2ra-1230/23 — nulitatea contractului de donatie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- nulitatea contractului de donatie
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1230/23 — nulitatea contractului de donatie (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Vera Marcocean și
Ana Fancsali (Marcocean), reprezentate de avocatul Liliana Bînzari,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
Igor Dragomir împotriva Verei Marcocean și Anei Fancsali (Marcocean) cu
privire la constatarea nulității absolute a contractului de donație,
împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2ra-1230/23
NR. PIGD 2-21141601-01-2ra-04092023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă.
Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă, jud. D. Dubcovețchi,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Braga, A. Malîi, V. Mihaila
12 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Vera
Marcocean și Ana Fancsali (Marcocean), reprezentate de avocatul
Liliana Bînzari,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 septembrie 2021, Igor Dragomir a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Verei Marcocean, solicitând declararea nulității absolute
a contractului de donație a imobilului nr. 5736 din 30 septembrie 2014.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 25 februarie 2014 a
înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Verei Marcocean și Liliei
Clemenciuc cu privire la încasarea datoriei, motivând că la 22 mai 2008,
ultimele au împrumutat suma de 6 000 de euro, pe termen de un an, gajând
casa de locuit din or. Ștefan Vodă, str. xxxxx, nr. xxxxx, de fapt, str. xxxxx,
nr. xxxxx, în care conform certificatului cadastral, pârâta nu deținea cotă-
parte. Ulterior au mai împrumutat bani la 26 iunie 2008 suma de 2 000 de
euro, la 26 noiembrie 2008 -suma de 1 000 de euro, la 27 noiembrie 2008-
suma de 2 000 de euro, la 19 februarie 2011-suma de 5 000 de euro, la 18
mai 2011-suma de 3 000 de euro, la 15 mai 2012-suma de 3 000 de euro, la
27 septembrie 2012-suma de 2 000 de euro, fiind eliberate corespunzător
recipise, confirmate prin recipise repetate. Drept urmare a emiterii hotărârii
judecătorești, a fost eliberat titlul executoriu și la 26 septembrie 2018 a fost
pus în executare. După intentarea procedurii de executare, a fost înștiințat că
Vera Marcocean nu deține patrimoniu personal, conturi bancare, însă în scris
și-a asumat obligația de a stinge treptat datoria.
Totodată, a menționat că, la 17 octombrie 2021 împreună cu
executorul judecătoresc și polițistul de sector s-au deplasat la domiciliul
pârâtei Vera Marcocean, însă nu a fost de găsit la domiciliu, fiind întocmit
proces-verbal. De la polițistul de sector a aflat că imobilul în care domicilia
pârâta a fost scos la vânzare de către fiica pârâtei, fiind plasat anunț pe site-
ul „242.md”. În rezultatului investigațiilor la caz, a aflat că bunul imobil
aparține Anei Marcocean, fiindu-i transmis de către pârâtă.
Prin cererea depusă suplimentar la 11 octombrie 2021, reclamantul a
formulat pretenții față de Vera Marcocean și Ana Fancsali (Marcocean),
solicitând aplicarea art. 24 alin.(2) din Codul familiei-urmărirea bunurilor
soților, declararea nulității absolute a contractului de donație a imobilului
nr.5736 din 30 septembrie 2014, încheiat între Vera Marcocean și Ana
Marcocean.
1
În motivarea cererii suplimentare a menționat că Vera Marcocean a
donat Anei Fancsali (Marcocean) ½ cotă-parte din patrimoniul soților,
cealaltă cotă-parte fiind donată de Pavel Marcocean, care a decedat. Banii
împrumutați în perioada anilor 2008-2012 au sporit bunurile soților.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 16 noiembrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul
Ștefan Vodă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată
depusă de Igor Dragomir împotriva Verei Marcocean și Anei Fancsali
(Marcocean) privind constatarea nulității contractului nr.5736 din 30
septembrie 2014 de donație a bunurilor imobile încheiat între Vera
Marcocean și Ana Fancsali (Marcocean). S-au menținut măsurile de
asigurare a acțiunii, sechestru pe bunurile imobile: casa de locuit și
construcții, situate în or. Ștefan Vodă, str. xxxxx, nr. xxxxx, cu numerele
cadastrale xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, aplicate prin încheierea din 13
octombrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, până la
rămânerea definitivă a hotărârii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 decembrie 2022, Igor Dragomir a declarat apel împotriva
hotărârii din 16 noiembrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea
unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
cererea de apel depusă de Igor Dragomir și s-a casat integral hotărârea din
16 noiembrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă. S-a emis o
nouă hotărâre prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de
Igor Dragomir. S-a declarat nulitatea absolută a contractului de donație a
imobilului nr.5736 din 30 septembrie 2014, încheiat între Vera Marcocean
și Ana Marcocean asupra imobilului- terenul cu destinație pentru construcție
locativă cu suprafața de 0,0507 hectare, situat în or. Ștefan Vodă, str. xxxxx,
nr. xxxxx, număr cadastral xxxxx și casa de locuit cu suprafața la sol de 175,8
mp, înregistrată în registrul bunurilor imobile cu număr cadastral xxxxx cu
două construcții accesorii înregistrate în registrul bunurilor imobile cu
numere cadastrale xxxxx și xxxxx. S-a încasat, în mod solidar, de la Vera
Marcocean și Ana Fancsali (Marcocean) în beneficiul lui Igor Dragomir
cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 262 de lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel în contextul pretențiilor deduse
judecății, instanța de apel raportând prevederile art. 827 alin.(1), art. 829, art.
195, art. 216 alin. (1), art.217, art. 219, art. 221 alin. (1) din Codul civil, în
redacția de până la 01 martie 2019, la materialele cauzei, a considerat greșită
soluția instanței de fond cu privire la netemeinicia acțiunii înaintate de Igor
Dragomir. Or, din suportul probator administrat în speță, se atestă cu
2
certitudine caracterul fictiv al contractului de donație nr.5736 din 30
septembrie 2014, încheiat între Vera Marcocean și Ana Fancsali
(Marcocean), cu scopul de a micșora patrimoniul donatorului și a evita
urmărirea bunurilor ce puteau fi urmărite pentru stingerea creanțelor
debitorului Vera Marcocean față de Igor Dragomir.
În argumentarea soluției cu privire la respingerea acțiunii, instanța de
fond a reținut faptul că contractul de donație a fost încheiat la 30 septembrie
2014, în timpul examinării cauzei la cererea de chemare în judecată a lui Igor
Dragomir împotriva Verei Marcocean cu privire la încasarea sumelor de bani
împrumutate, înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești privind încasarea
de la Vera Marcocean în beneficiul lui Igor Dragomir a sumelor bănești.
Prima instanță a ignorat faptul că raporturile juridice de împrumut
dintre părțile litigante au luat naștere în anul 2008, continuând pe parcursul
mai multor ani, prin acordarea diverselor sume cu titlu de împrumut, fapt
confirmat prin recipisele întocmite în acest sens, și în baza cărora a fost emisă
o hotărâre de încasare a sumelor bănești, rămasă irevocabilă.
Astfel, pârâta Vera Marcocean asumându-și obligații prin contractarea
împrumuturilor de la Igor Dragomir și cunoscând despre obligația de
rambursare a sumelor luate cu titlu de împrumut, contrar principiilor de
bună-credință, a încheiat contractul de donație nr.5736 din 30 septembrie
2014, prin care a donat fiicei sale Ana Fancsali (Marcocean), bunurile
imobile deținute în proprietate, cu scopul de a evita urmărirea lor în contul
stingerii datoriilor existente.
Prin urmare, contractul de donație nr.5736 din 30 septembrie 2014 nu
întrunește condițiile de valabilitate ale actului juridic încheiat, fapt ce denotă
că, contractul de donație este nul, în speță fiind incidente temeiurile de
declarare a nulității contractului stabilite la art. 221 alin. (1) din Codul civil.
Actele juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru terți și
implică o neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată,
care are ca scop amăgirea terților. Astfel, actul juridic încheiat fără intenția
de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate
absolută, deoarece în cazul acestui act lipsește unul din elementele definitorii
ale actului juridic consfințit în art. 195 din Codul civil, intenția de a da
naștere, modifica, sau stinge drepturi și obligații civile. Manifestarea de
voință în cazul actului juridic fictiv este falsă și are ca scop inducerea în
eroare a altor persoane, creând aparența existenței actului juridic în realitate.
De asemenea, cauza (scopul) contractului este obiectivul urmărit la
încheierea actului juridic civil, este acel interes pe care autorul (părțile)
actului juridic caută să-l satisfacă. Cauza actului juridic civil constă din două
elemente: elementul obiectiv și elementul subiectiv. Elementul obiectiv
constă în scopul imediat, direct, numit și scopul obligației, este abstract și
invariabil în cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile.
3
La caz, scopul imediat este considerarea remiterii bunului - în actele
reale, adică contractul de donație. Elementul subiectiv constă în scopul
mediat, numit și scopul actului juridic, este concret și variabil de la un act
juridic la altul și de la o persoană la altă persoană. Scopul imediat este
motivul determinant al încheierii actului juridic civil și se referă sau la
însușirile unei prestații, sau la calitățile unei persoane. Prin urmare, prin actul
juridic autentificat notarial, a cărui nulitate se solicită, Vera Marcocean a
urmărit scopul de a se eschiva de la urmărirea silită a bunurilor imobile
donate fiicei sale Ana Fancsali (Marcocean).
Instanța de apel a considerat că intimata Vera Marcocean înstrăinând
prin donație bunurile sale la data de 30 septembrie 2014, a acționat cu rea-
credință, cu scopul de a se eschiva de la executarea obligațiilor de restituire
a împrumuturilor contractate de la apelantul Igor Dragomir, în baza
recipiselor încheiate pe parcursul anilor 2008-2012. Acțiunile de rea-credință
ale intimatei se confirmă prin faptul că bunurile sale au trecut formal pe
numele fiicei sale, însă donatorul rămânând de facto în posesia bunurilor,
Vera Marcocean continuând să locuiască în bunul imobil donat, iar fiica
aflându-se peste hotare.
Instanța de apel a subliniat că contractul de donație a fost încheiat la
scurt timp după adresarea lui Igor Dragomir în instanța de judecată cu cerere
privind încasarea datoriei de la Vera Marcocean. Deci, acest contract de
donație a fost încheiat între părți fără intenția de a da naștere, modifica sau
stinge drepturi și obligații civile – elementele definitorii ale actului juridic în
sensul art. 195 din Codul civil, ci doar a creat aparența existenței actului
juridic în realitate, existând o neconcordanță între voința reală și cea
declarată.
Prin urmare, analizând perioada apariției raporturilor juridice
obligaționale de împrumut între Vera Marcocean și Igor Dragomir (2008-
2012), data adresării lui Igor Dragomir în instanța de judecată cu cerere
privind restituirea sumelor (25 februarie 2014) și data întocmirii contractului
de donație a bunului (30 septembrie 2014), se reține concluzia că actul juridic
încheiat la 30 septembrie 2014 nu este altceva decât un act juridic fictiv,
întrucât scopul încheierii acestuia este eschivarea părții debitoare de la
executarea obligației de restituire a sumelor împrumutate și a unei eventuale
hotărâri judecătorești, adică fără intenția de a transmite proprietatea, ci doar
în scopul creării aparenței săvârșirii actului în cauză.
Instanța de apel a apreciat ca fiind nejustificat raționamentul instanței
de fond cu privire la faptul că contractul de donație a fost încheiat anterior
emiterii hotărârii de încasare a datoriei și intentării procedurii de executare.
Or, existența unei acțiuni pe rolul instanței de judecată, presupune emiterea
în viitor a unei hotărâri de încasare a datoriei, deoarece pârâta Vera
Marcocean cunoștea despre obligațiile sale pecuniare față de reclamant.
4
Respectiv, anume fraudarea creditorului, prin imposibilitatea urmăririi
patrimoniului debitorului a și constituit intenția părților la încheierea
contractului de donație. Această concluzie se reține și din faptul că pârâta
Vera Marcocean a înstrăinat cu titlu gratuit întreg patrimoniul de care
dispunea. Totodată, bunurile au fost donate în perioada imediat următoare
după adresarea reclamantului Igor Dragomir la 25 februarie 2014 cu cerere
de chemare în judecată către Marcocean Vera.
Cu referire la poziția părții intimate privind tradiția de donare a
bunurilor mezinului familiei, instanța de apel nu a negat predispunerea
părinților de a dona bunurile copiilor săi în vârstă tânără, însă urmează a fi
apreciat critic faptul folosirii acestor bunuri în continuare de către donator,
prin ce se face concludentă intenția de a ascunde bunurile de o eventuală
executare.
Reieșind din circumstanțele expuse, instanța de apel a constatat că
actul juridic supus contestării în speța dată, nu corespunde voinței reale și
rezultatului atins, neconformitățile date urmărind scopul de a se sustrage de
la îndeplinirea obligațiilor față de creditorul Igor Dragomir în procesul de
executare a documentului executoriu.
În asemenea împrejurări, instanța de apel, în temeiul art. 217 alin. (1)
din Codul civil coroborat cu art. 221 din Codul civil și art. 24 din Codul
familiei, a ajuns la concluzia că faptele constatate reprezintă motiv suficient
pentru a conchide că contractul de donație nr.5736 din 30 septembrie 2014,
reprezintă un act juridic fictiv. Prin urmare, a considerat întemeiată pretenția
reclamantului și a dispus constatarea nulității contractului de donație în baza
art. 217 din Codul civil.
Prin urmare, a respins argumentele invocate de intimata Vera
Marcocean cu privire la faptul că actul juridic contestat a produs efecte
juridice, prin înregistrarea dreptului de proprietate în Registrul bunurilor
imobile. Or, aceste circumstanțe nu justifică realitatea convenției încheiate,
în condițiile în care s-a stabilit cu certitudine faptul că contractul de donație
din 30 septembrie 2014 a urmărit scopul de a evita urmărirea bunurilor
imobile respective în contul stingerii datoriilor intimatei Vera Marcocean
față de apelantul Igor Dragomir.
Succesiv a respins ca irelevante și alegațiile părții pârâte privind
remitențele de bani efectuate de Ana Fancsali (Marcocean) către mama sa
Vera Marcocean, ulterior încheierii donației, care ar confirma gratitudinea.
Obligația copiilor majori de a-și întreține părinții care necesită sprijin
material derivă din prevederile Codului Familiei (art. 80 alin. (1) din Codul
Familiei) și nicidecum nu demonstrează valabilitatea actului juridic civil
încheiat.
În concluzie, toate cele invocate confirmă caracterul fictiv al
contractului de donație a imobilului nr.5736 din 30 septembrie 2014.
5
În partea ce ține de cheltuielile de judecată, cu trimitere la prevederile
art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a dispus încasarea, în mod
solidar, de la Vera Marcocean și Ana Fancsali (Marcocean) în beneficiul lui
Igor Dragomir a taxei de stat, achitată în instanța de fond și în instanța de
apel, în mărime totală de 262 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 23 august 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol. II, f.d.1),
Vera Marcocean și Ana Fancsali (Marcocean), reprezentate de avocatul
Liliana Bînzari, au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 07 iunie
2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel ca fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de
drept material și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de apel
cu menținerea fără modificări a hotărârii primei instanțe.
În susținerea recursului au invocat că instanța de apel a aplicat eronat
speței prevederile principiului bunei-credințe, prevederile art. 24 din Codul
familiei, a interpretat eronat prevederile art.195, art. 217 și art. 221 alin. (1)
din Codul civil, precum și a apreciat arbitrar probelor. Instanța de apel a
constatat în decizia sa „...Vera Marcocean asumându-și obligații prin
contractarea împrumuturilor de la Dragomir Igor și cunoscând despre
obligația de rambursare a sumelor luate cu titlu de împrumut contrar
principiilor de bună-credință, a încheiat contractul de donație nr.5736 din 30
septembrie 2014, prin care a donat fiicei sale Ana Fancsali (Marcocean),
bunurile imobile deținute în proprietate, cu scopul de a evita urmărirea
acestor bunuri în contul stingerii datoriilor existente.” Instanța de apel a
considerat că Vera Marcocean a încălcat principiul bunei-credințe care îl
avea în raporturile sale obligaționale cu Igor Dragomir, în raportul juridic
stabilit prin contractul de donație din 30 septembrie 2014 cu fiica sa Ana
Marcocean. De fapt, pentru ca să fi încălcat principiul bunei-credințe în
raporturile sale cu Igor Dragomir, această încălcare trebuia să se
exprime/manifeste anume în cadrul acestor raporturi și nu în raportul stabilit
prin alt contract, cel încheiat cu Ana Marcocean (Fancsali). Obligația față de
Igor Dragomir nu este una absolută, drept urmare nu i se impune obligația
de inacțiune față de alte persoane, altfel obligația de a nu semna acte cu alte
persoane. Legislația națională (Codul Civil până la modernizare, aplicabil
speței) nu are o noțiune distinctă a bunei-credințe. Buna-credință poate fi
determinată după comportamentul părților în cadrul unui raport civil. Odată
ce este evident că buna-credință la semnarea contractului de donație nu poate
fi transpusă/raportată obligației față de Igor Dragomir în alt raport juridic, nu
poate fi reținut contractul de donație ca fiind încheiat cu încălcarea
principiului bunei-credințe și fiind nul. În opinia recurentelor, a fost aplicat
eronat speței și înțeles greșit sensul principiului bunei-credințe.
Concluzia instanței de apel precum că s-a încheiat contractul de
donație cu scopul de a evita urmărirea acestor bunuri în contul stingerii
6
datoriilor existente, este arbitrară, or, o persoană care urmărește să evite
stingerea datoriilor față de un terț prin înstrăinarea fictivă a bunurilor ce le
deține, nu va dobândi în proprietatea sa alte bunuri. Vera Marcocean a
acceptat situația faptului că îi este datoare lui Igor Dragomir, nu s-a eschivat
de la onorarea acestei obligații, a fost de acord să i se rețină lunar din pensie,
conform înscrisurile prezentate executorului judecătoresc. Faptul că
executorul nu a urmărit și nu urmărește pensia, nu-i poate fi imputată ei.
Procesele de judecată au durat mult, donația a fost semnată la 30 septembrie
Dacă într-adevăr se urmărea scopul eschivării de la onorarea
obligațiilor față de Igor Dragomir, se puteau întocmi mai multe de tranzacții.
Pornind doar de la aceste fapte, instanța de apel urma să depună mai multă
diligență la aplicarea prevederilor art.217, art. 221 alin. (1) din Codul civil.
Anterior semnării contractului de donație, prin care Vera Marcocean
transmite fiicei sale imobilul, a semnat la 18 august 2014 cu Pavel
Marcocean contractul de determinare a cotelor-părți din proprietatea comună
în devălmășie și de donație a cotei-părți din imobil. Este alogic să
înregistreze pe numele său imobilul întreg, ca ulterior să întocmească un act
juridic fictiv. Dorința și înțelegerea părinților de a transmite casa cu titlu de
donație fiicei Ana a apărut cu mult anterior anului 2014. Despre acest fapt
cunoștea toată familia, inclusiv surorile Anei. Faptul că contractul de donație
a fost semnat în 2014 a fost o coincidență nefastă pentru familie, cauzată de
boala incurabilă a lui Pavel Marcocean, care a avansat rapid, decedând, însă
ultimul a dorit ca fiicele să fie aranjate și ca partea sa din avere să ajungă la
fiica Ana. Însă nefiind sigur că va fi în viață la revenirea fiicei Ana din Italia,
la 18 august 2014 a semnat contractul de determinare a cotelor-părți din
proprietatea comună în devălmășie și de donație nr.4523 prin care a donat
partea sa din imobil Verei Marcocean. La 30 septembrie 2014, la revenirea
în țară a fiicei, Vera Marcocean a transmis cu titlu de donație întregul imobil.
Evenimentele produse, comportamentul participanților denotă intenția reală
a părinților Marcocean de a o gratifica pe fiica lor Ana, pe lângă faptul că
este mezina familiei, s-a confirmat prin probe că a avut mereu grijă de ambii
părinți. Faptul că după ce a fost semnat contractul de donație, Vera
Marcocean a continuat să locuiască în casă, în niciun caz nu indică la
fictivitate. Ana Fancsali (Marcocean) a suportat cheltuielile de înmormântare
ale tatălui său și cele de pomenire pe parcursul anilor, precum și de
întreținere și tratamentul mamei sale. Potrivit informațiilor bancare în
perioada anilor 2017-2021, Ana Fancsali (Marcocean) a efectuat transferuri
de mijloacelor bănești pe numele Vera Marcocean, variind între 50 și 300 de
euro. Însă după ce la sfârșitul anului 2020, Vera Marcocean a suportat o
formă gravă de Covid, fiica sa a luat-o în grija sa deplină în Italia, unde i-a
perfectat actele de ședere. Toate circumstanțele din momentul semnării
contractelor de donație, precum și cele care au urmat demonstrează că
intenția soților Marcocean a fost de a o gratifica pe fiica lor, de a primi ajutor
material, susținere în perioadele critice din viață.
7
Instanța de apel nu a argumentat concluzia că speței îi sunt aplicabile
prevederile art.24 din Codul familiei. În acest proces de judecată nu s-a
solicitat urmărirea bunurilor soțului Pavel Marcocean, nu s-a stabilit faptul
dacă împrumuturile au fost în interesul familiei sau al ei personal.
Dimpotrivă, ea a afirmat că împrumuturile erau pentru fiica sa, Lilia
Clemenciuc. Pe lângă toate circumstanțele enunțate, manifestarea de voință
a părinților de a transmite bunul prin înregistrarea lui în registrul bunurilor
imobile, exprimarea gratitudinii prin îngrijirea continuă a părinților,
confirmă scopul urmărit și contractul de donație nu este viciat.
La 12 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs,
cât și i-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere
a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la
materialele dosarului și avizul de recepție (Vol.II, f.d. 15-16).
Prin referința depusă la 26 decembrie 2023, prin intermediul oficiului
poștal (Vol.II, f.d.22), Igor Dragomir a solicitat respingerea recursului ca
fiind neîntemeiat (Vol.II, f.d.17-19).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Vera Marcocean și Ana Fancsali (Marcocean),
reprezentate de avocatul Liliana Bînzari, a fost depus până la data intrării
în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza
temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă stipulează că:
8
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să
participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces
căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei
au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a
soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e)
în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată
cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”.
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4)”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 07 iunie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 07
iunie 2023 a fost expediată către participanții la proces la 26 iunie 2023,
inclusiv prin intermediul poștei electronice avocatului Liliana Bînzari (Vol.I,
f.d.203). Astfel, recursul declarat la 23 august 2023 de Vera Marcocean și
Ana Fancsali (Marcocean), reprezentate de avocatul Liliana Bînzari, prin
intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.1), este depus în termenul stabilit
de lege.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
9
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că, Vera Marcocean și Ana
Fancsali (Marcocean), reprezentate de avocatul Liliana Bînzari, în motivarea
recursului depus, au invocat ca temei de admisibilitate prevederile art. 432
alin. (2) lit. a), c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului, și anume neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și
interpretarea eronată a legii, însă la caz nu s-a stabilit că normele aplicate
suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective,
ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
10
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Vera Marcocean și
Ana Fancsali (Marcocean), reprezentate de avocatul Liliana Bînzari, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul
de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare,
este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Vera Marcocean și Ana Fancsali
(Marcocean), reprezentate de avocatul Liliana Bînzari, împotriva deciziei
din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
11