2ra-713/23 — cu privire la înlăturarea obstacolelor si compensarea cheltuielilor de judecată

La 13 decembrie 2019, Lilia Cincilei și Cătălin Crețu s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Cozniuc, cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea casei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, Lilia Cincilei și Cătălin Crețu sunt coproprietari ai terenului nr. cadastral 0XXXXX.0XX, cu suprafața 0,045 ha, și a casei de locuit individuală cu nr. cadastral 0XXXXX.0XX.0X, cu suprafața de 115,2 m.p. din str. XXXXXX nr.XX, mun. Bălți, iar imobilul învecinat din str. XXXXXX nr.XX, mun. Bălți, aparține cu drept de proprietate lui Ion Cozniuc.

Au mai indicat că la sfârșitul lunii mai anul 2019 pârâtul a montat și instalat pe gardul existent între terenurile reclamanților și terenul ce aparține cu drept de proprietate lui Ion Cozniuc, o instalație suplimentară sub formă de îngrădire. Astfel, prin acțiunile lui Ion Cozniuc, reclamanților li s-a îngrădit accesul la propria casă, la peretele casei pe care este montat contorul electric și la intrarea în casă.

Au precizat că deși i-au solicitat lui Ion Cozniuc extrajudiciar să demoleze instalația samavolnică, adresările date nu s-au scontat cu un rezultat pozitiv. Drept urmare, la 06 decembrie 2019 în adresa lui Ion Cozniuc a fost expediată cererea privind soluționarea prealabilă a litigiului, aceasta fiind recepționată de către ultimul la data de 09 decembrie 2019. Nenumăratele petiții depuse la autorități nu au ajutat reclamanții la restabilirea situației anterioare creării obstacolelor în folosirea casei locative.

Au mai subliniat că la 07 septembrie 2017 a fost întocmit act de restabilire a hotarelor în teren. Iar, potrivit actului hotarele terenului reclamanților și distanțele ce trebuie să existe între pereții casei reclamanților și îngrădirea pârâtului, însă, pârâtul refuză să se conformeze acestui act.

Drept urmare, în temeiul art. 581 alin. (1) și (2) din Codul civil, au solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea casei cu nr. cadastral 0XXXXXXX7.0X din str. XXXXXX, XX, mun. Bălți, prin demolarea (dezasamblarea) instalației montate pe gardul între terenul cu nr. cadastral 1 0XXXXXXX din str. XXXXXX nr.XX, mun. Bălți și terenul 0XXXXX din str.XXXXXX nr.XX, mun. Bălți de către Ion Cozniuc.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând argumentele apelului în raport cu materialele cauzei, audiind depozițiile participanților la proces, a conchis că apelul urmează a fi respins cu menținerea hotărârii instanței de fond.

Subsecvent, instanța de apel a notat că din materialele cauzei rezultă că reclamanții Cincilei Lilia și Crețu Cătălin dețin cu drept de proprietate bunul imobil cu nr. cadastral 0XXXXX.0XX, 0XXXXX.0XX.0X, XXXXX.0XX.0X situat în mun. Bălți, str. XXXXXX nr. XX (f.d.12). Iar, Cozniuc Ion deține cu drept de proprietate bunurile imobile cu nr. cadastrale 0XXXX.XXX, 0XXXX.XXX.XX, 0XXXX.XXX.XX, situate în mun. Bălți, str. XXXXXXXX nr.XX (f.d. 13).

La fel, instanța de apel a stabilit că potrivit planului geometric al bunului imobil eliberat de Serviciul cadastral teritorial Bălți, al Agenției 2 Servicii Publice, Departamentul Cadastru (f.d.17), bunul imobil cu nr. cadastral 0XXXXX.0XX situat în mun. Bălți, str. XXXXXX nr. XX este învecinat cu bunul imobil cu nr. cadastral 0XXXX.XXX situat în mun. Bălți, str. XXXXXX nr. XX, astfel părțile se află în raporturi de vecinătate.

A mai conchis instanța de apel că potrivit planului geometric al bunului imobil menționat supra, peretele bunului imobil cu nr. cadastral 0XXXX.0XX.XX (casă de locuit), ce aparține reclamanților, se află aproape de linia de hotar dintre terenurile cu nr. cadastrale 0XXXXX.0XX și 0XXXXX.XXX.

În acest context, instanța de apel analizând prevederile art. 500 alin. (1) – (3), art. 586 din Codul civil, precum și prevederile art. 46 alin. (5) din Constituția Republicii Moldova, a concluzionat că proprietarul are dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunurilor sale și le exercită în mod exclusiv, în nume și interes propriu, fără intervenția altor persoane. În virtutea dreptului de proprietate, proprietarul este îndreptățit să efectueze cu bunurile sale, în principiu, orice acțiuni. Dar realizarea prerogativelor proprietarului în deplinătatea lor poate să se reflecte negativ asupra intereselor altor membri ai societății, precum și asupra societății în întregime.

În sensul normelor enunțate, instanța de apel a reținut că printre îngrădirile dreptului de proprietate se enumeră și dreptul de vecinătate, care reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate și cu o sferă de aplicare redusă. Acesta se explică prin faptul că normele dreptului de vecinătate sunt aplicabile numai între proprietarii terenurilor sau bunurilor imobile vecine. Vecinătatea este o stare de fapt care generează anumite drepturi și obligații pentru proprietarii terenurilor sau altor bunuri imobile unde se pot produce influențe reciproce. Pentru asemenea situați legea instituie pentru proprietarii terenurilor vecine sau a altor bunuri imobile obligația generală de a se respecta reciproc. Astfel, conlocuirea între proprietarii vecini trebuie să fie fundamentată pe un respect reciproc și cu o toleranță pașnică, urmând a fi întreprinse acțiuni din partea fiecăruia în vederea respectării reciproce a drepturilor și obligațiilor acestora.

Drept urmare, reieșind din explicațiile părților, precum și a fotografiilor anexate (f.d. 25-26), instanța de apel a stabilit că în imediata apropiere de casa de locuit cu nr. cadastral 0XXXX.0XX.0X, ce aparține reclamanților, de către pârât a fost ridicată o instalație de separare a loturilor de teren montată pe suportul gardului ce delimitează loturile de teren cu nr. cadastral 0XXXX.0XX din mun. Bălți, str. XXXXX nr.XX, și nr. cadastral 0XXXX.XXX din mun. Bălți, str. XXXXX nr.XX și care atentează în mod inadmisibil asupra bunului imobil ce aparține reclamanților. Or, din cauza distanței minimale, este practic limitat accesul la peretele și golurile de acces în imobil (geamuri, ușă) din cadrul peretelui respectiv a casei reclamanților din preajma hotarului cu gospodăria pârâtului. 3

În aceste circumstanțe, instanța de a apel a notat că potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 275, 276 din 24 februarie 2022 (f.d. 76-84), s-a constatat existența influenței inadmisibile a instalației de separare a loturilor de teren montată pe suportul gardului și gardul în raport cu casa de locuit cu nr. cadastral cu nr. cadastral 0XXXX.0XX.XX din mun. Bălți, str. XXXXXX, XX, și anume: instalația acoperă golurile existente în perete (ușă, ferestre), face imposibil accesul din exterior la demisolul cu destinație locativă, limitează accesul la colectarea datelor despre rețelele edilitare (cotor gaz), face imposibilă asigurarea întreținerii construcției.

La fel, instanța de apel a notat că s-a stabilit că instalația de separare a loturilor de teren montată pe suportul gardului și gardul instalat între terenul cu nr. cadastral 0XXXX.0XX din mun. Bălți, str. XXXXX nr. XX și terenul cu nr. cadastral 0XXX.0XX din mun. Bălți, str. XXXX nr. XX, creează impedimente la peretele casei de locuit cu nr. cadastral 0XXXXX.0XX din mun. Bălți, str. XXXXXX nr. XX. Intrarea de acces în casa de locuit cu nr. cadastral 0XXXXX.0XX din mun. Bălți, str. XXXXXX nr. XX, din direcția instalației de separare a loturilor de teren montată pe suportul gardului și gardul de la hotarul de delimitare a terenurilor, nu poate fi utilizată.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat necesar de a menționa că conform concluziilor expuse în pct. 2 din Raportul de expertiză judiciară nr. 275, 276 din 24 februarie 2022, s-a stabilit că, hotarul fix între terenurile cu nr. cadastrale 0XXXX.0XX și 0XXX.3XX, ce aparțin părților – nu a fost stabilit.

În acest sens, instanța de apel analizând prevederile art. 19 alin.(1), (2) art. 152 alin.(3), (4) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, în coraport cu prevederile art.118 alin.(1) din Cod de procedură civilă, a conchis că prima instanță corect a constatat că părțile nu au prezentat probe ce ar demonstra că hotarele fixe între terenurile în litigiu au fost stabilite. Din acest motiv nu a putut fi determinat nici pe ce teren se află instalația de separare a loturilor de teren montată pe suportul gardului și gardul ce delimitează terenurile cu nr. cadastrale 0XXXX.0XX și 0XXXXXX.XXX.

În aceste condiții, când nu sunt delimitate hotarele fixe pe teren între loturile cu nr. cadastrale 0XXX.0XX și 0XXX.XXX, ce aparțin părților, instalarea de către Ion Cozniuc a instalației de separare a loturilor de teren montată pe suportul gardului, nu a avut o bază justificativă și din considerentele că e probat faptul că instalația respectivă prezintă influență inadmisibilă, reclamanților fiindu-le create obstacole în folosirea casei de locuit ce le aparține cu drept de proprietate, prima instanță corect a admis cererea în fond privind dispunerea înlăturării obstacolelor prin demolarea (dezasamblarea) instalației din metal și ardezie plată. Or, în registrul bunurilor imobile suprafața terenurilor este indicată în hotare generale (f.d.12,13) 4

Conform prevederilor art.19 alin.(2) lit.a) al Legii cadastrului bunurilor imobile hotarele generale ale terenului se modifică în cazul stabilirii hotarelor fixe ale terenului și deoarece nu au fost stabilite hotarele fixe legal sa menționat că nu se poate de stabilit pe care teren este instalat gardul din ardezie plată.

În sensul normei enunțate, instanța de apel a reținut că în anul 2017 a fost pornit dosarul tehnic privind restabilirea în teren a hotarelor (f.d.103), iar la data de 07 septembrie 2017 a fost întocmit actul de restabilire a hotarelor în teren (f.d.108). Conform schemei (f.d.109), linia hotarului 2-1 este dreaptă, iar la montarea instalației de separare a loturilor de teren sa format o cotitură (f.d.82 imaginea nr.2). Planurile geometrice la fel nu conțin nici o cotitură astfel este neîntemeiat argumentul apelantului precum că el a instalat gardul conform bornelor de hotar.

Astfel, cu referire la argumentul apelului precum că prin hotărârea Judecătoria Bălți, sediul central la data din 22 octombrie 2019 a emisă o hotărâre în litigiul dat, respectiv procesul urmează a fi încetat, instanța de apel reținut că, reieșind din raportul de expertiză (f.d.81) în ridicarea topografică din 11 august 2021 instalația de separare a loturilor de teren montată pe suportul gardului 2 nu este reprezentată (a se vedea imag.15) deci, în anul 2019 obiectul litigiului dintre părți a fost altul și astfel nu este temei de încetare a procesului.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, suplimentar invocându-se că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate deoarece au fost emise cu încălcare normelor de drept materiale prin aplicarea normei care nu trebuia să fie aplicată și anume interpretarea eronată a prevederilor art. 581 alin.(1) – (2) din Codul civil, iar această eroare a duc la soluționarea greșită a cauzei.

A mai menționat că instanța de apel a la examinarea cauzei în ordine de apel a admis încălcări a normelor de drept procedural și anume prin neasigurarea prezentei expertului de către instanța de judecată prin măsuri efective, pentru a-mi exercita dreptul de a pune întrebări acestuia legate de neconcordanțele dintre Raportul de expertiză și actului de examinare la fața locului, reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de 5 art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

Suplimentar a mai invocat că la ședința de judecată din 22 decembrie 2022, instanța de apel a refuzat neîntemeiat cererea mea cu privire la reclamarea probelor de la expertul Ala Panaș, și anume a actului de examinare la fața locului în moment când au fost efectuate lucrările de expertiză judiciară din 24 februarie 2022, or, concluzia instanței privind inexistența unui asemenea act se combate atât prin explicațiile mele depuse în instanță, cât și prin răspunsul Centrului Național de Expertiză Judiciară nr. 943 din 29 iunie 2022 în care se menționează despre existenta acestui document. Odată cu refuzul neîntemeiat al instanței de apel de a reclama proba de la expert, am fost privat de posibilitatea reală de a dovedi neconcordanțele circumstanțelor cauzei stabilite dintre actul de examinare la fața locului pe care l-am semnat în momentul ce expertul a efectuat lucrările sale și raportul de expertiză judiciară, întocmit cu încălcări grave de drept. Refuzul cererii cu privire la reclamarea probelor de către instanța de apel, mla fel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

A mai susținut că instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat arbitrar probele administrat și anume Raportul de expertiză din 24 februarie 2022 care a fost întocmit de expertul Ala Panaș cu încălcări grave de drept, a Actului de constatare din 07 septembrie 2017 și Actului de restabilirea hotarelor în teren din 07 septembrie 2017, care nu au fost constatate și anulate de către instanța de judecată, astfel, emanând efecte juridice între recurent și oponenți. Or, instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să dea o apreciere Raportului de expertiză judiciară din 24 februarie 2022 în ansamblu cu Actul de constatare din 07 septembrie 2017 și Actul de restabilirea hotarelor în teren din 07 septembrie 2017, făcând o interconexiune juridică corectă între toate probele materiale, ținând cont de vigoarea Actelor din 07 septembrie 2017 și legea care protejează dreptul meu de proprietate și vecinătate față de acțiunile abuzive al oponenților, care s-au construit casa pe hotar.

Prin urmare, a considerat că încălcările admise de instanțele de judecată au dus la soluționarea greșită a cauzei, mai mult ca atât Cicilei Lilia și Crețu Cătălin s-au adresa anterior cu o cerere de chemare în judecată împotriva mea care conținea același obiect privind înlăturarea obstacolelor și aceleași temeiuri, care a fost respinsă prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoarea Natalia Costas. Cerințele mele cu privire la încetarea prezentului proces judiciar în baza art. 256 lit. b) din Codul de procedură civilă, din motivul soluționării prezentului litigiu prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, au fost respinse neîntemeiat de instanțele inferioare, or, la caz s-au prezentat probe care confirmă judecarea anterioară al acestui litigiu 6 judiciar în raport cu ceiași oponenți. În consecință, examinarea repetată a aceleiași cauzei reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat și la o soluționare greșită a cauzei, or, procesul de judecată intentat la cererea de chemare în judecată depusă de Cincilei Lilia și Crețu Cătălin împotriva lui Ion Cozniuc urma a fi încetat.

La 12 aprilie 2023, avocatul Iulian Paciurca, acționând în numele și interesele lui Ion Cozniuc, în temeiul art.432 alin.(2), lit.a), b), c) și alin.(4) din Codul de procedură civilă, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei încheierii în temeiul art.265 lit.b) din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, cât și ele expuse în cererea de recurs depusă de Ion Cozniuc, suplimentar invocându-se că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate deoarece au fost emise cu încălcare esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural și anume: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, c) a interpretat în mod eronat legea, la caz, interpretarea eronată a prevederilor art. 500 alin.(1) – (3) din Codul civil, a prevederilor art.158, art.228 din Codul de procedură civilă, precum și art.265 lit.b) din Codul de procedură civilă, iar această eroare a duc la soluționarea greșită a cauzei.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursurile au fost depus la 10 aprilie 2023, și respectiv la 12 iulie 2023, au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.

Art.434 alin.(1) - (2) din Codul de procedură civilă, prevede că: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.” 7

Art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în redacția legii din 23 martie 2023, reglementează că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (2) lit.a), b) și c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța de judecată: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea;

Art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: ,,Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: ,,Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.4730 (f.d. 176), rezultă că, la 01 martie 2023, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale din 29 decembrie 2023, iar de către Ion Cozniuc a fost recepționată la data de 10 martie 2023, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.177).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursurile declarate de către Ion Cozniuc la data de 10 aprilie 2023, și de avocatul Iulian Paciurca, care acționează în interesele lui Ion Cozniuc la data de 12 aprilie 2023, se consideră depuse în termenul stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.35).

La 24 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimaților, copiile recursurilor declarate de către Ion Cozniuc și de către avocatul Iulian Paciurca, care acționează în interesele lui Ion Cozniuc, împotriva deciziei din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.205).

Corespondența expediată în adresa intimaților Crețu Cătălin și Cincilei Lilia a fost returnată de către oficiul poștal cu mențiunea factorului poștal „nereclamat” (f.d. 207/208).

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs).

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat de către Ion Cozniuc, rezultă că a invocat temei de admisibilitate prevederile art.432 alin.(1), (2) lit.a), b) și (4) –(5) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data 10 aprilie 2023, iar din analiza recursului declarat de avocatul Iulian Paciurca, care acționează în interesele lui Ion Cozniuc, rezultă că a invocat temei de admisibilitate 9 prevederile art.432 alin. (2), lit.a), b) c) și alin.(4)-(5) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data 12 aprilie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că Ion Cozniuc și de către avocatul Iulian Paciurca, care acționează în interesele lui Ion Cozniuc în cererile de recurs au făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2), lit. a), b) c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (a se vedea pct.37), nu a stabilit că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor (a se vedea pct.38), nu le-a stabilit.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reține că recurentul a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.39).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție verificând existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu a depistat.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către Ion Cozniuc și de către avocatul Iulian Paciurca, care acționează în interesele lui Ion Cozniuc, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 10

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate de de către Ion Cozniuc și de avocatul Iulian Paciurca, care acționează în interesele lui Ion Cozniuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data depunerii recursului), art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,