2r-340/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r–340/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul central) (jud. A. Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

D E C I Z I E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Guzun Andrian, reprezentată de avocatul

Munteanu Diana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată cu valoare redusă depusă de

Onofrei Augustin împotriva lui Guzun Adrian cu privire la încasarea datoriei,

penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 31 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de repunere în termenul de atac și restituit apelul declarat de

Guzun Andrian împotriva hotărârii din 09 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru),

c o n s t a t ă:

La 18 februarie 2020, Onofrei Augustin a depus în instanță cerere de chemare

în judecată împotriva lui Guzun Andrian cu privire la încasarea datoriei, penalității

de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 09 septembrie 2020 a Judecătoriei Orhei (sediul central),

acțiunea a fost admisă integral.

La 03 februarie 2021, Guzun Andrian a declarat apel împotriva hotărârii din 09

septembrie 2020 a Judecătoriei Orhei (sediul central), solicitând repunerea în termen

a cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de repunere în termenul de atac a menționat că de

aproximativ 6 ani este stabilit cu domiciliul peste hotarele țării. A fost informat de

către executorul judecătoresc, la 16 decembrie 2020, prin intermediul aplicației

Viber despre existența hotărârii din 09 septembrie 2020 a Judecătoriei Orhei (sediul

central).

A mai explicat că imediat după ce a fost informat despre hotărâre, la 18

decembrie 2020, a solicitat de la Judecătoria Orhei, prin poștă electronică,

1

expedierea în adresa lui a materialelor cauzei în format electronic, iar la 23

decembrie 2020, la ambasada Republicii Moldova în Canada, a perfectat o procură

pe numele lui Guzun Victor care urma să încheie contract cu un avocat în vederea

reprezentării lui în proces. Procura a fost expediată în Republica Moldova prin poștă,

la 24 decembrie 2020, și a fost recepționată de Guzun Victor la 18 ianuarie 2021,

contractul cu avocatul ales a fost semnat la 28 ianuarie 2021, ca urmare, în viziunea

lui, termenul de atac a fost omis din motive întemeiate.

Prin încheierea din 31 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de repunere în termenul de atac și restituit apelul declarat de Guzun Andrian

împotriva hotărârii din 09 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

La 08 aprilie 2021 (prin oficiul poștal), Guzun Andrian, reprezentat de avocatul

Munteanu Diana, a declarat recurs împotriva încheierii din 31 martie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei în instanța de apel

la etapa de primire a apelului.

În motivarea recursului a indicat în esență aceleași argumente din cererea de

repunere în termenul de atac și a reiterat că fiind plecat peste hotarele țării nu

cunoștea și nici nu putea cunoaște despre intentarea unei cauze civile și soluționarea

acesteia.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 31

martie 2021, expediată reprezentantului recurentului la 07 aprilie 2021, Colegiul

consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și declarând recursul la 08

aprilie 2021, a acționat în interiorul termenului legal.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Sîrcu Svetlana, urmează a fi respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

2

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Orhei

(sediul central), a fost pronunțat la 09 septembrie 2020.

Recurentul Guzun Andrian, a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei

instanțe, la 03 februarie 2021, termenul limită fiind 12 octombrie 2020, respectiv cu

încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă.

Or, din interpretarea corectă a prevederilor normei legale citate, este de înțeles că

termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Totuși, Guzun Andrian a solicitat repunerea în termenul de atac, argumentând

motivele omiterii termenului și prezentând probe în acest sens.

Colegiul, verificând legalitatea încheierii instanței de apel prin care a soluționat

cererea lui Guzun Andrian cu privire la repunerea în termenul de atac, atestă că

aceasta este emisă în conformitate cu cadrul legal aplicabil și nu conține erori de

aplicare a legii, de interpretare a legii sau de apreciere arbitrară a probatoriului.

Instanța de recurs evidențiază că potrivit art. 116 alin. (4) al Codului de

procedură civilă, pepunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care

partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de

zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor

care justifică depășirea termenului de procedură.

Astfel, în ipoteza în care Guzun Andrian într-adevăr a omis întemeiat termenul

de atac și a prezentat suficiente probe în susținerea acestui fapt, calea de atac și

cererea de repunere în termen urmau a fi făcute înainte de împlinirea termenului de

30 de zile din momentul din care a aflat despre hotărâre. În acest context, aflând

despre o hotărâre defavorabilă emisă în privința lui, la 16 decembrie 2020, Guzun

Andrian urma să întreprindă prompt toate măsurile necesare pentru exercitarea

dreptului de atac până pe 15 ianuarie 2021. Însă, cererea de apel a fost depusă la 03

februarie 2021, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 116 alin. (4) al Codului de

procedură civilă.

Completul subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

3

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea

din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda (nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie

2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în proceduri civile, o

persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența posibilității

de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United Kingdom,

hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom, hotărâre din

10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una

întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și

probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și

lipsite de relevanță.

Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de a reitera prevederile art. 56 alin.

(3) al Codului de procedură civilă, potrivit căruia, participanții la proces sunt obligați

să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de

aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile

prevăzute de legislația procedurală civilă.

În situația de fapt, contrară cadrului legal relatat, în corespundere cu prevederile

art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recurentul Guzun Andrian, va suporta

consecințele nefavorabile, adică, sancțiunile procedurale stabilite de normele de

drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural, în

caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum

și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6

4

CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod

principiul securității raporturilor juridice.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza Popov 2 vs. Moldova, hotărâre din

06 decembrie 2005, cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie 2006),

Curtea a constatat că, prin neprezentarea motivelor de repunere în termenul de

prescripție constituie o violare a art. 6 § 1.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 31 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Guzun Andrian, reprezentat de avocatul

Munteanu Diana.

Se menține încheierea din 31 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cadrul cauzei civile la cererea de chemare în judecată cu valoare redusă depusă de

Onofrei Augustin împotriva lui Guzun Adrian cu privire la încasarea datoriei,

penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5