3ra-568/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-568/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de către Postolachi Iurie,
reprezentat de avocatul Cernea Eduard,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Postolachi Iurie împotriva Agenției Națională pentru Siguranța
Alimentelor privind anularea actului administrativ și repararea prejudiciului
moral,
împotriva deciziei din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-568/24 )
NR. PIGD 2-21114292-01-3ra-04072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: C. Guzun,
Instanța de apel : G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan
19 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Postolachi Iurie, reprezentat de avocatul Cernea Eduard,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 iulie 2021, Postolachi Iurie a depus acțiunea în contencios
administrativ împotriva Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor privind
anularea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.
În motivare a invocat că, prin ordinul Agenției Naționale pentru Siguranța
Alimentelor nr. 1728p din 17.06.2013 a fost numit în funcția de șef secție
siguranța produselor alimentare în cadrul Direcției municipale pentru Siguranța
Alimentelor Bălți, începând cu 17.06.2013.
Prin ordinul ANSA nr. 1259p din 13.10.2016 a fost promovat din funcția
publică de șef al Secției Siguranța Alimentelor, Direcția municipală pentru
Siguranța Alimentelor Bălți în funcția publică de șef subdiviziune teritorială,
Direcția municipală pentru Siguranța Alimentelor, Bălți, începând cu 20.10.2016.
Prin ordinul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor nr. 1710-p
din 30.11.2018 a fost numit prin transfer din funcția publică de subdiviziune
teritorială, Direcția municipală pentru Siguranța Alimentelor Bălți, în funcția
publică similară de șef subdiviziune teritorială, Direcția teritorială pentru
siguranța alimentelor Bălți începând cu 01.01.2019.
Prin ordinul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor nr. 1774-p
din 09.10.2020 i s-a aplicat o sancțiune disciplinară prin retrogradarea în funcția
publică inspector principal, secția controlul siguranței alimentelor, Direcția
municipală pentru Siguranța Alimentelor Bălți, începând cu data de 12.10.2020.
Ordinul dat a fost contestat în instanța de judecată.
Reclamantul a susținut că, deținând funcția de inspector principal în cadrul
Secției controlul siguranța alimentelor, prin Ordinul nr. 1463p din 28.05.2021 cu
privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, emis de către ANSA, reclamantului i
s-a aplicat sancțiunea disciplinară „mustrare aspră”, în timp ce pentru aceeași
faptă conform procesului verbal nr.24 din 17.05.2021 comisia de disciplină îi
aplică sancțiunea disciplinară „mustrare”.
Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, anexa nr.7 din HG nr.201
din 11.03.2009, prevede expres în punctele 64 și 65 că, în cazul în care persoana
1
care are competență legală de aplicare a sancțiunii disciplinare aplică o altă
sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, aceasta este obligată să-și
motiveze decizia.
În actul administrativ de sancționare se indică în mod obligatoriu: motivul
pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de
disciplină, în situația specificată la punctul 64 al prezentului Regulament.
Drept urmare consideră că, în cazul dat Ordinul nr. 1463p din 28.05.2021
cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare este lipsit de temei. Mai mult ca atât,
comisia de disciplină a decis aplicarea sancțiunii disciplinare (proces-verbal
nr.24) pe când era în drept doar să propună ce sancțiune să fie aplicată salariatului.
Faptul că pârâtul a aplicat o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de
disciplină fără ca să-și motiveză decizia confirmă aspectul discriminatoriu al
pârâtului față de reclamant. Consideră reclamantul că, acesta neîntemeiat și ilegal
a fost sancționat disciplinar prin ordinul nr. 1436p din 28.05.2021.
Drept temei de fapt al sancțiunii disciplinare pârâtul indică precum că
obiectul abaterii îl reprezintă faptele în legătură cu munca salariatului, care
constau în acțiunile și inacțiunile săvârșite cu vinovăție de către Iurie Postolachi,
inspector principal Secția controlul siguranței alimentelor Direcția teritorială
pentru siguranța alimentelor Bălți, și anume, neconformarea la prevederile
Ordinului ANSA nr. 308 din 18.08.2020 ”Cu privire la redistribuirea sarcinilor și
responsabilităților”, exprimată prin eliberarea în perioada 20.08.2020 -
29.09.2020 a 23 certificate sanitar-veterinare Formularul 2 Societății pe Acțiuni
”Incomlac”.
Reclamantul a invocat că, ordinul de sancționare a fost emis în lipsa faptei,
purtând caracter formal, cu încălcarea procedurii de sancționare, emis cu unicul
scop de a îl discrimina pe reclamant, de a îl sancționa cu orice preț, în lipsa oricărui
temei.
Cu ordinul nr. 308 din 18.08.2020, la care face trimitere pârâtul,
reclamantul a făcut cunoștință și s-a conformat cu acesta. Punctul 1 din ordinul
dat prevede redistribuirea sarcinilor și responsabilităților, iar verbul „a redistribui”
conform DEX-ului semnifică „a împărți, a repartiza din nou”.
Deci, sarcinile pe care le-a avut anterior au fost distribuite din nou între
reclamant și dl Valeriu Golban, șef subdiviziune teritorială (cu statut de direcție)
Sîngerei pentru a efectua toate acțiunile necesare în privința SA „Incomlac”.
Reieșind din normele ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii
române „atunci când o parte de propoziție este exprimată printr-o enumerație de
cuvinte cu aceiași funcție sintactică (în cazul dat cu complemente: dlui lurie
Postolachi, (virgulă) dlui Valeriu Golban), separarea acestora se face prin
2
virgulă”, virgula a clarificat înțelesul frazei, evitându-se ambiguitățile
(neclaritățile).
În caz contrar, lipsa virgulei schimbă cu totul semantica, având înțeles opus
- retragerea acțiunilor, sarcinilor și responsabilităților dlui Postolachi și atribuirea
lor dlui V. Golban. Totodată, desemnarea dlui Valeriu Golban (punctul 2 al
prezentului ordin) pentru rezolvarea cererilor/demersurilor, a emite acte
administrative, o încheia acte juridice specifică acțiunile atribuite. Reclamantul,
în activitatea acestuia, nu a emis acte administrative, certificatul sanitar veterinar
eliberat de reclamant este un act permisiv.
Conform art.2 a Legii nr.161 din 22.07.2011 privind implementarea
ghișeului unic în desfășurarea activității de întreprinzător, în sensul prezentei legi,
următoarele noțiuni principale semnifică: act permisiv - document sau înscris
constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice și întrunirea
condițiilor stabilite de lege, atestând învestirea solicitantului cu o serie de drepturi
și de obligații pentru inițierea, desfășurarea și/sau încetarea activității de
întreprinzător sau a unor acțiuni aferente și indispensabile acestei activități. Actul
permisiv poate avea denumirea de licență, autorizație, permis, certificat, aviz,
aprobare, brevet, de atestat de calificare (denumite în continuare acte permisive).
Careva restricții pentru emiterea de către reclamant a actului permisiv nu
au fost. La temeiurile de drept pârâtul indică: ordinul ANSA nr. 308 din
18.08.2020 „Cu privire la redistribuirea sarcinilor și responsabilităților”, art.6
alin. (2) din Legea nr. 23 din 22.02.2004 privind Codul de conduită a
funcționarului public, art.23 din Legea nr. 138 din 04.07.2008 cu privire la funcția
publică și Statutul funcționarului public. Pentru săvârșirea abaterii disciplinare
prevăzute la art. 57 lit. e) (refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile și atribuțiile
de serviciu), precum și dispozițiile conducătorului, în partea ce ține de dispozițiile
conducătorului din Legea nr. 138 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public constatate în Procesul verbal nr.24 din 21.05.2021
al ședinței Comisiei de disciplină din cadrul Agenției și în conformitate cu
prevederile art. 58 lit. c) din Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public. Conform art. 6 al Legii nr.25 din
22.02.2008 privind conduita funcționarului public, funcționarul public are
obligația să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu cu responsabilitate,
competență, eficiență, promptitudine și corectitudine. Funcționarul public este
responsabil pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu față de conducătorul
său nemijlocit, față de conducătorul ierarhic superior și față de autoritatea publică.
Reclamantul fiind funcționar public, cu toată responsabilitatea și-a
îndeplinit obligațiunile, atribuțiile de serviciu, a eliberat act permisive, careva
interdicții pentru eliberarea acestor certificate nu a avut.
3
Postolachi Iurie a susținut că, s-a conformat ordinelor angajatorului și nu
poate fi sancționat pentru îndeplinirea atribuțiilor de sale de muncă. În lipsa unui
temei legal de a fi sancționat pârâtul încearcă să interpreteze propriul ordin-
ordinul nr. 308 din 18.08.2020 altfel decât este stipulat în acest act.
Menționează că, nu a refuzat să îndeplinească sarcinile de serviciu,
dimpotrivă, s-a conformat în activitatea sa cu ordinele emise de ANSA, inclusiv
cu ordinul nr. 308 din 18.08.2020 conform căruia sarcinile de muncă în privința
S.A. ”Incomlac” au fost împărțite din nou între reclamant și Vladimir Golban.
Astfel, toate acțiunile reclamantului se conformează cu sarcinile acestuia de
serviciu.
Reclamantul a invocat că, în baza ordinului nr.1436p din 28.05.2021, a fost
sancționat pentru presupusa abatere pentru perioada 20.08.2020-29.09.2020.
Prin urmare conchide că, pârâtul a emis sancțiunea disciplinară cu omiterea
termenului de prescripție prevăzut de art.59 a Legii nr.158 din 04.07.2008 cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public.
În opinia reclamantului sunt neîntemeiate argumentele pârâtului precum că
termenul de prescripție nu a fost omis, deoarece sesizarea a fost întocmită la
25.03.2021 în termen de 6 luni iar funcționarul s-a aflat în concediu medical.
Această afirmație a pârâtului vine în contrazicere cu acțiunile ultimului, care a
desfășurat ancheta de serviciu din 30.03.2021-13.04.2021, în perioada aflării
reclamantului în concediu medical. Susține reclamantul că, în privința sa a avut
loc o discriminare directă.
Conducerea agenției i-a propus să fie parte a partidului socialiștilor,
refuzând să se implice în politică, au urmat discriminările reclamantului prin
emiterea ordinelor de sancționare.
Consecințele ordinului nr.1436p din 28.05.2021 au dus reputației
reclamantului profesionale, imaginei personale, stării de sănătate efecte negative,
dar și i-au fost lezate drepturile și interesele legitime.
Ca urmare a emiterii actelor ilegale prin care reclamantul a fost sancționat,
a fost lezată reputația sa profesională în fața colegilor de serviciu, prietenilor,
familiei. Pârâtul, prin emiterea actului contestat, intenționat a avut ca scop crearea
imaginei negative în societate în privința reclamantului.
În urma aflării că a fost ilegal sancționat, în urma stresului primit, i s-a
agravat starea sănătății. În urma acțiunilor ilegale ale pârâtului, reclamantului i s-
a cauzat un prejudiciu moral, pe care ultimul care îl apreciază în mărime de 5000
lei.
Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 1436p din 28.05.2021 ”Cu
privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” emis de Agenția Națională pentru
Siguranța Alimentelor, încasarea de la Agenția Națională pentru Siguranța
4
Alimentelor în beneficiul lui Postolachi Iurie a prejudiciului moral în sumă de
5 000 lei, încasarea de la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor în
beneficiul lui Postolachi Iurie a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 06 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
acțiunea depusă de Postolachi Iurie împotriva Agenției Națională pentru Siguranța
Alimentelor privind anularea actului administrativ și repararea prejudiciului
moral, s-a admis parțial.
S-a anulat Ordinul nr. 1436p din 28.05.2021 ”Cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare” emis de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, ca ilegal.
S-a încasat de la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor în beneficiul
lui Postolachi Iurie prejudiciul moral, în sumă de 2 000 (două mii) lei.
S-a încasat de la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor în beneficiul
lui Postolachi Iurie cheltuielile de asistență juridică, în sumă de 5 000 (cinci mii)
lei. În rest, pretenția privind repararea prejudiciului moral s-a respins, ca
neîntemeiată.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 09 iunie 2023, Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor a declarat apel asupra hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2023.
Prin decizia din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis
declarat de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor.
S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2023,
și s-a emis o decizie nouă potrivit căreia acțiunea în contencios administrativ
depusă de Postolachi Iurie către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor
privind anularea actului administrativ și repararea prejudiciului moral, s-a respins.
În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că, Postolachi Iurie a refuzat
nejustificat de a îndeplini dispozițiile conducătorului stabilite prin ordinul nr. 308
din 18.08.2020.
Potrivit pct.1 al ordinului menționat se indică destul de clar că s-a pus în
sarcina dlui Valeriu Golban, șef Subdiviziune teritorială pentru siguranța
alimentelor Sîngerei pentru a afectua toate acțiunile necesare în privința S.A
“Incomlac”.
Instanța de apel a conchis că, este întemeiată concluzia instanței de fond
în ce privește ambiguitatea pct. 1 din 16 ordinul Agenției Naționale pentru
Siguranța Alimentelor nr. 308 din 18.08.2020 „Cu privire la redistribuirea
sarcinilor și responsabilităților” și că din conținutul pct. 1 al ordinului nr. 308 din
18.08.2020 nu rezultă cu certitudine interdicția expresă, impusă lui Postolachi
Iurie, de a emite, în exercitarea atribuțiilor de serviciu acte permisive în privința
SA ”Incomlac”. Din sintagma „pentru a efectua toate acțiunile necesare” în
privința S.A. „Incomlac”, rezultă concluzia certă că doar dl Valeriu Golban, șef
5
Subdiviziune teritorială pentru siguranța alimentelor Sîngerei poate întreprinde
toate acțiunile în ce privește S.A. „Incomlac”, nefiind loc de interpretări în acest
sens.
Astfel, instanța de apel a notat că, este neîntemeiată concluzia instanței de
fond în ce privește faptul că, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor nu
a prezentat, în procesul examinării cauzei, nicio probă, din care ar fi rezultat
admiterea, de către Postolachi Iurie, a refuzului nejustificat de a îndeplini
dispozițiile conducătorului. Toate punctele coroborate din ordinul nr. 308 din
18.08.2020, stabilesc faptul că sarcinile și responsabilitățile dlui Postolachi Iurie
în privința S.A. „Incomlac” se repartizează dlui Golban Valeriu - se menționează
sintagma „pentru a efectua toate acțiunile necesare în privința S.A. „Incomlac”.
În concluzie, Curea de apel a conchis că pretenția reclamantului cu privire
la anularea ordinului nr. 1436p din 28.05.2021 ”Cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare” emis de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor este
neîntemeiată, astfel că, pretenție subsecventă, devine neîntemeiată și pretenția
reclamantului cu privire la încasarea din contul Agenției Naționale pentru
Siguranța Alimentelor în beneficiul lui Postolachi Iurie prejudiciul moral, în sumă
de 5000 lei.
La 24 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, Postolachi Iurie,
reprezentat de avocatul Cernea Eduard, a depus recurs împotriva deciziei din 27
februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei
instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului a susținut că, decizia instanței de apel este
neîntemeiată, iar temeiul admiterii recursului se încadrează în dispoziția art. 2451
alin.(1) din Codul administrativ.
Recurentul a susținut că, instanța de apel nu a intrat în esența litigiului, a
ignorat încălcările procesuale și materiale comise de către pârât la emiterea actelor
administrative.
Consider că, instanța de apel prin decizia emisă neîntemeiat a casat
hotărârea instanței de fond și neîntemeiat respins acțiunea apelantului Postolachi
Iurie, modul de apreciere a circumstanțelor cauzei și principalul a probelor
cercetate în instanță a fost unul evident arbitrar.
Instanța de apel a citat argumentele părților, precum și enumerat legislația
pertinentă cauzei. La capitolul motivației hotărârii în mod arbitrar și abuziv a
interpretat prevederile pct.67 anexa 7 al Regulamentului cu privire la comisia de
disciplină aprobat prin Hotărârea Guvernului – 201/ 11.03.2009.
Recurentul consideră că, instanța de apel a dat apreciere eronată și
circumstanțelor de fapt al pretinsei abateri disciplinare.
6
Procedura de citare și nemijlocit de audiere și examinare a executată de
Comisia de Disciplină la fel nu este prezentă în materialele dosarului
administrativ, din care cauză și corectitudinea procedurii de lucru al Comisiei de
disciplină nu a fost respectată, la dosarul administrativ prezentat și cercetat în
instanță lipsesc orice materiale care ar confirm a respectarea procedurii
administrative de către comisia de disciplină și administrația ANSA.
Recurentul a susținut că, instanța de apel a examinat cererea de apel în
mod arbitrar, deoarece nu a dat o apreciere tuturor circumstanțelor de fapt și de
drept invocate în cererea de apel.
Prin referința depusă la 12 iulie 2024, Agenția Națională pentru Siguranța
Alimentelor a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, invocând aplicarea
corectă de către instanța de apel a legii materiale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului
în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate
probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța
de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
7
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și
temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se
comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului la 24 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt
ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.27).
Cererea de recurs a fost depusă, la 24 iunie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor menționate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Postolachi Iurie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de către Curtea de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
8
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus de Postolachi Iurie, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse
în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către instanța de apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire
la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1
al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de apel, nu echivalează
cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
9
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei
09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Postolachi Iurie, reprezentat de
avocatul Cernea Eduard.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
10