2r-198/25 — Încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

La 20 mai 2021, Lilia Lupașcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Pînzaru, cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

Prin hotărârea din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Lupașcu. S-a încasat de la Vladimir Pînzaru în beneficiul Liliei Lupașcu pensia de întreținere a copilului minor Pînzaru David în mărime de 1 938,40 de lei/lunar începând cu 20 mai 2021 până la atingerea majoratului de către copil. S-a încasat de la Vladimir Pînzaru în beneficiul statului, taxa de stat de la care plată este scutită reclamanta la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 697,82 de lei (f.d. 28).

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 2 ianuarie 2025, Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocatul Gabriela Kornacker, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu restituirea cauzei la rejudecare (f.d. 38-42).

Prin încheierea din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea de repunere în termen a apelului depusă de Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocatul Gabriela Kornacker, și s-a restituit cererea de apel depusă de Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocatul Gabriela Kornacker, pe motiv că a fost depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 24 aprilie 2025, prin intermediul poștei electronice, Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocatul Gabriela Kornacker, a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii contestate cu dispunerea repunerii în termen a cererii de apel. 5.1. În susținerea recursului a menționat că, nu a cunoscut despre proces, deoarece nu se află pe teritoriul Republicii Moldova din anul 2017, este stabilit cu domiciliu permanent în Germania, pe adresa str. *****, *****, fapt ce se confirmă prin extrasul din Sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră nr. ***** din 21 ianuarie 2025 privind traversările frontierei de stat pentru 1 perioada 21 ianuarie 2020- 20 ianuarie 2025 (ultimii 5 ani). Prin certificatul prezentat se confirmă că, din 2017 pînă în prezent apelantul/ recurentul revine periodic în Republica Moldova pe perioade scurte de timp. Astfel, s-a aflat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 12 februarie 2022- 25 februarie 2022, iar următoarea perioadă de aflarea sa în țară a fost 12 februarie 2023 -24 februarie 2023, adică peste 1 an de zile. 5.2. A indicat că, nu a cunoscut despre litigiul în cauză, or, citația pentru ședința din 08 februarie 2022 expediată, la 12 februarie 2002, de instanța de fond la adresa mun. *****, era deja restituită către expeditor cînd el a revenit în țară. Pentru ședința de judecată din 21 februarie 2021 nu i-a fost expediată citație, iar dispozitivul hotărârii i-a fost expediat la 09 martie 2022, cînd nu mai era, deja, în țară. Circumstanțele date se confirmă prin faptul că corespondența expediată în adresa apelantului /reclamantului au fost returnate instanței cu mențiunea factorului poștal „plecat”. Prin urmare, oficiul poștal local nu i-a livrat careva acte de procedură și a informat instanța de judecată că ultimul era plecat de la adresa de domiciliu. 5.3. Recurentul a menționat că și citarea publică a fost dispusă cu încălcarea procedurii, deoarece în perioada când a apărut anunțul în ziarul „Dreptul” și anume 21 ianuarie 2022, nu se afla în țară. Mai mult, nu a avut acces la acest ziar în perioada de referință, dar nici nu citește această publicație.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă stipulează: „ Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.”

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „ (1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (2) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”.

Art. 100 din Codul de procedură civilă: 2 „ (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „ (1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „ (1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „ (1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen sau instanța de apel a respins cererea de repunere în termen. (11) Asupra restituirii cererii de apel decide un complet din 3 judecători, fără citarea participanților la proces. Instanța de apel poate convoca participanții la proces în ședința prealabilă doar în cazul stabilit la alin. (1) lit. b). ” 3

Astfel, cererea de recurs declarată la, 24 aprilie 2025, de Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocata Gabriela Kornacker, se consideră depusă în interiorul termenului legal prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă.

Din materialele cauzei se atestă că, prin încheierea din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea de repunere în termen a apelului depusă de Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocatul Gabriela Kornacker, și s-a restituit cererea de apel depusă de Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocatul Gabriela Kornacker, pe motiv că a fost depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen ( f.d. 74-78).

În argumentarea soluției emise, instanța de apel a constatat că Vladimir Pânzaru a declarat apel împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, la 02 ianuarie 2025, adică cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termenul procedural omis.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii menționate în raport cu criticile formulate în recurs și actele cauzei, coroborate cu normele de drept procedural aplicabile speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția oferită de instanța de apel este una prematură.

Completul de judecată constată că, prin decizia pronunțată, instanța de apel a respins cererea de repunere în termen fără a analiza în mod complet și efectiv împrejurările invocate de apelant în cererea de repunere în termen, astfel cum impun dispozițiile art. 116 din Codul de procedură civilă și principiul general al dreptului la un proces echitabil.

Mai mult, deși apelantul a indicat că a aflat despre existența hotărârii și a procedurii judiciare, doar în momentul în care, la data de 03 decembrie 2024, părinții săi au găsit în cutia poștală încheierea executorului judecătoresc privind executarea silită, instanța de apel nu a dat nicio apreciere acestui înscris și nici nu a analizat dacă el reflectă momentul real al luării la cunoștință cu privire la întreaga procedură de executare, nu doar despre încheierea în sine.

Or, această omisiune este de natură să afecteze grav legalitatea soluției, întrucât momentul luării la cunoștință despre executare este esențial în calculul termenului pentru exercitarea căii de atac, iar încheierea executorului judecătoresc putea fi un indiciu obiectiv privind data cunoașterii despre hotărârea contestată cu apel.

De asemenea, instanța de apel nu a întreprins măsurile necesare pentru a clarifica aceste aspecte, omițând să convoace părțile în ședință publică, deși o 4 astfel de măsură era nu doar posibilă, dar și necesară pentru stabilirea stării de fapt relevante. Convocarea părților în ședință de judecată ar fi oferit ocazia creditorului să furnizeze informații suplimentare despre comunicările procesuale, eventualele corespondențe cu debitorul, or, alte dovezi relevante, inclusiv dacă pârâtul a avut vreo cunoștință anterioară despre existența procesului sau despre procedura de executare.

Completul de judecată stabilește că instanța de apel urma, prin prisma dispozițiilor art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, să verifice când totuși recurentul/ apelantul a cunoscut despre procedura de executare a hotărârii judecătorești, în condițiile în care din lucrările dosarului rezultă cert că hotărârea instanței de fond a fost primită spre executare.

Prin urmare, omisiunea instanței de apel de a analiza aceste circumstanțe, de a administra sau chiar de a solicita probe relevante și de a verifica real momentul luării la cunoștință despre hotărârea supusă executării silite, echivalează cu o neexaminare completă a cererii de repunere în termen.

Totodată, instanța de apel a reținut că pârâtul ar fi fost citat legal, arătând că toate citațiile transmise la domiciliu procesual ales au fost returnate cu mențiunile „nereclamat” și „plecat” și că ulterior s-a recurs la citarea publică.

Completul de judecată consideră ca fiind pripită concluzia instanței de apel precum că pârâtul Vladimir Pânzaru a fost citat legal și prin citare publică, or, această modalitate, prin prisma art. 108 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmează a fi aplicată doar dacă locul de aflare a pârâtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, situație, ce la caz nu a fost verificată de către instanța inferioară.

În această ordine de idei se reține că, instanța de apel nu a verificat minuțios dacă remiterea citațiilor în adresa pârâtului se încadrează în exigențele legale privind citarea părților, limitându-se doar la un formalism al procedurii, fără a verifica dacă partea a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință despre proces și de a-și exercita dreptul la apărare.

Pornind de la principiul respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 CEDO, art. 20 din Constituție și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat și în jurisprudența CtEDO, în cadrul soluționării cererilor cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, se examinează cu minuțiozitate fiecare caz concret pentru a nu admite îngrădirea dreptului persoanei la „un tribunal”. La soluționarea acestor cereri instanțele se bazează atât pe normele dreptului național, cât și pe prevederile CEDO și jurisprudenței CtEDO.

Astfel, întru acordarea posibilității părților de a-și valorifica pe deplin drepturile procesuale și întru asigurarea unui proces echitabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocata Gabriela Kornacker, de a casa încheierea din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru și de a restitui cauza 5 în instanța de apel, pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

La rejudecare instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele menționate, precum și de prevederile art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și reexaminând cauza, să se expună asupra tuturor împrejurărilor, și drept urmare să emită o soluție legală și întemeiată, respectând dreptul părților la un proces echitabil.

Or, dreptul la o cale de atac este consfințit și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudența sa constantă, a reiterat că articolul 6 §1 din Convenție nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată și, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenție.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va admite cererea de recurs, va casa încheierea din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Centru spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată, în același complet de judecată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite cererea de recurs depusă de Vladimir Pînzaru, reprezentat de avocata Gabriela Kornacker. Casează încheierea din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lupașcu Lilia împotriva lui Pînzaru Vladimir cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Centru, spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată, în același complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 6