3ra-560/24 — contestarea actului administrativ normativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ normativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-560/24 — contestarea actului administrativ normativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Vera Ursu
în interesele Întreprinderii Mixte „Rediagro” Societate cu Răspundere
Limitată,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Întreprinderea Mixtă „Rediagro” SRL către Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor cu privire la contestarea actului
administrativ normativ.
împotriva hotărârii din 22 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-560/24
NR. PIGD 2-24025519-01-3ra-27062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Instanța de fond: V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru
12 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Vera Ursu în interesele Întreprinderii Mixte „Rediagro”
Societate cu Răspundere Limitată
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 martie 2024, Întreprinderea Mixtă „Rediagro” Societate cu
Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor cu privire la anularea în
parte a actului normativ - Regulamentul de stabilire a normelor de certificare
sanitară veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar veterinar de stat
aprobat prin ordinul nr. 57 din 8 februarie 2023 și anume a pct. 85 – 86.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 8 februarie 2023 de către
Directorul general al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, Radu
Musteață, a fost emis ordinul nr. 57, prin care a fost aprobat Regulamentul
de stabilire a normelor de certificare sanitară veterinară a mărfurilor supuse
controlului sanitar veterinar de stat.
Potrivit scopului stabilit de Regulament, acesta a fost elaborat în baza
alin.(4) art. 24 din Legea nr. 221/2008 privind activitatea sanitar-veterinară
și a pct.1-4 din Hotărârea Guvernului nr.385/2009 cu privire la unele măsuri
pentru organizarea și efectuarea certificării sanitar-veterinare, reglementează
normele care trebuie respectate la emiterea certificatelor sanitar-veterinare,
precum și asigurarea controlului veterinar, a investigațiilor de laborator și a
altor măsuri sanitar-veterinare pentru stabilirea stării de sănătate a animalelor
și a inofensivității produselor de origine animală și a altor mărfuri supuse
controlului sanitar-veterinar de stat, în vederea protecției sănătății animalelor
și a sănătății publice.
La 1 martie 2024, prin scrisoarea emisă de Directorul general Agenției
Naționale pentru Siguranța Alimentelor, Radu Musteață, a informat agentul
economic ÎM „Rediagro” SRL, precum și medicul veterinar Marcel
Bejenaru, despre faptul că, în temeiul ordinului nominalizat, și anume în baza
pct. 85 - 86, a fost dispusă anularea blanchetelor de certificate sanitar-
veterinare nr. SV 0049335 - SV 0049400 în cantitate de 66 bucăți, precum și
a fost suspendat dreptul de semnare și eliberare a certificatelor sanitar-
1
veterinare pentru medicul veterinar Marcel Bejenaru, pe o perioadă de până
la 6 luni.
Notează că, potrivit pct. 85 – 86 din Regulament, Agenția se angajează
să efectueze verificările necesare pentru prevenirea emiterii certificatelor
sanitar-veterinare false sau eronate, întocmirea și utilizarea frauduloasă a
certificatelor pretinse a fi emise în baza actelor normative sanitar-veterinare.
În cazul depistării unor încălcări sau utilizări în scopuri frauduloase, Agenția
este în drept să retragă dreptul de emitere a certificatelor pe o perioadă de
până la șase luni persoanei care anterior a avut acest drept. În astfel de cazuri,
Agenția este în drept să sesizeze organele competente privind încălcările
depistate.
Susține reclamantul că, prevederile pct. 85 – 86 din Regulament, care
au servit ca temei de drept pentru anularea blanchetelor certificatelor sanitar-
veterinare și suspendării dreptului de a emite certificate pe un termen de 6
luni, sunt reglementări care intră în contradicție cu prevederile legale,
urmând a fi revizuite și anulate.
Menționează că, prin depunerea acțiunii, reclamă vătămarea
drepturilor sale recunoscute de Constituție, prin lezarea activității economice
și crearea artificială a unor impedimente care determină sistarea completă a
veniturilor persoanei juridice.
Argumentează că, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor,
prin adoptarea pct. 85 – 86 din Regulament, a exercitat în mod arbitrar
dreptul discreționar, arogându-și competențe care depășesc atribuțiile
Agenției, expres prevăzute de Hotărârea de Guvern nr. 14 din 11.01.2023 cu
privire la organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța
Alimentelor.
În acest sens, prin adoptarea unor norme care oferă dreptul de a retrage
un drept permisiv de a emite certificate sanitar-veterinare, Agenția își arogă
dreptul a sista activitatea de întreprinzător al agentului economic, or, ultimul
este în imposibilitate de a- și desfășură activitatea fără deținerea certificatelor
corespunzătoare.
Opinează că, retragerea dreptului de a emite certificate pe o perioadă
de până la 6 luni, reprezintă o sancțiune disciplinară care poate fi aplicată
medicului veterinar în condițiile exclusiv prevăzute de Legea nr. 121 din
9.07.2020 privind organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar,
care prevede în mod expres care este organul abilitat cu asemenea drept și
care este procedura corespunzătoare.
2
Invocă că, pct. 85 – 86 din Regulament sunt în contradicție cu Legea
nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de
întreprinzător, care statuează că Guvernul aprobă, în limitele legii, procedura
amănunțită și cerințele de solicitare, eliberare și retragere/anulare a unui
certificat, cu indicarea particularităților de procedură și a condițiilor în cazul
în care un certificat se acordă în mod diferit în funcție de specificul obiectului
și/sau subiectului.
Precizează că, Agenția, în cazul de față, a preluat toate pârghiile
Guvernului și în lipsa unei hotărâri, pe lângă faptul că nu a indicat
particularitățile de procedură de retragere/anulare a unui certificat, a decis a
se investi cu competențe de retragere a certificatelor.
Afirmă că, retragerea dreptului de a emite certificate pe o perioadă de
până la 6 luni, reprezintă o sancțiune de natură contravențională/penală,
urmând a fi aplicată în cazuri excepționale, cu respectarea tuturor garanțiilor
procedurale a persoanelor interesate.
Declară că, neexplicarea procedurii și mecanismului de aplicare a unei
asemenea sancțiuni față de persoana vătămată în drepturi, caracterizează un
arbitrariu în activitatea administrativă desfășurată de Agenție, cu depășirea
vădită a dreptului discreționar și al proporționalității.
De asemenea, prin prisma criteriilor de calitate a legii, uzarea cu
formulări „în cazul depistării unor încălcări sau utilizări în scopuri
frauduloase”, fără stabilirea acțiunilor sau a inacțiunilor care constituie
încălcări, permite aplicarea sa neadecvată și comportă un caracter
discreționar. Astfel, necunoscându-se care sunt încălcările sau care este acel
scop fraudulos, această sintagmă lasă loc de interpretări subiective, iar
subiecții individuali ai relațiilor reglementate pot proceda uneori în
corespundere cu propriile percepții și interese.
Indică reclamanta că, dispozițiile stipulate la pct. 85 – 86 din
Regulament oferă posibilitatea Agenției de a sista în mod arbitrar activitatea
agentului economic în privința căruia s-a retras dreptul de a emite certificate
sanitar-veterinare, ceea ce vine în contradicție cu criteriul de accesibilitate al
legii prevăzut de art. 23 din Constituție, precum și jurisprudenței Curții
Europene pentru Drepturile Omului, care impune ca normele adoptate de
autoritățile publice să fie inclusiv suficient de precise și previzibile.
Consideră că, pct. 85 – 86 din Regulament, contravin Legii nr.
221/2007 cerințele sanitare veterinare, condițiile și modul de efectuare a
certificării sanitare veterinare, Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin
autorizare a activității de întreprinzător, Legii nr. 121 din 9.07.2020 privind
3
organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar, Hotărârii de Guvern
nr. 385 din 25.06.2009 cu privire la unele măsuri pentru organizarea și
efectuarea certificării sanitar-veterinare, Hotărârii de Guvern nr. 14 din
11.01.2023 cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Naționale
pentru Siguranța Alimentelor, ceea ce determină caracterul ilegal al acestora
și necesitatea de a le anula.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 22 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea
în contencios administrativ înaintată de Întreprinderea Mixtă „Rediagro”
Societate cu Răspundere Limitată către Agenția Națională cu privire la
anularea în parte a actului administrativ normativ – Regulamentul de stabilire
a normelor de certificare sanitară veterinară a mărfurilor supuse controlului
sanitar veterinar de stat aprobat prin ordinul nr. 57 din 8 februarie 2023 și
anume a pct. 85 – 86, s-a respins ca neîntemeiată.
În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău, la aspectul invocat de
către reclamant privind depășirea competențelor de către Agenția Națională
pentru Siguranța Alimentelor, la emiterea actului administrativ normativ
contestat a reținut prevederile Anexei Legii nr. 131 din 8.06.2012 privind
controlul de stat asupra activității de întreprinzător, art. 24 alin. (4) Legea
221-XVI din 19.10.2007 privind activitatea sanitară veterinară, pct. 7 subpct.
3) și pct. 8 subpct. 16) din Regulamentului cu privire la organizarea și
funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 14 din 11.01.2023.
A notat că, Ordinul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor
nr. 57, prin care s-a aprobat Regulamentul de stabilire a normelor de
certificare sanitar-veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar-
veterinar de stat, a fost emis de o autoritate competentă și anume de Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor, împuternicirile respective fiindu-i
conferite de Guvernul Republicii Moldova, astfel alegațiile reclamantului cu
privire la lipsa competenței Agenției au fost respinse.
Completul Curții de Apel Chișinău a stabilit că la adoptarea actului
normativ contestat, autoritatea emitentă a respectat rigorile legii, actul
normativ îmbracă forma cerută întrucât corespunde întocmai scopului
punerii acestuia în aplicare, fiind respectată totodată și procedura adoptării
acestuia.
Adițional, la capitolul respectării procedurii, completul judiciar a
reține și argumentele invocate de către reprezentantul pârâtului Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor, precum că înainte de adoptarea
4
Regulamentului, autoritatea publică a consultat opiniile asociațiilor de profil,
din care face parte și societatea reclamantă, prin urmare ultimii nu au fost
îngrădiți în dreptul de a se expune asupra proiectului actului normativ,
evidențiind că reprezentantul reclamantului nu a negat aceste fapte, însă a
accentuat că acest fapt nu-l privează de dreptul de a iniția o acțiune în control
normativ.
Cu referire la argumentul reclamantului precum că, normele contestate
și anume pct. 85 – 86 al Regulamentului de stabilire a normelor de certificare
sanitar-veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat,
contravin prevederilor art. 41 alin. (1) al Legii nr. nr. 160 din 22.07.2011
privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător Colegiul
a notat că, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor reprezintă o
autoritate al administrației publice centrale de specialitate, care se află în
subordinea Guvernului în sensul pct. 2 al Regulamentului cu privire la
organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța
Alimentelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 14 din 11.01.2023.
A reținut prevederile pct. 7 subpct. 1) al Regulamentului cu privire la
organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța
Alimentelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 14 din 11.01.2023 și pct.
1 subpct. 6 Hotărârea Guvernului nr. 385 din 25.06.2009 cu privire la unele
măsuri pentru organizarea și efectuarea certificării sanitar-veterinare,
indicând că, normele contestate rezidă în mod direct din prevederile pct. 1
subpct. 6 Hotărârea Guvernului nr. 385 din 25.06.2009, act normativ de o
ierarhie mai înaltă, care nu a fost contestat, este în vigoare și produce efecte
juridice.
A considerat că, reclamantul interpretează eronat prevederile legale,
întrucât art. 41 alin. (4) Legea nr. 160 din 22.07.2011 presupune necesitatea
respectării unei proceduri amănunțite de retragere al certificatului certificatul
sanitar-veterinar, în condițiile în care actul permisiv este eliberat de către
Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, în situația specificată la pct.
85 – 86 al Regulamentului de stabilire a normelor de certificare sanitar-
veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat, este
prevăzută retragerea dreptului medicului veterinar care emite certificatelor
sanitar-veterinare, adică retragerea unui drept al subiectului emitent și
nicidecum retragerea certificatului propriu-zis, pe cale de consecință
dispozițiile citate de către reclamant nu sunt incidente normelor contestate.
Totodată a subliniat că, retragerea dreptului de emitere a certificatelor
pe o perioadă de până la șase luni medicului-veterinar în sensul pct. 85 – 86
al Regulamentului nu reprezintă o suspendare al activității medicului
5
veterinar reglementată prin art. 48 Legii nr. 121 din 09.07.2020 privind
organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar și nu se atribuie la o
sancționare disciplinară al acestuia, care se aplică în exclusivitate de
Colegiul Medicilor Veterinari din Republica Moldova, ci reprezintă mai
degrabă o măsură coercitivă pentru nerespectarea normelor de certificare
sanitar-veterinară.
Mai mult Curtea de Apel Chișinău a reținut că, prevederile
Regulamentului într-o manieră certă și clară instituie care este conduita
persoanei care anterior a deținut dreptul de emitere al certificatelor sanitar-
veterinare care determină retragerea dreptului respectiv, și anume –
întocmirea și utilizarea frauduloasă a certificatelor pretinse a fi emise în baza
actelor normative sanitar-veterinare, adică introducerea unor date
neautentice în conținutul certificatelor.
La fel, nu a fost reținută nici poziția reclamantului precum că prin
normele contestate îi este afectată activitatea economică, în situația în care
prin prisma normelor indicate nemijlocit acestuia nu i-au fost impuse careva
restricții, ci mai degrabă acestea s-au răsfrâns asupra medicului veterinar
Bejenaru Marcel, care elibera certificate sanitar-veterinare în vederea
plasării pe piață al mărfurilor de origine animală de către societatea
reclamantă, or după cum a specificat și pârâtul – aceste măsuri au fost
necesare în vederea asigurării sănătății publice prin inadmisibilitatea plasării
pe piață al produselor ofensive, iar prin urmare, faptele constatate nu-l
privează pe reclamant de a contracta un alt medic veterinar, pentru
continuarea activității sale.
Astfel, completul de judecată a constata că, Agenția Națională pentru
Siguranța Alimentelor și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului
acordat prin lege la emiterea Ordinului nr. 57 din 8 februarie 2023, prin care
s-a aprobat Regulamentul de stabilire a normelor de certificare sanitar-
veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 iunie 2024, avocatul Vera Ursu în interesele Întreprinderii Mixte
„Rediagro” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de recurs
împotriva hotărârii din 22 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii din 22 aprilie 2024 a Curții
de Apel Chișinău, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie anulat în
parte a actului normativ - Regulamentul de stabilire a normelor de certificare
sanitară veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar veterinar de stat
6
aprobat prin ordinul nr. 57 din 8 februarie 2023 și anume a pct. 85 – 86, ca
fiind ilegal.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a reiterat cele invocate în cerere de chemare în
judecată și suplimentar a indicat că, hotărârea este una arbitrară.
Notează că, la caz, instanța a preluat în mod exact poziția expusă de
către autoritatea publică pârâtă, fără a oferi răspuns la chestiunile ridicate și
indicând că reclamantul interpretează în mod eronat legea.
Totodată menționează că, instanța nu a intrat în esența problemelor
ridicate, atât timp cât a constatat legalitatea prevederilor expuse la pct. 85-
86 a Regulamentului, și care au servit ca temei nu doar pentru suspendarea
din funcție, ci și pentru anularea blanchetelor de certificate sanitar-veterinare
nr. SV 0049335 - SV 0049400 în cantitate de 66 bucăți.
Iar prevederile Legii nr. 160 din 22 iulie 2011 obligă ca autoritățile să
adopte normele ce urmează a reglementa procedura de anulare a
certificatelor în mod amănunțit, fapt nerealizat de către Agenția Națională
pentru Siguranța Alimentelor.
În acest sens, concluzia instanței precum că nu este incidență legea
expusă supra, nu poate fi reținută, în condițiile în care autoritatea publică
pârâtă a făcut uz anume de aceste prevederi în vederea anulării unor
certificate-sanitar veterinare.
Constatarea faptului de către instanță precum că retragerea dreptului
de emitere a certificatelor pe o perioadă de până la șase luni medicului-
veterinar reprezintă mai degrabă o măsură coercitivă pentru nerespectarea
normelor de certificare sanitar-veterinară, nu poate servi ca motiv pentru a
lăsa fără examinare această interdicție din perspectiva unei sancțiuni
disciplinare, reieșind din gravitatea așa zisei „măsuri coercitive”.
Or, în momentul în care instanța ar fi examinat gravitatea „măsurii
coercitive”, ar fi constatat că aceasta echivalează cu o sancțiune disciplinară,
care poate fi aplicată doar în condițiile săvârșirii unor abateri grave din partea
destinatarului acestuia, care se aplică cu respectarea unui minim de garanții
și doar în cazuri excepționale.
Subliniază că, este inadmisibil ca o autoritate publică centrală să își
adopte propriile reguli prin care sfidează legea și privează de activitate un
profesionist, fără a-i acorda drepturi minime, însă în cazul de față, instanța a
tolerat o asemenea abordare, considerând că Agenția Națională pentru
7
Siguranța Alimentelor în virtutea „măsurilor coercitive” are tot dreptul să
preia toate pârghiile Colegiului deontologic al medicilor veterinari și să
instituie în art. 85-86 din propriul Regulament drepturi arbitrale.
Soluția pentru depistarea utilizării frauduloase a certificatelor sanitar-
veterinare este specificată în Hotărârea de Guvern nr. 385 din 25.06.2009 cu
privire la unele măsuri pentru organizarea și efectuarea certificării sanitar-
veterinare, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor va refuza
eliberarea ulterioară a certificatului sanitar-veterinar.
Adică, prin actul nominalizat se expuse în mod cert care este
consecința depistării utilizării, în mod fraudulos, sau modificării unui
certificat sanitar-veterinar- refuzarea eliberării ulterioare a certificatului.
Prevederile din Regulament contestate, excedă limitele impuse prin
Hotărârea nr. 385/2009, ceea ce conduce la concluzia că urmează a fi anulate.
La fel, prevederile contestate nu corespund pct. 8, subt. 16 al Hotărârii
de Guvern nr. 14 din 11.01.2023 cu privire la organizarea și funcționarea
Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, care indică că în
exercitarea atribuțiilor sale, Agenția are următoarele drepturi: să emită, după
caz, prescripții și să aplice sancțiuni în temeiul procesului-verbal de control,
inclusiv să aplice măsuri restrictive conform Legii nr. 131/2012 privind
controlul de stat asupra activității de întreprinzător. Alte atribuții Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor nu are.
De asemenea indică că, hotărârea vizează drepturile persoanei care nu
a fost atrasă în proces.
Așa după cum rezultă atât din hotărârea contestată, cât și din acțiunea
în control normativ examinată, se invocă că prin adoptarea pct. 85 - 86 din
Regulament, se încalcă dreptul la muncă a medicului veterinar Marcel
Bejenaru.
Totodată, s-a invocat că retragerea dreptului de a emite certificate pe
o perioadă de până la 6 luni, reprezintă o sancțiune de natură
contravențională/penală, urmând a fi aplicată în cazuri excepționale, cu
respectarea tuturor garanțiilor procedurale a persoanelor interesate, iar
neexplicarea procedurii și mecanismului de aplicare a unei asemenea
sancțiuni față de persoana vătămată în drepturi, caracterizează un arbitrariu
în activitatea administrativă desfășurată de Agenție, cu depășirea vădită a
dreptului discreționar și al proporționalității.
Comunică că, Colegiul a subliniat că nu poate fi acceptată poziția
reclamantului ÎM „Rediagro” SRL precum că prin normele contestate îi este
afectată activitatea economică, în situația în care prin prisma normelor
8
indicate nemijlocit acestuia nu i-au fost impuse careva restricții, ci mai
degrabă acestea s-au răsfrâns asupra medicului veterinar Marcel Bejenaru,
care elibera certificate sanitar-veterinare în vederea plasării pe piață al
mărfurilor de origine animală de către societatea reclamantă.
Astfel, Colegiul a conchis că destinatar direct al prevederilor
contestate din Regulament este medicul veterinar Marcel Bejenaru.
Chiar dacă actul normativ contestat stabilește reguli de aplicare
obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice, acest fapt nu
presupune că acțiunea în control normativ este o acțiune „ex-popularis”, ceea
ce nu privează instanța să aprecieze necesitatea atragerii unor alți participanți
la proces.
POZIȚIA INTIMARULUI
Prin referința depusă la 25 iulie 2024, Agenția Națională pentru
Siguranța Alimentelor a solicitat declararea cererii de recurs ca inadmisibilă,
iar în eventualitatea reținerii acțiunii spre examinare respingerea acesteia ca
neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
9
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 2 mai 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 89).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 20 iunie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
10
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Vera Ursu în interesele Întreprinderii Mixte
„Rediagro” Societate cu Răspundere Limitată, conține obiecții de fapt și de
drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
11
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Vera Ursu în interesele
Întreprinderii Mixte „Rediagro” Societate cu Răspundere Limitată.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
12