3ra-323/24 — anularea actului adminstrativ, repaparea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului adminstrativ, repaparea prejudiciului
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-323/24 — anularea actului adminstrativ, repaparea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Agenția Națională
pentru Siguranța Alimentelor,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Serghei Maximenco împotriva Agenției Naționale pentru
Siguranța Alimentelor, terț Eudochia Usatenco cu privire la anularea actului
administrativ și repararea prejudiciului,
împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-323/24
NR. PIGD 2-22051407-01-3ra-10042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza, judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani: V. Dodon
Curtea de Apel Chișinău: Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan
18 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data 12 aprilie 2022 avocatul Victor Baran, în interesele lui Serghei
Maximenco, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Agenției
Naționale pentru Siguranța Alimentelor, terț Eudochia Usatenco, privind
anularea actului administrativ și repararea prejudiciului.
În motivarea acțiunii a indicat că Serghei Maximenco ocupa funcția
de șef subdiviziune teritorială Direcția teritorială pentru siguranța
alimentelor Cahul de mai mult timp, fiind desemnat în funcția respectivă
conform Ordinului Directorului general al Agenției Naționale pentru
Siguranța Alimentelor nr. 779p din 01 august 2017. Careva încălcări în
timpul serviciului nu a avut.
La data de 11 martie 2022 de către Directorul General al Agenției
Naționale de Siguranța Alimentelor, Radu Musteață a fost emis Ordinul nr.
409p Cu privire la eliberarea din funcția publică, prin care reclamantul fost
eliberat din serviciu începând din data de 15 martie 2022. Ordinul i-a fost
adus la cunoștință sub semnătură la data de 14 martie 2022.
A relatata că, din cuprinsul ordinului rezultă că a fost eliberat din
funcție în legătură cu aprobarea pozitivă a statutului de personal al Direcției
teritoriale pentru siguranța alimentelor Cahul din 19 octombrie 2021.
Referitor la motivele de drept în Ordinul nr. 409p din 11 martie 2022 privitor
la eliberarea din funcție, acestea lipsesc. Sânt doar motivate „îndreptățirile”
privitor la indemnizație unică, dreptul directorului general la eliberarea și
numirea în funcție conform pct. 13 subpct. 7, pct. 22 din Regulamentul
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600/2018 cu privire la organizarea și
funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor și Legii nr.
158/2018 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.
A notat reclamantul că ordinul nr. 409p din 11 martie 2022 Cu privire
la eliberarea din funcție publică este unul ilegal și neîntemeiat, reieșind din
următoarele motive. Conform pct. 13 subpct. 7 al Regulamentului cu privire
la organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța
Alimentelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 27 iunie 2018,
directorul general numește în funcții publice, modifică, suspendă și încetează
raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în condițiile Legii nr. 158-
XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului
1
public, inclusiv ale conducătorilor și conducătorilor adjuncți ai
subdiviziunilor teritoriale cu personalitate juridică.
A menționat reclamantul că împuternicirile directorului general în
concediere sânt condiționate prin dispozițiile Legii nr. 158-XVI din 4 iulie
Conform art. 61 lit. b) Legea nr. l58-XVI din 4 iulie 2008, raporturile
de serviciu încetează în următoarele cazuri: eliberare din funcție. Conform
art. 63 alin. (1) lit. c) Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008, persoana/organul
care are competența legală de numire în funcție va dispune eliberarea din
funcția publică printr-un act administrativ, care se comunică funcționarului
public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei
eliberării din funcția publică, în următoarele cazuri: autoritatea publică își
reduce efectivul de personal sau lichidează funcția publică, ca urmare a
intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția
ocupată de funcționarul public respectiv. Conform anexei nr. 2 și anexei 3 la
Hotărârea Guvernului nr. 600 din 27 iunie 2018 cu privire la organizarea și
funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, funcția de Șef
subdiviziune teritorială, Direcția teritorială pentru siguranța alimentelor
Cahul există fără modificări.
A mai invocat reclamantul că în cauză nu doar se regăsește, ci este
instituit interimatul de angajata Evdochia Usatenco și funcția a devenit
vacantă. Conform art. 63 alin. (2) Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008, în
cazul eliberării din funcția publică în condițiile alin. (1) lit. a)-c), autoritatea
publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz cu o durată
de 30 de zile calendaristice, iar în restul cazurilor – de 15 zile calendaristice,
cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (1) lit. j) și k), pentru care nu se
acordă preaviz. Termenul de preavizare nu include perioada aflării
funcționarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum și
perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma.
Susține reclamantul că în cazul lui lipsește un preaviz. Există doar
ordinul nr. 1831p din 26 octombrie 2021 cu privire la posibila
disponibilizare. Acesta nu poate substitui preavizul. Preavizul este unul
concret și motivat. Mai mult ca atât, la data emiterii ordinului nr. 1831-p (26
octombrie 2021) funcția exista și „posibila disponibilizare” nu se referea la
funcția ocupată de reclamant. Conform art. 63 alin. (41) Legea nr. 158-XVI
din 4 iulie 2008, în cazul eliberării funcționarilor publici în temeiul alin. (1)
lit. a) și c), autoritatea publică este obligată să prezinte, în modul stabilit, cu
30 de zile calendaristice înainte de eliberare, subdiviziunii teritoriale a
autorității administrative responsabile de implementarea politicii în
domeniul promovării ocupării forței de muncă informațiile privind
funcționarii publici care urmează a fi disponibilizați. În cazul reclamantului,
această prevedere a legii, de asemenea, nu este îndeplinită.
A remarcat reclamantul că postul nu doar că este vacant, acesta nu a
fost lichidat. Prevederi asemănătoare sânt reflectate în art. 88 al Codului
muncii care stabilește că angajatorul este în drept să concedieze salariații de
2
la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea
numărului sau a statelor de personal (art. 86 alin. (1) lit. b) și c)) doar cu
condiția că: a) va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), motivat din
punct de vedere juridic sau economic, cu privire la lichidarea unității ori
reducerea numărului sau a statelor de personal; b) va emite un ordin
(dispoziție, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură sau
prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării
fiecărui salariat vizat, a salariaților cu 2 luni înainte de lichidarea unității ori
de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a
numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale
căror locuri de muncă urmează a fi reduse; c) o dată cu preavizarea în
legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în
scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității
respective (cu condiția că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate,
iar salariatul preavizat întrunește cerințele necesare pentru suplinirea
acestuia); d) va reduce, în primul rând, locurile de muncă vacante; e) va
desface contractul individual de muncă în primul rând cu salariații angajați
prin cumul; f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare
pe săptămână cu menținerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de
muncă; g) va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere,
agenției pentru ocuparea forței de muncă informațiile privind persoanele ce
urmează a fi disponibilizate; h) se va adresa organului (organizatorului)
sindical în vederea obținerii opiniei consultative privind concedierea
salariatului respectiv.
A indicat avocatul că în cazul reclamantului nu au fost îndeplinite nici
prevederile Codului muncii. Propunerea privind acordarea un alt post de
muncă reclamantul nu a primit-o. Semnăturile lui în așa-numite „propuneri”
nu sânt, procesul-verbal privind aducerea la cunoștință a „propunerilor” este
datat cu 22 noiembrie 2021 în perioada aflării reclamantului în concediul
medical.
Conform art. 88 alin. (2) al Codului muncii, în cazul în care, după
expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul
(dispoziția, decizia, hotărârea) de concediere a salariatului, această
procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiași an calendaristic. În
termenul de preavizare nu se include perioada aflării salariatului în concediul
anual de odihnă, în concediul de studii și în concediul medical. În cazul său,
nu a avut loc reavizarea, ce va conține data și funcția concretă de eliberare,
dar și termenul de 2 luni este depășit.
A susținut că, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de
către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor
angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al
salariatului. Or, prin acțiunile ilicite ale directorului general al ANSA, în
special, prin emiterea ordinului contestat, reclamantului i-a fost ponegrită
imaginea în fața tuturor angajaților, agenților economici din raion.
3
Nedreptatea ce a avut loc l-a afectat enorm. În consecință, prejudiciul moral
pentru retrăirile cauzate îl estimează la suma de 50 000 de lei.
A solicitat reclamantul anularea Ordinului directorului general al
Agenției Naționale de Siguranța Alimentelor, Radu Musteață nr. 409p din
11 martie 2022 Cu privire la eliberarea din funcție publică, ca ilegal și
neîntemeiat; restabilirea reclamantului în funcția de șef subdiviziune
teritorială Direcția teritorială pentru siguranța alimentelor Cahul, în cadrul
Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor; încasarea din partea
pârâtului Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor a plății
despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în
mărimea salariului mediu pentru această perioadă, începând din data de 15
martie 2022 și până la data restabilirii în muncă; perceperea compensării
prejudiciului moral cauzat prin emiterea ordinului ilegal și eliberarea ilegală
din serviciu în mărime de 50 000 de lei; încasarea din contul pârâtului în
beneficiul reclamantului a tuturor cheltuielilor de judecată care vor fi
suportate în acest proces.
Prin încheierea din 18 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău (sediul
Râșcani), s-au declarat inadmisibile pretențiile reclamantului Serghei
Maximenco privind încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de
absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu pentru această
perioadă, începând cu data de 15 martie 2022 până la data restabilirii în
muncă și compensarea prejudiciului moral cauzat prin emiterea ordinului
ilegal și eliberarea ilegală din serviciu în mărime de 50 000 de lei din contul
Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a anulat Ordinul directorului general al Agenției Naționale pentru
Siguranța Alimentelor, Radu Musteață nr. 409p din 11 martie 2022 Cu
privire la eliberarea din funcție publică, cu restabilirea reclamantului Serghei
Maximenco în funcția de șef al subdiviziunii teritoriale Direcția teritorială
pentru siguranța alimentelor Cahul. De asemenea s-a dispus încasarea
cheltuielilor de judecată în sumă de 10 000 de lei de la Agenția Națională
pentru Siguranța Alimentelor în beneficiul reclamantului Serghei
Maximenco.
La data la 26 aprilie 2023, Agenția Națională pentru Siguranța
Alimentelor a declarat apel asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul
Rîșcani) din 18 aprilie 2023. Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței
de fond, în partea în care pretențiile sale au fost respinse, la 17 mai 2023,
Serghei Maximenco a contestat-o cu apel.
4
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, au fost
respinse cererile de apel depuse de Sergehei Maximenco și de Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor și a fost menținută hotărârea din 18
aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani).
În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, dispunând
eliberarea din funcția de șef al Direcției teritoriale pentru siguranța
alimentelor Cahul în temeiul prevederilor art. 63 alin. (1) lit. c) din Legii cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public, nr. 158-XVI din
04.07.2008, care prevede că, autoritatea publică își reduce efectivul de
personal sau lichidează funcția publică, ca urmare a intrării în vigoare a
statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de
funcționarul public respective, contravine situației juridice reale și
camuflează o concediere ilegală din funcție, redând-o într-o formă legală.
Curtea de Apel Chișinău a reținut că, reducerea statelor de personal
derivă din circumstanțe obiective și nicidecum subiective, totodată acest
proces derulează sub imperiul unor rigori legale pentru a exclude arbitrariul
și abuzul din partea angajatorilor.
A remarcat instanța de apel că Agenția Națională pentru Siguranța
Alimentelor neîntemeiat a încadrat situația juridică a reclamantului. Or, pe
de o parte aceasta invocă reducerea funcției pe care o ocupa reclamantul de
șef subdiviziune teritorială Direcția teritorială pentru siguranța alimentelor
Cahul, iar pe de altă parte prin același ordin cu privire la eliberarea din
funcția publică a lui Serghei Maximenco, la pct. 2.1 dispune „ transmiterea
legitimației de serviciu, cheiței publice, bunurilor și materialelor dnei
Evdochia Usatenco, șef subdiviziune teritorială, interimar.
De asemenea, din analiza dosarului administrativ, se atestă că în cazul
reclamantului lipsește un preaviz. Există doar ordinul nr. 1831p din 26
octombrie 2021 Cu privire la posibila disponibilizare. Însă acest ordin nu
poate substitui preavizul. Preavizul este unul concret și motivat. Mai mult ca
atât, la data emiterii ordinului nr. 1831-p (26 octombrie 2021) funcția de șef
al subdiviziunii teritoriale Direcția teritorială pentru siguranța alimentelor
Cahul exista și „posibila disponibilizare” nu se referea la funcția ocupată de
reclamant.
Drept urmare, instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a
statuat asupra ilegalității Ordinului directorului general al Agenției Naționale
pentru Siguranța Alimentelor, Radu Musteață nr. 409p din 11 martie 2022
Cu privire la eliberarea din funcție publică, și necesitatea anulării lui.
Astfel, luând în considerare faptul că, în speță s-a stabilit cert că,
Ordinul directorului general al Agenției Naționale pentru Siguranța
Alimentelor, Radu Musteață nr. 409p din 11 martie 2022 Cu privire la
eliberarea din funcție publică, a fost emis ilegal, instanța de fond întemeiat a
5
dispus restabilirea reclamantului Serghei Maximenco în funcția de șef al
subdiviziunii teritoriale Direcția teritorială pentru siguranța alimentelor
Cahul.
De asemenea instanța de apel a statuat că, cheltuielile de asistență
juridică în sumă de 10 000 de lei solicitate de reclamant spre a fi încasate din
contul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor corect au fost
apreciate de instanța de fond că au un caracter necesar și rezonabil, ținând
cont de complexitatea litigiului și prestația avocatului.
EXERCITAREA CĂII DE ATATC ÎN ORINE DE RECURS
La 18 aprilie 2024, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor,
a depus recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu
pronunțarea unei decizii noi de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat precum că ambele instanțe de
judecată au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au analizat
suficient probele administrate la materialele cauzei, prin urmare au emis
hotărâre și decizie ilegale ce contravine circumstanțelor de fapt și de drept.
A menționat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au omis
prerogativa că Agenția a respectat normele prevederilor legale și a înaintat
propunerile de rigoare dlui Maximemco Serghei, astfel se consideră că
Ordinul directorului general al Agenției nr.409p din 11 martie 2022 cu
privire la eliberarea din funcția publică este legal și întemeiat, iar hotărârile
instanțelor inferioare, urmează a fi casate cu respingerea cererii în contencios
administrativ a dlui Maximenco Serghei.
A mai indicat recurenta că instanța de apel a pronunțat o hotărâre
ilegală, neîntemeiată, iar în situația în care, ultima nu și-a motivat hotărârea
pronunțată și anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii
sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărârii redactate nu
corespunde dispozitivului pronunțat după deliberare.
A concluzionat că ordinul directorului general al Agenției nr.409p din
11 martie 2022 cu privire la eliberarea din funcția publică, este un act
administrativ individual defavorabil, care a fost emis ca urmare a reformei
în cadrul Agenției și în baza probelor administrate la dosar, acesta a fost emis
în limitele dreptului discreționar al Agenției, prin urmare acțiunea
reclamntului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
6
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 05 aprilie 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.27, vol.2). Cererea de recurs a fost depusă la data de 18 aprilie
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră
că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
7
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă
la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
8
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Agenția Națională pentru
Siguranța Alimentelor.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9