3ra-699/22 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii cererii de recurs
3ra-699/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-699/22
2-20031602-01-3ra-14072022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: I. Barbacaru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
10 august 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru
judecătorii Nicolae Craiu
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului depus de S.A. „TERMOELECTRICA”,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de S.A. „TERMOELECTRICA” împotriva Agenției Naționale
pentru Reglementare în Energetică privind anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul depus de S.A. „TERMOELECTRICA” împotriva hotărârii din
23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
c o n s t a t ă :
La data de 04 martie 2020 S.A. „TERMOELECTRICA” a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică
privind anularea hotărârii Consiliului de Administrație al Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 545/2019 din 27 decembrie 2019 „Cu privire la
acceptarea în scopuri tarifare a valorii admise a pierderilor normative de energie
termică la parametrii efectivi pentru perioadele 2016 – 2018 și a pierderilor normative
prognozate pentru anul 2019 al titularului de licență S.A. „TERMOELECTRICA”.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta
S.A. „TERMOELECTRICA” a indicat, că prin hotărârea Consiliului de Administrație
al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 545/2019 din
27 decembrie 2019 „Cu privire la acceptarea în scopuri tarifare a valorii admise a
pierderilor normative de energie termică la parametrii efectivi pentru perioadele
1
2016 – 2018 și a pierderilor normative prognozate pentru anul 2019 al titularului de
licență S.A. „TERMOELECTRICA”, s-a aprobat valoarea admisă a pierderilor
normative de energie termică la parametrii efectivi pentru anul 2016 în mărime de
291,60 mii Gcal; s-a aprobat valoarea admisă a pierderilor normative de energie
termică la parametrii efectivi pentru anul 2017 în mărime de 297,98 mii Gcal; s-a
aprobat valoarea admisă a pierderilor normative de energie termică la parametrii
efectivi pentru anul 2018 în mărime de 295,09 mii Gcal; s-au aprobat valoarea
prognozată a pierderilor normative de energie termică pentru anul 2019 în mărime de
324,27 mii Gcal.
Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la 23 ianuarie 2020
S.A. „TERMOELECTRICA” a expediat în adresa Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică cererea prealabilă nr. 79/51, prin care a solicitat
suspendarea actului administrativ individual defavorabil nr. 545/2019 din
27 decembrie 2019 și anularea acestuia. Însă, prin răspunsul nr. 05/244 din 28 ianuarie
2020, cererea prealabilă a fost respinsă.
Reclamanta a invocat că la capitolul admiterii în scopuri tarifare a pierderilor
de energie termică pentru anii 2016 și 2017, în conformitate cu prevederile pct. 7 din
Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru energia termică
livrată consumatorilor, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 482 din 06 septembrie 2012, consumul tehnologic și
pierderile admise de energie termică în rețelele de transport și distribuție a energiei
termice anual se aprobă de către autoritățile abilitate cu aprobarea tarifelor.
Reclamanta a menționat, că de fapt, valorile pierderilor de energie termică în
rețelele termice pentru anii 2016 și 2017 au fost admise în scopuri tarifare la aprobarea
tarifului pentru energia termică livrată consumatorilor S.A. „TERMOELECTRICA”
pentru anii 2016 și 2017, prin hotărârile Consiliului de Administrație al Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 232/2016 din 16 septembrie 2016 și
nr. 109/2017 din 17 martie 2017. Respectiv, tariful aprobat pentru anii 2016 și 2017,
au fost incluse valori admise ale pierderilor de energie termică în volum de
274,76 mii Gcal, aprobate conform hotărârii nr. 227/2016 și pentru anul 2017 în
mărime de 324,27 mii Gcal, conform hotărârii nr. 107/2017.
Reclamanta a relatat, că pentru anul 2018, de către
S.A. „TERMOELECTRICA” prin demersul din 06 aprilie 2018, au fost prezentate
valorile planificate ale consumurilor tehnologice și pierderilor de energie termică
pentru coordonarea acestora de către Agenția Națională pentru Reglementare în
Energetică, însă, pentru anul 2018, Agenția Națională pentru Reglementare în
Energetică nu a aprobat pierderile admise determinate de operator.
Reclamanta a subliniat că prin neaprobarea unei valori admise a pierderilor de
energie termică pentru anul 2018, Agenția Națională pentru Reglementare în
Energetică a acceptat tacit în scopuri tarifare, valoarea planificată de către
S.A. „TERMOELECTRICA”, care corespunde valorii admise a pierderilor incluse în
tariful aprobat pentru anul 2017 și a valorii luate în calculul tarifului pentru anul 2018,
cu atât mai mult, că prin scrisoarea nr. 05/244 din 28 ianuarie 2020, invocă că pentru
anul 2018, nu a existat necesitatea aprobării pierderilor planificate de energie termică
pentru anul respectiv, ceea ce contravine pct. 7 al Metodologiei de determinare,
2
aprobare și aplicare a tarifelor pentru energia termică livrată consumatorilor, aprobată
prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 482 din
06 septembrie 2012.
Astfel, în opinia reclamantei, emiterea de către Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică a hotărârii nr. 545/2019, cu aprobarea și utilizarea
retroactiv pentru anii respectivi a altor valori admise a pierderilor de energie termică,
constituie o aplicare incorectă și o încălcare a cerințelor metodologiei.
Reclamanta a notat că în virtutea pct. 5 din Metodologia de determinare,
aprobare și aplicare a tarifelor pentru energia termică livrată consumatorilor, aprobată
prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 482 din 06
septembrie 2012, la determinarea devierilor financiare pentru actualizarea tarifului
urmează a fi luate în calcul valorile pierderilor de energie termică admise la aprobarea
tarifului din 2016 și 2017.
Reclamanta a relatat, că în demersul nr. 05/244 din 28 ianuarie 2020, Agenția
Națională pentru Reglementare în Energetică eronat a interpretat noțiunile din
hotărârile nr. 227/2016 și 107/2017, unde pentru anul 2016 a fost aprobată valoarea
admisă a pierderilor de energie termică, iar pentru anul 2017 valoarea normativă a
pierderilor de energie termică și nicidecum planificată/prognozată, interpretare ce
contravine pct. 7 și 8 din Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor
pentru energia termică livrată consumatorilor, aprobată prin hotărârea Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 482 din 06 septembrie 2012,
conform cărora anual de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică
se aprobă pierderile admise de energie termică.
Cu referire la pierderile de energie termică prin rețelele de abur, reclamanta a
subliniat că, în hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr.
545/2019, valorile aprobate ale pierderilor de energie termică pentru anii 2016 – 2019,
nu includ pierderile de energie termică prin rețelele de abur, prezentate de către S.A.
„TERMOELECTRICA”.
De asemenea, a considerat că neincluderea pierderilor de energie termică prin
rețelele de abur, contravin expres prevederilor Metodologiei de determinare a valorii
normative a pierderilor de energie termică, de agent termic și a valorilor indicilor
normativi de funcționare a rețelelor termice cu apă, aprobată prin hotărârea Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 742 din 18 decembrie 2014. Or,
S.A. „TERMOELECTRICA” are aprobat de Agenția Națională pentru Reglementare
în Energetică un singur tarif pentru energie termică, indiferent de tipul de consum
(energie termică pentru încălzire, prepararea apei calde menajeră, ventilare, abur).
În opinia reclamantei, această abordare a Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică contribuie la debranșarea consumatorilor de abur de la
sistemul centralizat și ulterior, pentru asigurarea continuității activității acestora, la
construcția centralelor termice pentru producerea aburului.
Referitor la argumentul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică
precum că S.A. „TERMOELECTRICA” urmează să-și onoreze obligațiunile sale și
să efectueze lucrările necesare pentru reabilitarea adecvată a izolației rețelelor termice
în scopul diminuării pierderilor de energie termică, reclamanta a accentuat că anual,
S.A. „TERMOELECTRICA” depune eforturi considerabile pentru diminuarea
3
pierderilor de energie termică, inclusiv prin izolația rețelelor termice în sistemul de
alimentare centralizată cu energie termică din mun. Chișinău, care constituie circa
89% din totalul de pierderi de energie termică.
În final, reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și
anularea hotărârii Consiliului de Administrație al Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 545/2019 din 27 decembrie 2019 „Cu privire la
acceptarea în scopuri tarifare a valorii admise a pierderilor normative de energie
termică la parametrii efectivi pentru perioadele 2016 – 2018 și a pierderilor normative
prognozate pentru anul 2019 al titularului de licență S.A. „TERMOELECTRICA”.
Prin hotărârea din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
S.A. „TERMOELECTRICA” împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în
Energetică cu privire la anularea hotărârii Consiliului de Administrație al Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 545/2019 din 27 decembrie 2019 cu
privire la acceptarea în scopuri tarifare a valorii admise a pierderilor normative de
energie termică la parametrii efectivi pentru perioadele 2016-2018 și a pierderilor
normative prognozate pentru anul 2019 al titularului de licență
S.A. „TERMOELECTRICA” (f.d. 101, 110-114-verso).
La data de 23 decembrie 2021 S.A. „TERMOELECTRICA” a depus apel
împotriva hotărârii din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și
pronunțarea unei noi decizii privind admiterea cererii de chemare în judecată depuse
de S.A. „TERMOELECTRICA” (f.d. 104-105).
Hotărârea motivată din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani a fost notificată S.A. „TERMOELECTRICA” la data de 27 ianuarie 2022,
prin intermediul oficiului poștal, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție
nr. DS8006165767AS, anexat la actele cauzei (f.d. 117).
La data de 28 februarie 2022 S.A. „TERMOELECTRICA” a prezentat
motivarea apelului împotriva hotărârii din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani (f.d. 121-125).
Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul
S.A. „TERMOELECTRICA” împotriva hotărârii din 23 noiembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Prin decizia din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
depus de S.A. „TERMOELECTRICA” și menținută hotărârea din 23 noiembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 154, 155-167).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a relevat că, în litigiul dedus
judecății S.A. „TERMOELECTRICA” a solicitat utilizarea coeficienților de corecție
(de majorare) în mărime de 1,7 pentru rețelele cu pozare aeriană și 1,3 pentru rețelele
cu pozare subterană, solicitarea fiind argumentată prin rezultatele testărilor executate
încă în anul 2008.
În acest context, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu Indicațiile
metodice privind determinarea pierderilor de căldură în rețelele termice de apă
(supliment la NCM G.04.08-2006), termenul de valabilitate a rezultatelor acestora
4
este limitat la perioada de 5 ani, astfel că, rezultatele testărilor executate în anul 2008,
au fost valabile pentru perioada anilor 2009 – 2013.
Subsidiar, instanța de apel a reținut că aceste circumstanțe denotă că, după
expirarea perioadei de valabilitate a testărilor, S.A. „TERMOELECTRICA” urma să
actualizeze coeficienții de corecție prin efectuarea testărilor termice, în corespundere
cu prevederile Metodologiei de determinare a valorii normative a pierderilor de
energie termică, de agent termic și a valorilor indicilor normativi de funcționare a
rețelelor termice cu apă, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 742 din 18 decembrie 2014, condiție care nu a fost
respectată de către titularul de licență.
Instanța de apel a învederat că din materialele cauzei rezultă că, pentru anul
2016, S.A. „TERMOELECTRICA” a înaintat solicitarea nr. 79/4544 din 28 august
2016, iar Consiliul de Administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în
Energetică, prin hotărârea nr. 227/2016 din 07 septembrie 2016 a aprobat valoarea
admisă a pierderilor de energie termică pentru S.A. „TERMOELECTRICA”
planificate/prognozate pentru anul 2016, în mărime de 274,76 mii Gcal. În anul 2017,
întreprinderea a înaintat solicitarea nr. 79/382 din 07 martie 2017, iar Consiliul de
Administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, prin
hotărârea nr. 107/2017 din 16 martie 2017 a aprobat valoarea normativă a pierderilor
de energie termică în rețele termice pentru S.A. „TERMOELECTRICA” prognozate
pentru anul 2017, în mărime de 324,27 mii Gcal.
Instanța de apel a menționat că valorile planificate/prognozate ale pierderilor
de energie termică pentru anii respectivi, stabilite prin hotărârile menționate, au fost
ulterior actualizate, luând în considerare parametrii efectivi înregistrați în anul 2016
și respectiv 2017, fiind cert și faptul că, prin hotărârile Consiliului de Administrație
al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 232/2016 din
16 septembrie 2016 și nr. 109/2017 din 17 martie 2017, au fost aprobate tarifele pentru
energia termică livrată consumatorilor de către S.A. „TERMOELECTRICA”, pentru
anii 2016 și 2017.
Instanța de apel a notat că, punctul 36 din Metodologia de determinare,
aprobare și aplicare a tarifelor pentru energia termică livrată consumatorilor, aprobată
prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 482 din
06 septembrie 2012 prevede că, ajustarea tarifelor în decursul anului de gestiune este
efectuată la cererea oficială a operatorului sau la inițiativa organului abilitat cu dreptul
de aprobare a tarifelor.
Astfel, instanța de apel a subliniat că din motiv că în anul 2018,
S.A. „TERMOELECTRICA” nu a solicitat Agenției Naționale pentru Reglementare
în Energetică examinarea și aprobarea tarifului la energia termică livrată
consumatorilor, nu a existat necesitatea privind aprobarea pierderilor planificate de
energie termică pentru anul respectiv (2018).
În acest context, instanța de apel a reținut că, hotărârile Consiliului de
Administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 227/2016
din 07 septembrie 2016, nr. 107/2017 din 16 martie 2017 și pct. 4 din hotărârea nr.
545/2019 din 27 decembrie 2019, au stabilit mărimea pierderilor admise/prognozate
de energie termică în rețelele de transport și distribuție a energiei termice în anul “x”,
5
an în care este planificată aprobarea tarifelor, iar valorile date se iau în considerare
doar la stabilirea tarifelor pentru anul respectiv. La finalizarea perioadei planificate,
pierderile admise de energie termică în rețelele de transport și distribuție se determină
anual în baza parametrilor efectivi înregistrați de către întreprindere în perioada
precedentă de reglementare, luând în considerare extinderile, performanțele și
principiile de reglementare intervenite între timp, după cum prevede pct. 8 al
Metodologiei de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru energia termică
livrată consumatorilor, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 482 din 06 septembrie 2012. Or, Metodologia de
determinare a valorii normative a pierderilor de energie termică, de agent termic și a
valorilor indicilor normativi de funcționare a rețelelor termice cu apă, aprobată prin
hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 742 din
18 decembrie 2014, destinată determinării pierderilor de energie termică, a fost
aprobată ulterior Metodologiei nr. 482.
Mai mult, instanța de apel a accentuat că în condițiile speței, prima instanță
întemeiat a conchis că, S.A. „TERMOELECTRICA” eronat a aplicat termenul
„parametri efectivi”, așa cum, titularul de licență propune acceptarea în scopuri
tarifare la „compartimentul pierderi de energie termică” a pierderilor efectiv declarate
de către întreprindere pentru perioada anilor 2016 – 2018, fără aplicarea prevederilor
Metodologiei de determinare a valorii normative a pierderilor de energie termică, de
agent termic și a valorilor indicilor normativi de funcționare a rețelelor termice cu
apă, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică
nr. 742 din 18 decembrie 2014, fapt ce contravine prevederilor legale.
Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul
S.A. „TERMOELECTRICA” care a susținut că, Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică eronat a interpretat noțiunile din hotărârile anterioare,
sau, în perioada anilor 2010 – 2019, Agenția Națională pentru Reglementare în
Energetică a avut o poziție consecventă la subiectul vizat, fiind stabilit că, după
intrarea în vigoare a Legii nr. 92 din 29 mai 2014 privind energia termică și
promovarea cogenerării, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a
elaborat și aprobat Metodologiei de determinare a valorii normative a pierderilor de
energie termică, de agent termic și a valorilor indicilor normativi de funcționare a
rețelelor termice cu apă, care soluționează și prevede expres modalitatea de
determinare a pierderilor în scopuri tarifare.
Instanța de apel a menționat că Metodologia de determinare a valorii
normative a pierderilor de energie termică, de agent termic și a valorilor indicilor
normativi de funcționare a rețelelor termice cu apă, aprobată prin hotărârea Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 742 din 18 decembrie 2014,
definește clar soluția aferentă problemei determinării și aplicării coeficienților de
corecție, prevederile ei urmează să fie respectate și nu pot servi subiect de dezbateri
în cadrul prezentului proces.
Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul
S.A. „TERMOELECTRICA” precum că, în hotărârea contestată, valorile aprobate ale
pierderilor de energie termică pentru anii 2016 – 2019, nu includ pierderile de energie
termică prin rețelele de abur, care au fost prezentate de către
6
S.A. „TERMOELECTRICA”, ceea ce contravine expres Metodologiei de
determinare a valorii normative a pierderilor de energie termică, de agent termic și a
valorilor indicilor normativi de funcționare a rețelelor termice cu apă, aprobată prin
hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 742 din
18 decembrie 2014.
În aceiași ordine de idei, instanța de apel a subliniat că S.A.
„TERMOELECTRICA” a încălcat prevederile Metodologiei de determinare a valorii
normative a pierderilor de energie termică, de agent termic și a valorilor indicilor
normativi de funcționare a rețelelor termice cu apă, aprobată prin hotărârea Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 742 din 18 decembrie 2014, care pe
lângă faptul prezentării tardive a calculului necesar, a indicat eronat parametrii
efectivi necesari pentru efectuarea calculului, cum ar fi, duratele efective de
funcționare a conductelor de abur, temperaturile medii ponderate ale agentului termic
(abur).
Instanța de apel a relevat că, în aceste condiții, Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică a constatat că pierderile efective declarate de către
S.A. „TERMOELECTRICA” în conductele de abur constituie în medie 45% din
livrările de la colector pentru perioada anilor 2016 – 2019, sau de două ori mai mult
în raport cu pierderile de energie termică în rețelele cu apă.
De asemenea, instanța de apel a accentuat că, ținând cont de faptul că
pierderile de energie termică reprezintă componența tarifară examinată la ajustarea și
actualizarea tarifului aferent livrării energiei termice consumatorilor, hotărârea de
aprobare a pierderilor energiei termice a fost adoptată și în corespundere cu
prevederile Regulamentului nr. 286.
Făcând referire la pct. 18 și 19 din Regulamentul nr. 286, instanța de apel a
menționat că în cazul în care titularul de licență nu prezintă Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică informația suplimentară solicitată, Agenția este în drept
să respingă cererea titularului de licență din cauza imposibilității verificării datelor
prezentate, fie să examineze cererea doar în partea în care este argumentată. Rezultatul
examinării cererii incomplete, ca urmare a lipsei informației necesare este opozabil
titularului de licență, care nu mai poate invoca incorectitudinea rezultatului examinării
cererii, generată de omisiunile sau inacțiunile acestuia de a prezenta Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică informația completă sau informația
solicitată.
Instanța de apel a relevat că în prezenta speță, s-a stabilit că, Agenția Națională
pentru Reglementare în Energetică ca rezultat al analizei caracteristicilor rețelelor
termice și indicatorilor statistici de funcționare prezentați de către
S.A. „TERMOELECTRICA”, în baza Metodologiei de determinare a valorii
normative a pierderilor de energie termică, de agent termic și a valorilor indicilor
normativi de funcționare a rețelelor termice cu apă, aprobată prin hotărârea Agenției
Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 742 din 18 decembrie 2014 a calculat
valorile admise a pierderilor de energie termică pentru S.A. „TERMOELECTRICA”
pentru anii 2016 – 2018, care au fost prezentate titularului de licență, situație ce denotă
că, hotărârea Consiliului de Administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare
în Energetică nr. 545/2019 din 27 decembrie 2019 „Cu privire la acceptarea în scopuri
7
tarifare a valorilor admise a pierderilor normative de energie termică la parametrii
efectivi pentru perioadele 2016 – 2018 și a pierderilor normative prognozate pentru
anul 2019 al titularului de licență S.A. „TERMOELECTRICA”, este legală și
întemeiată.
La data de 19 mai 2022 S.A. „TERMOELECTRICA” a depus recurs
împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi decizii privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată
depuse de S.A. „TERMOELECTRICA” (f.d. 168-169). Iar, la data de 06 iulie
2022 S.A. „TERMOELECTRICA” a prezentat motivarea recursului (f.d. 172-177).
În susținerea recursului S.A. „TERMOELECTRICA” a invocat dezacordul cu
decizia instanție de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul, că au fost încălcate
și aplicate eronat normele de drept material și procedural, totodată, nu au fost
constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea
cauzei, probele fiind apreciate eronat.
Recurenta a menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de
faptul că prin neaprobarea unei valori admise a pierderilor de energie termică pentru
anul 2018, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a acceptat tacit în
scopuri tarifare, valoarea planificată de către S.A. „TERMOELECTRICA”, care
corespunde valorii admise a pierderilor incluse în tariful aprobat pentru anul 2017 și
a valorii luate în calculul tarifului pentru anul 2018.
Recurenta consideră că nici prima instanță și nici instanța de apel, nu au luat
în considerare faptul că Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, prin
scrisoarea nr. 05/244 din 28 ianuarie 2020 a invocat că pentru anul 2018 „nu a existat
necesitatea aprobării pierderilor planificate de energie termică pentru anul respectiv”,
ceea ce contravine pct. 7 al Metodologiei de determinare, aprobare și aplicare a
tarifelor pentru energia termică livrată consumatorilor, aprobată prin hotărârea
Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 482 din 06 septembrie
2012.
Recurenta a indicat că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au ținut
cont de faptul că emiterea hotărârii nr. 545/2019 de către Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică, cu aprobarea și utilizarea retroactivă pentru anii
respectivi a altor valori admise a pierderilor de energie termică, constituie o aplicare
incorectă și o încălcare a cerințelor Metodologiei nominalizate.
În acest context, recurenta a relevat că în demersul nr. 05/244 din 28 ianuarie
2020, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică eronat a interpretat
noțiunile din hotărârile nr. 227/2016 și 107/2017, unde: pentru anul 2016 a fost
aprobată valoarea admisă a pierderilor de energie termică, iar pentru anul
2017 valoare normativă a pierderilor de energie termică și nicidecum
planificată/prognozată. Interpretarea noțiunii respective, contravine pct. pct. 7 și 8 din
Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru energia termică
livrată consumatorilor, aprobată prin hotărârea Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică nr. 482 din 06 septembrie 2012, conform cărora anual de
către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică se aprobă „pierderile
8
admise” de energie termică – fapt care la fel nu a fost luat în considerare de către
instanțele de judecată.
Astfel, recurenta a învederat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont
de faptul că S.A. „TERMOELECTRICA” are aprobat de Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică un singur tarif pentru energia termică indiferent de tipul
de consum (energie termică pentru încălzire, prepararea apei calde menajeră,
ventilare, abur), iar abordarea respectivă a intimatei Agenției Naționale pentru
Reglementare în Energetică, ar contribui la debranșarea consumatorilor de abur de la
sistemul centralizat și ulterior, pentru asigurarea continuității activității acestora, la
construcția centralelor termice pentru producerea aburului.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții
de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța
de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea
nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de
Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 aprilie
2022, însă probe despre notificarea dispozitivului deciziei nominalizate
S.A. „TERMOELECTRICA” de către instanța de apel, nu sunt anexate la actele
cauzei.
La data de 19 mai 2022 S.A. „TERMOELECTRICA” a depus recurs
împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi decizii privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată
depuse de S.A. „TERMOELECTRICA” (f.d. 168-169).
Decizia motivată din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată
S.A. „TERMOELECTRICA”, prin intermediul poștei electronice, la data de 05 iulie
2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la actele cauzei
(f.d. 171).
La data de 06 iulie 2022 S.A. „TERMOELECTRICA” a prezentat motivarea
recursului (f.d. 172-177).
Astfel, recursul depus de către S.A. „TERMOELECTRICA” împotriva
deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.
La data de 14 iulie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică copia recursului depus de
S.A. „TERMOELECTRICA” cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței
(f.d. 193).
Prin referința depusă la data de 02 august 2022, prin intermediul poștei
electronice și olograf la Curtea Supremă de Justiție, Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică a solicitat respingerea recursului depus de
S.A. „TERMOELECTRICA” ca fiind inadmisibil.
9
Examinând admisibilitatea recursului depus de S.A. „TERMOELECTRICA”
în raport cu actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil,
din următoarele motive.
Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul
se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu art. 246 alin. (2) din Codul
administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în
special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același
timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul administrativ dezvoltă nu
doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și
material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și
invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs
trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate
mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării
recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de
recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită
și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,
în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină
cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
10
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder vs Regatul
Unit, §38; Stanev vs Bulgaria (MC), §230]. Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din
partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
[Luordo vs Italia, §85]. Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte
decât pentru un apel [Levages Prestations Services vs Franța, §45]. Curtea a mai
reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de
ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem [Botten vs Norway, 19 februarie 1996, Reports
1996-1, p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu
chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea Helmers
vs Suedia, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil
recursul depus de S.A. „TERMOELECTRICA”.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul depus de S.A. „TERMOELECTRICA” se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru
judecătorii Nicolae Craiu
Nina Vascan
11