2ra-371/21 — cu privire la declararea nulitatii contractului de donatie

Dosarul nr. 2ra-371/21

Prima instanță: Judecătoria Hîncești sediul Ialoveni (jud. C. Albu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Alioșa, reprezentat de avocatul Petru Bălănel

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Alioșa împotriva

lui Dumitru Guțanu și Elisavetei Guțanu cu privire la declararea nulității contractului

de donație

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Andrei Alioșa, reprezentat de avocatul Petru Bălănel

și menținută hotărârea din 7 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni, prin

care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 1 septembrie 2015, Andrei Alioșa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dumitru Guțanu și Elisavetei Guțanu, intervenient accesoriu notarul

public Oleg Chetreanu cu privire la declararea nulității contractului de donație.

În motivarea acțiunii a invocat că prin contractul de donație din 10 noiembrie

2006, mama sa Ecaterina Alioșa a donat surorii Elisaveta Guțanu, imobilul din

or. XXXXX str. XXXXX, constituit din construcție locativă 01, cu suprafața la sol

de 35,7 m2, anexă locativă lit. A1 cu suprafața de 21,8 m2 și suprafața totală de 26,1

m2, inclusiv spațiul locativ de 16,2 m2, anexa locativă lit. A2 cu suprafața la sol de

13,09 m2, beci și lotul de pământ de pe lângă casă, suprafața căruia constituie 0,0358

ha.

Lui, prin contractul de donație, i-a revenit construcția locativă 01 cu suprafața

la sol de 56,7 m2 constituită din casa de locuit lit. A cu suprafața totală de 39,9 m2,

inclusiv spațiul locativ de 28,2 m2, gard, poartă, lot de pământ de pe lângă casă

suprafața căruia constituie 0,0287 ha.

1

A comunicat că în ultimul timp, relațiile dintre el și pârâții au devenit ostile,

Dumitru Guțanu acaparându-i lotul de lângă casă, i-a tăiat conducta de apă, gaz, a

început o construcție care îi afectează imobilul ce-i aparține.

La începutul lunii iunie 2015, a descoperit întâmplător contractul de donație

încheiat între mama sa Ecaterina Alioșa și sora Elisaveta Guțan, considerându-l nul,

deoarece semnătura din contract nu aparține mamei sale.

Totodată, a precizat că semnătura mamei sale nu este ilizibilă și constă din

câteva linii verticale, ce nu alcătuiesc vreo literă, ceea ce poate fi confirmat prin

dispozițiile de plată a pensiei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 853 Cod civil, art. 166-167

CPC.

A solicitat admiterea acțiunii și declararea contractului de donație din

10 noiembrie 2006 încheiat între Ecaterina Alioșa și Elisaveta Guțanu, ca fiind nul.

Prin hotărârea din 7 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni,

acțiunea a fost respinsă ca depusă peste termenul de prescripție extinctivă.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Andrei Alioșa, reprezentat de avocatul Petru Bălănel și menținută

hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au apreciat critic argumentul reclamantului Andrei Alioșa precum că a aflat despre

faptul că Ecaterina Alioșa i-a donat fiicei Elisaveta Guțanu o parte din bunul imobil

care i-a aparținut, abia în vara anului 2015 luna iunie, or la 18 noiembrie 2006,

Andrei Alioșa a primit în dar de la Ecaterina Alioșa casa de locuit din str. XXXXX

or. XXXXX, înregistrându-și dreptul de proprietate la OCT Ialoveni, filiala

ÎS „Cadastru” la 23 noiembrie 2006.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că anterior prin

declarația din 1 august 2006, Andrei Alioșa a renunțat la moștenire după decesul

tatălui, în favoarea mamei Ecaterina Alioșa, prin urmare, a cunoscut că singura

proprietară a bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX din or. XXXXX str. XXXXX,

este Ecaterina Alioșa.

Astfel, prima instanță și instanța de apel au conchis că acțiunea este depusă

peste termenul de prescripție extinctivă, deoarece termenul în interiorul căruia

Andrei Alioșa putea să intenteze acțiunea privind declararea nulității absolute a

contractului de donație din 10 noiembrie 2006, a început să curgă din anul 2006 -

anul nașterii dreptului la acțiune, însă, s-a adresat cu o cerere în acest sens în anul

2015, încălcând termenul general, în interiorul căruia putea să-și apere dreptul

încălcat, cu circa 9 ani, după expirarea acestuia.

La 14 ianuarie 2021, Andrei Alioșa, reprezentat de avocatul Petru Bălănel a

declarat recurs împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței

de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

au emis acte judecătorești neîntemeiate, incompatibile cu standardele legalității și

temeiniciei unui act judecătoresc, în rezultatul aplicării eronate a normelor de drept

material și procedural, precum și din cauza neelucidării circumstanțelor pricinii.

2

A comunicat că potrivit certificatului de deces emis la 21 septembrie 2020 de

Primăria sat. Cățeleni r-nul Hîncești, intimata Elisaveta Guțanu a decedat la

XXXXX, în timpul examinării prezentei cauze.

Având în vedere prevederile art. 70 CPC, a considerat că instanța de apel urma

să suspende examinarea cauzei civile în ordine de apel până la determinarea

succesorului în drepturi procedurale ale defunctului.

Totodată, prima instanță și instanța de apel urmau să țină cont de faptul că

acțiunea înaintată era posibilă a fi examinată și soluționată corect și legal doar pe

fonul examinării integrale a tuturor circumstanțelor și argumentelor prezentate de

către părți, inclusiv prin prisma raportului de expertiză grafologică.

A mai notat că semnăturile în toate actele contestate nu aparțin mamei sale

Ecaterina Alioșa, care ere analfabetă, fapt confirmat anterior prin contractul de

donație a terenului agricol, înregistrat cu nr. 3168, prin care la rubrica semnături a

fost menționat că în numele Ecaterinei Alioșa a semnat Maria Buzu, dat fiind faptul

că Ecaterina Alioșa este analfabetă, contractul menționat fiind legalizat la biroul

notarului, respectiv este lovit de nulitate absolută, fiind imprescriptibil.

Astfel, declarația de deschiderea a succesiunii a fost semnată, simulându-se în

acest sens persoana moștenitorului, întrucât materialele administrate și prezentate

confirmă cu certitudine că actele contestate nu au fost semnate de către Ecaterina

Alioșa, ci de o altă persoană.

Din cauza abuzurilor și omisiunilor primei instanțe, expertul judiciar în

raportul de expertiză judiciară nr. 961-964 din 23 mai 2018 dosar nr. 2-212/16, a luat

la bază și a comparat între ele mostre de semnături din declarația de acceptare a

succesiunii din 25 iulie 2006, decizia cu privire la formarea bunului imobil din

16 octombrie 2006, contractul de executare a lucrărilor privind formarea bunului

imobil din 16 octombrie 2006, semnăturile în registrul actelor notariale a notarului

Oleg Chetreanu, semnăturile din planurile cadastrale eliberate de către OCT Hîncești

la 26 octombrie 2006, semnătura din contractul de donație din 10 noiembrie 2006

autentificat de notarul Oleg Chetreanu cu nr. 5433.

De asemenea, de către prima instanță și instanța de apel a fost restituită

neîntemeiat cererea de concretizare a cerințelor depusă de către el, prin care a

solicitat atragerea în calitate de intervenienți a tuturor potențialilor succesori ai

defunctei Ecaterina Alioșa (copiilor), precum și nulitate tuturor actelor falsificate în

cadrul dosarului de succesiune, fiind suprimat de dreptul sau legitim de a solicita

nulitatea unor acte frauduloase, încheiate cu concursul biroului notarial.

La 1 februarie 2021, în adresa lui Dumitru Guțanu și Elisavetei Guțanu a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Andrei Alioșa, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 215 vol. II), fiind recepționată la 4 februarie

2021, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 216,

217 vol. II).

La 25 februarie 2021, Dumitru Guțanu, reprezentat de avocatul Ludmila

Armanu-Ghemu a depus referință la recursul declarat de Andrei Alioșa, solicitând

respingerea recursului.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, alte referințe nu au parvenit.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

20 noiembrie 2020 la adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatului

Petru Bălănel, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele

cauzei (f. d. 193 vol. II).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 14 ianuarie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Andrei Alioșa, reprezentat de

avocatul Petru Bălănel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Alioșa, reprezentat de

avocatul Petru Bălănel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

4

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Andrei Alioșa, reprezentat de avocatul Petru Bălănel urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Alioșa, reprezentat de

avocatul Petru Bălănel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5