2ra-509/21 — cu privire la declararea nulitatii absolute a contractului de donatie

Dosarul nr. 2ra-509/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. G. Manoli)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valeriu

Pînzaru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pînzaru

împotriva lui Ion Lipcan și Nataliei Poleva (Lipcan) cu privire la declararea nulității

absolute a contractului de donație și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Valeriu Pînzaru și menținută hotărârea din 18

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 23 ianuarie 2019, Valeriu Pînzaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Lipcan și Nataliei Poleva (Lipcan), intervenient accesoriu notarul

Nina Frecăuțanu, cu privire la declararea nulității absolute a contractului de donație.

În motivarea acțiunii a indicat că relațiile civile dintre dânsul și Ion Lipcan au

început în perioada anilor 2009-2010, când el i-a transmis lui Ion Lipcan piatră de

calcar în volum de 408 m2, iar ultimul s-a obligat, prin recipisa din 10 iulie 2012, să

achite prețul acesteia în sumă de 194 040 de lei.

A relevat că, urmare a neachitării sumei de 194 040 de lei, s-a adresat în

instanța de judecată cu o acțiune de încasare a datoriei și a dobânzii de întârziere,

care prin hotărârea din 17 octombrie 2016 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, a

fost admisă și a fost încasată din contul lui Ion Lipcan în beneficiul lui Valeriu

Pînzaru suma de 329 856,11 de lei.

Prin încheierea nr. 056-724/2017 din 26 mai 2017, întru asigurarea executării

documentului executoriu, executorul judecătoresc Anatolie Bănărescu a dispus

interzicerea înstrăinării bunurilor imobile.

1

Ulterior, după refuzurile lui Ion Lipcan de a se prezenta în fața executorului

judecătoresc, s-a purces la executarea silită, iar în acest sens, la data de 20 iulie 2018,

de către executorul judecătoresc Andrei Gosic a fost întocmit procesul verbal cu

privire la aplicarea sechestrului asupra 1/5 cotă-parte din bunul imobil cu

nr. cadastral XXXXX, situat pe adresa mun. XXXXXX, str. XXXXX ap. X.

În urma acțiunilor întreprinse în anul 2018, spre informarea executorului

judecătoresc a parvenit un contract de donație, autentificat notarial de notarul Nina

Frecăuțan, la data de 17 noiembrie 2016.

Astfel, potrivit contractului de donație, Natalia Poleva (Lipcan) a obținut

dreptul de proprietate de la donatorul Ion Lipcan, asupra 1/5 cotă-parte din încăperea

locativă și anume din apartamentul nr. X, nr. cadastral XXXXX, cu suprafața totală

de 59,7 m2, situat pe adresa mun. XXXXX, str. XXXXX.

Bunul imobil urma a fi pus sub sechestru, care a fost aplicat de către

executorul judecătoresc Anatolie Bănărescu prin încheierea nr. 056-724/17 din

26 mai 2017 și ulterior, prin procesul verbal de sechestru din 24 iulie 2018.

A declarat că contractul de donație din 17 noiembrie 2016, încheiat între Ion

Lipcan și Natalia Lipcan este lovit de nulitate absolută, deoarece a fost încheiat fără

intenția de a produce efecte juridice, fiind unul fictiv.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 216 alin. (1), 217 alin. (1), 221, 512, 572,

602 Cod civil, art. 166 alin. (1), (2) lit. e1), 167 alin. (1) lit. a) CPC.

A solicitat declararea nulității absolute a contractului de donație nr. 2825 din

17 noiembrie 2016 încheiat la notarul Nina Frecăuțanu între Ion Lipcan în calitate

de donator și Natalia Lipcan în calitate de donatar, precum și încasarea în mod

solidar de la Natalia Poleva (Lipcan) și Ion Lipcan în beneficiul său a tuturor

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Valeriu Pînzaru și menținută hotărârea din 18 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele ierarhic inferioare au reținut

că reprezentantul reclamantului/apelantului nu a prezentat careva probe din

conținutul cărora să rezulte că părțile nu aveau intenția să execute contractul de

donație, încheiat în privința a 1/5 cotă-parte din bunul imobil din speță, pentru a se

putea reține caracterul fictiv al acestuia.

De asemenea, instanțele au învederat faptul că urmează de făcut distincție

dintre actul fictiv și/sau actul simulat, or aceste caractere urmăresc scopuri diferite.

Totodată, au indicat instanțele și faptul că contractul de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată dintre Consiliul municipal

Chișinău și familia Lipcan, datează din 2 februarie 2016, iar titlul de executare emis

de Judecătoria Chișinău sediul Centru, prin care s-a încasat de la Ion Lipcan în

beneficiul lui Valeriu Pînzaru suma de 329 856,11 de lei datează din 17 octombrie

2016, ceea ce sugerează că prin privatizarea apartamentului dat, nu se atestă careva

2

intenții de ascundere a acestui bun în scopul de a nu fi supus ulterior măsurilor

asiguratorii.

La 10 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Valeriu Pînzaru a

declarat recurs împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că atât decizia instanței de apel, cât și

hotărârea primei instanțe sunt eronate, nefondate, lipsite de suport normativ și faptic,

rezultând din aprecierea subiectivă și incompletă a legislației în vigoare și urmând a

fi casate.

A evidențiat că instanțele de judecată urmau să aplice normele juridice cu

privire la nulitatea absolută a actului juridic, însă în decizia instanței de apel normele

date sunt doar enumerate, instanța de apel evitând de a le aplica în speță.

Astfel, a reiterat că instanța de apel urma să verifice probele prezentate de

ambele părți prin tranșarea fiecărui criteriu stabilit art. 130 CPC, or instanța de apel

s-a rezumat în a ține cont doar de probele prezentate de partea adversă, care este un

contract de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate

privată, pe când la materialele cauzei au fost anexate un șir de probe care în ansamblu

confirmă fictivitatea contractului de donație nr. 2825 din 17 octombrie 2016.

A declarat că răspunsul executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu din

8 noiembrie 2017, prin care a fost informată Natalia Lipcan despre existența

măsurilor asiguratorii, demonstrează faptul că ultima cunoștea despre obligația lui

Ion Lipcan față de dânsul, însă cu rea-credință a ascuns existența contractului de

donație.

De asemenea, deși Natalia Lipcan era în cunoștință de cauză încă din

8 noiembrie 2017 despre aplicarea interdicției aplicată asupra 1/5 cotă-parte din

încăperea locativă din speță, aceasta nu a informat executorul judecătoresc despre

prezența contractului de donație decât abia după ce a fost anunțată despre acțiunile

executorului judecătoresc.

La 25 februarie 2021, în adresa lui Ion Lipcan, Nataliei Poleva (Lipcan) și a

notarului Nina Frecăuțanu a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Valeriu

Pînzaru, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 221).

La 9 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, notarul Nina Frecăuțanu a

depus referință la recursul declarat de Valeriu Pînzaru, prin care și-a exprimat poziția

prin susținerea referințelor și explicațiilor expuse anterior în dosar.

La 18 martie 2021, Natalia Poleva (Lipcan), reprezentată de avocatul Liliana

Baghici a depus referință la cererea de recurs depusă de Valeriu Pînzaru, solicitând

declararea inadmisibilității acestuia.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Ion

Lipcan să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 27 noiembrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 204), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul 10 februarie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Valeriu Pînzaru, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Pînzaru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece

recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

4

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Valeriu Pînzaru urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valeriu Pînzaru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5