3ra-611/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-611/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni
„Termoelectrica”,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva
Ministerului Finanțelor și Serviciului Fiscal de Stat cu privire la obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 28 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-611/24
NR. PIGD 2-21064882-01-3ra-12072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie
un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: V. Dodon
Instanța de apel : V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 aprilie 2021, SA „Termoelectrica”, a înaintat acțiune împotriva
Ministerului Finanțelor și Serviciului Fiscal de Stat, privind obligarea restituirii
din Trezoreria de Stat a sumei de 6 000 de lei achitată la data de 26 decembrie
2019, cu titlu de amendă conform deciziei nr. 9 din 16 decembrie 2019, precum
și încasarea tuturor cheltuielilor judiciare.
În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 20 decembrie 2019, în
adresa sa a parvenit decizia Agentului Constatator (Centrul de Sănătate Publică
Chișinău din cadrul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică) nr. 99 din 16
decembrie 2019, prin care a fost stabilită vinovăția „Termoelectrica” SA în
săvârșirea contravenției prevăzute de art. 80 alin. (3) Cod contravențional și a
fost aplicată amendă în mărime de 12 000 de lei. Iar în temeiul art. 34 alin. (3)
Cod contravențional, SA ,,Termoelectrica”, a achitat în beneficiul Ministerului
Finanțelor-Trezoreria de Stat, jumătate din amenda stabilită, suma de 6 000 de
lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 5559 din 26 decembrie 2019.
Astfel, a comunicat apelanta că, la data de 3 ianuarie 2020 a contestat
decizia agentului constatator nr. 99 din 16 decembrie 2019 și prin hotărârea
definitivă a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana nr. 5r-180/2020 din 19
februarie 2020, a fost admisă contestația și încetat procesul contravențional
pornit în privința SA „Termoelectrica”, pe motiv că nu există faptul
contravenției.
Dat fiind faptul că, decizia de aplicare a sancțiunii contravenționale nr.
99 din 16 decembrie 2019 a fost anulată prin hotărârea definitivă a Judecătoriei
Chișinău, sediul Ciocana din 19 februarie 2020, relatează reclamanta că, în data
de 2 martie 2021 a sesizat Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova
(Trezoreria de Stat) cu scrisoarea nr. 79/138 prin care a solicitat restituirea
sumei amenzii achitate de către SA „Termoelectrica”, în beneficiul Trezoreriei
de Stat, în mărime de 6 000 de lei, cu anexarea documentelor confirmative în
acest sens.
Prin răspunsul Ministerului Finanțelor nr. 12/2-6/41 din 30 martie 2021,
a fost informată că cererea privind restituirea sumei a fost remisă pentru
examinare Serviciului Fiscal de Stat.
În acest context, a comunicat reclamanta că, la data de 9 aprilie 2021, a
recepționat răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-13/40359 din 7
aprilie 2021, prin care i s-a comunicat, că în documentele anexate la cerere,
1
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana nr. 5r-180/2020 din 19
februarie 2020 nu este dispusă restituirea amenzii în mărime de 6 000 de lei,
iar pentru a beneficia de restituirea amenzii contravenționale, urmează să
prezinte Serviciului Fiscal de Stat actul judecătoresc irevocabil în care să fie
dispus expres restituirea sumei.
Consideră reclamanta că, răspunsurile Ministerului Finanțelor și
Serviciului Fiscal de Stat, sunt nefondate și neîntemeiate. Or, ținând cont de
faptul că procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 02-10/54 din 16
decembrie 2019 și decizia de aplicare a sancțiunii contravenționale nr. 99 din
16 decembrie 2019 au fost anulate prin hotărârea definitivă a Judecătoriei
Chișinău, sediul Ciocana nr. 5r-180/2020 din 19 februarie 2020, pârâții
urmează să-i restituie amenda achitată în baza actelor anulate, or, instanța a
dispus expres încetarea procesului contravențional pornit în privința SA
„Termoelectrica”, prin care aceasta a fost supusă sancțiunii contravenționale,
pe motiv că nu există faptul contravenției.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 04 mai 2022, s-
a anulat refuzul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-13/40359 din 7 aprilie
2021 de restituire a mijloacelor și s-a obligat Serviciul Fiscal de Stat să emită
decizia privind restituirea sumei de 6 000 de lei Societății pe Acțiuni
„Termoelectrica”, achitată în data de 26 decembrie 2019 în contul Ministerului
Finanțelor – Trezoreria de Stat cu titlu de amendă aplicată prin decizia nr. 99
din 16 decembrie 2019. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de SA
„Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor, privind obligarea
restituirii mijloacelor bănești
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 17 mai 2022, Serviciul
Fiscal de Stat, a declarat apel nemotivat, iar la data de 16 august 2022, apel
motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 4 mai
2022, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei noi decizii privind
respingerea acțiunii înaintate de SA „Termoelectrica”, ca neîntemeiată.
Prin decizia din 28 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
integral hotărârea din 4 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, emisă
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de SA
„Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor și Serviciului Fiscal de
Stat, privind obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil. S-a
emis o decizie nouă cu privire la declararea acțiunii depuse de SA
„Termoelectrica” împotriva Ministerului Finanțelor și Serviciului Fiscal de
Stat, privind obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, ca
inadmisibilă.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, instanța de fond
neîntemeiat a examinat legalitatea acțiunilor Serviciului Fiscal de Stat, cu
privire la anularea refuzului Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-13/40359 din
07 aprilie 2021 de restituire a mijloacelor și obligarea Serviciului Fiscal de Stat
să emită decizia privind restituirea sumei de 6 000 de lei Societății pe Acțiuni
„Termoelectrica”, achitată în data de 26 decembrie 2019 în contul Ministerului
2
Finanțelor – Trezoreria de Stat cu titlu de amendă aplicată prin decizia nr. 99
din 16 decembrie 2019, apreciind-o ca activitate administrativă, ce urmează a
fi verificată de către instanța de contencios administrativ. Or, reclamanta nu a
prezentat niciun argument fondat prin care să motiveze și sa justifice explicit
în plan material și/sau procesual care sunt în concret drepturile vătămate ale
acesteia prin activitatea administrativă a Ministerului Finanțelor și Serviciului
Fiscal de Stat. Exprimându-și doar dezacordul cu acțiunile/inacțiunile
Serviciului Fiscal de Stat. Or, prin scrisoarea nr. 79/138 din 02 martie 2021, SA
„Termoelectrica” a sesizat Ministerul Finanțelor, în vederea restituirii sumei de
6 000 de lei, amendă achitată în beneficiul Trezoreriei de Stat. Iar prin răspunsul
nr. 12/2-6/41 din 30 martie 2021, Ministerul Finanțelor a remis scrisoarea nr.
79/138 din 2 martie 2021, pentru examinare Serviciului Fiscal de Stat, conform
Modului de achitare și evidență a plăților la bugetul public național prin
sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2021, aprobat prin
Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 166 din 22 decembrie 2020 (Monitorul
Oficial nr. 372-382 din 31.12.2020). Iar prin răspunsul/scrisoarea nr. 26-15/1-
13/40359 din 7 aprilie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a informat SA
„Termoelectrica”, că cererea de restituire a sumelor din buget se depune în
conformitate cu pct. 11 din Regulamentul privind stingerea obligației fiscale
prin compensare și/sau restituirea mijloacelor bănești, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 235 din 19 aprilie 2017, la care, în conformitate cu prevederile
pct. 15 a aceluiași Regulament, urmează să fie anexate copiile documentelor de
plată care confirmă achitarea, precum și documentele confirmative
(scrisoare/confirmare, decizie eliberată de alte organe), care atestă faptul
achitării în plus a sumelor la buget (f.d.15).
Instanța de apel a notat că, instanța de fond neîntemeiat a purces la
examinarea și soluționarea acțiunii, din motiv că, la caz lipsește activitatea
administrativă a Serviciului Fiscal de Stat. Or, restituirea sumelor din buget se
efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului privind stingerea
obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea mijloacelor bănești, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 235 din 19 aprilie 2017.
La acest capitol instanța de apel a reținut că, art. 311 din Codul de
executare, prevede că, hotărârile cu caracter contravențional se execută în
modul prevăzut în titlul V din prezentul cod, cu derogările stabilite în prezentul
titlu.
Art. 480 alin. (1) Cod contravențional, prevede că, problemele legate de
executarea sancțiunii contravenționale adresate instanței de judecată se
soluționează în conformitate cu prevederile capitolului VII al cărții a doua, de
către instanța de judecată din raza de activitate a organului competent persoanei
competente să asigure executarea sancțiunii contravenționale.
Astfel, instanța de apel a apreciat că, sesizarea instanței de judecată de
către orice persoană care în opinia sa revendică încălcarea unui drept al său prin
activitatea administrativă a unei autorități publice, fie prin refuzul autorității
administrative de a soluționa în termenul legal o cerere, implică existența
3
obligatorie a două condiții, și anume existența vătămării unui drept recunoscut
de lege a reclamantului și vătămarea dreptului său să fie cauzat print activitatea
administrativă, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa în
termenul legal o cerere.
Respectiv, pretențiile formulate de către reclamant nu constituie obiect
al contenciosului administrativ, fiind imposibilă examinarea cauzei în cadrul
unei proceduri de contencios administrativ, accentuând că, raporturile juridice
din speță sunt reglementate de legislația contravențională.
Astfel, în cazul dat nu se implică o activitate administrativă sau o
procedură de contencios administrativ, iar modalitatea de examinare a cereri
privind restituirea amenzii contravenționale este stabilită expres conform
normelor Codului Contravențional și Codului de Executare, iar art.2 alin.(3) lit.
b) Cod administrativ, exceptează actele judecătorești și acțiunile judecătorului
de la controlul de legalitate prin prisma Codului administrativ și în procedura
de contencios administrativ, deoarece prevederile prezentului cod nu se aplică
raporturilor juridice ale autorităților publice care acționează în baza Codului
contravențional sau Codului penal.
Instanța de apel a considerat relevant de menționat că, raportând
normele citate la circumstanțele cauzei, reclamanta/intimata nu poate revendica
încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17,
devreme ce lipsește activitatea administrativă a Serviciului Fiscal de Stat.
La 30 aprilie 2024, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, a depus
recurs, completat ulterior, la Curtea Supremă de Justiție, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei din 28 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, cu
menținerea hotărârii din 04 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea recursului a susținut că, instanța de apel a interpretat în
mod eronat normele de drept material și procedural pertinente speței, fapt ce a
succedat emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate.
Totodată a indicat că, aprecierea probelor date de instanța de apel au fost
defectuoase și arbitrare, fapt ce vine în contradicție cu prevederile legislației,
cât și cu dreptul la un proces echitabil.
Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ministerului Finanțelor
și Serviciului Fiscal de Stat copia recursului depus de Societatea pe Acțiuni
„Termoelectrica”, cu înștiințarea despre posibilitatea prezentării referinței.
Prin referința din 3 septembrie 2024, Serviciului Fiscal de Stat a solicitat
respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
4
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentei la data de 19 iunie 2024, fapt ce se confirmă prin extrasul
din poșta electronică (f.d.161).
Cererea de recurs a fost depusă la 30 aprilie 2024. Astfel că, recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor art. 246 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
5
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, conține obiecții de fapt
și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei
în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea
de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
6
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Societatea pe Acțiuni
„Termoelectrica”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7