2ra-344/23 — Încasarea sumei, s.a.

La 20.07.2021, Sîrf Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Guzun Ion, intervenient accesoriu Bîrlădeanu Violeta cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la începutul lunii mai 2021, prin intermediul anunțului din internet amplasat pe platforma virtuala de plasare a anunțurilor din Republica Moldova: https://999.md, l-a contactat pe Guzun Ion, administrator al SRL „Trust Imobil”, care se ocupă cu închirierea apartamentelor și a altor afaceri cu proprietăți imobiliare, comunicându-i că are nevoie de a închiria un apartament pentru o perioadă de 1 (un) an de zile, la care ultimul a comunicat că dispune de un apartament situat pe str. Anestiade din mun. Chișinău.

La 17.05.2021, împreună cu pârâtul Guzun Ion s-au deplasat în apartamentul nr.45 din str. Anestiade, nr.6, etajul 4, din mun. Chișinău, pe care i l-a prezentat. Pârâtul personal a întocmit contractul de închiriere a averii imobiliare nr.17/05 din numele proprietarului apartamentului Bîrlădeanu Violeta cu anexa respectivă, unde i-a spus să-l semneze imediat, informându-l că proprietara îl va semna ulterior când va sosi la adresa dată.

Cât privește plata chiriei, Guzun Ion i-a comunicat că are o înțelegere cu Bîrlădeanu Violeta, deoarece există o încredere reciprocă, de a primi el banii de la reclamant, pe care îi va transmite proprietarului apartamentului.

În aceiași zi - 17.05.2021, în apartamentul nominalizat, Guzun Ion a întocmit și semnat o recipisă, prin care a confirmat că a primit de la Sîrf Vladimir suma de 9800 lei pentru apartamentul nr.45 amplasat pe str. Anestiade nr.6, mun. Chișinău.

Cu toate acestea, atât la 17.05.2021, cât și ulterior Bîrlădeanu Violeta nu a semnat contractul de închiriere a apartamentului din motive neclare, mai apoi i s-a comunicat că nu va mai locui în acest apartament. 1

La solicitarea telefonică adresată atât lui Guzun Ion, cât și Violetei Bîrlădeanu de a-i restitui suma de 9800 de lei primită în contul plății chiriei apartamentului nominalizat, pentru 2 luni, ambii au refuzat să-i restituie banii.

Din convorbirea telefonică din 21.05.2021, ora 11:00, cu pârâtul Guzun Ion, acesta a confirmat faptul că a primit suma de 9800 de lei, însă acești bani se află la Bîrlădeanu Violeta.

Din considerentul că pârâtul Guzun Ion nu și-a onorat pe deplin obligațiunile asumate de a semna un contract de închiriere a apartamentului nr.45 din str. Anestiade, nr.6, mun. Chișinău, pe un termen de 1 an de zile, de a intra în acest apartament și de a locui în el pe termenul convenit, iar în consecință i s-a refuzat în semnarea contractului de închiriere, intrarea în acest apartament, precum și i s-a refuzat restituirea sumei primite de 9800 de lei ce constituie plata chiriei apartamentului pe un termen de 2 luni de zile.

Din culpa lui Guzun Ion și Bîrlădeanu Violeta o perioadă îndelungată de timp nu a avut un loc de trai, fiind nevoit să locuiască pe la prieteni, creându-i un disconfort considerabil de lipsa condițiilor de trai.

La 6 iulie 2021, în adresa lui Guzun Ion și Violeta Bîrlădeanu a remis somația cu privire la restituirea benevolă a prejudiciului material cauzat dânsului în mărime de 9800 de lei, însă solicitarea sa de a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară a rămas fără examinare din care motiv s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune.

În contextul enunțat, cu trimitere la prevederile art.610, art.308, art.316, art.774, art.776, art.858, art.901, art.992 și art.993 din Codul civil, Sîrf Vladimir a solicitat admiterea acțiunii civile și încasarea din contul lui Guzun Ion în beneficiul său a sumei de 9800 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 300 lei și cu titlu de cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3500 de lei. POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

Prin hotărârea din 3 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis acțiunea depusă de Sîrf Vladimir. S-a încasat din contul lui Guzun Ion în beneficiul lui Sîrf Vladimir suma de 9800 de lei, precum și cheltuielile de judecată în mărime de 300 de lei taxa de stat, 11,15 lei cheltuieli poștale, 371 de lei pentru citarea publică, 600 de lei pentru traducere și 3500 de lei cheltuieli de asistență juridică. EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL: 2

La 3 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Guzun Ion, prin intermediul avocatului Bordeniuc Iurii, a depus apel inițial (nemotivat), iar la 23 septembrie 2022, a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii din 3 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Sîrf Vladimir ca neîntemeiată. POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Guzun Ion, reprezentat de avocatul Bordeniuc Iurii și s-a menținut hotărârea din 3 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au motivat soluțiile de admitere a acțiunii, constatând că prin recipisa din 17 mai 2021, Ion Guzun a primit de la Sîrf Vladimir suma de 9800 de lei pentru apartamentul nr.45 din str. Anestiade, nr.6, mun. Chișinău (f. d. 13, 74 verso). Prin somația din 06 iulie 2021 (f.d. 24), Sîrf Vladimir a informat pârâtul Guzun Ion și pe intervenientul accesoriu Violeta Bîrlădeanu privind nerespectarea obligațiunilor asumate în temeiul recipisei din 17 mai 2021, acordându-le termen să restituie suma de 9800 de lei în decurs de 7 zile calendaristice, însă nu a primit niciun răspuns. Din considerentul că Guzun Ion nu și-a asumat obligațiile contractuale, la 20 iulie 2021, Sîrf Vladimir s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune (f.d.4-6).

Instanțele de judecată, analizând suportul probator din dosar, au concluzionat că recipisa din 17 mai 2021 corespunde cerințelor legale, iar Guzun Ion nu a restituit suma primită de la Sîrf Vladimir, fapt ce denotă că pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe faptul juridic ilicit al îmbogățirii nejustificate (fără justă cauză), încadrându-se în condițiile pentru intentarea acțiunii în restituire.

Instanțele de judecată au remarcat că raporturile juridice dintre părțile în litigiu nu sunt guvernate de prevederile legale ce reglementează un raport de împrumut, având în vedere că suma bănească transmisă prin recipisă a fost primită de pârât anume pentru chiria unui apartament, prin urmare, raporturile juridice din speță cad sub imperiul remediului îmbogățirii nejustificate. Or, remediul îmbogățirii nejustificate asigură restituirea sporului în patrimoniul unei persoane, atunci când aceasta nu este îndreptățită să dobândească, și beneficiul îi revine de drept altei persoane.

Cu trimitere la prevederile art.1979 din Codul civil (în redacția legii în vigoare din 01.03.2019), instanțele de judecată au reiterat că normele cu privire la îmbogățire nejustificată au drept scop să asigure restabilirea echilibrului patrimonial, or, nimeni nu se poate îmbogăți în detrimentul altuia fără a avea un temei legal. În astfel de împrejurări, cel îmbogățit este obligat să restituie sau să plătească echivalentul în bani a îmbogățirii celui pe seama cui s-a realizat această îmbogățire nejustificată. Afară de aceasta, din conținutul 3 normei precitate se desprind următoarele condiții materiale ale acțiunii în restituire: să existe o îmbogățire a pârâtului; să existe o pierdere patrimonială suferită de reclamant; între îmbogățirea pârâtului și pierderea patrimonială suferită de reclamant să existe o legătură directă.

Cu referire la dispozițiile art.1981 alin.(1) din Codul civil, instanțele de judecată au menționat că o îmbogățire este nejustificată, cu excepția următoarelor cazuri: a) persoana îmbogățită este îndreptățită față de persoana dezavantajată să obțină îmbogățirea în virtutea unui contract sau unui alt act juridic, unei hotărâri judecătorești sau unui alt temei legal; sau b) persoana dezavantajată și-a dat consimțământul în mod liber și fără eroare de a suferi dezavantajul. Cu toate acestea, persoana îmbogățită se consideră îndreptățită la îmbogățire în baza legii dacă a dobândit îmbogățirea prin uzucapiune, bună-credință, precum și în alte cazuri când, conform legii, ea are dreptul de a păstra îmbogățirea. De asemenea, îmbogățirea este nejustificată dacă: a) persoana dezavantajată a oferit-o pentru un scop care nu este atins sau în considerarea unei așteptări care nu s-a realizat; b) persoana îmbogățită a cunoscut sau trebuia în mod rezonabil să cunoască despre acel scop sau acea așteptare; și c) persoana îmbogățită a acceptat sau se poate considera în mod rezonabil că a acceptat că îmbogățirea trebuie să fie restituită în astfel de circumstanțe.

În contextul enunțat, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că pârâtul/apelant Guzun Ion, prezentându-se în calitate de administrator al SRL „Trust Imobil”, în sfera de activitate a cărei intră activitățile agențiilor imobiliare, la 17.05.2021, s-a întâlnit cu Sîrf Vladimir căruia i-a arătat apartamentul nr.45 amplasat pe str. Anestiade, nr.6, etajul 4, din mun. Chișinău, în rezultatul căruia pârâtul a întocmit personal contractul de închiriere a averii imobiliare nr.17/05, din numele proprietarului apartamentului în litigiu, Bîrlădeanu Violeta, cu anexa respectivă, totodată i-a eliberat reclamantului o recipisă precum că dânsul Guzun Iona primit de la Sîrf Vladimir suma de 9800 de lei pentru închirierea apartamentului menționat, contrasemnând-o. La fel, instanțele de judecată au constatat că Guzun Ion nu și-a îndeplinit obligațiunile, nefiind încheiat contract de locațiune și nici nu a restituit lui Sîrf Vladimir suma de 9800 de lei primită în baza recipisei. Și nici în cadrul procesului nu au fost prezentate probe care ar confirma întoarcerea integrală sau parțială a sumei respective.

Instanțele de judecată nu au reținut argumentul apelantului/pârât Guzun Ion precum că la dosar lipsesc probe incontestabile care să justifice existența în realitate a pretinsei datorii, fiind apreciat ca declarativ, or, la dosar sunt anexate probe pertinente și concludente care cert confirmă că Guzun Ion a primit de la Sîrf Vladimir suma de 9800 de lei pentru apartamentul de la Anestiade, 6, ap.45, și anume recipisa (în original) din 17.05.2021, semnată personal de către apelantul/pârât (f.d.74 verso).

Mai mult decât atât, în cererea de apel și referință Guzun Ion recunoaște existența recipisei cât și primirea banilor în baza acesteia. În același 4 timp, în referința Guzun Ion a indicat că nu a încheiat un act juridic, nu a manifestat, exteriorizat voința de a încheia un act juridic cu Sîrf Vladimir, iar recipisa din 17.05.2021 semnată de el, este un act juridic unilateral, fără obligații, adică cu titlu gratuit, cu scopul de a obținere în schimb a unui folos patrimonial, dar din cauza că suma transmisă era mai mare de 1000 lei, a fost întocmită în acest sens o recipisa în scris în care nu s-a stabilit data rambursării sau alte obligații în natură sau în drept (f.d. 58).

Instanțele de judecată nu au reținut nici argumentele apelantului/pârât precum că banii primiți prin recipisă erau destinați doar pentru oferta de a-i căuta un apartament pentru chirie și îndată ce i-a găsit locuința potrivită i-a propus-o reclamantului/intimat Sîrf Vladimir, și chiar dacă acesta nu s-a instalat în apartament, dânsul nu mai are obligații față de ultimul și respectiv nu are obligația de a restitui banii. Or, partea apelantă nu a prezentat probe pertinente și concludente care să ateste că între reclamant și pârât ar fi fost o înțelegere în acest sens, și care, la fel, să denote că îndată ce pârâtul i-a găsit apartamentul care corespundea cerințelor reclamantului nu mai are nicio obligație față de reclamant, mai mult, aceste afirmații se combat prin afirmațiile părții-pârâte expuse mai sus.

De asemenea, a fost considerat neîntemeiat și argumentul apelantului/pârât precum că nu are obligațiuni contractuale, întrucât la materialele cauzei se atestă dovezi că Sîrf Vladimir a transmis lui Guzun Ion banii pentru chiria apartamentului nr.45 din str. Anestiade, nr.6, mun. Chișinău, însă din cauza unor impedimentelor ce nu au depins de reclamant nu s-a instalat în acesta, fapt ce se confirmă și prin cererea lui Sîrf Vladimir adresată organului de poliție, care a constatat că litigiul rezultă din relații civile.

De asemenea, instanțele de judecată au reținut că persoana dezavantajată (Sîrf Vladimir) a oferit banii pentru un scop care nu a fost atins sau în considerarea unei așteptări care nu s-a realizat – încheierea unui contract de locațiune, care urma să aibă ca obiect darea în locațiune a apartamentului nr.45 de pe str. Anestiade, nr.6 din mun. Chișinău, iar persoana îmbogățită (Guzun Ion) a cunoscut sau trebuia în mod rezonabil să cunoască despre acel scop sau acea așteptare. De altfel, acesta a și fost scopul întâlnirii lor ca urmare a contactării telefonice a apelantului/pârât de către intimatul/reclamant după vizualizarea de către ultimul a anunțului amplasat pe situl „https://999.md”, acordarea/luarea în chirie a unui spațiu locativ, Guzun Ion completând personal un model de contract de locațiune cu datele referitoare la părțile contractului și la apartamentul care urma să fie dat în locațiune, informație despre care reclamantul Sîrf Vladimir nu avea de unde să o cunoască, iar scrisul de pe acest contract fiind identic cu cel din recipisă (f.d. 72-74 verso).

Suplimentar, instanțele de judecată au menționat că intenția de a se încheia un asemenea contract a rămas la nivel de intenție/proiect, deoarece proprietarul apartamentului, care în proces are calitate de intervenient accesoriu Bîrlădeanu Violeta, fără a fi precizate motivele, nu l-a semnat, iar reclamantul 5 Sîrf Vladimir, făcând referire la un comportament neadecvat al proprietarului imobilului, a menționat că nu a putut să se instaleze în acel apartament.

La 13 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, Guzun Ion, reprezentat de avocatul Bordeniuc Iurii a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curșii de Apel Chișinău și a hotărârii din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Sîrf Vladimir.

În susținerea recursului Guzul Ion a invocat că instanțele de judecată au pronunțat hotărârea și decizia contestate în afara limitelor pretențiilor înaintate de reclamant, deoarece în calitate de pârât a fost indicată SRL „Trust Imobil” ca persoană juridică și nicidecum înaintată față de persoana fizică Ion Guzun, din contul căruia s-a încasat suma pretinsă de reclamant.

Afară de acesta contrar prevederilor art.67 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanțele de judecată nu au atras în proces SRL „Trust Imobil”, or, hotărârea pronunțată poate influența drepturile și obligațiile acesteia. Prin urmare, instanțele de judecată au soluționat problema drepturilor SRL „Trust Imobil” care nu a fost implicată în proces, prin ce a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, îngrădind accesul ultimei la justiție, garantat de art.6 CEDO.

De asemenea, la examinarea cauzei au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

Instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că intimatul/reclamant Sîrf Vladimir nu a prezentat în original sau în copie autentificată, recipisa din 17.05.2021.

În viziunea recurentului, intimatul Sîrf Vladimir nu prezentat dovezi concludente care ar demonstra temeinicia acțiunii.

În drept, Guzun Ion și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(2) lit.a), b), c) și alin.(3) lit.d) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările din 01.09.2023), potrivit cărora se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

La 02 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Sîrf Vladimir și Bîrlădeanu Violeta copia recursului depus de 6 Guzun Ion, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referințelor în termenul stabilit, sub sancțiunea decăderii din acest drept, cu toate acestea intimatul și intervenientul accesoriu nu și-au valorificat acest drept procedural pentru a depune referințe (f.d.141, 143, 153). LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă statuează că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Articolul XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 statuează că, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat la 13 februarie 2023 de către Guzun Ion, reprezentat de avocatul Bordeniuc Iurii, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023, prin urmare, va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Articolul 432 din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările efectuate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01.09.2023) prevede că: „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s- a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul- 7 verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Articolul 433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului 08 iunie 2023) reglementează că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă stipulează că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:

Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 17 noiembrie 2022, în ședință publică.

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată la adresa electronică a reprezentantului recurentului Guzun Ion, avocatul Bordeniuc Iurii (constatgb@gmail.com) la 23 ianuarie 2023, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar (f.d.130).

Astfel, recursul declarat la 13 februarie 2023, de către Guzun Ion, reprezentat de avocatul Bordeniuc Iurii, se consideră ca fiind depus în interiorul termenului legal prevăzut de art.434 CPC.

Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că în recursul declarat Guzun Ion, reprezentat de avocatul Bordeniuc Iurii, a făcut referire la prevederile art.432 alin.(2) lit.a), b), c) și alin.(3) lit.d) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările din 01.09.2023), potrivit cărora se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(2) lit.a), b) și lit.c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (13.02.2023), nu a stabilit că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată sau că a interpretat în mod eronat legea.

Dimpotrivă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2) lit.a), b) și lit.c) (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului – 13.02.2023), respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului reprezintă de fapt dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel și a primei instanțe, care au emis soluțiile pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător.

La fel, instanța de recurs nu a stabilit încălcarea normele de drept procedural în sensul prevăzut de art.432 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările din 01.09.2023), care statuează că se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate - instanța a 9 soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Or, după cum rezultă din acțiunea civilă, precum și materialele dosarului reclamantul Sîrf Vladimir a înaintat pretențiile nemijlocit față de persoana fizică Ion Guzun, care semnat și a primit suma de 9800 de lei de la primul pentru apartamentul de la Anestiade, 6, ap. 45, fapt ce rezultă și din originalul recipisei din 17.05.2021 și copiile acesteia autentificate de avocatul Mihail Canțîr, anexate la dosar (f.d.11-13, 15, 72-74 verso).

Mai mult ca atât, Guzun Ion, figurând ca parte în proces în calitate de pârât, și concomitent fiind administrator statutar al SRL „Trust Imobil” (f.d.30), nu a fost lipsit de dreptul de a solicita prin prisma art.67 CPC, atragerea în proces a respectivei persoane juridice. Dimpotrivă, recurentul nu a argumentat și nu a probat prin ce anume pot fi afectate drepturile SRL „Trust Imobil” prin hotărârea pronunțată.

Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4), din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita doar la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 10

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,11p.141, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Guzun Ion, reprezentat de avocatul Bordeniuc Iurii, urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.431 alin.(1) și (2), art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,