Slavkov și alții împotriva Bulgariei

Publicat la 25 aprilie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 36250/12 Ivan Stoyanov SLAVKOV și alții împotriva Bulgariei depusă la 4 iunie 2012 comunicat la 8 aprilie 2022 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl M. Ekimdzhiev și dna S. Stefanova, avocați care practică în Plovdiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală și detenția primului reclamant În octombrie 2008, primul reclamant a fost acuzat de conducerea unui grup criminal armat organizat creat pentru comisionarea spălării de bani, pimpingului și traficului de droguri. Pedeapsa, în temeiul articolului 321 § 3 din Codul Penal, a fost semnalat comisă între iunie 2007 și august 2008 și a fost pedepsită cu cinci până la 15 ani de închisoare.

În iunie sau iulie 2009 primul reclamant și presupusii săi complici au fost inculpați și adusi în instanță. Primul reclamant a fost arestat la 20 octombrie 2008. El a rămas în detenție până la 11 iulie 2012, când a fost eliberat pe cauțiune; în acel moment, procedura penală împotriva grupului era încă în așteptare în fața Tribunalului Regional Varna de Primă Instanță. În perioada de detenție, prima reclamantă a prezentat douăzeci și două de cereri de eliberare, care au fost respinse de Curtea Regională Varna și de Curtea de Apel Varna. În multe dintre aceste ocazii, instanța internă a făcut referire la gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului, faptul că grupul său criminal a fost bine structurat și armat și a funcționat de un an înainte de a fi demolat, poziția sa principală în ea și are „autoritatea” în cercuri penale; toate aceste elemente au fost considerate drept justificarea unui risc de recidivare, abscondarea sau intimidarea martorilor.

În sala de judecată, „agresivitatea” primului reclamant a fost considerată, de asemenea, o indicație că ar putea reface sau încerca să modifice probele. Instanțele interne au respins cererile de eliberare care se referă la deteriorarea sănătății fizice și psihice ale reclamantului în timp ce este în custodie, precum și la intenția sa declarată de a sta în alegerile locale și naționale. În cele din urmă, a fost subliniat în numeroase ocazii în deciziile de refuz al liberării că procedurile penale erau foarte complexe, că auudirile se desfășoară la intervale regulate și că multe întârzieri au fost cauzate de apărare. Într-o hotărâre din 15 ianuarie 2013 Curtea Regională Varna a condamnat primul reclamant și membrii rămasi grupului său.

Reclamantul a fost condamnat la zece ani de închisoare. Cu toate acestea, condamnarea și condamnarea au fost în cele din urmă anulate de Curtea Supremă de Cassare. După aceea, procedurile au fost transferate la Curtea Penală Specializată, în cazul în care acestea erau încă pendente de la data ultimelor informații de la reclamanții în decembrie 2021. măsuri împotriva reclamanților în temeiul actului din 2005 De la infracțiunea cu care a fost acuzat primul reclamant a intrat în domeniul de aplicare al Legei 2005 privind actele de infracțiune (denumită în continuare „Legea 2005”), în octombrie 2008, Comisia pentru procedurile de dezvăluire a crimei (denumită în continuare „Comisia”) a început o anchetă.

Acesta a stabilit că, între 1997 și 2008, primul reclamant și soția sa (al doilea reclamant) au primit venituri din surse legale care echivalează cu 1.517 salarii lunare minime, în timp ce cheltuielile lor și cele suportate de o societate controlată de acestea (al treilea reclamant) au fost echivalente cu 6.892 salarii lunare minime. Reclamanții au achiziționat în special mai multe proprietăți imobilizabile și mai multe mașini. În decembrie 2008, Comisia a solicitat Curtea Regională Varna un ordin de înghețare a unui număr de active ale celor trei solicitanți – un apartament din Varna deținut de prima și a doua solicitanți, mai multe autoturi, sume depuse în cont bancar, acțiuni în societăți – care ar putea face obiectul unei creanțe prospective în temeiul legii 2005 pentru confiscarea activelor în valoare de 577.776 lei bulgare (BGN), echivalentul de 295.000 de euro (EUR).

Referindu-se la presupunerea prevăzută la art. 4 alineatul (1) din Legea din 2005 și la concluziile sale privind veniturile și cheltuielile reclamanților rezumate mai sus, Comisia a considerat că reclamația posibilă de confiscare este fondată în mod corespunzător. La 23 decembrie 2008, Curtea Regională Varna a ordonat doar o parte din măsurile solicitate de Comisie. Comisia a depus un recurs la Curtea de Apel Varna, care, într-o hotărâre din 13 ianuarie 2010, a înghețat toate activele care fac obiectul cererii Comisiei. Acesta a susținut că întrebarea dacă activele în cauză sunt venitul infracțiunii și ar putea fi legată de activitatea penală a primului reclamant trebuie examinată în cadrul procedurii viitoare de confiscare, în timp ce sarcina sa este doar de a se satisface faptul că aceste active au fost deținute de persoanele indicate de Comisie.

În acest sens, cererea Comisiei a fost suficient de justificată; reclamanții nu au apelat împotriva acestei decizii în fața Curții Supreme de Cassare, astfel cum a fost îndreptată. Ulterior, primii și treii solicitanți au solicitat necongelarea activelor lor, dar cererea a fost respinsă într-o hotărâre finală a Curții de Apel Varna din 1 noiembrie 2012. Instanțele interne au considerat că procedura penală împotriva primului reclamant a rămas în așteptare să justifice continuarea validității măsurilor în temeiul legii 2005. În această etapă, nu este permis să se evalueze bine fondul cererii de confiscare prospectivă. În timp ce procedura penală împotriva primului reclamant rămâne în așteptare (a se vedea mai sus), înghețarea activelor reclamanților a rămas în vigoare, cel puțin până în decembrie 2021, atunci când au fost primite cele mai recente informații din partea reclamanților.

Nu a fost încă introdusă reclamație de confiscare. Dispozițiile relevante ale Legii din 2005 și practicile instanțelor naționale au fost rezumate în totorov și alții c. Bulgaria (nr. 50705/11 și altele 6 §§§ 90-114, 13 iulie 2021). În plus, dispozițiile Legii din 2005 privind înghețarea activelor în vederea pierderii lor au fost descrise în Nedyalkov și alții c. Bulgaria (dec.) (nr. 663/11, §§ 46-57, 10 septembrie 2013). COMPLAINTĂ Primul reclamant se plânge, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenția, de durata deținerii sale în reținere. El se plânge, în plus, în conformitate cu art. 5 § 5 din Convenția, de lipsa unui drept executiv de compensare în acest sens. Cei trei solicitanți se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din înghețarea activelor în temeiul Legii din 2005; consideră că această măsură este arbitrară și ia în considerare durata sa lungă.

Reclamanții explică că nu au făcut apel împotriva hotărârii Curții de Apel ale Varna din 13 ianuarie 2010 privind înghețarea activelor lor, deoarece un astfel de recurs nu ar fi reprezentat un remediu eficace. Acest lucru s-a întâmplat din cauza „automatismului” al instanțelor naționale în impunerea unor măsuri intermediare în temeiul legii din 2005, fără a se evalua posibila provenință penală a activelor respective. 3 din Convenție? Are reclamantul dreptul de a beneficia de compensații executive pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 3, conform articolului 5 § 5 din Convenție?

Înghețarea activelor reclamanților în temeiul Legii privind prelucrarea proceselor de crimă 2005 a fost conformă cu art. 1 din Protocolul nr. În special, ar putea ca autoritățile să nu arate, chiar și având în vedere caracterul preliminar al măsurilor reclamate, orice legături suspectate între activele în cauză și orice activitate penală a primului reclamant, să constituie o problemă în acest sens (a se vedea, mutatis mutandis , abordarea din Todorov și alții c. Bulgaria c. , nr. 50705/11 și altele 6 §§ 200-216, 13 iulie 2021? Ar putea, în plus, durata măsurilor împotriva reclamanților să perturbeze echilibrul echitabil în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Părțile sunt invitate să precizezeze care este starea actuală a procedurii de confiscare împotriva reclamanților.

Ivan Stoyanov SLAVKOV 1967 Bulgar Varna Emel Nezhdet SLAVKOVA 1971 Bulgar Varna BARET AUTO OOD 2003 Bulgar Varna

Published on 25 April 2022

FOURTH SECTION

Application no. 36250/12 Ivan Stoyanov SLAVKOV and Others against Bulgaria lodged on 4 June 2012 communicated on 8 April 2022

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. The applicants are represented before the Court by Mr M. Ekimdzhiev and Ms S. Stefanova, lawyers practicing in Plovdiv. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. Criminal proceedings and detention of the first applicant In October 2008 the first applicant was charged with having led an organised armed criminal group created for the commission of money laundering, pimping and drug trafficking. The offence, under Article 321 § 3 of the Criminal Code, was allegedly committed between June 2007 and August 2008 and was punishable with five to fifteen years’ imprisonment. In June or July 2009 the first applicant and his alleged accomplices were indicted and brought to court.

The first applicant was arrested on 20 October 2008. He remained in detention on remand until 11 July 2012, when he was released on bail; by that time the criminal proceedings against the group were still pending before the first-instance Varna Regional Court. During the period of his detention the first applicant submitted twenty-two requests to be released, which were dismissed by the Varna Regional Court and the Varna Court of Appeal. On many of these occasions the domestic courts referred to the gravity of the charges against the applicant, the fact that his criminal group had been well-structured and armed and had functioned for a year before being dismantled, his leading position in it and his having “authority” in criminal circles; all these elements were seen as justifying a risk of the applicant reoffending, absconding or intimidating witnesses.

The first applicant’s “aggressiveness” in the courtroom was also seen as an indication that he might reoffend or try to tamper with evidence. The domestic courts dismissed requests for release referring to a deterioration of the applicant’s physical and mental health while in custody, and to his stated intention to stand in local and national elections. Lastly, it was on numerous occasions underlined in the decisions refusing release that the criminal proceedings were very complex, that the hearings were being held at regular intervals, and that many delays had been caused by the defence. In a judgment of 15 January 2013 the Varna Regional Court convicted the first applicant and the remaining members of his group.

The applicant was sentenced to ten years’ imprisonment. However, the conviction and sentence were eventually quashed by the Supreme Court of Cassation. After that the proceedings were transferred to the Specialised Criminal Court, where they were still pending as of the date of the latest information from the applicants in December 2021. measures against the applicants under the 2005 act Since the offence the first applicant had been charged with fell within the scope of the Forfeiture of Proceeds of Crime Act 2005 (hereinafter “the 2005 Act”), in October 2008 the Commission for Uncovering Proceeds of Crime (hereinafter “the Commission”) started an inquiry.

It established that between 1997 and 2008 the first applicant and his wife (the second applicant) had received income from lawful sources equalling 1,517 minimum monthly salaries, whereas their expenses and those incurred by a company controlled by them (the third applicant) had been equivalent to 6,892 minimum monthly salaries. The applicants had in particular acquired several immoveable properties and several cars. In December 2008 the Commission applied to the Varna Regional Court for an order freezing a number of assets of the three applicants – a flat in Varna owned by the first and second applicants, several cars, sums deposited in bank accounts, shares in companies – which could be the subject to a prospective claim under the 2005 Act for the forfeiture of assets worth 577,776 Bulgarian levs (BGN), the equivalent of 295,000 euros (EUR).

Referring to the presumption contained in section 4(1) of the 2005 Act and to its findings as to the applicants’ income and expenditure summarised above, the Commission considered its prospective forfeiture claim well-founded. It pointed out moreover that without the measures sought the prospective forfeiture claim could be frustrated or hindered. On 23 December 2008 the Varna Regional Court ordered only part of the measures sought by the Commission. The Commission lodged an appeal with the Varna Court of Appeal, which, in a decision of 13 January 2010, froze all assets covered by the Commission’s application. It held that the question whether the assets at issue were the proceeds of crime and could be linked to the first applicant’s criminal activity was to be examined in the future forfeiture proceedings, whereas its task was only to satisfy itself that those assets were held by the persons indicated by the Commission.

This was so, and the Commission’s application was otherwise sufficiently substantiated. The applicants did not appeal against that decision before the Supreme Court of Cassation, as entitled to. Subsequently the first and third applicants applied for the unfreezing of their assets, but the application was dismissed in a final decision of the Varna Court of Appeal of 1 November 2012. The domestic courts held that the fact that the criminal proceedings against the first applicant remained pending justified the continued validity of the measures under the 2005 Act. At this stage it was not permissible to assess the well-foundedness of the prospective forfeiture application. As the criminal proceedings against the first applicant remain pending (see above), the freezing of the applicants’ assets has remained in force as well, at the least until December 2021 when the latest information from the applicants was received.

No forfeiture claim has yet been brought.

RELEVANT LEGAL FRAMEWORK AND PRACTICE

The relevant provisions of the 2005 Act and the practice of the national courts have been summarised in Todorov and Others v. Bulgaria (nos. 50705/11 and 6 others, §§ 90-114, 13 July 2021). In addition, the provisions of the 2005 Act concerning freezing of assets with a view of their forfeiture have been described in Nedyalkov and Others v. Bulgaria (dec.) (no. 663/11, §§ 46-57, 10 September 2013). COMPLAINTS 1. The first applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention of the length of his detention on remand. He complains in addition under Article 5 § 5 of the Convention of the lack of an enforceable right to compensation in that regard. 2. The three applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 of the freezing of their assets under the 2005 Act.

They consider this measure arbitrary and take issue with its lengthy duration. The applicants explain that they did not appeal against the Varna Court of Appeal’s decision of 13 January 2010 on the freezing of their assets, because such an appeal would not have represented an effective remedy. This was so because of the national courts’ “automatism” in imposing interim measures under the 2005 Act, without any assessment as to the possible criminal provenance of the respective assets.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the length of the first applicant’s detention in breach of the “reasonable time” requirement of Article 5 § 3 of the Convention? Did the applicant have an enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 § 3, as required by Article 5 § 5 of the Convention? 2. Was the freezing of the applicants’ assets under the Forfeiture of Proceeds of Crime Act 2005 compliant with Article 1 of Protocol No. 1? In particular, could the authorities’ failure to show, even with a view of the preliminary character of the measures complained of, any suspected link between the assets concerned and any criminal activity of the first applicant, pose a problem in that regard (see, mutatis mutandis , the approach in Todorov and Others v. Bulgaria , nos.

50705/11 and 6 others, §§ 200-216, 13 July 2021)? Could, in addition, the duration of the measures against the applicants disrupt the fair balance under Article 1 of Protocol No. 1? The parties are invited to specify what is the current state of the forfeiture proceedings against the applicants. APPENDIX No. Applicant’s Name Year of birth/registration Nationality Place of residence 1. Ivan Stoyanov SLAVKOV 1967 Bulgarian Varna 2. Emel Nezhdet SLAVKOVA 1971 Bulgarian Varna 3.

BARET AUTO OOD

2003 Bulgarian Varna