheltuielilor de judecată.
La 12 septembrie 2022, Andrei Grigorița, reprezentat de avocatul Maxim
Chișca, a depus acțiune reconvențională împotriva Nicoletei Grigorița, cu
privire la stabilirea domiciliului copiilor minori cu tata și încasarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a invocat, că la ******, a fost
înregistrată căsătoria dintre Andrei Grigorița și Nicoleta Grigorița. Din
căsătoria lor s-au născut copii, ****** , ambii stabiliți cu mama acestora, în
baza hotărârii din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Central,
fiind desfăcută în acest sens și căsătoria dintre părți.
Prin Avizul-Concluzie cu privire la stabilirea programului de întrevederi
al tatălui cu copiii din 30 decembrie 2021 al Direcției Asistență Socială
Drochia, a fost stabilit un grafic de întrevedere și de participare al
reclamantului Andrei Grigorița la educația și întreținerea copiilor minori, însă
acesta nu este respectat de către pârâtă.
Reclamantul a indicat că, din discuțiile telefonice pe care le are cu copii
a constatat lipsa expunerii consecutive din partea acestora, de aceea a solicitat
de nenumărate ori explicații pe marginea stării copiilor, însă fără rezultat, ceea
ce este contrar prevederilor art.64 alin.(4) din Codul familiei. Or, mama
copiilor concubinează cu o altă persoană, care este foarte opresiv, existând
riscul că aceștia sunt victime ale abuzului emoțional/psihologic.
Impunerea, însă, a unor condiții excesive în ceea ce ține de comunicarea,
creșterea și educația copiilor minori, precum acordarea dreptului la vizită
tatălui doar la locul aflării mamei și familiei ei, face imposibilă crearea unui
mediu de siguranță pentru copii care ar asigura dezvoltarea multilaterală și
liberă. Aceste condiții impuse de Nicoleta Grigorița afectează iremediabil
legăturile între tatăl acestora și copiii minori și în esență plasează copii în
poziția de victimă a relațiilor tensionate și frustrărilor personale ale părinților,
ceea ce este inadmisibil și dăunează în mod cert drepturilor și intereselor
legitime ale minorilor.
În context, reclamantul a susținut că pentru caz, sunt relevante și actele
atașate la acțiunea inițială, în care pârâta subliniază și scoate în evidență asupra
aflării copiilor în Italia, fapt ce duce la imposibilitatea preluării copiilor de
către tatăl acestora. O asemenea abordare a mamei biologice, evident scoate în
vizor existența unor deficiențe în relațiile personale cu tatăl minorilor și nu
poate fi privită drept respectarea interesului superior al copiilor minori.
Mai mult, odată, cu scurgerea timpului și urmare a scoaterii ilegale a
copiilor minori în Italia pe o perioada nedeterminată, atașamentul copiilor față
2
de tata biologic riscă să devină și mai slab, iar relațiile de familie între tatăl
biologic și minori să se rupă iremediabil, devreme ce Nicoleta Grigorița, prin
solicitările înaintate în instanță, demonstrează despre intențiile sale de a nu se
întoarce în Republica Moldova sau de a readuce copiii minori, din contra, a
transmis prin intermediul rudelor, considerând că în situația în care tatăl
biologic este interesat să-și vadă copiii, dânsul urmează să-i viziteze în Italia.
În opinia reclamantului, nu poate fi acceptată o asemenea poziție
unilaterală a pârâtei, care nu coincide cu interesul suprem al copiilor în speță,
condiționează slăbirea legăturilor între minori și tatăl acestora biologic și
descreșterea atașamentului și așa mai puțin pronunțat față de tata decât față de
mama cu care copiii domiciliază.
Reclamantul a solicitat modificarea domiciliului copiilor minori
******și ******, prin determinarea domiciliului copiilor minori cu
reclamantul, Andrei Grigorița și încasarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 31 mai 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, s-
a admis parțial cererea de chemare în judecatî depusă de Nicoleta Grigorița. S-
a constatat ca neîntemeiat refuzul tatălui Andrei Grigorița privind stabilirea
domiciliului copiilor minori ******și ******, peste hotarele țării cu mama
Nicoleta Grigorița. S-a permis stabilirea domiciliului în străinătate a copiilor
minori ******și ******, cu mama Nicoleta Grigorița, fără acordul tatălui
Andrei Grigorița. S-a încasat de la Andrei Grigorița în beneficiul Nicoletei
Grigorița, cheltuielile de judecată compuse din cheltuielile pentru achitarea
taxei de stat proporțional pretențiilor admise în mărime de 200 de lei și
cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3 000 de lei, în total suma de 3 200
lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins Nicoletei Grigorița. S-a
respins acțiunea reconvențională depusă de Andrei Grigorița.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 22 iunie 2023, Andrei Grigorița, reprezentat de avocatul Maxim
Chișca, a depus cerere de apel nemotivată, iar, ulterior, la 01 noiembrie 2023, a
depus apel motivat împotriva hotărârii din 31 mai 2023 a Judecătoriei Drochia,
sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu
emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reconvențională să fie admisă
integral, iar cererea de chemare în judecată depusă de Nicoleta Grigorița să fie
respinsă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererea de apel depusă de Andrei Grigorița, reprezentat avocatul Maxim
3
Chișca, și s-a menținut din din 31 mai 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul
Central.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că Grigorița
Nicoleta și Andrei Grigorița s-au aflat în relații de căsătorie. Din căsătoria lor
s-au născut doi copii ****** și ******.
Prin hotărârea din 24 noiembrie 2021a Judecătoriei Drochia, sediul
central, s-a desfăcut căsătoria încheiat între Andrei Grigorița și Nicoleta
Grigorița a fost desfăcută și s-a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama
Nicoleta Grigorița.
Conform avizului autorității tutelare Direcția Asistență Socială și
Protecție a Familiei Drochia din 30 decembrie 2021 cu privire la stabilirea
graficului de vizită și comunicare a tatălui cu copiii s-a permis tatălui Andrei
Grigorița să viziteze și să ia copiii la domiciliul său în a doua și a patra
săptămână a lunii începând cu ziua de vineri orele 17:00 pînă luni orele 08:00.
Petrecerea vacanțelor cu copiii cu posibilitatea de a lua copiii pentru o perioadă
la domiciliul tatălui, precum și petrecerea sărbătorilor religioase, ziua de
naștere a copiilor să fie împărțite în mod egal între părinți, cu acordul ambilor
părinți.
Instanța de apel a reținut că, la materialele cauzei reclamanta a anexat
acte de angajare pentru munca casnică în Republica ****** în calitate de
îngrijitoare, cu salariul convenit în mărime de ******euro.
La fel, a anexat informația de la Instituția Complexă de Stat din ******,
conform căreia fiica reclamantei ******este înscrisă în secția A anul școlar
2021/2022 a școlii-grădiniță din ******, unde frecventează regulat orele.
De asemenea, reieșind din declarația Instituției Complexe de Stat din
******, Republica ******, Grădinița-Școala primară-Gimnaziu eliberată la 15
septembrie 2022 se constată că copilul minor ******, este înscris în anul școlar
2022/20233 și frecventează regulat orele.
Potrivit hotărârii din 01 aprilie 2022 a Judecătoriei Drochia, sediul
central Nicoleta Grigorița a fost recunoscută vinovată de comiterea
contravenției prevăzute de art. ******, fiindu-i stabilită sancțiune sub formă de
amendă în mărime de 15 unități convenționale, ceea ce constituie 750 de lei.
La 27 octombrie 2022, Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei
Drochia a întocmit avizul cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori
******și ******, peste hotarele țării.
În avizul Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Drochia s-a
indicat că la materialele cauzei nu au fost anexate careva înscrisuri privind
dezacordul pârâtului la eliberarea consimțământului exprimat prin declarație.
Drept urmare, având în vedere faptul că atât normele de drept național și
internațional stabilesc că răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea
dezvoltării sale le revine ambilor părinți, că indiferent de situațiile de conflict
apărute între ei, trebuie să se conducă de interesul superior al copiilor, ținând
cont de interesul superior și vârsta minorilor, autoritatea tutelară teritorială
Drochia a considerat cererea neîntemeiată și nu poate să se expună asupra
stabilirii domiciliului copiilor minori ******și ******peste hotarele țării.
4
La 04 aprilie 2023, Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei
Drochia a întocmit Aviz-suplimentar cu privire la stabilirea domiciliului
copiilor minori ******și ******, peste hotarele țării.
Reieșind din concluzia expusă în Avizul menționat, Autoritatea tutelară
examinează doar litigiile dintre părțile aflate pe teritoriul său. Totodată,
deciziile autorității tutelare teritoriale, în cazul în care părinții sunt domiciliați
cu minorii peste hotare, nu pot fi executate pe acel teritoriu, deoarece nu au
putere juridică executorie, or, în multe state pot fi executate doar deciziile
judiciare ale statului respectiv. În acest context, autoritatea tutelară teritorială
Drochia nu are împuterniciri legale pentru a verifica condițiile de trai a
Nicoletei Grigorița în Republica ****** și nu se poate expune asupra stabilirii
domiciliului copiilor minori ******și ******peste hotarele țării.
În conformitate cu art. 27 din Constituția RM, oricărui cetățean al
Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau
reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară.
Conform art.3 alin.(1) și (2) din Convenția internațională cu privire la
drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 la New York, la care
Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului RM nr.408-XII din
12 decembrie 1990, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate
de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități
administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului
trebuie să fie luate în considerare cu prioritate. Statele părți se angajează să
asigure copilului protecția și îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ținînd
cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane
legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative
și administrative corespunzătoare.
Articolul 1 din Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica
Moldova nr. 269 din 09 noiembrie 1994, cetățenii Republicii Moldova au
dreptul de a ieși și intra în Republica Moldova în baza pașaportului, iar
apatrizii, refugiații și beneficiarii de protecție umanitară – în baza
documentului de călătorie, eliberate de autoritățile competente, iar potrivit
art.(2) alin.(1) din această Lege, temei pentru eliberarea pașaportului
cetățenilor Republicii Moldova este cererea lor sau a reprezentanților lor legali,
depusă în modul stabilit.
Iar, conform art.3 alin. (2) al Legii nr. 269 din 09 noiembrie 1994,
copiilor în vârstă de pînă la 18 ani li se eliberează pașapoarte în temeiul cererii
unuia dintre reprezentanții lor legali.
Instanța de apel a menționat că Legea nr. 269 din 09 noiembrie 1994 cu
privire la intrarea și ieșirea de pe teritoriul Republicii Moldova este o lege
cadru, care nu stabilește condiția existenței acordului ambilor reprezentanți
legali cumulativ, pentru perfectarea pașaportului și ieșirea de pe teritoriul țării a
minorilor.
Astfel, din sensul prevederilor art. 1 alin.(2) a Legii cu privire la ieșirea
și intrarea în Republica Moldova, rezultă expres că minorii au dreptul de a ieși
și de a intra în Republica Moldova numai însoțiți de unul dintre reprezentanții
5
lor legali sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către reprezentantul
legal a cărui semnătură se legalizează notarial.
Prin urmare, fiind stabilit prin Lege că perfectarea pașaportului străin și
ieșirea copilului minor peste hotarele țării, este posibilă doar la solicitarea și
fiind însoțit de unul dintre reprezentanți, acordul celuilalt părinte nu este
necesar, fapt ce depășește necesarul în acordarea permisiunii ieșirii copilului
minor peste hotarele țării și permiterea perfectării pașaportului străin, fără
acordul tatălui printr-o hotărâre judecătorească.
Instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect a constatat că minorii
******și ******dispun de pașapoarte de plecare în străinătate valabile până la
******și reclamanta/intimata nu a prezentat acte care ar confirma că s-a
adresat la organul competent cu cerere pentru perfectarea pașaportului pentru
copiii ******și ****** și i-a fost refuzat în eliberarea pașaportului sau în
ieșirea de pe teritoriul țării.
Așadar, instanța de apel a reținut că domiciliul copilului minor este
stabilit cu mama, potrivit hotărârii din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei
Drochia, în cazul dat nu este necesar acordul tatălui pentru perfectarea
pașaportului pentru ieșirea din Republica Moldova.
Drept urmare instanța de fond corect a respins cerința privind permiterea
ieșirii peste hotarele țării a copiilor minori numai cu mama, ca neîntemeiată, or
nu au fost prezentate careva probe privind existența impedimentelor de ieșire a
copiilor peste hotarele țării.
În conformitate cu art. 1 alin. (4) al Legii cu privire la ieșirea și intrarea
în Republica Moldova nr.269 din 09 noiembrie 1994, în cazul în care minorul
pleacă să se domicilieze în străinătate, este necesar consimțământul exprimat
prin declarație a ambilor părinți ale căror semnături se legalizează notarial, iar
în cazul altor reprezentați legali-consimțământul acestora, exprimat prin
decizie a autorității tutelare.
Articolul 3 alin. (5) al Legii cu privire la ieșirea și intrarea în Republica
Moldova nr. 269 din 09 noiembrie 1994 în redacția legii din data depunerii
cererii de chemare în judecată până la modificările din 03 iulie 2022, în cazul
în care unul dintre părinții copiilor în vârstă de până la 18 ani nu acceptă ieșirea
acestora din Republica Moldova, refuzul se contestă în instanța judecătorească
de drept comun competentă.
Instanța de apel a constatat că reclamanta/intimata Nicoleta Grigorița cu
viza de domiciliu în ******, are reședința în Republica ******, comuna
******unde este angajată în câmpul muncii în calitate de îngrijitoare casnică.
Mai mult, tatăl copiilor, Andrei Grigorița refuză de a elibera acordul pentru
stabilirea domiciliului copiilor minori peste hotarele țării, fapt care reiese și din
cererea de apel.
Reieșind din cererea înaintată la 16 martie 2022 de către Nicoleta
Grigorița către Andrei Grigorița, aceasta i-a solicitat ultimului eliberarea
declarației notariale privind acordul la permiterea ieșirii peste hotarele țării,
stabilirea domiciliului permanent peste hotarele țării, permiterii perfectării
6
actelor de identitate românești, în termen de 15 zile din momentul
recepționării, în caz contrar se va adresa în instanța de judecată.
Însă, apelantul Andrei Grigorița este împotriva stabilirii domiciliului
copiilor minori în străinătate, considerând că astfel îi va fi îngrădit dreptul său
de vizită al copiilor și de comunicare cu copiii, exprimând această poziție în
acțiunea reconvențională, în cererea de apel precum și în plângerile adresate
Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Drochia, Inspectoratului de
poliție Drochia și Procuraturii Drochia.
În context, luînd în considerație faptul că domiciliul copiilor minori,
anterior prin hotărâre judecătorească a fost stabilit cu mama, care intenționează
să domicilieze peste hotarele Republicii Moldova, precum și că apelantul nu și-
a exprimat consimțământul ca fiica ****** și fiul ****** să domicilieze în
străinătate, în interesul superior al copiilor minori, instanța de apel a stabilit că
prima instanță corect a ajuns la concluzia de a admite cerința și de a constatata
ca neîntemeiat refuzul tatălui Andrei Grigorița privind stabilirea domiciliului
copiilor minori ******și ******, peste hotarele țării cu mama Nicoleta
Grigorița.
Instanța de apel a notat că, în situația în care este stabilit domiciliul
copiilor minori ****** și ******cu mama Nicoleta Grigorița, iar aceasta are
viza de reședință și lucrează peste hotarele Republicii Moldova, unde
intenționează să domicilieze cu copiii săi minori, permiterea stabilirii
domiciliului permanent al copiilor ******și ******peste hotarele țării este în
interesul copiilor minori, de a locui împreună cu mama, prin urmare instanța
de fond corect a admis această cerință a reclamantei.
Instanța de apel a constatat că intimata Nicoleta Grigorița în legătură cu
redobândirea cetățeniei ****** și deținerea cărții de identitate a ******
intenționează să perfecteze actele de identitate românești pe numele copiilor
minori, însă procedura de eliberare a actelor de identitate românești este
reglementată de cadrul legal al României și nu al Republicii Moldova, iar
instanța de judecata nu poate impune autoritaților statului român de a elibera
acte de identitate de cetățean român.
În context, autorizarea perfectării actelor de identitate românești pe
numele fiului și fiicei minore fără prezența tatălui Andrei Grigorița nu poate fi
admisă, în cazul în care aceasta nu ține de competența jurisdicțională.
La acest aspect, instanța de apel a reținut că art. 13 alin.(1) din Codul de
procedură civilă statuează că la judecarea cauzelor civile, instanța
judecătorească aplică legislația unui alt stat în conformitate cu legea sau cu
tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
La caz, nu a fost stabilit că Republica Moldova este parte a cadrului legal
al României, care reglementează procedura de perfectare și eliberare a actelor
de identitate românești, iar admiterea capetelor de cerere cu privire la
constatarea ca neîntemeiat al refuzului tatălui la perfectarea actelor de
identitate românești și permiterea perfectării actelor de identitate românești pe
numele copiilor ******și ******fără acordul tatălui Andrei Grigorița, ar putea
crea dificultăți și ar duce la imposibilitatea executării unei asemenea hotărâri.
7
Drept urmare, instanța de apel a reținut concluzia instanței de fond
potrivit căreia a constatat netemeinicia cerințelor privind constatarea ca
neîntemeiat al refuzului tatălui la perfectarea actelor de identitate românești și
permiterea perfectării actelor de identitate românești pe numele copiilor fără
acordul tatălui Andrei Grigorița.
Cu referire la cererea reconvențională depusă de Andrei Grigorița,
instanța de apel a conchis de a menține hotărârea instanței de fond și în această
parte.
În conformitate cu art. 60 Codul familiei, părinții au dreptul și sunt
obligati să-și educe copiii conform propriilor convingeri, indiferent de faptul
dacă locuiesc împreună sau separat.
Conform art. 10 alin. 2 al Convenției cu privire la drepturile copilului din
20 noiembrie 1989 ( în vigoare pentru RM din 25 februarie 1993), un copil al
cărui părinți au reședința în State diferite are dreptul de a întreține, în afara
unor situații excepționale, relații personale contacte directe regulate cu ambii
părinți. În acest scop, și în conformitate cu obligația care revine statelor părți
rezultând din art.9 paragraful 1, care prevede că statele părți vor veghea ca nici
un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței lor, statele părți vor
respecta dreptul pe care îl au copilul părinții săi de a părăsi orice țară, inclusiv
pe a lor, de reveni în propria lor țară. Dreptul de a părăsi orice țară nu poate fi
îngrădit decât de restricțiile prevăzute în mod expres de lege și care sunt
necesare pentru protejarea siguranței naționale, a ordinii publice, a sănătății
publice sau a bunelor moravuri, a drepturilor și libertăților altora și care sunt
compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenție.
Potrivit art.3 al Convenției cu privire la drepturile copilului în toate
deciziile care privesc pe copil, fie că sînt adoptate de instituții publice sau
private de ocrotire socială: de către tribunale, autorități administrative sau de
organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în
considerație cu prioritate.
Instanța de apel a stabilit că, la momentul examinării prezentului litigiu,
copii minori ******și ******locuiesc cu mama lor peste hotarele Republicii
Moldova. De asemenea, copiii minori sunt înscriși la Școala grădiniță din
****** și frecventează regulat orele.
Mai mult, mama copiilor Nicoleta Grigorița este încadrată în câmpul
muncii și activează în calitate de îngrijitoare în aceeași localitate unde copiii
frecventează instituția complexă de stat din or. Codigoro.
Instanța de apel a conchis că schimbarea domiciliului copiilor minori de
la mama Nicoleta Grigorița la tatăl Grigorița Andrei, nu este în interesele
copiilor, situația de fapt ce ține de condițiile de trai și aptitudinile ultimei
neconstatându-se a fi schimbate din anul 2021.
Mai mult, instanța de apel a notat că, pe parcursul examinării cauzei
apelantul nu a prezentata probe suficiente care să demonstreze că domicilierea
copiilor minori în continuare cu mama este contrară intereselor copiilor minori,
iar afirmațiile privind violența psihologică aplicată asupra copiilor, are doar un
8
caracter declarativ și nu a fost confirmată prin careva probe veridice, nici în
instanța de fond și nici în instanța de apel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, Andrei Grigorița,
reprezentat de avocatul Maxim Chișca, a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 18 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, în
partea admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată depusă de Nicoleta
Grigoriță și a respingerii acțiunii reconvenționale, cu emiterea unei noi decizii
prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral, iar acțiunea
reconvențională să fie admisă.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului a menționat că hotărârea primei instanțe, cât și
decizia instanței de apel sunt nemotivate, iar concluziile acestora sunt expuse
în formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată
apreciere corespunzătoare pretențiilor formulate în prezenta acțiune în raport
cu materialul probator reținut de prima instanță , precum și cu normele de
drept ce reglementează acest aspect.
Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motive de fapt și de
drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie
clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă parte de convingere.
Sub aspectul celor relatate a constatat că soluțiile instanțelor ierarhic
inferioare nu conțin o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării
și adoptării soluției la care s-a ajuns.
La 24 decembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților
copia recursului declarat de Andrei Grigorița, reprezentat de avocatul Maxim
Chișca,, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște
modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.
Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu au făcut uz de
dreptul lor procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
9
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la
art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță
fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat
inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează
jurisprudența Curții Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca
fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs
doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de
apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile
prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă
adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Bălți a pronunțat
dispozitivul deciziei în ședință publică la 18 martie 2024. La 17 aprilie 2024,
decizia motivată din 18 martie 2024 a Curții de Apel Bălți a fost expediată lui
10
reprezentantului recurentului, avocatului Maxim Chișca, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat
la materialele cauzei (vol. II, f.d 25).
Astfel, cererea de recurs depusă de Andrei Grigorița, reprezentat de
avocatul Maxim Chișca, la 20 iunie 2024, se consideră depus în termenul
stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către
Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Andrei Grigorița, reprezentat de avocatul Maxim Chișca, nu
conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o
simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Deși, recursul este
formulat de avocatul Maxim Chișca, acesta nu îndeplinește condițiile legale de
admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să
justifice reformarea deciziei recurate. În cuprinsul cererii, recurentul s-a limitat
la redarea pe scurt a conținutului dispozitivului hotărârii primei instanțe și al
deciziei instanței de apel, cît și a cuprinsului cererii de apel, fără a formula o
argumentare juridică a recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Recurentul a invocat, în susținerea recursului, temeiul de drept referitor
la caracterul arbitrar al deciziei instanței de apel, susținând că aceasta se
11
întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Cu toate acestea, nu a
indicat în mod concret care anume probe nu ar fi fost corect analizate de
instanță. De asemenea, nu a explicat în ce măsură o altă apreciere a probelor
din dosar ar fi fost aptă să ducă la o soluție diferită. Simpla exprimare a
dezacordului față de soluția instanței de apel, însoțită de afirmații generale
privind caracterul arbitrar al hotărârii, aprecierea incorectă a probelor, nu poate
suplini obligația recurentului de a formula argumente concrete față de decizia
recurată. Or, în lipsa indicării exprese a probelor pretins denaturate sau
ignorate și a relevanței acestora pentru soluția cauzei, nu se poate reține că
recursul este întemeiat.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Andrei Grigorița,
reprezentat de avocatul Maxim Chișca, ca fiind inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin.(1) și (2), art.433
lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.
440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Andrei Grigorița, reprezentat de
avocatul Maxim Chișca, împotriva deciziei din 18 martie 2024 a Curții de
Apel Bălți.
12
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Oxana Parfeni
13