Anghelache și alții împotriva României

Publicat la 25 aprilie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 44628/19 Eugen ANGHELACHE și alții împotriva României depusă la 19 august 2019 comunicată la 8 aprilie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale de apel care au pronunțat decizii finale în litigii cu privire la recunoașterea sau nu a reclamanților, cum ar fi reclamanții în cazul în cauză, angajații Direcției Sanitare-Veterină și Siguranță Alimentară Prahova au dreptul în conformitate cu legea (Decizia Guvernului nr. 917/2017) pentru a primi alocații specifice, în plus față de salariile lor, alocații care au fost menite să compenseze „condițiile de lucru periculoase” în care au fost de lucru.

După intrarea în vigoare a GD nr. 917/2017, la 1 ianuarie 2018, a fost emis un raport de experți conform căruia toți angajații Direcției Sanitare-Veterină și Siguranță Alimentară lucrau în condiții periculoase. Angajatorul a acordat ulterior cotele corespunzătoare numai la unii dintre angajații săi, cu excepția reclamanților, care au contestat astfel această decizie în fața instanțelor. La 13 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești a anulat decizia instanței inferioare din 31 octombrie 2018 și a respins cererile reclamanților. Acesta a constatat că cererea reclamanților era implicit o cerere de anulare a deciziilor individuale de stabilire a salariilor, care ar trebui să fie depusă numai după o procedură administrativă preliminară la angajatorul, astfel cum prevede art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Întrucât reclamanții nu au epuizat procedura preliminară, cererile lor sunt inadmisibile. În plus, instanța a convenit cu angajatorul că, în conformitate cu legea relevantă, și anume art. 38 § 3 litera (a) și art. 38 § 6 din Legea nr. 153/2017 care reglementează cadrul de salarii publice, aceste alocații ar trebui acordate începând cu 2018 în mod excepțional celor ale căror salarii, în urma creșterii lor la sfârșitul anului 2017, au atins un nivel specific, astfel cum este prevăzut în Lege. În măsura în care dispozițiile juridice relevante părea să fie interpretate în mod divergent de către instanțele interne, Ombudsmanul a depus un recurs în interesul legii care solicită clarificare a chestiunii; ea a susținut că alocația impugnată vizând contrazicerea condițiilor de muncă specifice, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie legată de niciun nivel salarial.

De asemenea, tratamentul diferențial aplicat astfel angajaților care lucrează în condiții similare dificile nu a fost justificat. Acestea au fost, de fapt, confirmate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminației într-o decizie din 2019. La 26 octombrie 2020, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a stabilit că acordurile trebuie acordate conform prevederilor Legii nr. 153/2017, și anume, în legătură cu nivelul progresiv al salariilor. Curtea Înaltă a confirmat că există discriminare, dar a considerat că în măsura în care a fost creată de lege, judecătorul nu a fost capabil de a remedia acest lucru prin emiterea deciziilor individuale împotriva legii. În plus, Curtea Înaltă a remarcat că, având în vedere această discriminare, Camera de Deputați discută un proiect de lege, care vizează acordarea alocațiilor tuturor angajaților care lucrează în condiții dificile.

Potrivit dreptului intern, interpretarea Curții Înalte a dispozițiilor juridice în cauză este obligatorie pentru toate instanțele interne numai după ce hotărârea îndelungată a Curții Înalte este publicată în Jurnalul Oficial, și anume, în cazul în cauză, la 22 ianuarie 2021. O hotărâre pronunțată cu privire la un recurs în interesul legii nu poate modifica rezultatul cazurilor deja decise. Proiectul de lege menționat de Curtea Înaltă în decizia sa a fost adoptat de Camera de Deputați la 4 noiembrie 2020, acordându-se alocațiile începând cu data intrării în vigoare a legislației modificate. Reclamanții se plâng de încălcarea articolelor 6 § 1 și 14 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 12, argumentând în principal că Curtea de Apel Ploiești și-a refuzat în mod incorect dreptul la aceste alocații, subliniind că există o jurisprudență divergentă în această privință.

Pentru a susține afirmațiile lor, au prezentat cinci decizii finale emise de aceeași, dar și de alte instanțe de apel, care au constatat că interpretarea propusă de angajatorul este arbitrară. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care acțiuni similare în fața instanțelor interne, privind interpretarea anumitor dispoziții juridice care definesc dacă au sau nu dreptul la alocații specifice referitoare la condițiile de muncă ale acestora, au avut rezultate diferite? În special, a fost dezvoltat prin jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Parohie Catolică Greacă Lupeni și alții c. România [nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016; și Albu și alții c. România , nr. 34796/09 și 63 alții , §§§ 34 și 42, 10 mai 2012), respectat de instanțe interne?

Reclamanții au fost supuși unui tratament discriminatoriu contrar articolului 14 din Convenție luat în legătură cu art. 6 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, având în vedere faptul că acțiunile relevante similare ale altor reclamanți în fața instanțelor interne au avut un rezultat favorabil (a se vedea mutatis mutandis Napotnik c. România) , nr. 33139/13, §§ 54-55, 20 octombrie 2020; Albu și alții , citat mai sus , § 44)? Apendicele Listă a reclamanților Nr. Anul nașterii Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Eugen ANGHELACHE 1972 Romanian Băicoi Liviana-Rodica ȚANE 1967 Romanian Ploiești Adrian-George BOTOACĂ 1985 Romanian Comarnic Sorela BUȘĂ 1969 Romanian Ploiești Gabriel CAZAN 1976 Romanian Drajna de Jos Camelia CHRIȚESCU 1977 Română Ploiești Mircea-Horia CHIRIȚESCU 1974 Română Ploiești Marian CUI 1966 Română Ploiești Mariana-Ramona COLȚ 1976 Română Șipotu 10. Ion-Cristian COLȚ 1975 Română Șipotu 11. Nina-Mirela CONSTANTIN 1976 Română Băicoi 12. Iolanda-Silvana CRĂCIUN 1970 Română Ploiești 13. Luella DĂNILĂ 1980 Română Ploiești 14. Elisa-Florentina DASCĂLU 1974 Română Ploiești 15. 1980 România Ploiești 16. Octaviană DINU 1978 România Strejnicu 17. Adrian DIȚU 1960 România Ploiești 18. Anca-Nicoleta DIȚU 1964 România Ploiești 19. Dan DROGEA 1967 România Bucov 20. Emanuel DUMA 1986 România Ploiești 21. Paul-Laurențiu DUMITRESCU 1967

România Ploiești 22. Viorel DUMITRESCU 1964 România Ploiești 23. Dumitru ENACHE 1955 România Ploiești 24. Cătălina-Victoria GHIUȚĂ 1968 Română Ploiești 25. Maria-Cătălina IACOB 1974 Română Ploiești 26. Elena ILIE 1983 Română Ploiești 27. Gabriel-Dorin IORDACHE 1973 Română Ploiești 28. Luminița-Maria MURARIU 1961 Română Ploiești 29. Gina-Camelia NICOLESCU 1968 Romană Ploiești 30. Georgeta-Alina OANCEA 1978 Română Ploiești 31. Niculina OLARU 1963 Romană Ploiești 32. Constanța PĂUNOUI 1971 Română Ploiești 33. Geana PENEȘ 1960 Romanian Cosmina de Sus 34. Răzvan PETICILĂ 1967 Romanian Comarnic 35. Adriana PETRE 1965 Romanian Ploiești 36. Bogdan PETRE 1974 Romanian Florești 37. Nicolae-Sebastian PETRE 1975 Romanian Băicoi 38. Mihaela POPA 1969 Romanian Câmpina 39. Mariana PREDA 1968 Romanian Ploiești 40. Luminița-Florentina RĂDULESCU 1974 Romanian Cornu de Jos 41. Lucian-Daniel RUSNAC 1962 Romanian Cioranii de Jos 42. Cristina-Petruța SORESCU 1969 România Vălenii de Munte 43. Aurelia-Roxana STOICA 1973 România Bătești 44. Laurențiu-Vasile STOLNICU 1972 România Ploiești 45. Viorel-Cătălin SURLARU 1976 România Ploiești 46. Andreica TĂNASE 1964 România Ploiești 47. Vasile TĂNASE 1957 România Ploiești 48. Elena TELEANU 1968 România Plooiești 49. Gheorghe-Marian TOADER 1978 Romanian Cornuși 1978 50. Adrian-Claudiu UDROIU 1977 Română Ploiești 51. Loredana UDROIU 1975 Română Ploiești 52.

Alina-Georgeta VĂCĂREL 1977 Română Ploiești 53. Lucian-Marian VĂCĂREL 1975 Română Ploiești 54. Liliana-Gabriela VOINOUI 1967 Română Ploiești 55. Argentina-Veronica ZAHARIA 1973 Română Băicoi 56. Iudita ZAMFIRESCU-MIHAI 1965 Română Ploiești 1965

Published on 25 April 2022

FOURTH SECTION

Application no. 44628/19 Eugen ANGHELACHE and Others against Romania lodged on 19 August 2019 communicated on 8 April 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the conflicting case-law of the domestic appellate courts which delivered final decisions in litigations regarding the acknowledgment of whether or not claimants, such as the applicants in the present case, employees of the Prahova Sanitary-Veterinary and Food Safety Directorate, were entitled according to the law (the Government Decision no. 917/2017) to receive specific allowances in addition to their salaries, allowances which were meant to compensate for the “dangerous working conditions” in which they were working. Following the entry into force of the GD no. 917/2017 on 1 January 2018, an expert report was issued according to which all employees of the Prahova Sanitary-Veterinary and Food Safety Directorate were working in dangerous conditions.

The employer subsequently awarded the corresponding allowances only to some of its employees, excluding the applicants, who therefore challenged this decision before the courts. On 13 March 2019 the Ploiești Court of Appeal reversed the lower court’s decision of 31 October 2018 and dismissed the applicants’ claims. It found that the request of the applicants was implicitly a request for the annulment of individual decisions establishing salaries, which were supposed to be lodged only after a preliminary administrative procedure with the employer, as prescribed by Article 37 of Law no. 153/2017. As the applicants had not exhausted that preliminary procedure, their claims were inadmissible.

The court further agreed with the employer that according to the relevant law, namely Articles 38 § 3(a) and 38 § 6 of Law no. 153/2017 regulating the public salaries framework, such allowances were to be awarded starting with 2018 exceptionally to those whose salaries, following their increase at the end of 2017, reached a specific level as set out in the law. In so far as the relevant legal provisions seemed to be divergently interpreted by the domestic courts, the Ombudsman lodged an appeal in the interests of the law seeking the clarification of the matter; she argued that the impugned allowance aimed to counterbalance specific working conditions, hence, it should not have been linked to any salary level.

Also, the differential treatment thus applied to employees who were working in similarly difficult conditions was not justified. The said discrimination had in fact been confirmed by the National Council for Combatting Discrimination in a 2019 decision. On 26 October 2020 the High Court of Cassation and Justice established that the allowances were to be given as prescribed for by Law no. 153/2017, namely, in connection with the progressive levels of salaries. The High Court confirmed that discrimination existed but considered that in so far as it had been created by the law, the judge was not capable of remedying it by issuing individual decisions against the law. Furthermore, the High Court noted that in view of that discrimination, the Chamber of Deputies was discussing a law project, aiming to grant the allowances to all employees working in difficult conditions.

According to the domestic law, the High Court’s interpretation of the legal provisions in question is binding on all the domestic courts only once the High Court’s extensive decision is published in the Official Gazette, namely, in the present case, on 22 January 2021. A decision delivered on an appeal in the interests of the law cannot alter the outcome of cases already decided. The draft law mentioned by the High Court in its decision was adopted by the Chamber of Deputies on 4 November 2020, the allowances being granted as of the moment of the entry into force of the amended law. The applicants complain of violations of Articles 6 § 1 and 14 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 12, arguing mainly that the Ploiești Court of Appeal wrongfully denied their right to the said allowances, underlining that there was divergent case-law on the matter.

To substantiate their claims, they submitted five final decisions issued by the same but also by other appellate courts, which found that the interpretation proposed by the employer was arbitrary.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants had a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, in so far as similar actions before the domestic courts, concerning the interpretation of certain legal provisions defining whether or not they were entitled to specific allowances relating to their working conditions, had different outcomes? In particular, was the principle of legal certainty, as developed in the Court’s case-law in the interpretation of Article 6 of the Convention (see for instance Lupeni Greek Catholic Parish and Others v. Romania [GC], no. 76943/11, § 116, 29 November 2016; and Albu and Others v. Romania , nos. 34796/09 and 63 others, §§ 34 and 42, 10 May 2012), complied with by the domestic courts?