JINGA c. ROUMANIE

Publicat la 12 decembrie 2022 SECȚIUNEA 4 Cererea nr. 13563/19 Viorel JINGA împotriva României introdusă la 2 martie 2019, comunicată la 23 noiembrie 2022, CU PRIVIRE LA LUXEMBURG, Cererea se referă la o procedură inițiată de reclamant pentru contestarea unui raport de evaluare al Agenției Naționale pentru Integritate (a se vedea, Catăniciu c. România (dec.), nr 22717/17, § 16-19, 6 decembrie 2018). Această instituție a decis că reclamantul, care preia funcția de director medical al unui spital public, era plasat într-o situație de incompatibilitate, deoarece a fost, în același timp, administratorul unei societăți comerciale. Prin hotărârea definitivă din 20 septembrie 2018, Curtea de Casație și Justiție a respins acțiunea sa, considerând că, în aplicarea legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, funcția de director medical al unui spital era incompatibilă cu cea de administrator al unei societăți comerciale.

Prin hotărârea definitivă din 12 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu o acțiune similară inițiată de un terț care exercitase, de asemenea, funcția de director medical al unui spital, a considerat că această funcție nu era incompatibilă cu cea de administrator al unei societăți comerciale. Invocând articolele 6 și 14 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul declară că a fost victima unei discriminări, deoarece Curtea Supremă de Casație și Justiție a interpretat în mod diferit problema incompatibilității dintre funcția de director medical al unui spital și cea de administrator al unei societăți comerciale.

se aplică procedurii inițiate de reclamant pentru a contesta raportul de evaluare al Agenției Naționale pentru Integritate, în special, această procedură se referea la un drept de drept civil, în sensul Convenției (a se vedea, mutatis mutandis Catăniciu c. România (dec.), nr 22717/17, § 35, 6 decembrie 2018) Alternativ, și având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența Curții (Engel și alții c. Țările de Jos, 8 iunie 1976, §§ 82-83, seria A n 22, și Ezeh și Connors c. Regatul Unit [GC], n 39665/95 și 408/98, § 82, CEDH 2003 X), procedura în cauză poate fi calificată drept În cazul în care art. 6 ar fi aplicabil, procedura în cauză a fost echitabilă, în sensul acestui articol, luată în mod individual și combinată cu art. 14 din convenție, în măsura în care Curtea de Casație și Justiție a interpretat în mod diferit problema de incompatibilitate care decurge din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății în cadrul unei acțiuni similare celei inițiate de reclamant Divergența jurisprudenței invocate de reclamant a avut un caracter profund și persistent (Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], n 13279/05, § 53, 20 octombrie 2011)? în cazul în care aceste mecanisme au fost aplicate în speță (ibidem Alternativ, divergența jurisprudenței invocată de reclamant a încălcat art. 1 din Protocolul nr 12 la convenție)

Publié le 12 décembre 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 13563/19 Viorel JINGA contre la Roumanie introduite le 2 mars 2019 communiquée le 23 novembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure engagée par le requérant pour contester un rapport d’évaluation de l’Agence nationale pour l’intégrité (voir, Cătăniciu c. Roumanie (déc.), n o 22717/17, §§ 16-19, 6 décembre 2018). Cette institution avait décidé que le requérant, qui exerçait la fonction de directeur médical d’un hôpital public, s’était placé en situation d’incompatibilité parce qu’il avait été, en même temps, le gérant d’une société commerciale. Par un arrêt définitif du 20 septembre 2018, la Haute Cour de cassation et de justice rejeta son action, jugeant que, en application de la loi n o 95/2006 sur la réforme dans le domaine de la santé, la fonction de directeur médical d’un hôpital était incompatible avec celle de gérant d’une société commerciale.

Par un arrêt définitif du 12 décembre 2017, la Haute Cour de cassation et de justice, saisie d’un recours similaire engagé par un tiers qui avait aussi exercé la fonction de directeur médical d’un hôpital, avait jugé que cette fonction n’était pas incompatible avec celle de gérant d’une société commerciale. Invoquant les articles 6 et 14 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 12 à la Convention, le requérant allègue avoir été victime d’une discrimination parce que la Haute Cour de cassation et de justice a interprété de manière divergente la question de l’incompatibilité entre la fonction de directeur médical d’un hôpital et celle de gérant d’une société commerciale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, est ‑ il applicable à la procédure engagée par le requérant pour contester le rapport d’évaluation de l’Agence nationale pour l’intégrité ? En particulier, cette procédure portait-elle sur un droit de « caractère civil » au sens de la Convention (voir , mutatis mutandis , Cătăniciu c. Roumanie (déc.), n o 22717/17, § 35, 6 décembre 2018) ? Alternativement, et compte tenu des critères découlant de la jurisprudence de la Cour ( Engel et autres c. Pays-Bas , 8 juin 1976, §§ 82-83, série A n o 22, et Ezeh et Connors c. Royaume-Uni [GC], n os 39665/98 et 40086/98, § 82, CEDH 2003 ‑ X), la procédure en cause peut-elle être qualifiée comme « pénale » au sens de la Convention ? 2. Dans l’hypothèse où l’article 6 serait applicable, la procédure en question a-t-elle été équitable, au sens de cet article, pris isolément et combiné avec l’article 14 de la Convention, dans la mesure où la Haute Cour de cassation et de justice a interprété de manière différente la question de l’incompatibilité découlant de la loi n o 95/2006 sur la réforme dans le domaine de la santé dans le cadre d’une action similaire à celle engagée par le requérant ? La divergence de jurisprudence alléguée par le requérant avait-elle un caractère « profond et persistant » ( Nejdet Șahin et Perihan Șahin c. Turquie [GC], n o 13279/05, § 53,

20 octobre 2011) ? La législation interne prévoyait ‑ elle des mécanismes permettant de supprimer de telles incohérences et, dans l’affirmative, ces mécanismes ont-ils été appliqués en l’espèce ( ibidem ) ? 3. Alternativement, la divergence de jurisprudence alléguée par le requérant a-t-elle méconnu l’article 1 du Protocole n o 12 à la Convention ?