2ra-147/25 — Stabilirea domiciliului copiilor minor, încasarea pensiei de întreținere

La 7 septembrie 2023, Ștefan Lencuța s-a adresat în instanța de judecată către Veronica Lencuța, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Centru-Est, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere pentru copii minori în cuantum de ¼ din salariu sau alte venituri și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 4-5, vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Ștefan Lencuța a indicat că se afla în relații de căsătorie cu Veronica Lencuța începând cu 09 ianuarie 2016. În căsătoria s-au născut doi copii minori XXX a.n. XXX, XXX a.n. XXX.

Reclamatul a susținut, că viața în comun cu Veronica Lencuța a eșuat, în relație s-a creat o atmosferă insuportabilă de neînțelegere, deseori se ceartă, iar incompatibilitatea caracterelor și viziunile contrare asupra modului și principiilor de conviețuire, au condus la convingerea fermă privind imposibilitatea păstrării familiei.

Reclamantul a invocat despre crearea de către pârâta a unui climat negativ pentru creșterea și educarea copiilor, atmosferă care nu le permite dezvoltarea psihologică și multilaterală. Totodată, susține că pârâta își permite să plece de acasă pe mai multe zile, amenințând că lasă copiii singuri acasă, motive din care solicită determinarea domiciliului copiilor minori cu tata.

Consideră că domiciliul copiilor minori urmează a fi stabilit cu tata din considerentul că ei sunt educați, întreținuți și atașați de el. 1

În drept, a făcut referire la prevederile art.37 alin.(3), 63, 75 alin.(1) din Codul familiei; art. 166, 167 din Codul de procedură civilă.

La data de 12 decembrie 2023, Veronica Lencuța a depus cererea reconvențională către Ștefan Lencuța solicitând determinarea domiciliului copiilor minori cu mama, stabilirea pensiei de întreținere în suma de 5000 RON, echivalent cu 20 000 lei, efectuarea unei evaluări psihologice și a unei expertize psihiatrice Veronicăi Lencuța, Ștefan Lencuța; constatarea violenței aplicate de Ștefan Lencuță în privința Veronicăi Lencuța și a copiilor minori XXXX și XXXX; constatarea emigrării Veronicăi Lencuța cu copii minori în România; deplasarea și stabilirea domiciliului lui XXX și XXX cu mama Veronica Lencuța în afara Republicii Moldova; încasarea din contul lui Ștefan Lencuță a daunei morale în suma a câte 5 000 lei în beneficiul Veronicăi Lencuță, XXX, XXX; încasarea cheltuielilor judiciare.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamanta a solicitat stabilirea domiciliului copiilor minori, XXX și XXX, împreună cu mama, Veronica Lencuța, pe teritoriul Uniunii Europene.

Reclamanta a susținut că în familie au apărut conflicte generate de faptul că Ștefan Lencuța nu-și îndeplinea obligațiunile față de familie. Nu se găseau soluții comune la soluționarea problemelor cotidiene, pârâtul nu a participat la crearea bugetului familiei, iar toate acestea au creat o atmosferă insuportabilă de certuri și neînțelegere.

În opinia reclamantei, situația creată influențează negativ personalitatea acesteia și starea de sănătate a copiilor minori.

A susținut reclamanta că pârâtul are un caracter agresiv, straniu, îngrijorător și uneori necontrolat care duce la insulte și intimidări. Totodată a început să se aprofunde în culte religioase și să aibă un comportament conspiraționist.

Suplimentar a menționat că cu Ștefan Lencuța au bugete separate și au întrerupt relațiile familiale, fără a avea o gospodărie comună. Toate responsabilitățile cad pe umerii Veronicăi Lencuța, iar tentativele acesteia de a menține familia nu s-au soldat cu succes. 2

În drept, a făcut referire la prevederile art.8, 11, 16 din Codul civil; art. 7, 96, 166, 167 din Codul de procedură civilă; 33, 37-39, 63-76 din Codul familiei.

La 22 august 2024, prin intermediul poștei electronice, Veronica Lencuța reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, a declarat apel nemotivat (f. d. 226-227, vol. II), împotriva hotărârii din 23 aprilie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, iar la 19 noiembrie 2024 a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea respingerii acțiunii reconvenționale, cu pronunțarea unei noi decizii de admiterea integrală a cererii reconvenționale depuse de Veronica Lencuța (f. d. 12-22, vol. III).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat despre corectitudinea argumentării primei instanței ce ține de stabilirea pensiei de întreținere în sumă bănească fixă, pentru copii minori XXX în mărime de 3 000 lei lunar și XXX în mărime de 3 500 lei lunar.

În acest sens, a fost reiterată informația de pe pagina web a Biroul Național de Statistică al RM (www.statistica.md), potrivit cărei valoarea minimului de existență pentru copii, în sate, pe grupe de vârstă, pentru anul 2023, pentru un copil în vârstă de la 1-6 ani constituie 2 323,30 lei lunar, iar pentru un copil în vârstă de la 7-17 ani constituie 2 985 lei lunar.

Colegiul a considerat evident faptul că cuantumul pensiei de întreținere este în permanentă creștere de la o perioadă la alta, ceea ce raportat la speță, implică cheltuieli mai mari pentru asigurarea nivelului minim pentru întreținerea fiecărui copil.

Instanța de apel, a reținut că interesul superior al copiilor reprezintă singurul criteriu după care s-a călăuzit pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pentru a-l determina, a ținut seama de întregul complex de împrejurări menit să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând mai cu seamă, pe lângă 4 posibilitățile materiale ale părinților, comportarea părinților înainte și după separare, gradul de atașament și preocupare pe care au manifestat fiecare din părinte față de copil, precum și legăturile afective ce s-au stabilit între părinte și copil .

Colegiul Civil, a subliniat că din contul lui Ștefan Lencuța a fost încasată suma depășită de minimul de existență pentru copii în mărime de 3 000 lei pentru XXX și pentru minorul XXX, în mărime de 3 500 lei lunar, reieșind din necesitățile acestora, raportate la traiul acestora permanent pe teritoriul României.

Totodată, instanța de apel a considerat că suma solicitată cu titlu de cheltuielile judiciare suportate de asistență juridică în mărime de 1 050 euro este una excesivă or, urmau a fi prezentate probe privind volumul de muncă exercitat de avocatul Durnescu Mihail, descifrarea orelor de lucru efectuate de acesta pe parcursul examinării cauzei respective, tarifele aplicate, fapt care însă nu a fost realizat de ultimul. Astfel, solicitantul nu a probat că cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1 050 euro au fost reale și necesare.

Completul de judecată conchide că recurenții, s-au conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și au depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa părților, la 21 ianuarie 2025, fapt ce se confirmă prin extras din poșta electronică (f. d. 41), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 martie 2025 (f. d. 51-69) prin intermediul oficiului poștal (f. d 51-67).

La 30 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, în adresa avocatului intimatului și a intervenientului accesoriu au fost expediate copiile recursurilor declarate de Veronica Lencuța reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 75, vol. III).

La data de 15 octombrie 2025, Ștefan Lencuța a depus referință solicitând respingerea recursului depus ca fiind inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, ATAS Centru-Est Orhei, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință. 6

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d), f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și 7 esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea 8 oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la cerințe ce vizează constatarea aplicării violenței, constatarea emigrării în România, deplasarea și stabilirea domiciliului copiilor în afara Republicii Moldova fără acordul tatălui, achitarea prejudiciului moral formulate în cererea reconvențională, Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție evedințiază că aceste pretenții nu au fost acceptate de către instanța de fond pentru a fi examinate concomitent cu cererea de chemare în judecată inițială. Or, prin încheierea primei instanțe, s-a dispus admiterea pentru examinare concomitentă cu acțiunea inițială doar pretențiile ce țin de stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere și acordarea cheltuielilor judiciare, restul pretențiilor formulate prin cererea reconvențională fiind restituite cu explicarea posibilității depunerii în condiții generale. În consecință, aceste pretenții nu constituie obiectul cauzei civile deduse judecății. 9

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Veronica Lencuța reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Veronica Lencuța reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, împotriva deciziei din 28 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10