ANGHELACHE AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

21.11.2023

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partly struck out of the list;Partly inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ANGHELACHE AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2023)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 44628/19 Eugen ANGHELACHE și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 21 noiembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președintele Branko Lubarda, Ana Maria Guerra Martins , judecători și Crina Kaufman, grefier adjunct al secțiunii interioare având în vedere: 44628/19) împotriva României depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 19 august 2019 de cei cincizeci și șase solicitanți enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), reprezentați de dl I.-D. Rusu și dna A.-V. Istrescu, avocați care practică în București; decizia de a anunța cererea la Guvernul român („Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dna O.F. Ezer, a Ministerului Afacerilor Externe; observațiile părților; având deliberat, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI La momentul depunerii cererii, reclamanții erau toți angajații Direcției de sănătate veterinară și siguranță alimentară Prahova („VHFSD”). În temeiul Legii nr. 153/2017 care reglementează cadrul salariilor publice (Legea-cadru privilegied salarizarea personalului plătit din fonduri publice ), și după intrarea în vigoare a Deciziei guvernamentale nr. 917/2017 la 1 ianuarie 2018, a fost elaborat un raport de experți care a concluzionat că toți angajații VHFSD lucrează în condiții periculoase. Prin urmare, VHFSD a acordat unele dintre angajații săi alocațiile care corespund condițiilor de muncă periculoase; totuși, reclamanții au fost excluși. Într-o hotărâre din 31 octombrie 2018, Tribunalul județului Prahova a permis o cerere de către sindicatul local al lucrătorilor veterinari (Sindicatul Liber al Veterinarilor – Prahova ), acționând în numele reclamanților, și a ordonat VHFSD să plătească reclamanților certificatele salariale retroactiv cu efect de la ianuarie 2018. La 13 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești a anulat decizia instanței inferiore și a respins cererea. Acesta a constatat că reclamația a fost, în esență, o cerere de anulare a deciziilor individuale care stabilesc salarii, în timp ce aceste cereri ar trebui să fie depuse numai după ce a fost întreprinsă o procedură administrativă preliminară cu angajatorul, astfel cum se prevede la art. 37 din Legea nr. 153/2017. Întrucât reclamanții nu au epuizat procedura preliminară, cererile lor sunt inadmisibile. În plus, instanța a convenit cu argumentele angajatorului că, în temeiul legii relevante, și anume art. 38 §§ 3 litera (a) și art. 6 din Legea nr. 153/2017, aceste scutiri ar trebui acordate cu efect din 2018 în cazuri excepționale limitate a angajaților a căror salarii, în urma creșterii lor la sfârșitul anului 2017, au ajuns la un nivel specific, astfel cum este prevăzut în Lege. Ombudsmanul național a depus un recurs în interesul legii care solicită clarificare a chestiunii în măsura în care pare a exista o divergență în interpretarea dispozițiilor juridice relevante de către instanțele interne. În opinia Ombudsmanului, diferența de tratament între angajații care lucrau în condiții similare dificile este nejustificată. În hotărârea sa nr. 27/2020 din 26 octombrie 2020, având în vedere recursul în interesul legii, Curtea Înaltă de Casare și Justiție („Curtea Înaltă”) a stabilit că certificatele vor fi acordate în conformitate cu legea nr. 153/2017, în legătură cu nivelurile progresive de salarii. Curtea Înaltă a confirmat că dispozițiile sunt discriminatorii, dar a considerat că, în măsura în care discriminarea a fost creată de lege, instanțele nu au fost în măsură să o remedieze prin emiterea deciziilor individuale în contradicție cu această lege. În plus, Curtea Înaltă a remarcat că un proiect de lege, care vizează acordarea alocațiilor tuturor angajaților care lucrează în condiții dificile, a fost așteptat în cadrul procedurii legislative în fața Parlamentului. Proiectul de lege menționat de Curtea Înaltă în decizia sa a fost adoptat ulterior ca Legea nr. 229 din 4 noiembrie 2020, alocarea alocațiilor fiind acordate de la intrarea în vigoare a legislației modificate, și anume 1 Decembrie 2020. Reclamanții s-au plâns, în conformitate cu art. 6 § 1 și cu art. 14 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția, a unei practici judiciare contradictorii ale instanțelor naționale de apel și a faptului că cererile lor de indemnități salariale care rezultă din activitatea lor în „condiții de lucru periculoase” au fost respinse, în timp ce colegii care lucrează în condiții similare au avut succes în susținerile lor. Curtea constată că doamna Liviana-Rodica Țane (al doilea reclamant din tabelul adăugat) a murit la 12 ianuarie 2021 și că niciun moștenitor nu a exprimat dorința de a continua cererea. 11. Prin scrisoarea din 23 noiembrie 2022 transmisă de postul înregistrat, dl Laurențiu-Vasile Stolnicu (al patruzeci și patrulea reclamant din tabelul anexat), care s-a retras din sindicat și nu a desemnat un alt reprezentant juridic, a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale va expira la 4 ianuarie 2023. El nu a răspuns la această scrisoare și nu a fost solicitat prelungirea timpului. 12. Având în vedere cele de mai sus, și în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția și de protocolele sale, Curtea, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în ceea ce privește reclamanții a doua și a patruzecea. În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din listă în ceea ce privește dna Liviana Rodica Țane și dl Laurențiu-Vasile Stolnicu. Reclamarea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție 13. Principiile generale aplicabile cazurilor referitoare la deciziile contradictorii în practică judiciară internă au fost prezentate de Curtea din Lupeni Parohie Catolică Greacă și alții c. România ([GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016) și, mai recent, în Petrescu și alții c. România (dec.), nr. 31390/18 și alți 9, § 55, 7 martie 2023). În special, Curtea a susținut că posibilitatea unei decizii judecătorești contradictorii constituie o caracteristică inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe o rețea de instanțe de judecată și de recurs cu autoritate în domeniul jurisdicției lor teritoriale. Aceste divergențe pot apărea, de asemenea, în cadrul aceleiași instanțe. Acest lucru, în sine, nu poate fi considerat contrar convenției (a se vedea Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], nr. 13279/05, § 51, 20 octombrie 2011). Pentru a stabili dacă a existat o încălcare a dreptului la o audiere echitabilă, consemnată la art. 6 § 1 din Convenție în cazurile în care deciziile contradictorii au fost adoptate de diferite instanțe interne în instanță finală, Curtea va fi ghidată de următoarele criterii, care constă în stabilirea, în primul rând, a „diferențe de lungă durată” în jurisprudența instanțelor interne; în al doilea rând, în cazul în care dreptul intern prevede un mecanism pentru depășirea acestor incoerențe; și, în al treilea rând, dacă acest mecanism a fost aplicat și, dacă este cazul, în ceea ce privește efectul (a se vedea Lupeni parohia catolica greacă și alții , citată mai sus § 116). 15. În ceea ce privește circumstanțele prezentei cauze, Curtea constată că părțile nu au contestat faptul că au existat incoerențe în avizul cererilor civile formulate de numeroase persoane în situații identice. Se pare că, având în vedere natura cererilor, instanța de apel a fost instanța judecătorească de ultimă instanță în această chestiune. În plus, Curtea constată că mecanismul prevăzut de legislația internă pentru depășirea incoerenților în practicile judiciare interne a fost utilizat în mod eficient de Ombudsmanul național, care a invocat un recurs în interesul legii (a se vedea punctul 6 de mai sus). În urma acestui recurs, în hotărârea sa nr. 27/2020 din 26 octombrie 2020, Curtea Înaltă a stabilit că certificatele trebuie acordate în conformitate cu Legea nr. 153/2017, adică, în legătură cu nivelurile progresive de salarii (a se vedea punctul 7 de mai sus). În conformitate cu legislația internă, interpretarea Curții Înalte a dispozițiilor juridice în cauză este obligatorie pentru toate instanțele interne numai după publicarea în Jurnalul Oficial a unei hotărâri extinse a Curții Înalte. O decizie pronunțată cu privire la un recurs în interesul legii nu poate modifica rezultatul cazurilor deja hotărâte. 17. În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că nu este necesar să se stabilească dacă, în fața jurisprudenței Tribunalului Înalt interpretarea dispozițiilor juridice în cauză, jurisprudența contradictorie menționată mai sus a instanțelor interne a fost profundă și de lungă durată în sensul jurisprudenței Curții. Ceea ce este important este că mecanismul național de depășire a acestor incoerențe a fost utilizat într-un timp relativ scurt (aproximativ trei ani, începând cu ianuarie 2018, atunci când legislația pe care reclamanții le-a bazat în vigoare – a se vedea alineatele (2) și (4) de mai sus – până la sfârșitul anului 2020, atunci când hotărârea Curții Înalte stabilește că certificatele ar fi acordate în modul prevăzut de Legea nr. 153/2017 a fost adoptat – a se vedea punctul 7 de mai sus) cu rezultatul că divergența a fost abordată (a se vedea Petrescu și alții citat mai sus, § 60). 18. Curtea reiterează, în acest context, că, deși hotărârile care respingă cererile au fost prezentate în fața Curții Înalte a avut posibilitatea de a da o interpretare uniformă a textelor juridice în cauză, de a face ca situația reclamantelor să apară poate mai regretabilă, obținerea coerenței în interpretarea legii poate dura timp, iar perioadele de jurisprudență contradictorie pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina siguranța juridică (ibid., § 61). În plus, Curtea constată că reclamanții au beneficiat de o procedură adversară, în care au putut adăuga dovezi și că argumentele lor au fost examinate în mod corespunzător de către instanțe. Concluziile instanțelor și interpretarea lor a legii relevante nu pot fi considerate ca fiind manifestament arbitrare sau irezonabile. (a) din Convenție ca fiind evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Reclamanții au plâns că presupusa incoerență în practica judiciară internă în ceea ce privește alocațiile salariale care vizează compensarea „condițiilor de muncă periculoase” au condus la discriminarea lor față de alți reclamanți, ale căror afirmații au fost toate permise de instanțe. Acestea se bazează pe art. 14 luat coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. 22. Având în vedere concluziile sale din punctele 16-20 de mai sus, Curtea consideră că această plângere este evident nefondată (a se vedea Pérez Arias c. Spania , nr. 32978/03 , § 28, 28 iunie 2007, și Petrescu și alții citați mai sus §§ 74) și ar trebui respins în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște, în unanimitate, să elimine cererea din lista cazurilor referitoare la dna Liviana-Rodica Țane și dl Laurențiu-Vasile Stolnicu; declara restul cererii inadmisibil. Depusă în limba engleză și notificată în scris la 14 decembrie 2023. Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista reclamanților: nr. Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Eugen ANGHELACHE 1972 Romanian Băicoi Liviana-Rodica ȚANE 1967 (mort în 2021) României Ploiești Adrian-George BOTOACĂ 1985 Romanian Comarnic Sorela BUȘĂ 1969 Romanian Ploiești Gabriel CAZAN 1976 Romanian Drajna de Jos Camelia CHRIȚESCU 1977 Romanian Ploiești Mircea-Horia CHIRIȚESCU 1974 Română Ploiești Marian CUI 1966 Română Ploiești Mariana-Ramona COLȚ 1976 Română Șipotu 10. Ion-Cristian COLȚ 1975 Română Șipotu 11. Nina-Mirela CONSTANTIN 1976 Română Băicoi 12. Luella DĂNILĂ 1980 Română Ploiești 13. Elisa-Florentina DASCĂLU 1974 Română Ploiești 14. Vasilica DELUI 1980 Română Ploiești 15. Octaviană DINU 1978 Română Strejnicu 16. Adrian DIȚU 1960 Romanian Ploiești 17. Anca-Nicoleta DIȚU 1964 Romanian Ploiești 18. Dan DRUGEA 1967 Romanian Bucov 19. Emanuel DUMA 1986 Romanian Ploiești 20. Paul-Laurențiu DUMITRESCU 1967 Romanian Ploiești 21. Violel DUMITRESCU 1964 Romanian Ploiești 22. Dumitru ENACHE 1955 Romanian Ploiești 23. Cătălina-Victoria GHIUȚĂ 1968 Romanian Ploiești 24. Maria-Cătălina IACOB 1974 Romanian Ploiești 25. Elena ILIE 1983 România Ploiești 26. Gabriel-Dorin IORDACHE 1973 România Ploiești 27. Luminița-Maria MURARIU 1961 România Ploiești 28. Gina-Camelia NICOLESCU 1968 România Ploiești 29. Niculina OLARU 1963 România Ploiești 30. Constanța PĂUNOUI 1971 România Ploiești 31. Geana PENEȘ 1960 România Cosmina de Sus 32. Răzvan PETICILĂ 1967 Romaniană Comarnic 33. Adriana PETRE 1965 România Ploieștiti 34. Bogdan PETRE 1974 Romanian Florești 35. Nicolae-Sebastian PETRE 1975 Romanian Băicoi 36. Georgeta-Alina PÎRNAN (OANCEA) 1978 Romanian Ploiești 37. Mihaela POPA 1969 Romanian Câmpina 38. Mariana PREDA 1968 Romanian Ploiești 39. Iolanda-Silvana RADU (CRĂCIUN) 1970 Romanian Ploiești 40. Luminița-Florentina RĂDULESCU 1974 Romanian Cornu de Jos 41. Lucian-Daniel RUSNAC 1962 Romanian Cioranii de Jos 42. Cristina-Petruța SORESCU 1969 România Vălenii de Munte 43. Aurelia-Roxana STOICA 1973 România Bătești 44. Laurențiu-Vasile STOLNICU 1972 România Ploiești 45. Viorel-Cătălin SURLARU 1976 România Ploiești 46. Andreica TĂNASE 1964 România Ploiești 47. Vasile TĂNASE 1957 România Ploiești 48. Elena TELEANU 1968 România Ploiești 49. Gheorghe-Marian TOADER 1978 Romanian Cornu 50. Adrian-Claudiu UDROIU 1977 Română Ploiești 51. Lorena UDROIU 1975 Română Ploiești 52. Alina-Georgeta VĂCĂREL 1977 Română Ploiești 53. Lucian-Marian VĂCĂREL 1975 Română Ploiești 54. Liliana-Gabriela VOINOUI 1967 Română Ploiești 55. Argentina-Veronica ZAHARIA 1973 Română Băicoi 56. Iudita ZAMFIRESCU-MIHAI 1965 Română Ploieștiti 1965