2ra-1549/22 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–1549/22

2-16219652-01-2ra-26102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. G. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Guzun Iurie, reprezentat de

avocatul Guțu Valentin și de către Diaconu Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diaconu Vasile

împotriva lui Guzun Iurie, intervenient accesoriu Filip Igor cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii de întârziere, penalității și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel declarate de către Diaconu Vasile, casată hotărârea din

06 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și emisă o nouă hotărâre

de admitere parțială a acțiunii,

con st ată:

La 14 decembrie 2016, Diaconu Vasile a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Guzun Iurie, intervenient accesoriu Filip Igor cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii, penalității și cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 03 noiembrie 2014,

a împrumutat pârâtului suma de 2 140 de dolari SUA până la 03 decembrie 2014, în

acest sens fiind încheiat contractul de împrumut nr. 1. Până la momentul depunerii

acțiunii, pârâtul nu i-a restituit suma împrumutată.

La 25 ianuarie 2016 a expediat în adresa pârâtului o reclamație, prin care a

solicitat restituirea împrumutului, însă aceasta a fost restituită, deoarece pârâtul nu a

ridicat-o de la oficiul poștal.

Prin ordonanța judecătorească din 13 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

1

Chișinău, au fost încasate de la Guzun Iurie în beneficiul său suma de 2 140 de dolari

SUA cu titlu de datorie și taxa de stat în sumă de 633,98 de lei.

Ulterior, pârâtul a înaintat obiecții scrise împotriva ordonanței judecătorești

invocând că, a restituit careva sume de bani, iar prin încheierea din 04 octombrie

2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a fost anulată ordonanța judecătorească

din 13 iunie 2016.

În corespundere cu prevederile art. 619 alin. (1) și (2) din Codul civil, pârâtul

urmează să achite dobânda de întârziere în mărime de 1 006 dolari SUA, calculată

din ziua în care plata a devenit scadentă (03 decembrie 2014), iar conform pct. 2.2

din contractul de împrumut nr. 1 din 03 noiembrie 2014, pârâtul urmează să achite

și o penalitate în mărime de 1 926 de dolari SUA.

În instanță reclamantul Diaconu Vasile a solicitat încasarea de la pârât a

împrumutului în mărime de 2 140 de dolari SUA, a dobânzii de întârziere în mărime

de 1 961,99 dolari SUA, a penalității în mărime de 1 926 de dolari SUA, a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei, a cheltuielilor de

efectuare a expertizei în sumă de 3 150 de lei și a taxei de stat în mărime de 3 567

de lei.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Diaconu Vasile

împotriva lui Guzun Iurie, intervenient accesoriu Filip Igor cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii de întârziere, penalității și cheltuielilor de judecată.

A fost încasată de la Guzun Iurie în beneficiul lui Diaconu Vasile datoria în

mărime de 640 dolari SUA, conform cursului oficial al BNM, la data executării

hotărârii.

A fost încasată de la Guzun Iurie în beneficiul lui Diaconu Vasile suma de 2 000

de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

A fost încasată de la Guzun Iurie în beneficiul lui Diaconu Vasile taxa de stat

în mărime de 335,35 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul depus de Diaconu Vasile, casată hotărârea din 06 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

parțială a acțiunii.

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de către Guzun Iurie, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2020, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel declarate de către Diaconu Vasile, casată hotărârea din 06 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și emisă o nouă hotărâre de admitere

2

parțială a acțiunii.

A fost încasată de la Guzun Iurie în beneficiul lui Diaconu Vasile datoria în

mărime de 640 dolari SUA, dobânda de întârziere în mărime de 337,20 dolari SUA

și penalitatea în mărime de 576 dolari SUA, convertiți în lei moldovenești conform

cursului oficial al BNM, la data executării hotărârii.

A fost încasate de la Guzun Iurie în beneficiul lui Diaconu Vasile cheltuielile

pentru asistența juridică în mărime de 2 000 de lei

A fost încasată de la Guzun Iurie în beneficiul lui Diaconu Vasile taxa de stat

achitată în prima instanță în mărime de 838,09 lei și în instanța de apel în mărime de

628,57 lei, proporțional pretențiilor admise.

În rest, cerințele lui Diaconu Vasile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

În consolidarea soluției sale instanța de apel a reținut că, între părți a fost stabilit

un raport obligațional în baza unui act juridic scris potrivit căruia reclamantul a

împrumutat pârâtului mijloace financiare. În principiu, Guzun Iurie nu neagă faptul

încheierii, precum și semnării contractului de împrumut din 03 noiembrie 2014, însă

ultimul pretinde că, în urma încheierii acestui acord, lui nu i-a fost transmisă suma

de bani, ci scopul acestuia a fost transmiterea de către Diaconu Vasile lui Filip Igor

a unor lăzi pentru depozitarea merelor, iar de fapt această datorie îi aparține lui Filip

Igor, Guzun Iurie fiind în esență un intermediar dintre reclamant și intervenientul

accesoriu.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile în această privință, or la caz nu au

fost administrate careva probe, care să demonstreze acest fapt, fiind cert că un alt

acord dintre părți nu a fost încheiat. Mai mult, pârâtul nu a depus cerere de apel,

optând pentru respingerea cererii de apel a lui Diaconu Vasile și menținerea hotărârii

primei instanțe, fapt ce denotă că ultimul, în esență, efectiv a acceptat faptul că îi

datorează reclamantului suma de 640 dolari SUA, după cum a decis instanța de fond.

Din materialele cauzei s-a constatat că, de către Filip Igor, în contul stingerii

datoriei formate din contractul nr.1 din 03 noiembrie 2014, a achitat suma de 1 500

de dolari SUA, fapt confirmat de către Diaconu Vasile contrasemnătură. Sub acest

aspect, instanța a reținut că potrivit procesului verbal al declarațiilor date de Filip

Igor, sub jurământ, la organul de urmărire penală din 05 septembrie 2018 acesta a

confirmat că el personal s-a deplasat la oficiul lui Diaconu Vasile, unde i-a restituit

suma de 1500 dolari SUA, iar în urma transmiterii sumei de bani, s-a întocmit

recipisa cu semnătura olografă a ambilor părți. Respectiv, raportul de expertiză nr.

1333-1334 din 23 iulie 2018, în coroborare cu toate probele din dosar, a fost apreciat

critic de către instanța de apel, or răspunsul referitor la autenticitatea semnăturii care

se pretinde a fi efectuată de către Diaconu Vasile nu poate fi dat din cauza simplității

acesteia, iar alte probe care să indice asupra faptului că semnătura respectivă nu-i

aparține lui Diaconu Vasile nu au fost prezentate.

3

Cu privire la alegațiile pârâtului precum că, Aleksanean Grant Aikzib i-a

transferat lui Diaconu Vasile suma de 500 dolari SUA din contul stingerii datoriei,

instanța de apel nu le-a luat în considerație, or acesta nu a contestat cu apel hotărârea

primei instanțe prin care s-a încasat datoria în mărime de 640 de dolari SUA și nu

140 de dolari SUA cum a pretins Guzun Iurie.

Instanța de apel a considerat soluția primei instanțe de respingere a pretențiilor

cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și a penalității drept eronată, or acestea

urmează a fi admise parțial. Reieșind din faptul că datoria nu a fost achitată în

termenul stabilit în contract urmează a fi aplicate prevederile legislației civile cu

privire la dobânda de întârziere. Totodată, potrivit pct. 2.2. al contractului nr. 1 din

03 noiembrie 2014 părțile au prevăzut o clauză penală, care are o forță obligatorie,

în mărime de 0,5% din valoarea împrumutului nerambursat pentru fiecare zi de

întârziere.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a considerat de a respinge

încasarea cheltuielilor pentru efectuarea raportului de expertiză, or reclamantul a

insistat asupra neautenticității semnăturii lui, fapt care nu s-a dovedit și aceste

cheltuieli nu pot fi puse pe seama pârâtului. Restul cheltuielilor de judecată, inclusiv

pentru asistență juridică, au fost admise proporțional pretențiilor admise.

La 17 iunie 2022, Guzun Iurie, reprezentat de avocatul Guțu Valentin, a

contestat cu recurs decizia din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

legale, luând în considerație că datoria restantă reprezintă 140 de dolari SUA.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La 28 iunie și 01 iulie 2022, Diaconu Vasile a contestat cu recurs decizia din

23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat în mod eronat legea, iar aprecierea probelor a fost una arbitrară.

La 21 noiembrie 2022, Guzun Iurie, reprezentat de avocatul Guțu Valentin, a

depus o referință la recursul declarat de către Diaconu Vasile, solicitând

considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 23

februarie 2022, a fost expediată părților la 26 aprilie 2022, fără a se cunoaște cu

certitudine data recepționării acesteia. Astfel, se constată că recurenții s-au

conformat prevederilor legale și au declarat recursuri împotriva deciziei instanței de

apel în termenul stabilit de lege.

4

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate

de către Guzun Iurie, reprezentat de avocatul Guțu Valentin și de către Diaconu

Vasile, inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Guzun Iurie, reprezentat de avocatul

Guțu Valentin și de către Diaconu Vasile, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor,

ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

5

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Guzun Iurie, reprezentat de avocatul Guțu

Valentin și de către Diaconu Vasile.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Guzun Iurie,

reprezentat de avocatul Guțu Valentin și de către Diaconu Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6