2rac-287/22 — cu privire la repararea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată

În data de 04 august 2017, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apa-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu ÎMGFL nr. 18, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material cauzat în mărime de 174 600 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii SA „Termoelectrica” a indicat, că în data de 18 decembrie 2016, 20 decembrie 2016 și 23 decembrie 2016, drept urmare a deteriorării conductelor de apă rece în subsolurile blocului nr. 32 din str. Andrei Doga, a avut loc inundarea încăperilor punctelor termice individuale nr. 38.026, nr. 38.027 și nr. 3 8.033, în care era amplasat utilajul său, fapt confirmat prin procesele-verbale de constatare întocmite de gestionarul blocului locativ – ÎMGFL-18.

Astfel, în data de 18 decembrie 2016 s-a depistat că utilajul din PTI 38.027 amplasat în subsolul blocului locativ din str. Andrei Doga 32, secția 1, a fost inundat cu apă rece din cauza unei fisuri pe conducta de apă rece din spatele blocului locativ, unde pompa de circulație de model „Wilo Stratos 80/1-12” a ieșit din funcțiune.

În data 20 decembrie 2016 s-a constatat inundarea cu apă rece a subsolului locativ din str. Andrei Doga 32, secția 2, în care se află PTI 38.026, ceea ce a condus la ieșirea din funcțiune a pompei de circulație de model „Wilo Stratos 80/1-12”. Acest fapt a fost generat din fisura apărută pe conducta de apă rece din spatele blocului locativ.

După care, în data de 21 decembrie 2016 s-a constatat inundarea cu apă rece a subsolului blocului locativ din str. Andrei Doga 28/2, secția 3, în care se află PTI 38.033, ceea ce a generat ieșirea din funcțiune a pompei de circulație de model „Wilo Stratos 40/1-12”. Totodată, a fost stabilit că inundarea subsolului respectiv a avut loc din cauza unei fisuri pe conducta de apă rece din spatele blocului locativ.

Societatea reclamantă a menționat, că fisurile respective au apărut pe conductele de apă rece, care aparțin SA „Apa-Canal Chișinău”, la o distanță aproximativ de 20-25 m de la blocurile locative din adresele indicate. 1

Potrivit concluziilor reviziilor tehnice întocmite de SRL „Axima Grup” în data de 23 decembrie 2016, pompele de circulație cu convertizor de frecvență variabil de tip „Wilo Stratos 80/1-12” și de tip „Wilo Stratos 40/1-12” au fost deteriorate ca urmare a pătrunderii apei în motorul pompei și în convertizorul de frecvență, iar reparația acestora nu este posibilă, astfel încât se constată că acest utilaj a fost distrus.

SA „Termoelectrica” a susținut, că costul unei pompe de circulație cu convertizor de frecvență variabil de tip „Wilo Stratos 80/1-12” este de 67 800 de lei, iar costul unei pompe de circulație cu convertizor de frecvență variabil de tip „Wilo Stratos 40/1-12” constituie suma de 47 000 de lei.

Astfel, valoarea distrugerii iremediabile a celor trei pompe de circulație cu convertizoare de frecvență indicate mai sus, potrivit listelor de inventariere, constituie suma totală de 174 600 de lei.

Întrucât prejudiciul dat a fost cauzat prin inundarea utilajului ca urmare a spargerii conductelor de apă rece a SA „Apa-Canal Chișinău”, rezultă că anume ultima urmează să compenseze întreprinderii/reclamante prejudiciul cauzat prin distrugerea utilajului.

În vederea soluționării amiabile pe cale extrajudiciară a situației create, în data de 30 iunie 2017 a expediat în adresa societății pârâte reclamația nr. 79/595dt, prin care a solicitat ca în termen de 7 zile din data recepționării reclamației, să achite suma de 174 600 de lei, cu titlu de prejudiciu cauzat.

Potrivit răspunsului nr. 01-1408 din 19 iulie 2017, SA „Apa-Canal Chișinău” a informat despre faptul că consideră pretențiile înaintate ca fiind neîntemeiate, invocând încălcarea pct. 14.12, 14.19 și 21.8 din Regulile și Normele în construcție 2.04.01-85 și a pct. 16.9 din NCM G04.07.2014 rețelele termice.

În opinia reprezentantul societății reclamante trimiterile SA „Apa- Canal Chișinău” la aceste prevederi sunt nefondate, deoarece nu se referă la situația descrisă, ci la proiectarea și amplasarea țevilor și conductelor de apă rece în clădirile din sectoarele seismice, iar în speță, țevile care au cauzat prejudicii SA „Termoelectrica” aparțin societății pârâte și s-au defectat (aveau fisuri) la o distanță de 20-25 m de subsolurile blocurilor locative amplasate pe str. Andrei Doga, 28/2 și 32, în care erau amplasate punctele termice individuale inundate. Deci, de către SA „Apa-Canal Chișinău” nu poate fi invocat factorul seismic.

Societatea reclamantă a susținut că acest fapt a cauzat inundarea cu apă rece a subsolurilor blocurilor locative respective și prin urmare, au ieșit din funcțiune pompele de circulație, care au fost înlocuite cu pompe de rezervă, iar cele indicate de SA „Apa-Canal Chișinău” în conținutul răspunsului nr. 01-1408 din 19 iulie 2017 nu sunt de natură să excludă răspunderea pârâtului pentru prejudiciul cauzat reclamantului.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 noiembrie 2021 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către SA 2 „Termoelectrica” împotriva SA „Apa-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu ÎMGFL nr. 18 privind încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 130, 142-147, vol. I)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 23 decembrie 2021, de către SA „Termoelectrica”. (f.d. 133-134, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 14 iulie 2022 a admis apelul declarat de către SA „Termoelectrica”, a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 noiembrie 2021, a emis o nouă decizie prin care a admis cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Termoelectrica”, a încasat de la SA „Apa-Canal Chișinău” în beneficiu SA „Termoelectrica” prejudiciul material cauzat în mărime de 174 600 lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 9 166,50 lei. (f.d.173,174-180, vol. I)

Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs, atât de către SA „Apa-Canal Chișinău”, cât și de către SA „Termoelectrica”.

SA „Apa-Canal Chișinău”, prin recursul înaintat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 184-188, vol.I)

În motivarea recursului SA „Apa-Canal Chișinău” a indicat, că decizia instanței de apel nu este motivată, fiind denaturate conținutul faptelor stabilite în cadrul cercetării judecătorești, neluând în considerare probele care confirmă, astfel, instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

SA „Apa-Canal Chișinău” a menționat că, instanța de apel nu a examinat unele chestiuni esențiale ale speței și anume cu privire la condițiile generale de răspundere delictual, or la caz nu este confirmat faptul deteriorări rețelelor de apă rece ale SA „Apa-Canal Chișinău”.

La fel a indicat că SA „Termoelectrica” nu a invitat SA „Apa-Canal Chișinău” la procedura de atestare a probelor, or, procesele-verbale reținute ca probe au fost întocmite unilateral.

Instanța de apel a neglijat faptul că doar o expertiză numită ar putea confirma sursa veritabilă a inundării, posibilitatea reparării pompelor și implicit prejudiciul efectiv cauzat. Probabilitatea stabilirii adevărului a fost periclitată de către societatea intimată, deoarece pompele au fost prematur casate fără a acorda accesul la ele a reprezentanților societății recurente, care a fost chemat la fața locului abia peste 6 luni.

SA „Apa-Canal Chișinău” cu referire la prejudiciul cauzat, probele confirmative și cuantumul acesteia a susținut, că instanța de apel a ezitat să se expună asupra divergenților esențiale dintre procesele-verbale întocmite de către SA „Termoelectrica” și fișele de intervenție ale SRL „Axima Grup”, care afectează caracterul cert al prejudiciului și implicit cuantumul acestuia.

Cu privire la elementul seismic societatea recurentă a indicat că acesta a fost neglijat ostentativ de către instanța de apel, or teritoriul Republicii Moldova se consideră unul supus riscurilor seismice, fapt ce 3 obligă la respectarea normelor în construcții, care iau în calcul și acest factor de risc.

SA „Termoelectrica” prin recursul înaintat a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea încasării cheltuielilor de judecată și emiterea unei noi hotărâri privind încasarea în beneficiul acesteia a sumei de 5 238 lei, sau după caz modificarea hotărâri în sensul încasării în beneficiul SA „Termoelectrica” a sumei de 5 238 lei cu titlu de cheltuieli privind achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii. (f.d. 191-194, vol.I)

În motivarea recursului SA „Termoelectrica” a indicat, că instanța de apel, deși, a făcut trimitere la prevederile art.94, alin. (1) și art. 98, alin. (1) din Codul de procedură civilă eronat le-a aplicat și a dispus încasarea cheltuielilor în beneficiul statului, or, suma de 5 238 lei urma a fi încasată în beneficiul SA „Termoelectrica”, din motiv că la depunerea cererii de chemare în judecată SA „Termoelectrica” a achitat taxa de stat în mărime de 5 238 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 2620 din 10 octombrie 2017

În data de 24 ianuarie 2023 SA „Termoelectrica” a depus referință la cererea de recurs înaintată de către SA „Apa-Canal Chișinău”, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil, iar în cazul considerării admisibil respingerea ca fiind neîntemeiat, menționând că instanța de apel corect a reținut obiectul prezentului litigiu și a aplicat corect prevederile legale în vigoare la acel moment. (f.d. 220-225, vol.I)

Art. 94, alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că: „Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.”

Art. 130, alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă stabilește că: „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficientă pentru soluționarea cauzei.” 4

Art.431 din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 445, alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.”

Art. 445. alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă prevede că: „Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.”

Art.8, alin.(1), alin. (2), lit. f) din Codul civil, în vigoare la data desfășurării raportului juridic litigios, stabilește că: „Drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la sensul legislației civile. Drepturile și obligațiile civile apar în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane.”

Art.9, alin.(1) și (2) din Codul civil, în vigoare la data desfășurării raportului juridic litigios, reglementează că: „Persoanele fizice și juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară. Neexercitarea de către persoanele fizice și juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.”

Art. 14 alin.(1) și alin. (2) din Cod civil, în vigoare la data desfășurării raportului juridic litigios, stabilește următoarele: „Persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).”

Art. 512 din Codul Civil, în vigoare la data desfășurării raportului juridic litigios, prevede că: „În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor 5 executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face. Obligația poate fi pură și simplă sau afectată de modalități. Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau determinabilă, să nu contravină legii, ordinii publice și bunelor moravuri.”

Art.514 din Codul Civil, în vigoare la data desfășurării raportului juridic litigios, stabilește că: „Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.”

Art. 572, alin. (1) și alin. (2) din Codul Civil, în vigoare la data desfășurării raportului juridic litigios, statuează că: „Temeiul executării rezidă în existenta unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.”

Art.1398, alin. (1) din Codul civil, în vigoare la data desfășurării raportului juridic litigios, reglementează că: „Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.”

Art. 4 din Legea nr.303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare stabilește că: „Punctul de delimitare la blocurile locative, se stabilește la ieșirea din contorul instalat în subsolul blocului locativ, conform avizului de branșare eliberat de către operator.”

Art. 14, lit. b) din Legii nr.303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, prevede că: „Indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, de forma de organizare, de natura capitalului, de tipul de proprietate ori de țara de origine, operatorul trebuie să asigure exploatarea sistemului public de alimentare cu apă și a sistemului public de canalizare până la punctul de delimitare a rețelelor publice și a celor interne ale consumatorului în condiții de siguranță și eficiență tehnico-economică, cu respectarea actelor normative din domeniu.”

Art.15, alin.(2), lit. f) din Legea nr.303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, reglementează că: „În raport cu consumatorii, operatorul are obligația să întreprindă măsuri de remediere, în termenele stabilite prin actele normative în domeniu, a defecțiunilor produse în rețelele sale.”

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată public în data de 14 iulie 2022. Conform extrasului din poșta electronică a Curții de Apel Chișinău, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa participanților la proces, în data de 07 octombrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la dosar. (f.d.182, vol.I) SA „Apa-Canal Chișinău” a depus recurs în data de 06 decembrie 2022, iar SA „Termoelectrica” în data de 07 decembrie 2022. În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează, că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă, recursurile declarate de către SA „Apa-Canal Chișinău” și SA „Termoelectrica”, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 vor fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia, însă procedura de examinare conform noilor reglementări.

Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA „Apa-Canal Chișinău” neîntemeiat și care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către SA „Termoelectrica”, întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea în partea casată a unei noi decizii. 7

La caz, SA „Termoelectrica” în legătură cu prejudiciul cauzat prin inundarea utilajului ca urmare a spargerii conductei acestora de apă rece, a sesizat instanța de judecată cu prezenta acțiune, solicitând încasarea din contul SA „Apa-Canal Chișinău” a prejudiciului material cauzat precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru fiind investită cu examinarea prezentei cauze civile a respins cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Termoelectrica” ca fiind neîntemeiată, menționând că procesele- verbale de constatare a faptului de inundație și fișele de intervenție și constatare întocmite de SRL „Axima Grup” nu pot fi reținute drept probă, deoarece acestea denotă o estimare a valorii prejudiciului material, însă nu reprezintă un raport de expertiză care ar fi elucidat cauzele care au provocat inundarea.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 14 iulie 2022 a admis apelul declarat de către SA „Termoelectrica”, a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 noiembrie 2021, a emis o nouă decizie prin care a admis cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Termoelectrica”, a încasat de la SA „Apa-Canal Chișinău” în beneficiul SA „Termoelectrica” prejudiciul material cauzat în mărime de 174 600 lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 9 166,50 lei. (f.d.173,174-180, vol. I)

Instanța de apel a concluzionat, că procesele-verbale de constatare a faptului de inundație și fișele de intervenție și constatare întocmite de SRL „Axima Grup”, reprezintă probe admisibile ce confirmă că pompele de circulație sunt defectate iremediabil în urma inundațiilor cauzate de SA „Apa-Canal Chișinău” și nu pot fi reparate.

SA „Apa-Canal Chișinău” prin recursul înaintat a criticat soluția instanței de apel, menționând că nu este confirmat faptul deteriorării rețelelor de apă rece ale societății recurente, nefiind identificată sursa inundării și efectiv prejudiciul cauzat, or, în acest sens nu există un raport de expertiză.

Instanța de recurs, verificând cadrul legal pertinent raportat la circumstanțele cauzei, concluzionează că instanța de apel corect a admis pretenția SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea prejudiciului material, or, pentru răspunderea delictuală este obligatorie existența unui delict, care include în sine elementele obligatorii și anume prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu, vinovăția.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în speță, privind existența unui delict, instanța de recurs evidențiată că componența delictului civil constituie o totalitate de elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, nu poate exista răspunderea delictuală dacă nu există fapta ilicită, care poate apărea sub forma unei acțiuni sau inacțiuni.

La acest aspect instanța de recurs menționează că SA „Apa-Canal Chișinău”, în conformitate cu prevederile Legii nr. 303 din 13 decembrie 8 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, este operator, care prin prisma art. 14, lit. b) din Legii nr.303 din 13 decembrie 2013 trebuie să asigure: exploatarea sistemului public de alimentare cu apă și a sistemului public de canalizare până la punctul de delimitare a rețelelor publice și a celor interne ale consumatorului în condiții de siguranță și eficiență tehnico-economică, cu respectarea tehnologiilor și a instrucțiunilor tehnice de exploatare.

Totodată, SA „Apa-Canal Chișinău”, în temeiul art.15, alin.(2), lit. f) din Legii nr.303 din 13 decembrie 2013, în raport cu consumatorii, are obligația să întreprindă măsuri de remediere, în termenele stabilite prin actele normative în domeniu, a defecțiunilor produse în rețelele sale.

Potrivit informației eliberate de către ÎMGFL nr. 18 se atestă că în data de 18 decembrie 2016, 20 decembrie 2016 și 21 decembrie 2016 subsolurile blocurilor locative din str. A. Doga, 32 și A. Doga 28/2 au fost inundate cu apă rece din cauza unor fisuri pe conductele de apă rece din spatele blocurilor locative din str. A. Doga, 32 și A. Doga 28/2, în urma cărora au fost întreprinde măsuri de pompare a apei din subsolurile blocurilor locative. (f.d.35, vol.I)

În aceste circumstanțe instanța de recurs reține că inundarea subsolurilor blocurilor locative din str. A. Doga, 32 și A. Doga 28/2 în data de 18 decembrie 2016, 20 decembrie 2016 și 21 decembrie 2016 a avut loc din cauza unor fisuri pe conductele de apă rece din spatele blocurilor locative din str. A. Doga, 32 și A. Doga 28/2.

Astfel, se constată existența faptei ilicite manifestată prin inacțiunea SA „Apa-Canal Chișinău” de a întreprinde măsuri de remediere, în termenele stabilite prin actele normative în domeniu, a defecțiunilor produse în rețelele sale, prin ce a lezat drepturile subiective ale SA „Termoelectrica”.

Faptul inundării subsolurilor blocurilor locative este confirmată prin procesul-verbal nr. 1 din 18 decembrie 2016, care atestă că, în data de 18 decembrie 2016, ora 17.00 la PTI 38.027 în urma deteriorării conductei de apă rece a fost inundat subsolul blocului locativ și încăperea PTI. Concluzia fiind posibilă ieșire din funcțiune a pompei de circulație a sistemului de încălzire de tip „Wilo Stratos 80/1-12”. (f.d.18, vol.I) Prin procesul-verbal nr. 2 din 20 decembrie 2016, care atestă, că în data de 20 decembrie 2016, ora 21.30 min. la PTI 38.027 a fost inundat subsolul blocului locativ și încăperea PTI. Concluzia fiind posibilă ieșire din funcțiune a pompei de circulație a sistemului de încălzire de tip „Wilo Stratos 80/1-12”. (f.d.17, vol.I) Precum și prin procesul-verbal nr. 3 din 21 decembrie 2016 care atestă, că în data de 21 decembrie 2016, ora 03.30 min. la PTI 30.033 s-a inundat subsolul blocului locativ și încăperea PTI în urma deteriorării conductei de apă rece. Concluzia fiind posibila ieșire din funcțiune a pompei de circulație a sistemului de încălzire de tip „Wilo Stratos 40/1-12”. (f.d.16, vol.I) 9

Totodată, instanța de recurs reține că nu poate exista răspunderea delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu, care constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial ale faptei ilicite.

Completul de judecată menționează că la caz, consecințele negative ale inundărilor din 18 decembrie 2016, 20 decembrie 2016 și 21 decembrie 2016 au avut un caracter patrimonial pentru SA „Termoelectrica”.

Producerea prejudiciului patrimonial se demonstrează prin fișele de intervenție și constatare nr.1406 din 23 decembrie 2016, nr. 1405 din 23 decembrie 2016 și nr. 1407 din 23 decembrie 2016, eliberate de către SRL „Axima Grup”, care urmare a efectuării reviziei tehnice a Pompei Stratus 80/1-12, seria 2087524/13w35, ser.10000100118, a Pompei Stratus 80/1-12, seria 2087524/11e14, ser. 2000010023 și a Pompei Stratus 40/1-12, seria 2090455/11w12, ser.20000100260, a constatat că a pătruns apă în motorul pompelor și în convertorul de frecvență, convertizorul de frecvență (modul electronic) este defectat, reparația pompelor cu astfel de defecțiuni nu este pasibilă. Totodată s-a constatat, că soluționarea problemei poate fi remediată prim înlocuirea motorului electronic. (f.d.19-21, vol.I) La fel și prin procesele-verbale nr. 63 din data de 21 decembrie 2016, nr. 65 din data de 20 decembrie 2016 și nr. 68 din data de 30 decembrie 2016 de constatarea a defectelor pompelor de circulație, Wilo Stratos 40/1-12 dată în exploatare în anul 2011, Wilo Stratos 80/-1-12 dată în exploatare în anul 2016 Wilo Stratos 80/-1-12 dată în exploatare în anul 2010, prin care s-a constatat că acestea au ieșit din funcțiune, concluzionând că necesită schimbarea pe una nouă. (f.d.22,23,25, vol.I)

În baza probelor acumulate instanța de recurs conchide că la caz, se atestă că pompele cu convertizor de frecvență variabil de tip „Wilo Stratos 80/1-12” și de tip Wilo Stratos 40/1-12”, care aparțin SA „Termoelectrica” au fost deteriorate în urma pătrunderii apei în motorul pompelor și în convertizorul de frecvență, iar reparația acestora nu este posibilă și este necesară schimbarea acestora.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, prin necesitatea înlocuirii pompelor distruse iremediabil SA „Termoelectrica” a suferit un prejudiciu material în mărime de 174 600 lei, conform listelor de inventariere.

Concluzia instanței de fond precum că procesele-verbale de constatare a faptului de inundație și fișele de intervenție și constatare întocmite de SRL „Axima Grup” nu pot fi reținute drept probă, deoarece acestea nu reprezintă un raport de expertiză care ar fi elucidat cauzele care au provocat inundarea, este considerată eronată de către instanța de recurs.

În context completul de judecată reține că, prin prisma art.118 din Codul de procedură civilă, pot fi admise și alte probe concludente, care ar confirma împrejurările legate de fapta ilicită, vinovăția și cauzarea prejudiciului, nu doar un raport de expertiză așa cum susține SA „Apa-Canal Chișinău”. La rândul său SA „Apa-Canal Chișinău” nu a demonstrat și 10 probat că a întreprins careva măsuri în scopul efectuării unei expertize a pompelor deteriorate. Din răspunsul la reclamație rezultă că SA „Apa-Canal Chișinău”, deși a considerat termenul examinării avariei produse a expirat, a examinat pretențiile îndreptate către aceasta și le-a respins ca neîntemeiate. Or, ieșind la fata locului a depistat încălcarea pct. 14.12 și 21.8 din Regulile și Normele de Construcție 2.04.01-85, prin lipsa etanșării și ermetizării locului branșării rețelelor cu pereții construcțiilor, precum și a pct. 16.9 din NCM G din 04 iulie 2014 Rețele termice, fapt ce a condus la inundarea și a pompelor amplasate în subsol. De asemenea a constatat, că nu au fost evacuate apele din încăpere din cauza lipsei pompei de drenaj și nefuncționării canalului de drenaj. (f.d.8, vol.I)

Din analiza răspunsului la cererea prealabilă, rezultă că SA „Apa- Canal Chișinău” superficial s-a atârnat în raport cu fapta produsă și prejudiciul cauzat SA „Termoelectrica”.

Cu referire la argumentul SA „Apa-Canal Chișinău” precum că instanța de apel a omis să se expună asupra elementului seismic, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că acesta este irelevant cauzei, or în speță s-a constatat întrunirea tuturor condițiilor necesare pentru atragerea la răspundere delictuală în cazul acționării în mod ilicit.

În baza celor relatate și în temeiul cadrului legal pertinent instanța de recurs reține ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind admiterea pretenției SA „Termoelectrica” și încasarea din contul SA „Apa-Canal Chișinău” a prejudiciul material cauzat în mărime de 174 600 lei și respinge recursul înaintat de către SA „Apa-Canal Chișinău” ca fiind neîntemeiat.

Necătând la faptul că instanța de apel corect a admis pretenția cu privire la încasarea prejudiciului material, incorect a dispus încasarea din contul SA „Apa-Canal Chișinău” în beneficiul statului a taxei de stat în mărime de 9 166,50 lei.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs menționează că prin prisma art. 94, alin. (1) din Codul de procedură civilă instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

La caz, se atestă că SA „Termoelectrica” a avut cheltuieli de judecată fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 2620 din 10 octombrie 2017, care atestă că SA „Termoelectrica” a achitat în folosul statului suma de 5 238 lei cu titlu de taxa de stat pentru depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin urmare la repartizarea cheltuielilor de judecată Curtea de Apel Chișinău eronat a dispus încasarea sumei de 9 166,50 lei în folosul statului, or la depunerea cererii de chemare în judecată a achitat suma de 5 238 lei, care urma a fi încasată în beneficiul părții care a avut câștig de cauză.

Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide necesitatea de a respinge, ca fiind neîntemeiat recursul declarat către SA „Apa-Canal Chișinău” și de a admite recursul 11 declarat de către SA „Termoelectrica” cu casarea parțială a deciziei din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău în latura contestată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 445, alin. (1), lit. a), lit. b) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău”. Admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”. Casează decizia din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Societății pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 18 privind încasarea prejudiciului material și cheltuielilor de judecată, în partea încasării cheltuielilor de judecată și în această parte emite o nouă hotărâre prin care: Se încasează din contul Societății pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” în beneficiul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” suma de 5 238 lei cu titlu de taxa de stat. Se încasează din contul Societății pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” în beneficiul statului suma de 3 928,50 lei cu titlu de taxa de stat. În rest decizia din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău se menține. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 12