Sari la conținut
CtEDO 21.11.2023 Auto

ANGHELACHE AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
21.11.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Partly struck out of the list
  • Partly inadmissible
conform formulării originale HUDOC
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ANGHELACHE AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 44628/19 Eugen ANGHELACHE și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 21 noiembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președintele Branko Lubarda, Ana Maria Guerra Martins , judecători și Crina Kaufman, grefier adjunct al secțiunii interioare având în vedere: 44628/19) împotriva României depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 19 august 2019 de cei cincizeci și șase solicitanți enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), reprezentați de dl I.-D. Rusu și dna A.-V. Istrescu, avocați care practică în București; decizia de a anunța cererea la Guvernul român („Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dna O.F.

Ezer, a Ministerului Afacerilor Externe; observațiile părților; având deliberat, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI La momentul depunerii cererii, reclamanții erau toți angajații Direcției de sănătate veterinară și siguranță alimentară Prahova („VHFSD”). În temeiul Legii nr. 153/2017 care reglementează cadrul salariilor publice (Legea-cadru privilegied salarizarea personalului plătit din fonduri publice ), și după intrarea în vigoare a Deciziei guvernamentale nr. 917/2017 la 1 ianuarie 2018, a fost elaborat un raport de experți care a concluzionat că toți angajații VHFSD lucrează în condiții periculoase. Prin urmare, VHFSD a acordat unele dintre angajații săi alocațiile care corespund condițiilor de muncă periculoase; totuși, reclamanții au fost excluși.

Într-o hotărâre din 31 octombrie 2018, Tribunalul județului Prahova a permis o cerere de către sindicatul local al lucrătorilor veterinari (Sindicatul Liber al Veterinarilor – Prahova ), acționând în numele reclamanților, și a ordonat VHFSD să plătească reclamanților certificatele salariale retroactiv cu efect de la ianuarie 2018. La 13 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești a anulat decizia instanței inferiore și a respins cererea. Acesta a constatat că reclamația a fost, în esență, o cerere de anulare a deciziilor individuale care stabilesc salarii, în timp ce aceste cereri ar trebui să fie depuse numai după ce a fost întreprinsă o procedură administrativă preliminară cu angajatorul, astfel cum se prevede la art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Întrucât reclamanții nu au epuizat procedura preliminară, cererile lor sunt inadmisibile. În plus, instanța a convenit cu argumentele angajatorului că, în temeiul legii relevante, și anume art. 38 §§ 3 litera (a) și art. 6 din Legea nr. 153/2017, aceste scutiri ar trebui acordate cu efect din 2018 în cazuri excepționale limitate a angajaților a căror salarii, în urma creșterii lor la sfârșitul anului 2017, au ajuns la un nivel specific, astfel cum este prevăzut în Lege. Ombudsmanul național a depus un recurs în interesul legii care solicită clarificare a chestiunii în măsura în care pare a exista o divergență în interpretarea dispozițiilor juridice relevante de către instanțele interne. În opinia Ombudsmanului, diferența de tratament între angajații care lucrau în condiții similare dificile este nejustificată.

În hotărârea sa nr. 27/2020 din 26 octombrie 2020, având în vedere recursul în interesul legii, Curtea Înaltă de Casare și Justiție („Curtea Înaltă”) a stabilit că certificatele vor fi acordate în conformitate cu legea nr. 153/2017, în legătură cu nivelurile progresive de salarii. Curtea Înaltă a confirmat că dispozițiile sunt discriminatorii, dar a considerat că, în măsura în care discriminarea a fost creată de lege, instanțele nu au fost în măsură să o remedieze prin emiterea deciziilor individuale în contradicție cu această lege. În plus, Curtea Înaltă a remarcat că un proiect de lege, care vizează acordarea alocațiilor tuturor angajaților care lucrează în condiții dificile, a fost așteptat în cadrul procedurii legislative în fața Parlamentului.

Proiectul de lege menționat de Curtea Înaltă în decizia sa a fost adoptat ulterior ca Legea nr. 229 din 4 noiembrie 2020, alocarea alocațiilor fiind acordate de la intrarea în vigoare a legislației modificate, și anume 1 Decembrie 2020. Reclamanții s-au plâns, în conformitate cu art. 6 § 1 și cu art. 14 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția, a unei practici judiciare contradictorii ale instanțelor naționale de apel și a faptului că cererile lor de indemnități salariale care rezultă din activitatea lor în „condiții de lucru periculoase” au fost respinse, în timp ce colegii care lucrează în condiții similare au avut succes în susținerile lor. Curtea constată că doamna Liviana-Rodica Țane (al doilea reclamant din tabelul adăugat) a murit la 12 ianuarie 2021 și că niciun moștenitor nu a exprimat dorința de a continua cererea.

11. Prin scrisoarea din 23 noiembrie 2022 transmisă de postul înregistrat, dl Laurențiu-Vasile Stolnicu (al patruzeci și patrulea reclamant din tabelul anexat), care s-a retras din sindicat și nu a desemnat un alt reprezentant juridic, a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale va expira la 4 ianuarie 2023. El nu a răspuns la această scrisoare și nu a fost solicitat prelungirea timpului. 12. Având în vedere cele de mai sus, și în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția și de protocolele sale, Curtea, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în ceea ce privește reclamanții a doua și a patruzecea.

În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din listă în ceea ce privește dna Liviana Rodica Țane și dl Laurențiu-Vasile Stolnicu. Reclamarea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție 13. Principiile generale aplicabile cazurilor referitoare la deciziile contradictorii în practică judiciară internă au fost prezentate de Curtea din Lupeni Parohie Catolică Greacă și alții c. România ([GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016) și, mai recent, în Petrescu și alții c. România (dec.), nr. 31390/18 și alți 9, § 55, 7 martie 2023). În special, Curtea a susținut că posibilitatea unei decizii judecătorești contradictorii constituie o caracteristică inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe o rețea de instanțe de judecată și de recurs cu autoritate în domeniul jurisdicției lor teritoriale.

Aceste divergențe pot apărea, de asemenea, în cadrul aceleiași instanțe.

Acest lucru, în sine, nu poate fi considerat contrar convenției (a se vedea Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], nr. 13279/05, § 51, 20 octombrie 2011). Pentru a stabili dacă a existat o încălcare a dreptului la o audiere echitabilă, consemnată la art. 6 § 1 din Convenție în cazurile în care deciziile contradictorii au fost adoptate de diferite instanțe interne în instanță finală, Curtea va fi ghidată de următoarele criterii, care constă în stabilirea, în primul rând, a „diferențe de lungă durată” în jurisprudența instanțelor interne; în al doilea rând, în cazul în care dreptul intern prevede un mecanism pentru depășirea acestor incoerențe; și, în al treilea rând, dacă acest mecanism a fost aplicat și, dacă este cazul, în ceea ce privește efectul (a se vedea Lupeni parohia catolica greacă și alții , citată mai sus § 116). 15. În ceea ce privește circumstanțele prezentei cauze, Curtea constată că părțile nu au contestat faptul că au existat incoerențe în avizul cererilor civile formulate de numeroase persoane în situații identice.

Se pare că, având în vedere natura cererilor, instanța de apel a fost instanța judecătorească de ultimă instanță în această chestiune. În plus, Curtea constată că mecanismul prevăzut de legislația internă pentru depășirea incoerenților în practicile judiciare interne a fost utilizat în mod eficient de Ombudsmanul național, care a invocat un recurs în interesul legii (a se vedea punctul 6 de mai sus). În urma acestui recurs, în hotărârea sa nr. 27/2020 din 26 octombrie 2020, Curtea Înaltă a stabilit că certificatele trebuie acordate în conformitate cu Legea nr. 153/2017, adică, în legătură cu nivelurile progresive de salarii (a se vedea punctul 7 de mai sus). În conformitate cu legislația internă, interpretarea Curții Înalte a dispozițiilor juridice în cauză este obligatorie pentru toate instanțele interne numai după publicarea în Jurnalul Oficial a unei hotărâri extinse a Curții Înalte.

O decizie pronunțată cu privire la un recurs în interesul legii nu poate modifica rezultatul cazurilor deja hotărâte. 17. În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că nu este necesar să se stabilească dacă, în fața jurisprudenței Tribunalului Înalt interpretarea dispozițiilor juridice în cauză, jurisprudența contradictorie menționată mai sus a instanțelor interne a fost profundă și de lungă durată în sensul jurisprudenței Curții.

Ceea ce este important este că mecanismul național de depășire a acestor incoerențe a fost utilizat într-un timp relativ scurt (aproximativ trei ani, începând cu ianuarie 2018, atunci când legislația pe care reclamanții le-a bazat în vigoare – a se vedea alineatele (2) și (4) de mai sus – până la sfârșitul anului 2020, atunci când hotărârea Curții Înalte stabilește că certificatele ar fi acordate în modul prevăzut de Legea nr. 153/2017 a fost adoptat – a se vedea punctul 7 de mai sus) cu rezultatul că divergența a fost abordată (a se vedea Petrescu și alții citat mai sus, § 60). 18. Curtea reiterează, în acest context, că, deși hotărârile care respingă cererile au fost prezentate în fața Curții Înalte a avut posibilitatea de a da o interpretare uniformă a textelor juridice în cauză, de a face ca situația reclamantelor să apară poate mai regretabilă, obținerea coerenței în interpretarea legii poate dura timp, iar perioadele de jurisprudență contradictorie pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina siguranța juridică (ibid., § 61). În plus, Curtea constată că reclamanții au beneficiat de o procedură adversară, în care au putut adăuga dovezi și că argumentele lor au fost examinate în mod corespunzător de către instanțe.

Concluziile instanțelor și interpretarea lor a legii relevante nu pot fi considerate ca fiind manifestament arbitrare sau irezonabile. (a) din Convenție ca fiind evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2022-04-08
0,96
ANGHELACHE AND OTHERS v. ROMANIA
Publicat la 25 aprilie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 44628/19 Eugen ANGHELACHE și alții împotriva României depusă la 19 august 2019 comunicată la 8 aprilie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la jurisprudența contradictorie a instanțe
CtEDO 2024-03-05
0,95
ASZTALOS AND OTHERS v. ROMANIA
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 45594/19 Árpád-Sándor ASZTALOS și alții împotriva României și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 5 martie 2024 ca comitet comp
CtEDO 2023-05-09
0,93
LUPAȘCU v. ROMANIA
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 47863/19 Nelu LUPAȘCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea Secțiune), care a stat la 9 mai 2023 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, Președintele Iulia Antoanella Mo
CtEDO 2023-01-12
0,93
CASE OF MIHALACHE AND OTHERS v. ROMANIA
CAUZA CAUZĂ DE MIHALACHE ȘI ALȚII v. ROMANIA (Depunerea nr. 63417/16 și 9 altele – a se vedea lista anexată) JUDITUL Strasbourg 12 ianuarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mihalache și
CtEDO 2023-03-28
0,92
VIȘEAN c. ROUMANIE
Secțiunea a patra Cerere nr. 2562/19 Catălin VIȘEAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 28 martie 2023 într-un comitet compus din Faris Vehabović, președintele Branko Lubarda, Ana Ma
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă