3ra-638/24 — anularea actului de constatare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului de constatare
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-638/24 — anularea actului de constatare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Gheorghe Pralea,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Gheorghe Pralea împotriva Autorității Naționale de
Integritate cu privire la anularea actului de constatare.
împotriva hotărârii din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-638/24
NR. PIGD 2-20147815-01-3ra-23072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Instanța de fond: V. Sîrbu
Instanța de apel: V. Sîrbu, V. Negru, A. Braga
2 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Gheorghe Pralea
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 noiembrie 2020, Gheorghe Pralea a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, cu privire la anularea
actului de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 7 octombrie 2020 în cadrul
Autorității Naționale de Integritate a fost înregistrată sesizarea nr. 5776, cu
privire la eventuala încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese
de către Gheorghe Pralea, ex-primar al satului Andrușul de Jos, r-nul Cahul.
Potrivit sesizării, Gheorghe Pralea ar fi încălcat regimul juridic al
conflictelor de interese, manifestat prin nedeclararea și nesoluționarea
conflictului de interese apărut în perioada exercitării mandatului de primar
în localitatea Andrușul de Jos, r-nul Cahul, prin emiterea actelor
administrative care o vizează pe soția sa - Larisa Pralea, având funcția de
director al bibliotecii publice din satul Andrușul de Jos, r-nul Cahul.
Notează că, la 2 noiembrie 2020 de către Inspectoratul de Integritate a
fost examinată sesizarea și adoptat actul de constatare nr. 244/20, prin care
s-a decis că Pralea Gheorghe a încălcat regimul juridic al conflictelor de
interese, manifestat prin neinformarea în termen de 3 zile de la data
constatării, în scris, ANI despre orice situație de conflict de interese real în
care se află și respectiv, prin emiterea actelor administrative și încheierea
directă a actelor juridice care vizează persoana apropiată - Larisa Pralea.
Menționează că, potrivit actului de constatare, Gheorghe Pralea se
decade din dreptul de a exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate
publică pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcție
sau de la data rămânerii definitive a actului de constatare ori din data
rămânerii definitive și irevocabilă a hotărârii judecătorești. Totodată s-a
dispus înscrierea lui Pralea Gheorghe în Registrul de stat al peroanelor care
au interdicție de a ocupa o funcție publică de la data eliberării sau destituirii
1
din funcție sau de la data rămânerii definitive a actului de constatare ori din
data rămânerii definitive și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Susține reclamantul că nu este de acord cu actul de constatare emis de
Autoritatea Națională de Integritate, explicând că, a deținut funcția de primar
al satului Andrușul de Jos, r-nul Cahul, în perioada anilor 2011-2015. În
localitate activează biblioteca publică, care la acea etapă era condusă de un
bibliotecar angajat de către Primărie, care nu era funcționar public, angajarea
fiind în baza dispoziției primarului, fără concurs, așa cum biblioteca făcea
parte din categoria bibliotecilor publice rurale sau locale. În anul 2013,
funcția de bibliotecar a rămas temporar vacantă, ca urmare a aflării în
concediu de maternitate a bibliotecarei Tatiana Iovu. Respectiv, la data de 9
octombrie 2013 a fost angajată Larisa Pralea pe o perioadă determinată, până
la 31 iulie 2015, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 03. Dat
fiind faptul că Tatiana Iovu a solicitat prelungirea concediului pentru
îngrijirea copilului până la 6 ani, Larisa Pralea a rămas în funcția deținută
temporar.
Specifică că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.270/2018, funcția
de bibliotecar principal era prevăzută în temeiul art.7 pct. 11 din lege și
încadrarea în funcție a fost efectuată în conformitate cu art. 25 alin. (1), (2)
din lege, ceea ce a și condus la adoptarea dispozițiilor nr. 58-I și 59-I din 26
decembrie 2018. Dispoziția cu nr. 05-I din 25.02.2019 privind transferul în
funcție, a fost emisă în baza circularei nr.07-09/782 din 12 februarie 2019 a
MECC, precum și în baza Legii nr. 160/2017.
Referitor la dispoziția nr.33-I din 17 octombrie 2013, din lipsă de
personal - de dereticător, Larisa Pralea a cumulat funcția cu un coeficient de
1,25 unități, iar prin dispoziția nr.04-I din 30 iunie 2014 și nr. 01-I din 30
iunie 2015 i s-a acordat concediu de odihnă anual, prin dispoziția nr.15-I din
22 august 2015 în legătură cu concediul medical a fost prelungit concediul
de odihnă anual, iar prin dispozițiile nr 28-I din 23 august 2017, nr. 13-I din
4 iunie 2018, nr. 20-I din 25 iunie 2019 i-a fost acordat concediu de odihnă
pentru anii 2017-2019, cu respectarea prevederilor contractului colectiv de
muncă nr.11 din 21 martie 2018.
Susține reclamantul că, toate aceste dispoziții au fost supuse
controlului obligatoriu de către Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de
Stat.
Consideră că, prin adoptarea dispozițiilor în cauză nu a încălcat
prevederile Legii nr. 16/2008 cu privire la conflictul de interese, care sunt
reiterate în conținutul actului de constatare, or, autoritatea emitentă prin actul
de constatare s-a limitat doar la enunțarea dispozițiilor primarului și a Legii
2
nr.16/2008, fără a face o analiză a presupuselor încălcări, Gheorghe Pralea
respectând interesele cetățenilor și nicidecum cele personale.
Reclamantul menționează că, actul de constatare l-a primit la data de
7 noiembrie 2020, a înaintat o cerere prealabila în adresa ANI, însă nu a
primit răspuns.
Afirmă că, prin actul de constatare emis de ANI, în mod neîntemeiat,
au fost încălcate drepturile sale electorale și constituționale, dar și drepturile
persoanelor angajate, consfințite prin art. 43 din Constituție și prevederile
Declarației Universale a Drepturilor Omului.
La 5 martie 2021, reclamantul Gheorghe Pralea a depus cerere de
completare a acțiunii, menționând că actul administrativ contestat, este lovit
de nulitate.
Relevă că, potrivit art.121 alin.(1) Cod administrativ, semnarea actului
administrativ individual se face de conducătorul autorității publice sau de
către persoana împuternicită de acesta, dacă legea nu prevede altfel. Iar după
cum se observă, actul de constatare nr.244/20 din 2 noiembrie 2020 este
semnat de inspectorul de integritate – Victor Renița, din numele
Inspectoratului de Integritate, care este parte integrantă a Aparatului
Autorității Naționale de Integritate în conformitate cu art.8, art.16 din Legea
cu privire la Autoritatea Națională de Integritate și Hotărârea Parlamentului
Republicii Moldova nr.9 din 08.02.2018 privind aprobarea structurii și a
efectivului-limită ale Autorității Naționale de Integritate.
Astfel, în opinia reclamantului, rezultă că, actul de constatare a fost
emis de o structură internă (fără personalitate juridică) a Inspectoratului de
Integritate, în numele ultimei și semnat de angajatul acesteia, în pofida
faptului că funcțiile de exercitare a controlului averii și intereselor personale,
controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese îi
revine Autorității Naționale de Integritate în conformitate cu normele
imperative ale art. 5 și 6 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate, deoarece anume ANI constată încălcarea regimului juridic al
conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor.
Subliniază că, potrivit dreptului material supra numit, rezultă că actul
de constatare se întocmește de inspectorul de integritate, iar potrivit art. 19
lit. g) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, inspectorii
de integritate desfășoară următoarele activități: g) întocmesc acte de
constatare în condițiile legii, însă se emite exclusiv din numele Autorității
Naționale de Integritate și prin urmare se semnează exclusiv de conducerea
3
ei (președinte sau vicepreședinte), drept care întră în cercul nemijlocit a
atribuțiilor ultimilor.
În acest context, obiectează că pârâtul confunda sintagma de
„întocmire” cu sintagma „emitere, semnare” care prin definiție sunt acțiuni
cu efect juridic diferit.
Conchide că, actul administrativ contestat, nefiind semnat de
președintele sau vicepreședintele Autorității Naționale de Integritate se
sancționează cu nulitatea reiterând în acest sens prevederile art. 121 alin. (4)
Cod administrativ,
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 5 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Pralea
Gheorghe către Autoritatea Națională de Integritate cu privire la anularea
actului de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020. S-a anulat pct. 2 și 3
din Actul de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020, întocmit de
Autoritatea Națională de Integritate în privința lui Gheorghe Pralea. În rest,
pretențiile reclamantului sau resping ca neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 6 noiembrie 2023, Autoritatea Națională de Integritate a depus
cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 5 octombrie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 24 ianuarie 2024 a depus cerere
de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 5
octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și anume în partea
anulării pct. 2 și 3 a actului de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020,
cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea lui Gheorghe Pralea să fie
respinsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul declarat de Autoritatea Națională de Integritate a Republicii Moldova.
S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 05 octombrie
2023, în partea pretențiilor admise, s-a rejudecat cauza și s-a pronunțat o
decizie nouă, în această parte, prin care: S-a respins ca fiind neîntemeiată
acțiunea în contencios administrativ înaintată de Pralea Gheorghe împotriva
Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea p.p. 2, 3 din Actului
de constatare nr.244/20 din 2 noiembrie 2020. În rest, s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 5 octombrie 2023.
4
În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a constatat că, instanța
de fond a interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere
greșită materialului probator anexat la dosar, fapt ce a dus la adoptarea
soluției neîntemeiate de admitere parțială a pretențiilor lui Gheorghe Pralea
împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea punctelor
2 și 3 din actul de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020.
A reținut că, declarând apel Autoritatea Națională de Integritate
contestă hotărârea instanței de fond în partea solicitărilor reclamantului ce
au fost admise, respectiv în partea anulării pct. 2 și 3 din Actul de constatare
nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020, considerent din care, în conformitate cu
prevederile art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de apel urmează
să verifice, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
Instanța de apel a notat că, instanța ierarhic inferioară constatând
încălcarea regimului conflictelor de interese, prin nedeclararea și
nesoluționarea conflictelor de interese de către Gheorghe Pralea și respectiv
legalitatea punctului 1 din actul de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie
2020, neîntemeiat a anulat punctele 2 și 3 din actul de constatare menționat.
A subliniat că, cu privire la încălcarea regimului juridic al conflictului
de interese, manifestat prin neinformarea în termen de 3 zile de la data
constatării, în scris, Autorității Naționale de Integritate, despre orice fel de
conflict de interese real în care se află și, respectiv, prin emiterea actelor
administrative și încheierea direct a actelor juridice, care vizează persoana
apropiată (soția Larisa Pralea), constata prin Actul de constatare nr. 244/20
din 2 noiembrie 2020 întocmit de Autoritatea Națională de Integritate, nu se
va expune în detaliu, or hotărârea instanței de judecată în această parte nu a
fost contestată și va fi menținută.
Totodată, a apreciat, că instanța de fond greșit a concluzionat că
punctele 2 și 3 din actul de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020 sânt
pasibile anulării. Instanța eronat a concluzionat că măsurile aplicate de
inspectorul de integritate urmau a fi verificate prin prisma principiului
proporționalității.
La acest capitol, Colegiul judiciar a menționat prevederile art. 39 alin.
(1)-(3) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate, în redacția în vigoare la data emiterii actului
contestat, precum și art. 39 alin. (1)-(3) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016
cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, în redacția în vigoare după
emiterea actului contestat, reținând că, instanța de fond motivându-și soluția
5
pronunțată, s-a axat exclusiv pe unghiul aplicabilității principiului de
proporționalitate la aplicarea sancțiunii de către Inspectorul de integritate
față de Gheorghe Pralea prin actul administrativ contestat, însă, interpretarea
corectă a normelor precizate, urma a fi efectuată de instanța de fond cu luarea
în considerație a modificărilor operate prin Legea nr. 130 din 7 octombrie
2021, potrivit căreia, inspectorul de integritate a fost investit de legiuitor cu
dreptul discreționar care îi permite aplicarea anumitor măsuri în cazul în care
se constată nedeclararea sau nesoluționarea unui conflict de interese. Însă, la
caz sunt aplicabile prevederile până la modificările operate, or, actul de
constatare a fost adoptat la data de 2 noiembrie 2021.
A notat că, având în vedere natura abaterilor, numărul și durata
abaterilor, prejudiciul adus interesului public și funcției publice deținute,
instanța de apel constată că inspectorul de integritate întemeiat a ajuns la
concluzia de a-l decădea pe Gheorghe Pralea din dreptul de a exercita o
funcție publică sau o funcție de demnitate publică, pe o perioadă de 3 (trei)
ani din data rămânerii definitivă a actului de constatare ori din data rămânerii
definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se confirmă
existența conflictului de interese, precum și înscrierea lui Gheorghe Pralea
în Registrul de stat al persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcție
publică sau de demnitate publică, din data rămânerii definitivă a actului de
constatare ori din data rămânerii definitivă și irevocabilă a hotărârii
judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese.
Instanța de apel atestă că, din probatoriul administrat la materialele
cauzei se constată cert că, reclamantul Gheorghe Pralea, exercitând mandatul
de primar al satului Andrușul de Jos, r-nul Cahul, a emis acte administrative
și a încheiat acte juridice în privința Larisei Pralea fiind constata încălcarea
regimului juridic al conflictelor de interese.
Nu a putut reține la caz argumentul instanței de fond precum că, actul
de constatare contestat, este nemotivat, întrucât, reieșind din prevederile art.
118 din Codul administrativ, în raport cu analiza circumstanțială a cauzei, se
atestă că, actul de constatare nr. 244/20 din 2 noiembrie 2020, emis de către
Inspectoratul de Integritate din cadrul Autorității Naționale de Integritate,
este motivat în conformitate cu normele legale unde sunt indicate
argumentele clare și elocvente, care sunt bazate ре о cercetare amplă a
materialelor acumulate în urma controlului în raport cu poziția părților în
procedura administrativă.
Astfel, Curtea de Apel Chișinău atestă că, Actul de constatare nr.
244/20 din 2 noiembrie 2020, emis de Autoritatea Națională de Integritate
6
este legal, întemeiat, motivat și adoptat cu respectarea normelor de drept
material și procedural, inclusive și în partea ce se referă la p.2 și 3 din Act.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 25 aprilie 2024, Gheorghe Pralea a depus cerere de recurs
împotriva deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, iar la 12
august 2024 și 14 august 2024 a depus recurs motivat, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2024 și
menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 5 octombrie
2023.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a indicat în drept prevederile art. 2451 lit. a),
c) și d) din Codul administrativ.
A notat că, jurisprudența uniformă CSJ demonstrează că actele
administrative individuale defavorabile sunt anulate de către instanțe de
judecată pe motivul nemotivării acestora și pentru nerespectarea principiilor
dreptului la apărarea în procesul civil și principiilor procedurii administrative
în procesul administrativ.
A notat că, autoritatea publică ANI în cadrul examinării cauzei civile
urma să demonstreze executarea obligațiilor pozitive de transparență a
activității administrative și repartizarea aleatorie a cazului, ceea ce nu a avut
loc în prezenta cauza.
De asemenea menționează că, la emiterea actului administrativ
individual defavorabil în privința cet. Gheorghe Pralea, autoritatea publică
ANI urma să întreprindă toate măsurile privind investigarea obiectivă și mult
aspectuală a cazului, luând toate explicațiile, audiind toți participanții la
proces, ridicând toate probele pertinente și stabilind motivele nerespectării
legii și dacă nerespectarea legii a avut loc din intenție sau neglijență. Ulterior
în baza celor constatate, inspector de integritate urma să adopte actul
administrativ individual cu respectarea tuturor drepturilor procesuale cet.
Gheorghe Pralea.
La fel, actul de constatare contestat, în partea pct. 2 contravine
prevederilor art. 137 alin. (4) Codul administrativ, care stipulează că, dacă
într-un caz autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar într-un
anumit mod, atunci în cazuri similare ea este obligată să își exercite dreptul
discreționar în același mod. Or. din analiza actului de constatare contestat de
Gheorghe Pralea, nu rezultă că inspectorul de integritate ar fi justificat
7
suficient necesitatea aplicării sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 133 din 17
iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale.
Mai indică că, în proces judiciar nu a fost atrasă în proces soția sa
Larisa Pralea care a fost partea contractului individual de muncă încheiat cu
reclamantul, respectiv aceasta are dreptul de a da explicații pe marginea
cazului examinat.
Subliniază că, nu a fost invitat la repartizarea cauzei către un inspector
de integritate, nu cunoaște dacă repartizarea cauzei sale a avut loc aleatoriu
și au fost respectat principiul independenței, imparțialității și nepărtinirii la
repartizarea cauzei sale. Totodată el și soția sa nu am fost chemați la ANI
pentru oferirea explicațiilor în ce condiții au fost încheiate acte juridice,
motivul din care a fost încălcat principiul egalității armelor și
contradictorialității în procesul judiciar civil, ceea ce demonstrează
caracterul vicios a procedurii de examinare a cazului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
8
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 2 iulie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
terestre, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei
(f. d. 152).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 12 și 14 august 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
9
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Gheorghe Pralea, conține obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate
de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
10
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Gheorghe Pralea.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11