2rac-160/23 — incasarea datoriei si a penalitatilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei si a penalitatilor
- Temei legal
- instantele inferioare au aplicat legea in lipsa existentei unei metodologii de calcul a tarifului diferentiat stabilita printr-un regulament la care se facea trimitere
2rac-160/23 — incasarea datoriei si a penalitatilor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
privind admiterea recursului Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” și
respingerea recursului Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”
în cauza civilă
Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva
Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”
(încasarea datoriei și a penalităților)
împotriva hotărârii din 7 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-160/23
NR. PIGD 2-21048473-01-2rac-20072023)
Instanțele inferioare au aplicat legea în lipsa existenței unei metodologii de calcul a tarifului
diferențiat stabilită printr-un Regulament la care se făcea trimitere.
Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. L. Mitrofan)
Curtea de Apel Centru (jud. A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi)
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursurile declarate de declarat de Societatea pe
Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” și de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 1 aprilie 2024, SA „Apă Canal Chișinău” a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva SA „Termoelectrica” privind încasarea datoriei, prin care a
solicitat încasarea sumei de 1066364,69 lei cu titlu de plăți suplimentare pentru
depășirea concentrațiilor maxime admise în apele uzate pe perioada 01.2019-09.2019,
06.2020-08.2020, a penalității în mărime de 492839,30 lei și a taxei de stat în valoare
de 46776,12 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că are stabilit cu pârâta un raport
contractual privind prestarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare.
Datoria invocată ar fi apărut urmare a nerespectării pct. 5.1 din contractul nr. 564633
din 12 februarie 2003.
În acest sens, reclamanta susține că în perioada 16.01.2019 – 21.12.2020 au
fost prelevate probe de apă în baza cărora s-a constatat că SA „Termoelectrica”
deversează în sistemul public de canalizare ape uzate cu depășirea concentrațiilor
maxim admisibile.
Reclamanta consideră că în facturile fiscale expuse spre plată pârâtului sunt
reflectate calculele întemeiate doar pe probe în care au fost depistate depășiri ale
concentrațiilor maxim admisibile de poluanți în apele uzate evacuate de către SA
„Termoelectrica”.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1, art. 14 lit. d), art.
17 lit. j), n), art. 16 lit. a), art. 22 alin. (14), (16) și (18) din Legea nr. 303/2013 privind
serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, prevederile Regulamentului-
cadrul de funcționare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare aprobat
prin Hotărârea Consiliului de Administrație al ANRE nr. 355/2019, prevederile
Regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în
sistemul de canalizare și/sau în emisaruri pentru localitățile urbane și rurale, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25.11.2019, prevederile art. 9, 10, 774, 776,
858, 992, 1082, 1100, 1101, 1375 din Codul civil.
1
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea judecătoriei Chișinău sediul Centru din 9 iunie 2022, s-a admis
parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul SA „Termoelectrica
suma de 1066364,69 lei cu titlu de plăți suplimentare pentru depășirea concentrațiilor
maxime admise în apele uzate, pe perioada 01.2019-09.2019, 06.2020-08.2020, suma
de 31990,94 lei cu titlu de taxă de stat, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli pentru
traducere.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
SA „Apă-Canal Chișinău” a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 9
iunie 2022 prin care a solicitat casarea capătului hotărârii menționate în partea
respingerii penalității și taxei de stat parțiale în mărime de 14785,18 lei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.
La 11 iulie 2022, SA „Termoelectrica” a depus o cerere de apel împotriva
hotărârii din 9 iunie 2022 prin care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi
hotărâri prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2023, s-au respins cererile
de apel depuse de SA „Apă-Canal Chișinău” și de SA „Termoelectrica” și a fost
menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 9 iunie 2022.
În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că SA „Apă-Canal Chișinău”
elibera facturi lunar care nu au fost anulate, iar SA „Termoelectrica” recepționând
factura nu și-a onorat obligațiile contractuale și nu a solicitat la timp un control
alternativ al calității apei, deci pe perioada executării contractului, SA
„Termoelectrica” nu a achitat plata ne întreprinzând acțiuni.
Curtea de Apel Chișinău a relevat că pe parcursul proceselor de prelevare a
probelor de ape uzate, SA „Termoelectrica” nu a formulat obiecții și nu a solicitat
prelevarea concomitentă a probelor de ape uzate, fapt ce se confirmă și prin rapoartele
de prelevare, comenzile de încercări și rapoartele de încercări pe marginea probelor,
actele fiind întocmite corespunzător, care sunt anexate la materialele cauzei.
Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantului SA „Termoelectrica”
precum că operatorul nu i-a oferit argumentarea legislativă a termenilor aplicării
tarifului diferențiat (plăți suplimentare) la volumul apelor reziduale. În acest sens,
Curtea de Apel Chișinău a luat în considerațiune prevederile Legii nr. 322 din 30
noiembrie 2018, în sensul că la 8 martie 2019 au intrat în vigoare noile modificări a
Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, unde
noțiunea de „tarif diferențiat” a fost substituită cu sintagma „plăți suplimentare”, iar
prevederile art. 22 alin. (18) al Legii vizate au fost modificate. Prin urmare, nu au fost
reținute argumentele SA „Termoelectrica” în vederea pretinsei inexistenței
2
metodologiei de calcul, or formula de calcul expusă se regăsește în art. 22 alin. (18)
din Legea nr. 303/2013.
Referitor la respingerea capătului de acțiune privind încasarea penalității,
instanța de apel a reținut că potrivit art. 14 lit. b) și art. 27 alin. (5) al Legii nr. 303 din
13 decembrie 2013 este prevăzută plata unei penalități pentru neachitarea în termenul
stabilit în contract, a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, însă nu
este prevăzut modul și mărimea penalității pentru fiecare zi de întârziere.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 21 iunie 2023, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus o cerere de recurs
împotriva deciziei din 7 februarie 2023 și a hotărârii din 9 iunie 2022 prin care a
solicitat casarea parțială a acestora și emitere a unei noi hotărâri prin care acțiunea să
fie admisă integral în sensul acțiunii civile formulate și concretizate ulterior.
SA „Termoelectrica” a depus la 26 iunie 2023 o cerere de recurs împotriva
deciziei din 7 februarie 2023 și a hotărârii din 9 iunie 2022 prin care a solicitat casarea
hotărârii și casarea parțială a deciziei în partea admiterii pretențiilor SA „Apă-Canal
Chișinău” și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii.
A. Recursul SA „Apă-Canal Chișinău”
În calitate de temeiuri de recurs, SA „Apă-Canal Chișinău” a invocat
prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă – „nu a aplicat legea
care trebuia aplicată”, în raport cu prevederile:
- art. 16 lit. b) și art. 27 alin. (5) din Legea nr. 303/2013;
- art. 947 alin. (1) din Codul civil.
La fel, SA „Apă-Canal Chișinău” a invocat în calitate de temei prevedere art.
432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă – „a aplicat în mod eronat analogia
legii sau analogia dreptului”, în raport cu concluzia că nu este stipulată penalitatea
pentru facturile prin care se încasează plăți suplimentare.
Recurenta consideră că instanțele inferioare urmau să aplice prevederile pct.
5.2 din contractul nr. 564633 din 12 februarie 2003, pct. 5.2 din Contractul nr. 2-652-
33 din 20 mai 2005 și pct. 5.4 din Contractul nr. 2-217-33 din 2 ianuarie 2012. În
viziunea recurentei, în toate aceste clauze, SA „Termoelectrica” și-a asumat obligația
de plată a penalității în cazul neachitării facturilor fiscale lunare emise ca urmare a
utilizării serviciilor de canalizare.
B. Recursul SA „Termoelectrica”
În calitate de temei al recursului, SA „Termoelectrica” a invocat că instanțele
inferioare au interpretat în mod eronat dispozițiile Legii, nu au aplicat legea care urma
a fi aplicată – ceea ce constituie temei de casare a deciziei și hotărârii emise, în temeiul
art. 432 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.
În acest sens, SA „Termoelectrica” apreciază eronate concluziile instanței de
fond considerând că aceasta nu a ținut cont de faptul că prevederile art. 22 alin. (18)
3
ale Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 nu stabilesc termenii de aplicare a plăților
suplimentare.
Având în vedere că Regulamentul cadru privind recepționarea apelor uzate,
eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în sistemul
de canalizare al localităților, aprobat prin ordinul Departamentului Construcțiilor și
Dezvoltării Teritoriului nr. 40 din 18 februarie 2005 a fost abrogat la 13 aprilie 2020,
recurentul consideră că operatorul putea să calculeze plăți suplimentare numai pentru
lunile în care au fost prelevate probele și depistate depășiri ale concentrațiilor maxime
admisibile de poluanți în apele uzate, și anume – ianuarie 2019, aprilie 2019, iulie
2019.
În altă ordine de idei, recurentul SA „Termoelectrica” consideră că instanța de
fond eronat a concluzionat despre temeinicia pretențiilor, or modul de calcul a plăților
suplimentare aplicat de către SA „Apă-Canal Chișinău” a fost apribat numai prin
ordinul intern al operatorului (act normativ care nu este public) și nu a fost reglementat
prin acte normative și aprobat de autoritățile abilitate. La fel, nici Hotărârea de Guvern
nr. 950 din 25 noiembrie 2013 nu era prevăzută modalitatea de calcul a plăților
suplimentare pentru depășirea CA a poluanților la evacuarea apelor uzate în sistemul
public de canalizare.
Recurenta susține că metodologia de calcul în acest sens a fost introdusă abia
prin Hotărârea de Guvern nr. 90 din 19 februarie 2020 cu privire la modificarea
Hotărârii Guvernului nr. 950/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind cerințele
de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemele de canalizare și/sau în
emisare pentru localitățile urbane și rurale stabilită în anexa 7. Anterior modificărilor
aduse regulamentului menționat supra, nu era prevăzută o metodologie de calcul a
plăților suplimentare în cazul depășirii CMA, iar metoda de calcul prezentată de SA
„Apă-Canal Chișinău” este în afara normelor legale.
La 25 iulie 2023, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus o referință pe marginea
recursului prin care a indicat că recursul declarat de SA „Termoelectrica” este pur
declarativ și lipsit de substanță juridică. SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat
încasarea de la SA „Termoelectrica” a taxei de stat în ordinde apel în sumă de
11088,87 lei și a taxei de stat în ordine de recurs în sumă de 7392,59 lei. La fel, a
solicitat respingerea recursului SA „Termoelectrica” ca fiind unul inadmisibil pe
motiv că nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă.
SA „Termoelectrica” a depus o referință a apreciat recursul declarat de SA
„Apă-Canal Chișinău” să fie considerat inadmisibil, lipsit de suport juridic, or acesta
nu s-ar încadra în prevederile art. 432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
4
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție:
,,Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.
Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procesual.”
Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege
care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a
interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”
Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind
limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesulverbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”
Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de
către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
Art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul și să caseze
integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă
hotărîre.”
Art. 14 lit. b) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 cu modificările intrate în vigoare la 8 martie
2019:
5
„Indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, de forma de
organizare, de natura capitalului, de tipul de proprietate ori de țara de origine, operatorul
trebuie să asigure: b) exploatarea sistemului public de alimentare cu apă și a sistemului public
de canalizare pînă la punctul de delimitare a rețelelor publice și a celor interne ale
consumatorului în condiții de siguranță și eficiență tehnico-economică, cu respectarea actelor
normative din domeniu.”
Art. 14 lit. b) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 în vigoare până la 8 martie 2019:
„Indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, de forma de
organizare, de natura capitalului, de tipul de proprietate ori de țara de origine, operatorul
trebuie să asigure: b) exploatarea sistemului public de alimentare cu apă și a sistemului public
de canalizare pînă la punctul de delimitare a rețelelor publice și a celor interne ale
consumatorului în condiții de siguranță și eficiență tehnico-economică, cu respectarea
tehnologiilor și a instrucțiunilor tehnice de exploatare.”
Art. 27 alin. (5) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013:
„(5) În cazul în care consumatorul nu achită serviciul în termenele indicate în factură,
acestuia i se vor calcula penalități pentru fiecare zi de întîrziere. Cuantumul penalității nu
poate depăși rata medie anuală ponderată a dobînzii la creditele acordate de băncile
comerciale în monedă națională, pentru un an, înregistrată în anul precedent și publicată în
raportul Băncii Naționale a Moldovei.”
Art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă
și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013:
„(1) În raport cu consumatorii, operatorul are următoarele drepturi: a) să factureze și să
încaseze lunar contravaloarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare
furnizat/prestat, în conformitate cu tarifele aprobate și cu modul stabilit de prezenta lege, cu
alte acte normative în vigoare.”
Art. 17 lit. a) și g) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013:
„Consumatorul are următoarele obligații: a) să respecte prevederile contractului încheiat,
actelor legislative și ale altor acte normative în domeniu; g) să achite, în termenele stabilite,
facturile pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare”
Art. 22 alin. (1) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013:
„(1) Cantitatea de substanțe poluante în apele uzate evacuate în sistemele publice de
canalizare trebuie să nu depășească concentrația maxim admisibilă. Apele uzate trebuie să
corespundă prevederilor actelor normative în vigoare și ale contractului de furnizare/prestare
a serviciului, astfel încît prin natura, cantitatea ori calitatea lor să nu conducă la: a) degradarea
construcțiilor și instalațiilor componente ale sistemelor centralizate publice de canalizare; b)
diminuarea capacității de transport a rețelelor și a canalelor colectoare; c) perturbarea
funcționării normale a stației de epurare, cauzată de depășirea debitului și a încărcării sau de
6
inhibarea proceselor de epurare; d) apariția unor pericole pentru igiena și sănătatea populației
sau a personalului în procesul de exploatare a sistemului; e) apariția pericolelor de explozie.”
Art. 22 alin. (16) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 cu modificările intrate în vigoare la 8 martie
2019:
„(16) Pentru depășirea normativelor la deversarea apelor uzate în sistemul de canalizare,
operatorul calculează și aplică plați suplimentare conform legislației în vigoare și/sau
contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.”
Art. 22 alin. (16) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 în vigoare până la 8 martie 2019:
„(16) Orice modificare a indicatorilor normativi de calitate și/sau a regimului de deversare
a apelor uzate în sistemul de canalizare al localității, stabiliți în contractul de furnizare a
serviciului de canalizare, atrage sancțiuni stipulate în contract.”
Art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 cu modificările intrate în vigoare la 8 martie
2019:
„(18) În cazul în care volumul substanțelor în suspensie, consumul biochimic de oxigen
pentru 5 zile (CBO5), precum și alți indicatori depășesc normativele aprobate în modul
stabilit de legislație sau în acordul de preluare, se aplică plăți suplimentare proporționale
depășirii concentrațiilor maxim admisibile, conform Regulamentului privind cerințele de
colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în corpuri de
apă pentru localitățile urbane și rurale.”
Art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul pulic de aplimentare cu apă și de
canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 în vigoare până la 8 martie 2019:
„(18) În cazul în care volumul substanțelor în suspensie, consumul biochimic de oxigen
pentru 5 zile (CBO 5), precum și alți indicatori depășesc normativele aprobate în modul
stabilit de legislația în vigoare, se aplică tarife diferențiate, calculate proporțional cu indicii
normativelor indicate, conform condițiilor contractuale, iar în lipsa acestor clauze în
contractul obligatoriu – conform modalității stabilite prin Legea nr. 1540-XIII din 25
februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului și prin alte acte legislative în vigoare.”
Pct. 1 și pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 90 din 19 februarie 2020 cu privire
la modificarea Hotărârii Guvernului nr. 950/2013 pentru aprobarea Regulamentului
privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemele de
canalizare și/sau în emisare pentru localitățile urbane și rurale:
„1. Hotărârea Guvernului nr. 950/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerințele
de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemele de canalizare și/sau în emisare
pentru localitățile urbane și rurale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 284-
289, art. 1061), cu modificările ulterioare, se modifică (...)
Prezenta hotărâre intră în vigoare: 1) la 1 ianuarie 2021 pentru consumatorii cu un debit
de apă de peste 5000 m3 lunar; 2) la 1 ianuarie 2022 pentru consumatorii cu un debit de apă
de sub 5000 m3 lunar.
7
Art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea
părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost
admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise
din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Centru a pronunțat dispozitivul hotărârii în ședință
publică la 7 februarie 2023 (Vol. II, f.d. 142-143).
Totodată, la 26 aprilie 2023, în adresa participanților la proces a fost expediată
decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2023 (Vol. II, f.d. 161).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursurile declarate la 21 iunie 2023 de către SA „Apă-Canal Chișinău” și la 26 iunie
2023 de către SA „Termoelectrica”, au fost declarate în termenul stabilit de art. 434
din Codul de procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de SA „Termoelectrica”, studiind materialele
dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta
urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel modificat, reieșind din
considerațiunile ce succedă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră corectă
concluzia instanței de apel referitor la faptul că, având în vedere prevederile art. 16
alin. (1) lit. a), art. 17 lit. a) și g) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 303 din 13 decembrie
2013 și prevederile contractelor nr. 221733 din 2 ianuarie 2002 și nr. 265233 din 20
mai 2005, în situația în care au fost depistate depășiri ale normativelor concentrațiilor
maxime admisibile în rezultatele probelor de ape uzate deversate în sistemul public
de canalizare de către SA „Termoelectrica”, SA „Apă-Canal Chișinău” era
îndreptățită a calcula și aplica plăți suplimentare.
Totuși, în sensul art. 22 alin. (16) și (18) din Legea nr. 303 din 13 decembrie
2013, calcularea și aplicarea plăților suplimentare urma a fi realizată conform
Regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în
sistemul de canalizare și/sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane și rurale.
Analizând conținutul regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și
deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisare pentru localitățile
urbane și rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013 (în
continuare – „Regulament”), instanța de judecată reține că acesta nu întotdeauna a
conținut modalitatea de calcul a tarifului diferențiat de plată în cazul depășirii
normativelor concentrațiilor maxim admisibile (CMA).
8
Modificările care conțin modalitatea de calcul a tarifului diferențiat de plată în
cazul depășirii normativelor concentrațiilor maxim admisibile au fost introduse prin
Hotărârea Guvernului nr. 90 din 19 februarie 2020, ce intră în vigoare la 1 ianuarie
2021 pentru consumatorii cu un debit de apă de peste 5000 m3 lunar; și la 1 ianuarie
2022 pentru consumatorii cu un debit de apă de sub 5000 m3 lunar.
În acest sens, instanța de recurs apreciază argumentul recurentei SA
„Termoelectrica” și observă că Modalitatea de calcul legală nu era încă în vigoare la
momentul emiterii facturilor prezentate la dosar.
Din aceste considerațiuni, instanța de judecată consideră că SA „Apă-Canal
Chișinău” nu era îndreptățită la a calcula și pretinde de la SA „Termoelectrica” plăți
suplimentare pentru depășirea concentrațiilor maxime admisibile până la intrarea în
vigoare a Hotărârii de Guvern nr. 90 din 19.02.2020.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
instanțele inferioare au aplicat Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 în lipsa existenței
unei metodologii de calcul a tarifului diferențiat stabilită printr-un Regulament la care
se făcea trimitere, dar nu exista.
În aceste condiții, instanța de recurs va respinge acțiunea formulată de SA
„Apă-Canal Chișinău”.
Prin cererea de recurs, SA „Termoelectrica” a solicitat și încasarea tuturor
cheltuielilor suportate în prezentul proces. Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție observă că de către SA „Termoelectrica”, la 13 iulie 2023 a fost achitată
taxa de stat în mărime de 15995,47 lei (Vol. II, f.d. 221). La fel, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție observă că și pentru depunerea cererii de apel, de către
SA „Termoelectrica” a fost suportată taxa de stat în mărime de 23993,20 lei (Vol. II,
f.d. 117).
Având în vedere prevederile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
instanța de recurs va dispune încasarea din contul SA „Apă-Canal Chișinău” în
beneficiul SA „Termoelectrica” a sumei de 15995,47 lei în calitate de taxă de stat
pentru depunerea cererii de recurs și a sumei de 23993,20 lei în calitate de taxă de stat
pentru depunerea cererii de apel.
În ceea ce prevede recursul SA „Apă-Canal Chișinău” în partea respingerii
pretenției de încasare a penalității, instanța de recurs reține următoarele.
Conținutul deciziei, motivarea și soluția adoptată în această parte sunt clare,
instanța de apel efectuând o analiză detaliată a argumentelor părților, a probatoriului
administrat și a dispozițiilor legale incidente.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră corectă
argumentele instanței de apel că, deși art. 14 lit. b) și art. 27 alin. (5) al Legii nr. 303
din 13 decembrie 2013 prevede plata unei penalități pentru neachitarea în termenul
9
stabilit în contract, însă nu este stabilit modul și mărimea penalității pentru fiecare zi
de întârziere.
La fel, Curtea Supremă de Justiție consideră că nu poate fi admisă o pretenție
de încasare a penalității luând în considerațiune caracterul său accesoriu în condițiile
în care a fost adoptată o hotărâre de respingere a acțiunii.
În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului,
recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel
Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este
garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Instanța de recurs notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă
o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de
natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SA „Apă-Canal
Chișinău”.
Pentru a adopta o astfel de hotărâre, Completul de judcată al Curții Supreme
de Justiție consideră că nu este necesară convocarea părților în ședință publică, având
în vedere următoarele considerațiuni.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că
dreptul la o audiere orală nu este legat doar de întrebarea dacă procedura implică
audierea unor martori care își vor prezenta depozițiile oral. Este de asemenea
important ca părțile să aibă posibilitatea de a-și expune cauza în fața instanțelor
naționale în mod oral (a se vedea Göç c. Turciei [MC], nr. 36590/97, § 48, CEDO
2002-V, și Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugaliei [MC], nr. 55391/13 și alte
două cereri, § 187, 6 noiembrie 2018). Astfel, dreptul la o audiere orală reprezintă un
element care susține egalitatea de arme dintre părțile implicate în proces (a se vedea,
mutatis mutandis, Margaretić c. Croației, nr. 16115/13, §§ 127-128, 5 iunie 2014).
În cadrul procedurilor desfășurate în fața unei instanțe de primă și unică
jurisdicție, dreptul la o „audiere publică” în sensul articolului 6 § 1 implică dreptul la
10
o „audiere orală”, cu excepția cazului în care există împrejurări excepționale care
justifică renunțarea la aceasta (a se vedea Göç, citată mai sus, § 47).
71. În cauza Covalenco c. Republica Moldova nr. 72164/14 din 16 iunie 2020, la
pct. 21, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat situații în care astfel de
împrejurări excepționale pot justifica lipsa unei audieri:
a. atunci când nu există probleme de credibilitate sau fapte contestate care
necesită o audiere, iar instanțele pot soluționa în mod echitabil și
rezonabil cauza pe baza dosarului (a se vedea Döry c. Suediei, nr.
28394/95, § 37, 12 noiembrie 2002, și Saccoccia c. Austriei, nr.
69917/01, § 73, 18 decembrie 2008);
b. în cauze care ridică exclusiv probleme juridice de mică amploare (a se
vedea Allan Jacobsson c. Suediei (nr. 2), 19 februarie 1998, § 49,
Reports 1998-I, și Mehmet Emin Șimșek c. Turciei, nr. 5488/05, §§ 29-
31, 28 februarie 2012), sau chestiuni de drept fără o complexitate
deosebită (a se vedea Varela Assalino c. Portugaliei (dec.), nr. 64336/01,
25 aprilie 2002, și Speil c. Austriei (dec.), nr. 42057/98, 5 septembrie
2002);
c. atunci când cauza implică aspecte tehnice foarte specializate. De
exemplu, Curtea a avut în vedere natura tehnică a litigiilor privind
prestațiile de securitate socială, care pot fi soluționate mai eficient în
scris decât prin argumente orale. A statuat în mai multe rânduri că, în
acest domeniu, autoritățile naționale sunt îndreptățite, având în vedere
cerințele de eficiență și economie, să renunțe la o audiere, întrucât
organizarea sistematică a audierilor ar putea constitui un obstacol în
calea diligenței specifice necesare în cauzele de securitate socială (a se
vedea Schuler-Zgraggen, § 58, și Döry, § 41, ambele citate mai sus).
Prin contrast, la pct. 22 din aceeași cauză (Covalenco c. Republicii Moldova),
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că organizarea unei audieri este
necesară, de exemplu:
a. atunci când este necesară evaluarea corectitudinii stabilirii faptelor de
către autorități (a se vedea Malhous c. Republicii Cehe [MC], nr.
33071/96, § 60, 12 iulie 2001);
b. atunci când circumstanțele impun instanței să își formeze propria
impresie asupra justițiabililor, oferindu-le posibilitatea de a-și explica
situația personală, fie în nume propriu, fie printr-un reprezentant (a se
vedea Göç, citată mai sus, § 51; Miller, citată mai sus, § 34 in fine; și
Andersson c. Suediei, nr. 17202/04, § 57, 7 decembrie 2010);
11
c. atunci când instanța are nevoie de clarificări asupra anumitor aspecte,
inclusiv prin intermediul unei audieri (a se vedea Fredin c. Suediei (nr.
2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall c. Suediei,
nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).
73. În cauza Varela Assalino c. Portugalia nr. 64336/01 din 25 aprilie 2002, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a fost chemată să decidă dacă absența unei audieri
publice într-o procedură civilă în care nu existau fapte contestate și se discutau doar
chestiuni de drept încalcă sau nu articolul 6 § 1 din Convenție. În acest sens, Curtea a
constatat că procedurile litigioase nu ridicau nicio problemă care nu putea rezolvată
în mod adecvat pe baza dosarului. În speță era vorba doar despre interpretarea unor
dispoziții din codul civil, faptele fiind deja stabilite în ambele proceduri. Prin urmare,
Curtea a concluzionat că atunci când este vorba doar despre chestiuni de drept, iar
litigiul poate fi soluționat mai bine prin documente scrise decât prin pledoarii orale, o
examinare pe baza dosarului poate fi suficientă.
Transpunând în prezenta cauză raționamentele Curții Europene a Drepturilor
Omului, Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție conchide că problematica
dedusă judecății vizează exclusiv aspecte de interpretare a normei legale și de
determinare a momentului intrării în vigoare a unui regulament la care legea face
trimitere expresă.
Faptele sunt recunoscute de ambele părți și nu sunt controversate, iar
soluționarea litigiului se bazează în întregime pe analiza juridică a prevederilor Legii
nr. 303/2013, ale contractelor încheiate între părți și ale hotărârilor Guvernului privind
metodologia de calcul a plăților suplimentare pentru depășirea concentrațiilor maxime
admisibile ale poluanților.
De asemenea, se constată că ambele părți au exercitat căi de atac prin recurs,
iar ulterior au depus referințe asupra recursurilor formulate de partea adversă, ceea ce
demonstrează că fiecare dintre ele a avut posibilitatea deplină de a-și prezenta punctul
de vedere în scris și de a reacționa în mod corespunzător la poziția celeilalte părți.
Prin urmare, în această cauză, examinarea cauzei fără organizarea unei ședințe
publice este conformă cu cerințele unui proces echitabil într-un stat de drept,
neexistând nicio aparență de încălcare a dreptului la o audiere publică.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1) și (2), art.
442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. b) și art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”.
Admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.
12
Casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2023 și hotărârea
Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 9 iunie 2022 în cauza civilă intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”
împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” privind încasarea datoriei și
penalității și emite o nouă hotărâre prin care se respinge cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Societății
pe Acțiuni „Termoelectrica” privind încasarea datoriei și penalității.
Încasează din contul Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul
Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” a sumei de 15995,47 lei în calitate de taxă de
stat pentru depunerea cererii de recurs.
Încasează din contul Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul
Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” a sumei de 23993,20 lei în calitate de taxă de
stat pentru depunerea cererii de apel.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
13