2ra-35/24 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-35/24 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Galina Bornholdt,
reprezentată de avocatul Adrian Cebotari, și admiterea recursului depus de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Galina Bornholdt împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea
prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-35/24
NR. PIGD 2-22097868-01-2ra-10012024)
Stabilirea eronată a cuantumului prejudiciului moral.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ciubotaru)
Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Cotorobai)
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursurile depuse de Galina Bornholdt,
reprezentată de avocatul Adrian Cebotari, și de către Ministerul
Justiției al Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 iulie 2022, Galina Bornholdt a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului material
și moral.
În argumentarea acțiunii reclamanta a indicat că la 1 decembrie 2015
de către OUP al SUP al Inspectoratului de Poliție Bălți a fost dispusă
începerea urmării penale în privința sa de comiterea infracțiuni prevăzute de
art. 3521 din Codul penal, pe faptul depunerii declarației necorespunzătoare
adevărului făcută unui organ competent în vederea producerii unor
consecințe juridice.
A menționat că, a fost învinuită de faptul că la 25 mai 2015, într-un
loc nestabilit de organul de urmărire penală, având scopul dobândirii
mijloacelor financiare în sumă de 40 000 de Euro de la Vladimir Glavan a
depus o cerere de chemare în judecată, în care, la bază a anexat o recipisă din
13 octombrie 2012, cu date necorespunzătoare adevărului, care ulterior a fost
prezentată în instanța de judecată situată în mun. Bălți, str. Hotinului 43,
pentru producerea unor consecințe juridice, și anume pentru încasarea
banilor în sumă de 40 000 de Euro de la Vladimir Glavan.
Reclamanta a notat că, în urma pornirii urmării penale, în privința sa
au fost efectuate un șir de acțiuni care în primul rând îi provocau starea de
stres, o intimidau și divulgau datele acesteia cu caracter personal. Organul
de urmărire penală a ridicat și anexat actele referitor la personalitatea
reclamantei, narcolog, psihiatru, fișa privind existența antecedentelor penale.
1
A specificat că la 23 ianuarie 2016 a fost chemată din Germania de
către ofițerul de urmărire penală și recunoscută în calitate de bănuită, audiată,
despre recipisa, unde a declarat că a înaintat o acțiune civilă în judecată
privind încasarea datoriei de la fratele său, Vladimir Glavan, a sumei de
40 000 de Euro, iar la bază a pus recipisa scrisă personal de Glavan Vladimir.
Cu toate acesta a fost audiată, deși avocatul a depus cerere de scoatere de sub
urmărire penală, deoarece între părți există relații civile, la care s-a anexat
decizia Curții de Apel Bălți, prin care s-a admis acțiunea civilă și s-a respins
acțiunea reconvențională privind declararea nulității recipisei.
Reclamanta a afirmat că prin ordonanța din 21 aprilie 2016 a fost pusă
sub învinuire de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521 din Codul
penal.
A susținut că, organul de urmărire penală intenționat a intimidat-o, cu
condiția renunțării la recipisă, fapt ce va duce la încetarea urmăririi penale.
Urmare acestui fapt la 16 mai 2016 a fost suspendată urmărirea penală pe
motivul nestabilirii locului de aflare al învinuitului, fiind aplicată măsura
preventivă sub formă de obligarea de a nu părăsi țara la 10 iunie 2016.
Reclamanta a precizat că, prin cererea din 6 iulie 2016 s-a solicitat
scoaterea de sub urmărire penală, pe motiv că între părți sunt relații civile, și
în acest sens s-a anexat încheierea din 29 iunie 2016 a Curții Supreme de
Justiție, prin care a fost menținută decizia din 10 martie 2016 a Curții de Apel
Bălți, pin care a fost admis apelul, casată hotărârea din 2 noiembrie 2015 a
Judecătoriei Bălți și s-a emis o nouă hotărîre, prin care acțiunea inițială a fost
admisă, s-a încasat de la Vladimir Glavan în beneficiul Galinei Bornholdt
suma de 40 000 de Euro și cheltuieli de judecată 43 480 de lei, iar acțiunea
reconvențională a fost respinsă. Prin ordonanța procurorului din 15 iulie
2016 cererea apărătorului a fost respinsă. La 27 aprilie 2018 s-a dispus
reluarea urmăririi penale, cauza penală a fost luată la evidență de către
Procuratura Generală. Prin comunicatul din 4 iulie 2018 s-a menționat
caracterul îndelungat și incomplet al urmăririi penale, fiind date indicații pe
caz. Organul de urmărire penală a ridicat copiile dosarului de executare, iar
prin ordonanța din 22 iunie 2018 s-a dispus conexarea mai multor cauze
penale.
Reclamanta a relatat că la 5 octombrie 2018, Procuratura mun. Bălți,
prin ordonanță a dispus completarea învinuirii aduse, unde deja aceasta era
2
învinuită de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 3521 din Codul penal,
art. 27 și art. 190 alin.(5) din Codul penal și art. 190 alin.(4) din Codul penal.
La 18 octombrie 2018, procurorul prin demers a solicitat instanței de
judecată aplicarea măsurii preventive pe un termen de 30 zile în privința sa.
Prin încheierea din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, demersul
acuzatorului de stat a fost respins. La 26 octombrie 2018, toate ilegalitățile
au fost deplânse, însă la 9 noiembrie 2018 plângerea a fost respinsă.
Galina Bornholdt a explicat că la 27 februarie 2019, urmărirea penală
a fost finisată, procurorul a întocmit rechizitoriu și a trimis cauza în judecată.
Prima ședință a avut loc la 8 aprilie 2019, ulterior, la 4 iunie 2019, 5 iunie
2019, 6 iunie 2019, 7 iulie 2019 au fost petrecute ședinței de judecată, în
ședința din 5 iunie 2019 reclamanta a depus declarații, iar din cauza
neprezentării părților vătămate, ședința s-a amânat pentru 11 septembrie
Din cauza unei intervenții chirurgicale în privința fiului său,
reclamanta a fost în imposibilitate de a se prezenta la ședințele de judecată
din 18 septembrie 2019, 23 septembrie 2019, 30 septembrie 2019 și 1
octombrie 2019. Instanța de judecată a dispus petrecerea ședințelor de
judecată pentru 11 noiembrie 2019, 13 noiembrie 2019 și 15 noiembrie 2019.
Reclamanta a participat la ședințele de judecată din 17, 18, 19, 20 februarie
2020, 1, 2, 3, 4, 5 februarie 2021. Între timp au fost făcute interpelări către
autoritățile de finanțe din Germania, privind stabilirea dacă reclamanta
Galina Bornholdt a declarat suma de 40.000 de Euro, fapt ce a general un
control din partea serviciilor de finanțe privind averea reclamantei. La 5
februarie 2021 procurorul care susținea acuzarea în această cauză penală a
venit cu ordonanță de renunțare la învinuire. La 15 februarie 2021 a fost
emisă sentința Judecătoriei Bălți sediul Central, prin care s-a dispus achitarea
reclamantei de învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, art.
190 alin.(5) din Codul penal, art. 190 alin.(4) din Codul penal, art. 3521
alin.(1) din Codul penal. Sentința a devenit definitivă și irevocabilă prin
neatacare.
Reclamanta Galina Bornholdt a solicitat încasarea de la bugetul de
stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a sumei
de 8 900 de lei și 1 671,9 de Euro cu titlu de prejudiciu material, 1 000 000
de lei, prejudiciul moral și 10 000 de lei, cheltuieli de asistență juridică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
3
Prin hotărârea din 9 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru a fost admisă parțial acțiunea depusă de Galina Bornholdt. S-a încasat
din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova, în beneficiul Galinei Bornholdt suma de 1 700 de Euro,
conform cursului oficial la momentul executării hotărârii judecătorești cu
titlu de cheltuieli suportate în legătură cu chemările în organul de urmărire
penal, procuratură, instanță de judecată. S-a încasat din contul bugetului de
stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în
beneficiul Galinei Bornholdt suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu
moral. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului
Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Galinei Bornholdt suma de 4
000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza penală.
S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului
Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Galinei Bornholdt suma de 10
000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în prezenta cauză.
În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 noiembrie 2022, în termenul stabilit de lege, Galina Bornholdt
a declarat apel împotriva hotărârii din 9 noiembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri de admitere integrală a
acțiunii.
La 11 noiembrie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a
declarat apel împotriva hotărârii din 9 noiembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
La 17 noiembrie 2022, Procuratura Generală a Republicii Moldova a
depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii contestate, cu emiterea unei noi decizii de
respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
4
Prin decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău au fost
respinse, ca fiind neîntemeiate, apelurile declarate de Galina Bornholdt,
Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de către Procuratura Generală a
Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 9 noiembrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 ianuarie 2024, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a
depus recurs împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingerea
integrală a acțiunii, sau de modificare a hotărârii instanței de fond și deciziei
instanței de apel, în partea încasării prejudiciului material, moral, și
compensarea cheltuielilor de judecată, în sensul diminuării acestor sume
corespunzător sumelor acordate în cauze similare de către Curtea Europeană
a Drepturilor Omului și de către instanțele judecătorești naționale.
În motivarea recursului, recurentul a menționat că interpretarea legii
din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție (art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă);
prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența
Curții Supreme de Justiție (art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură
civilă); hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor (art. 432 alin. (1) lit.
e) din Codul de procedură civilă).
A specificat că instanțele inferioare au motivat formal hotărârile în
partea invocării aplicabilității la caz a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1545,
fără a indica expres care condiții privitoare la prejudiciul reparabil sunt
întrunite și interpretând în mod eronat raportat la circumstanțele cauzei
semnificația de ilegalitate a acțiunilor organelor de urmărire penală aplicate
în privința reclamantei. Astfel, instanțele de judecată eronat au admis
acțiunea și au dispus încasarea prejudiciului cauzat, din contul bugetului de
stat, în lipsa întrunirii la caz a uneia din condițiile privitoare la prejudiciul
reparabil prevăzut de art. 3 din Legea nr. 1545.
Cu referire la suma dispusă spre încasare de către instanța de fond și
menținută de instanța de apel, cu titlu de prejudiciul moral, a specificat că
5
este una exagerată raportată la jurisprudența uniformă a Curții Supreme de
Justiție, în cauze similare. La aprecierea cuantumului prejudiciului moral,
instanțele inferioare urmau să ia în considerare că reclamanta în cadrul
procesului penal nu a fost reținută/arestată, fiindu-i aplicată cea mai blîndă
măsură preventivă, obligarea de a nu părăsi țara pe un termen de 30 de zile,
că a deținut calitatea de bănuită, ulterior învinuită și inculpată.
A susținut că instanța de fond a dat o apreciere vădit nerezonabilă
probelor anexate de reclamantă, or, înscrisurile prezentate indică faptul
existenței unor probleme de sănătate cu care se confrunta reclamanta inclusiv
pe parcursul pornirii urmăririi penale în privința, însă nefiind cauzate de
organele de drept, ci de relațiile dificile avute cu membrii familiei sale.
Respectiv, nu pot fi admise ca pertinente probele prezentate de reclamantă
în justificarea prejudiciului moral, întrucât lipsește legătura de cauzabilitate
dintre acțiunile organelor de urmărire penală și suferințele pretinse a fi
cauzate prin acțiunile date.
Referitor la dispunerea încasării prejudiciului material, la fel hotărârea
în această parte este arbitrară, or, în speță nu este întrunit niciunul din
cazurile privitoare la prejudiciul reparabil stabilit de art. 3 din Legea nr.
1545, fapt ce duce la inaplicabilitatea art. 7 lit. g), e) în coroborare cu art. 13
alin. (1) din Legea nr. 1545, și nici nu au fost probate în mod corespunzător.
La fel, instanțele de judecată au adoptat hotărâri arbitrare în partea
compensării cheltuielilor de asistență juridică suportate la examinarea
prezentei cauze, or, contrar art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, au
dispus adjudecarea integrală a cheltuielilor de asistență juridică, în contextul
admiterii parțiale a acțiunii, precum și fără a fi probate în mod corespunzător,
în prezența doar a bonului de plată și a mandatului avocaționale, contrar
jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, privind interpretarea art. 96 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, în concordanță cu exigențele
jurisprudenței CEDO, privind obligativitatea prezentării unui raport de
activitate a avocatului, din care să rezulte lista detaliată a cererilor/acțiunilor
efectuate de avocat în interesele clientului, timpul aferent și tariful aplicat
întru probarea rezonabilității cheltuielilor suportate.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 119
din Constituție, art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale, art. 429 alin. (1), 430 lit. a), 434, 436, 437, 432
6
alin. (1) lit. a), b), e), art. 445 alin. (1) lit. b)/ lit. e) din Codul de procedură
civilă.
La 11 ianuarie 2024, Galina Bornholdt, reprezentată de avocatul
Adrian Cebotari, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25
octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia,
casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare în instanța de apel.
În argumentarea recursului a invocat că nu este de acord parțial cu
decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond, deoarece instanțele de
judecată nu au constatat pe deplin circumstanțele în partea ce ține de
mărimea prejudiciului moral suportat în urma persecutării de către organul
de urmările penală, pe cauza similare.
Luând în considerare totalitatea circumstanțele de fapt, și având în
vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,
suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare cauzate recurentei un
timp îndelungat de 6 ani, a opinat că prejudiciului moral cauzat Galinei
Bornholdt pentru atragerea ilegală la răspundere penală urmează a fi estimată
la suma de 1 000 000 de lei. Instanțele inferioare au apreciat nerezonabil
probele, nefiind constatate pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea corectă a cauzei, ce a generat emiterea unor hotărâri parțial
neîntemeiate.
În drept, și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 432 alin. (1)
lit. e), art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau
9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
7
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu
excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la
art.372 alin.(3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este
obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432
alin.(1) lit.e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice
decizia instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.”
Art. 373 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. (2) În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces. (5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.”
Art. 12 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției
Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, al
hotărîrilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al hotărîrilor Curții
Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor
Președintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului, al actelor
8
normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative centrale și ale autorităților
administrației publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanța aplică uzanțele dacă
acestea nu contravin ordinii publice și bunelor moravuri.”
Art. 118 din Codul de procedură civilă:
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”
Art.121 din Codul de procedură civilă:
„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente
care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau
inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”
Art. 5 din Codul de procedură civilă:
„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească,
în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile
și interesele legitime.”
Art. 19 alin.(1)-(3) din Codul civil:
„În condițiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de
lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat
astfel. Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a
suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de
lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și profitul
ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat). Se
consideră prejudiciul nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice și psihice,
precum și diminuarea calității vieții. În cazul vătămării sănătății, prejudiciul
nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacități a corpului
uman (prejudiciu biologic).”
Art. 1998 alin.(1) din Codul civil:
„Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare
prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin
acțiune sau omisiune.”
Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil:
„Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de
vinovăția persoanei responsabile, în cazul condamnării ilegale, tragerii ilegale la
răspundere penală, aplicării ilegale a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau
sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea.”
Art. 2037 alin. (1) din Codul civil:
„Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de
judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție
9
a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă
persoanei vătămate.”
Art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală:
„Persoana achitată sau în privința căreia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală
ori încetarea urmăririi penale pe temei de reabilitare are dreptul să fie repusă în drepturile
personale pierdute, precum și să fie despăgubită pentru prejudiciul care i-a fost cauzat.”
Art. 524 din Codul de procedură penală:
„Persoanele cărora, în cursul procesului penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală sau ale instanțelor judecătorești, li s-a cauzat un prejudiciu material sau
moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislației cu
privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.”
Art. 525 alin. (1) din Codul de procedură penală:
„Acțiunea pentru repararea prejudiciului poate fi inițiată în termen de trei ani de la data
apariției dreptului la repararea prejudiciului conform prevederilor art. 6 din Legea
nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești.”
Art. 1 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul
și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile
ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de
procuratură și de instanțele judecătorești.”
Art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„În sensul prezentei Legi se definesc următoarele noțiuni: acțiuni ilicite - acțiuni sau
inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale
organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora,
al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia
nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori)
ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din
instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și
materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).”
10
Art. 3 alin.(1), (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii
și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și
moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a
măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara,
tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii,
supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în
cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale
sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în
urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;
d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării
ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor
speciale de investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a
documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma
blocării conturilor bancare. (2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa
persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și
din instanțele judecătorești.”
Art. 5 alin. (1), (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii
și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„Cauzele cu privire la repararea prejudiciului material și moral se examinează în
conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în
instanța de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției; Cererea de
chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la
data apariției dreptului la repararea prejudiciului.”
Art. 6 lit. a), b), c) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii
și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare
în cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei
de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c)
adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului
contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către
judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în
privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind
declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care
exercită activitate specială de investigații.”
11
Art. 7 lit. e) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„În cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i
se restituie sumele plătite de ea pentru asistența juridică.”
Art. 10 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„Dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul
stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6.”
Art. 11 alin. (1) – (3) din Legea privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998:
„Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța
de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se
determină luându-se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost
învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la
urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe
care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi
penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura
dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice,
caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate
atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în
detenție. Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor
specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală. În toate cazurile, instanța de
judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului
moral.”
Art. 20 alin. (1), (2) din Constituție:
„Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale
legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”
Art.53 alin. (2) din Constituție:
„Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile
săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursurilor, Completul de
judecată menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul
deciziei în ședință publică la 25 octombrie 2023 (f.d.71, Vol. II), decizia
12
integrală fiind expediată în adresa participanților la proces, prin intermediul
oficiului poștal, la 4 decembrie 2023 (f.d.86, Vol. II). Careva, date privind
recepționarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Prin urmare, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de către
Galina Bornholdt, reprezentată de avocatul Adrian Cebotari, la 11 ianuarie
2024, și respectiv de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, la 10
ianuarie 2024, se consideră depuse în termenul stabilit de art. 434 din Codul
de procedură civilă (a se vedea pct.33).
Prin prisma dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz,
examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea și
audierea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul declarat de
Galina Bornholdt, reprezentată de avocatul Adrian Cebotari, de a admite
recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu modificarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea cuantumului
prejudiciului moral, în rest decizia și hotărârea urmează a fi menținută.
Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi,
va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.
Din materialele cauzei rezultă că, la 3 noiembrie 2015, Vladimir
Glavan a depus plângere la Procuratura Bălți, privind acțiunile Galinei
Bornholdt (f.d.14, Vol. I).
Prin ordonanța din 1 decembrie 2015 a organul de urmărire penală a
fost începută urmărirea penală, în baza art. 3521 din Codul penal, în privința
Galinei Bornholdt (f.d.15, Vol. I).
Prin ordonanța din 23 ianuarie 2016, Galina Bornholdt a fost
recunoscută în calitate de bănuită (f.d.16, Vol. I).
Prin cererea din 11 aprilie 2016, reprezentantul Galinei Bornholdt,
avocatul Tatiana Guțu, a solicitat scoaterea de sub urmărire penală în ordinea
art. 247 din Codul de procedură civilă (f.d.17-18, Vol. I).
Prin ordonanța din 21 aprilie 2016, Galina Bornholdt a fost pusă sub
învinuire, în baza art. 3521 din Codul penal (f.d.19, Vol. I).
Prin ordonanța din 26 aprilie 2016, a fost respinsă cererea depusă în
ordinea art. 247 din Codul de procedură penală, de reprezentantul Galinei
Bornholdt, avocatul Tatiana Guțu (f.d.21-22, Vol. I).
13
Prin ordonanța din 10 iunie 2016 s-a dispus aducerea silită a Galinei
Bornholdt (f.d.23-24, Vol. I).
Prin ordonanța din 10 iunie 2016 în privința Bornholdt Galinei s-a
aplicat măsura preventivă sub formă de obligarea de a nu părăsi țara pe un
termen de 30 zile (f.d.25, 27, Vol. I).
Prin ordonanța din 15 iulie 2016 s-a dispus refuzul în admiterea cererii
depuse în baza art. 247 din Codul de procedură penală (f.d.28-29, Vol. I).
Prin răspunsul Procuraturii Republicii Moldova din 4 iulie 2018 se
enumeră caracterul îndelungat și incomplet al urmăririi penale (f.d.30, vol.
I).
Conform titlului executoriu din 10 martie 2016 emis de Curtea de Apel
Bălți, s-a încasat de la Vladimir Glavan în beneficiul Galinei Bornholdt suma
de 40 000 de Euro și cheltuielile de judecată 43 480 de lei. (f.d.31, Vol. I).
Prin încheierea executorului judecătoresc Bumbac Rodica din 3
august 2016 s-a primit spre executare documentul executoriu (f.d.32, Vol. I).
Prin ordonanța din 5 octombrie 2018 s-a completat acuzarea adusă
Galinei Bornholdt și anume în baza art. 3521, 190 alin. (4), art. 27, 190 alin.
(5) din Codul penal (f.d.33, Vol. I).
La 26 octombrie 2018, avocatul Tatiana Guțu a depus plângere în baza
art. 2991 din Codul de procedură penală (f.d.35-39, Vol. I).
Prin demersul din 18 octombrie 2018 procurorul a solicitat aplicarea
măsurii preventive în privința Galinei Bornholdt (f.d.41-45, Vol. I).
Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin încheierea din 30 octombrie 2018 a
respins demersul (f.d.46-48, Vol. I).
La 9 noiembrie 2018 procurorul în Procuratura Bălți, Bordei Natalia
a respins cererea din 26 octombrie 2018 (f.d.40, Vol. I).
La 12 martie 2019 a fost emis rechizitoriul însoțit de lista actelor și
expediată cauza penală instanței de judecată (f.d.49-67, Vol. I).
Prin ordonanța din 5 februarie 2021 procurorul a renunțat integral la
învinuirea adusă inculpatei Galina Bornholdt pe capătul de acuzare în
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (4), 27, 190 alin.(5) din
Codul penal în legătură cu faptul că pe parcursul judecării cauzei a fost
constatat temeiul prevăzut de art. 275 pct. 3) Codul de procedură penală și
pe capătul de acuzare în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521 alin.(1)
din Cod penal în legătură cu faptul că pe parcursul judecării cauzei a fost
14
constatat temeiul prevăzut de art. 275 pct. 9) din Codul de procedură penală
(f.d.120-127, Vol. I).
Prin sentința din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
devenită irevocabilă prin neatacare, Galina Bornholdt învinuită în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(4), 27, 190 alin. (5) din Codul penal,
a fost achitată, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Procesul penal de învinuire a Galinei Bornholdt în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 3521 alin.(1) din Codul penal, a fost încetat în temeiul art.
391 alin.(1) pct. 6) din Codul de procedură penală, fiindcă există alte
circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și
tragerea la răspundere penală (f.d.128-132, Vol. I).
Galina Bornholdt considerând că la caz, sunt întrunite condițiile
răspunderii morale și materiale cauzate în urma acțiunilor ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,
a înaintat prezenta acțiunea în baza Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia
admiterii parțiale a acțiunii depuse de Galina Bornholdt și a încasat din
contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul Galinei Bornholdt suma de 1 700 de Euro, conform
cursului oficial la momentul executării hotărârii judecătorești cu titlu de
cheltuieli suportate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală,
procuratură, instanță de judecată. A încasat din contul bugetului de stat, prin
intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul
Galinei Bornholdt suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. A încasat
din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova în beneficiul Galinei Bornholdt suma de 4 000 de lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza penală. A încasat
din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova în beneficiul Galinei Bornholdt suma de 10 000 lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în prezenta cauză. În rest, a
respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Judecând apelurile declarate de Galina Bornholdt, Ministerul Justiției
al Republicii Moldova și de către Procuratura Generală a Republicii
Moldova, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 25 octombrie 2023 le-a
15
respins și a menținut hotărârea din 9 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru.
Ținând cont de limitele judecării apelului, precum și având în vedere
specificul obiectului acțiunii în cauză, se va remarca că în scopul stabilirii
temeiniciei sau netemeiniciei hotărârii contestate, instanța de apel avea
obligația de a pătrunde în esența criticilor aduse de către apelanții în
dezacordul cu hotărârea primei instanțe și de a se expune pe marginea tuturor
motivelor invocate de acesta.
Astfel, în argumentarea soluției instanța de apel a reținut că prima
instanță corect a apreciat circumstanțele cauzei și a concluzionat că Galina
Bornholdt este în drept de a pretinde repararea prejudiciului cauzat în urma
acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor
judecătorești, or, în privința ultimei a fost emisă o sentință de achitare în
temeiul art. 275 pct.3 din Codul de procedură penală, pe motiv că fapta
ultimei nu întrunește elementele constitutive a unei infracțiuni, ceea ce
constituie un temei al reabilitării persoanei, și prin prisma art. 284 din Codul
de procedură penală, în temeiul art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545-XII din 25
februarie 1998, ultima este în drept de a-i fi reparat prejudiciul. Or, prin
acuzarea sa în faptele descrise în rechizitoriul procurorului, Galinei
Bornholdt i-au fost încălcate drepturile fundamentale garantate de art. 5
CEDO – Dreptul la libertate și siguranță.
Instanța de apel luând în considerare principiile compensării echitabile
și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de stres
și retrăirile suportate de către Galina Bornholdt, provocate prin intentarea în
privința ultimei a urmăririi penale și înaintarea neîntemeiată al acuzărilor, a
conchis că prima instanță corect a stabilit prejudiciul moral în mărime de 100
000 de lei, sumă ce corespunde cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice
suportate de ultima.
Referitor la pretențiile reclamantei privind compensarea sumei de 8
900 de lei și 1 671,9 de Euro cu titlu de prejudiciu material, instanța de apel
a stabilit că revendicările acestea sunt întemeiate prin prisma faptului că
Galina Bornholdt a fost prezentă la organul de urmărire penală, la ședințele
de judecată, deși muncea în Germania, fapt pentru care a suportat cheltuieli
de deplasare, inclusiv cheltuieli de traducerea acestora, iar probele prezentate
în acest sens, cumulativ, nu atestă întreg prejudiciul material revendicat.
16
Cu referire la solicitarea reclamantei Bornholdt Galina privind
încasarea prejudiciului material, în mărime de 4 000 de lei suportat în cauza
penală și cheltuielile de asistență juridică în prezenta cauză în mărime de 10
000 de lei, instanța ierarhic inferioară a considerat că prima instanță corect a
dispus admiterea pretenției respective pe motiv că reclamanta a demonstrat
cu certitudine temeinicia acestor pretenții, prezentând bonurile de plată seria
XL nr. 088339 din 21 ianuarie 2016 și bonul de plată seria PL nr. 527897
din 21 februarie 2022.
Instanța de apel a concluzionat că prima instanță, la încasarea
cheltuielilor pentru asistență juridică, a ținut cont de complexitatea cauzei,
de faptele stabilite, de volumul de lucru, apreciind necesitatea cheltuielilor,
realmente angajate și rezonabile ca mărime, fapt pentru care just a stabilit că
cheltuielile de asistență juridică suportate de Galina Bornholdt urmează a fi
recuperate, în mărime de 4 000 de lei în cauza penală și 10 000 de lei în
prezenta cauză, considerându-le ca fiind cheltuieli necesare, care au fost în
mod real suportate, în limita unui cuantum rezonabil, ținând cont, totodată,
și de complexitatea prezentei cauze.
Analizând materialele dosarului în raport cu normele juridice
pertinente la caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia că instanțele de judecată ierarhic inferioare, au stabilit corect
raportul juridic litigios, au identificat corect normele ce-l guvernează și au
stabilit corect natura drepturilor încălcate. Însă, la stabilirea cuantumului
sumei ce urmează a fi încasată cu titlu de reparare a prejudiciului moral
pentru încălcarea drepturilor reclamantei prin acțiunile ilegale ale
autorităților statului, nu s-a ținut cont de jurisprudența constantă națională pe
marginea acestei categorii de litigii, precum și de criteriile de determinare a
mărimii compensației pentru prejudiciul moral cauzat.
Completul de judecată menționează că, în baza materialului probator
administrat la dosar, s-a constatat că, Galina Bornholdt în cadrul urmăririi
penale a fost pusă sub învinuire de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
190 alin.(4), 27, 190 alin. (5), art. 3521 alin.(1) din Codul penal. Iar, prin
sentința din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, devenită
irevocabilă, Galina Bornholdt învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 190 alin.(4), 27, 190 alin. (5) din Codul penal, a fost achitată, din
motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Procesul penal de
17
învinuire a Galinei Bornholdt în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521
alin.(1) din Codul penal, a fost încetat în temeiul art. 391 alin.(1) pct. 6) din
Codul de procedură penală, fiindcă există alte circumstanțe care exclud sau
condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.
În conformitate cu art. 66 alin. (3) din Codul de procedură penală, în
cazul în care învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz,
inculpatul are dreptul la reabilitare. Iar, în conformitate cu art.390 alin. (3)
din Codul de procedură penală, sentința de achitare duce la reabilitarea
deplină a inculpatului.
Astfel, prin faptul achitării Galinei Bornholdt, aceasta a fost
reabilitată, fapt ce atestă cu certitudine că organul de urmărire penală a
încălcat principiul general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu
poate fi urmărită penal, trasă la răspundere și judecată, împrejurare ce
generează în temeiul art. 6 lit. a) și b) al Legii privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie
1998, angajarea răspunderii patrimoniale a Statului pentru prejudiciul
material și moral cauzat prin această încălcare.
Întru desființarea acestei concluzii nu poate fi reținut argumentul
Ministerului Justiției al Republicii Moldova precum că, în speță nu sunt
întrunite cumulativ condițiile de atragere a răspunderii patrimoniale a
statului, or, la caz, aceste condiții se întrunesc prin faptul pornirii urmăririi
penale, punerii sub învinuire a Galinei Bornholdt și ulterior achitării din
motivul că în acțiunile acesteia lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de
art. 27 și art. 164 alin. (2) lit. e) și lit. g) din Codul penal.
Succesiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că mărimea concretă a compensației se determină, având la bază
unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral și
anume criteriul echității, care exprimă că suma adjudecată trebuie să prezinte
o justă și integrală despăgubire. Totodată, instanța de judecată va determina
mărimea compensației și în baza criteriilor specificate la art. 219 alin.(4) din
Codul de procedură penală. În toate cazurile, instanța de judecată se va baza
pe principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.
Astfel, în raport cu toate aceste criterii, ținând cont de perioada aflării
Galinei Bornholdt sub urmărirea penală și examinării cauzei penale în
18
instanță – aproximativ cinci ani și consecințele pe care aceasta le-a avut,
odată ce nu a fost reținută sau arestată, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție apreciază că suma de 50 000 de lei, reprezintă o reparație
echitabilă și respectă principiul proporționalității și justul echilibru între
valorile lezate și suma acordată.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că susținerile reclamantei în sensul că acțiunile desfășurate de
organul de urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești în
perioada urmării penale și examinării cauzei penale intentate ilegal în
privința sa, în baza art. 190 alin.(4), 27, 190 alin. (5), art. 3521 alin.(1) din
Codul penal, i-au lezat drepturile și libertățile sale fundamentale și că
vătămarea acestor drepturi rezidă întru-un prejudiciu moral, sunt corecte, dar
în circumstanțele speței ele nu justifică existența unui prejudiciu moral atât
de mare precum l-a solicitat Galina Bornholdt și l-au reținut instanțele
ierarhic inferioare.
Prejudiciul moral constă în efectul negativ suferit ca urmare a faptei
ilicite a organului de urmărire penală, prin care s-a adus atingere unor
drepturi personale nepatrimoniale. Astfel, daunele morale pot fi acordate în
ipoteza în care se încalcă valorile ocrotite de legea fundamentală privind
demnitatea, onorarea, și alte valori sociale. Pe de altă parte, deși este real că
stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral
presupune o anumită aproximare, instanța trebuie să aibă criteriile de
apreciere precum: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic
și emoțional, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au
fost afectate.
În așa mod, atât prima instanță cât și instanța de apel apreciind corect
circumstanțele cauzei și valorificând prejudiciul moral suportat de
reclamantă în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, au admis
parțial acțiunea, însă suma de 100 000 de lei, încasată de instanța de fond și
menținută de instanța de apel este una exagerată și excesivă în raport cu
criteriile stabilite la caz și principiul general al echității. Or, la caz, deși
perioada aflării Galinei Bornholdt sub urmărirea penală și examinării cauzei
penale în instanță a constituit aproximativ cinci ani, aceasta în perioada
respectivă nu a fost reținută, iar măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi
țara, i-a fost aplicată doar pentru o perioadă de 30 de zile.
19
Respectiv, având în vedere că despăgubirile pentru prejudiciul moral
trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel,
încât să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a
prejudiciului moral cauzat, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reiterând conchide că suma de 50 000 de lei reprezintă o sumă
rezonabilă, care va acorda o evaluare pertinentă daunelor compensatoare,
fiind în corespundere cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice suportate
de către reclamant, în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală
ale procuraturii și ale instanțelor de judecată. Această valoare este de natură
să ofere reclamantei satisfacție pentru prejudiciile morale suferite, cu
respectarea principiului proporționalității.
Un mecanism similar de analiză, este adoptat și de Curtea Europeană
a Drepturilor Omului care, atunci când stabilește cuantumul despăgubirilor
datorate de stat pentru încălcarea unui drept garantat de Convenția pentru
apărarea drepturilor omului, statuează în echitate, considerând ca fiind
întemeiate cererile de acordare a unor despăgubiri bănești pentru prejudiciul
moral și fizic suferit pe perioada în cauză. Or, scopul acordării daunelor
morale constă în realizarea, în primul rând a unei satisfacții morale pentru
suferințele de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale.
De altfel, fiind vorba de prejudicii morale, ele nu pot fi reparate strict
prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în
bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a
prejudiciului și caracterul patrimonial al despăgubirii. Deci, în această parte
decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe urmează a fi modificate
prin micșorarea cuantumului despăgubirii morale de la 100 000 de lei până
la 50 000 de lei, fiind pe măsură de a atenua suferințele psihice și fizice
cauzate reclamantei, precum și fiind echitabilă și nicidecum exagerată sau
diminuată pentru prejudiciul suferit de către ultima, această despăgubire
fiind corespunzătoare și criteriilor de despăgubire stabilite de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa constantă (cauza
Șarban vs Republica Moldova și cauza Ceaicovschi vs Republica Moldova).
În context, este de menționat și jurisprudența națională în materia
interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași
problematică, spre exemplu: cauza Serghei Creciun vs Ministerul Justiției al
RM – dosar nr. 2ra-1012/23.
20
Cât privește trimiterea recurentei Galina Bornholdt la practica
judiciară, și anume cauza Domnica Manole vs Ministerul Justiției al RM,
completul de judecată menționează că aceasta este distinctă de prezentul
litigiu, în partea circumstanțelor, temeiurilor de fapt, respectiv nu pot fi
reținute drept cauze similare în scopul emiterii unei soluții identice.
Cu referire la pretenția reclamantei privind compensarea sumei de
8 900 de lei și 1 671, 9 de lei cu titlu de prejudiciul material, Completul de
judecată conchide că, prin prisma art. 7 lit. e) din Legea privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25
februarie 1998, instanțele ierarhic inferioare întemeiat au ajuns la concluzia
temeinicei acesteia.
Referitor la cerința din acțiune privind încasarea cheltuielilor de
judecată suportate cauza penală, în mărime de 4 000 de lei, precum și în
prezenta cauză, în sumă de 10 000 de lei, instanța de recurs consideră că
sumele dispuse spre încasare în acest sens de către instanțele ierarhic
inferioare, sunt rezonabile și proporționale, la stabilirea cuantumului
acestora ținându-se cont de esența cauzei penale/prezentei spețe și munca
efectiv depusă de avocat.
Așadar, în temeiul celor constatate, instanța de recurs apreciază ca
neîntemeiate și respinge argumentele recurenților invocate în confirmarea
ilegalității actelor judecătorești de dispoziție contestate și susținerea cererilor
de recurs. De altfel, recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept,
care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul declarat de Galina
Bornholdt, reprezentată de avocatul Adrian Cebotari, de a admite recursul
depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu modificarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în partea reparării prejudiciului
moral, prin micșorarea cuantumului acestuia, în rest, menține decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), (3) din Codul de procedură
civilă
21
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Galina Bornholdt, reprezentată de avocatul
Adrian Cebotari.
Admite recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.
Modifică decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 9 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în
cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galina
Bornholdt împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea
prejudiciului material și moral, după cum urmează: Se încasează din contul
bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin intermediul
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul Galinei Bornholdt
suma de 50 000 (cincizeci mii) de lei, cu titlu de prejudiciu moral.
În rest, menține decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
și hotărârea din 9 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
22