2ra-1315/21 — declararea nulă a contractelor

Dosarul nr. 2ra-1315/2021

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari (jud. A. Cerbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)

ÎNCHEIERE

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ana

Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ana Sclifos

împotriva lui Constantin Sclifos, Ala Roșcovanu, intervenient accesoriu notarul

public Vladimir Bîstrițchi cu privire la declararea nulă a contractelor de donație cu

aducerea părților în situația inițială,

împotriva deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Ana Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav

Ropot și a fost menținută hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 12 noiembrie 2018 Ana Sclifos a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Constantin Sclifos, Ala Roșcovanu, intervenient accesoriu notarul

public Vladimir Bîstrițchi cu privire la declararea nulă a contractelor de donație cu

aducerea părților în situația inițială.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 22 august 2007 Ana Sclifos

și soțul său Vladimir Sclifos (la moment decedat) au înregistrat după sine dreptul de

proprietate asupra următoarelor bunuri imobile: lotul de teren pentru construcții cu

nr. cadastral xxxxxx; casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxxx; construcție

accesorie cu nr. cadastral xxxxxx; construcție accesorie cu nr. cadastral xxxxx; toate

bunurile imobile fiind situate în xxxxxx, fapt care se confirmă prin extrasul

electronic al registrului bunurilor imobile din 02 noiembrie 2018.

Ulterior, prin contractul de înstrăinarea a casei de locuit cu condiția întreținerii

pe viață nr.150 din 23 ianuarie 2009, Vladimir Sclifos a transmis în proprietate fiicei

sale Tatiana Guzun aceste bunuri imobile, dînsa asumînd obligația de ai întreține pe

1

tatăl său Vladimir Sclifos și mama sa Ana Sclifos, de a le asigura hrană,

îmbrăcăminte, medicamente, precum și a le garanta dreptul de folosință a imobilelor

înstrăinate până la sfârșitul vieții lor.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 28 decembrie 2011, contractul de

înstrăinare a casei de locuit cu condiția întreținerii pe viață nr.150 din 23 ianuarie

2009 a fost rezoluționat, fiind dispusă returnarea celor 4 bunuri imobile din

proprietatea Tatianei Guzun către Vladimir Sclifos, fiind omisă indicarea și a

coproprietarei Ana Sclifos, care la fel era proprietar devălmaș și a dispus de aceste

bunuri până la întocmirea contractului de înstrăinare a casei de locuit cu condiția

întreținerii pe viață. La 03 mai 2013, Oficiul Cadastral Teritorial Dubăsari, a

înregistrat modificările operate prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 28

decembrie 2011, dosar nr.2-128/2011 în privința bunurilor imobile litigioase,

indicând în Registrul bunurile imobile la rubrica „proprietar” a subcapitolului II din

pct.2.3 doar un singur proprietar, pe Vladimir Sclifos.

A indicat că, au fost încălcate prevederile art. 321 alin. (2) din Codul civil, art.

37 alin. (l) din Legea cadastrului bunurilor imobile.

A invocat faptul că, Vladimir Sclifos nu a solicitat organului cadastral să

includă în lista proprietarilor și pe soția sa Ana Sclifos, iar prin contractul de donație

nr. 2478 din 10 august 2013 întocmit de notarul Bîstrițchi Vera, primul a decis, în

mod unilateral, să doneze imobilele litigioase către fiul său Constantin Sclifos.

A solicitat Ana Sclifos declararea nulității contractului de donație nr. 2478 din

10 august 2013, deoarece în momentul perfectării acestui act juridic, dreptul de

proprietate a reclamantei Ana Sclifos era inopozabil față de terți, iar Vladimir Sclifos

a realizat tranzacția fără acordul ei.

A menționat că, Constantin Sclifos, la rîndul său a donat lotul de teren pentru

construcții cu nr. cadastral xxxxxx, casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx,

construcția accesorie cu nr. cadastral xxxxxx și construcția accesorie cu nr. cadastral

xxxxxx fiicei sale Ala Roșcovanu, conform contractului de donație nr.11078 din 23

decembrie 2015, deși cunoștea că bunurile imobile i-au fost donate în mod vicios.

Cu referire la contractul de donație nr.11078 din 23 decembrie 2015, a susținut

că acesta urmează soarta contractului de donație nr.2478 din 10 august 2013, astfel

urmează a fi declarat nul tot în temeiul art.220 alin.(l) din Codul civil, deoarece este

afectat de primul contract de donație fiind ilegal, or, în ceea ce privește răsfrângerea

efectelor nulității actului juridic față de terți, se va reține că anularea actului juridic

inițial atrage și anularea actului juridic următor, datorită legăturii lor reciproce.

Astfel, alt efect al nulității actului juridic este anularea actului juridic subsecvent ca

urmare a anulării actului juridic inițial. Totodată, a solicitat aducerea părților în

poziția inițială, cu restituirea din partea pârâților a casei de locuit, a construcțiilor

accesorii și lotului de teren în favoarea reclamantei care la moment nu are o locuință

având o vârstă înaintată de 86 de ani.

A invocat faptul că, tranzacțiile vicioase care se cer a fi anulate, vin să lezeze

grav dreptul de proprietate a Anei Sclifos prevăzut de art.(l) din Protocolul nr.1 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, care nu poate fi reabilitat decât prin

aducerea părților în poziția inițială.

2

În final, a solicitat Ana Sclifos declararea nulă a contractului de donație nr.

2478 din 10 august 2013 și contractului de donație nr.11078 din 23 decembrie 2015,

cu repunerea părților în situația anterioară.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari,

acțiunea depusă de Ana Sclifos a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 28 iulie 2020, Ana Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot, a

depus cerere de apel nemotivată, iar la 11 decembrie 2020 a depus apel motivat

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

contestate cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Ana Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției date, instanța de apel a aplicat prevederile art. 315 alin.

(1)-(2), 316 alin. (1)-(2), 321 alin. (2) din Codul civil, art. 36 alin. (1), 22 alin. (1)

din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998 și a

considerat că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, fiind stabilite toate

circumstanțele importante a cauzei și constatările instanței corespund cu probele

administrate.

A stabilit instanța de apel că, respingînd pretențiile formulate în cerere de

chemare în judecată prima instanță corect a constatat că, la momentul încheierii

contractului de donație a bunurilor imobile nr. 2478 din 10 august 2013 între

Vladimir Sclifos și Constantin Sclifos, autentificat de notarul Bîstrițchi Vera, toate

obiectele contractului situate în xxxxx și anume: terenul pentru construcții cu

suprafața de 0,0754 ha cu nr. cadastral xxxxxx; casa de locuit cu suprafața de 75

m.p., cu nr. cadastral xxxxxx; construcție accesorie cu suprafața de 46,4 m.p. cu nr.

cadastral xxxxxx și construcție accesorie cu suprafața de 13,7 m.p. cu nr. cadastral

xxxxx, au fost înregistrate cu drept de proprietate după Vladimir Sclifos în temeiul

hotărîrii Judecătoriei Dubăsari nr.2-128/11 din 28 decembrie 2011, astfel, careva

impedimente la încheierea contractului menționat nu au existat.

Colegiul civil al instanței de apel a menținut soluția primei instanțe, indicînd

totodată că, afirmațiile reprezentantului apelantului, avocatului Ropot Veaceslav,

despre lipsa acordului coproprietarei Ana Sclifos la încheierea contractului de

donație, sînt nefondate, la materialele cauzei fiind anexată și declarația ei din 10

august 2013 autentificată de notarul Bîstrițcaia Vera și trecută în Registrul actelor

notariale AA nr.0012250/172, prin care declară despre acordul său la înstrăinarea

acestor bunuri imobile (f.d.95, 145).

Din aceste motive, instanța de apel a constatat că în cazul dat nu există

temeiuri legale pentru casarea hotărârii primei instanțe, soluția adoptată de aceasta

fiind corespunzătoare exigențelor legale.

La 07 iulie 2021 Ana Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii, sau de trimitere a acuzei în instanța de apel sau în

prima instanță.

3

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele de judecată nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, au judecat cauza în absența unui participant la proces

căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

A susținut că instanțele de judecată inferioare urmau să atragă în proces

succesorii defunctului Vladimir Sclifos. Totodată, instanța de apel nu a citat la

examinarea cauzei în ordine de apel pe notarul Chirtoacă Petru, care a autentificat

primul contract de donație, fapt ce denotă că instanța de apel a examinat în mod

operativ și nu calitativ cauza, nu a dat răspuns la argumentele apelantei, înregistrînd

astfel mai multe omisiuni și erori de procedură.

La 02 august 2021, în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Ana Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 21, vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului nu rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău din 23

februarie 2021 a fost comunicată parților.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 07 iulie 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ana Sclifos, reprezentată de

avocatul Veaceslav Ropot, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ana Sclifos, reprezentată de

4

avocatul Veaceslav Ropot nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ana Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

5

Recursul declarat de Ana Sclifos, reprezentată de avocatul Veaceslav Ropot

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6