2ra-716/23 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-716/23 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Elena Bulgac,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elena
Bulgac împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Premier Energy”
Societate cu Răspundere Limitată și Societății cu Răspundere Limitată
„Electrostrat” cu privire la repararea prejudiciului material și moral, și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-716/23
NR. PIGD 2-20119980-01-2ra-22052023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a temeiului de admisibilitate prevăzut la art. 432 alin.(4)
din Codul de procedură civilă, la caz nu constituie temei de admisibilitate a
recursului; dezacordul recurentei cu soluțiile instanțelor ierarhic inferioare și
modalitatea de apreciere a probelor existente la acea etapă nu poate justifica
admisibilitatea recursului.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Frunze,
Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu,
11 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Elena
Bulgac,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 septembrie 2020, Elena Bulgac a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L. și S.R.L. „Electrostrat”,
solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 36 631 de lei, a
prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei și încasarea cheltuielilor de
judecată, inclusiv pentru asistență juridică.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că este proprietara
terenului cu număr cadastral xxxxx și a casei de locuit cu număr cadastral
xxxxx, amplasate în satul xxxxx, r-nul Călărași.
La 27 septembrie 2019 aflându-se la o înmormântare, a fost contactată
telefonic de către vecină, care a informat-o că în ograda casei au fost
efectuate niște lucrări de defrișare a copacilor de către lucrătorii operatorului
de sistem de distribuție a energiei electrice. Întorcându-se să verifice
imobilul, a identificat că în ograda acesteia, pe terenul ce-l deține în
proprietate, au fost defrișați șapte copaci de specie nuc altoiți și doi copaci
de nuci cu vârsta de peste 40 de ani, un măr, doi salcâmi și doi aguzi, iar
toate crengile au fost lăsate aruncate haotic. La apropierea sa de gospodărie,
văzând defrișarea copacilor, s-a stresat, a căzut fără cunoștință și rudele
apropiate au solicitat asistența medicală de urgență, care i-a acordat primul
ajutor medical.
La 28 septembrie 2019 a depus o plângere la poliție, iar prin procesele-
verbale din 04 octombrie 2019 s-a constatat că patru lucrători ai S.R.L.
„Electrostrat” au efectuat la 27 septembrie 2019 lucrări de defrișare a
copacilor din ograda sa. Tot în aceste procese-verbale, persoanele recunosc
că au primit indicație să defrișeze toți copacii pe care îi identifică pe
terenurile proprietate publică și terenurile proprietate privată, fără să fie
identificate gospodăriile private în care se necesită de efectuat lucrările în
cauză. Mai mult ca atât, angajații au declarat că lucrările de defrișare au fost
efectuate în baza autorizației de lucru nr. 369 din 27 septembrie 2019.
Reclamanta a afirmat că lucrările menționate au fost efectuate fără
preaviz, prin abuz de drept și contravin normelor legale.
În ceea ce vizează efectuarea lucrărilor cu încălcarea procedurii lucrărilor
de mentenanță a rețelei de electricitate și încălcarea proporționalității
ingerinței aduse dreptului de proprietate, reclamanta a invocat prevederile
art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13 alin.(1)-(3), art. 15 alin. (1), art. 16
1
alin. (1) lit.g), art. 500 alin. (1), art. 501 alin. (1) art. 585 alin. (1)-(2) din
Codul civil, art. 58 alin. (3) lit. c) din Legea cu privire la energia electrică nr.
107 din 27 mai 2016 și pct. 20 alin. (2) din Hotărârea Guvernului despre
aprobarea Regulamentului cu privire la protecția rețelelor electrice nr.
514/2002.
Reclamanta a declarat că operatorul de sistem de distribuție nu a
notificat-o în prealabil despre necesitatea exercitării de către acesta a
dreptului de folosință prevăzut de legislație. La Primăria sat. Onișcani la 26
septembrie 2019 ori la 27 septembrie 2019 a fost înregistrată autorizația de
lucru nr. 369, conform căreia urmau a fi efectuate unele lucrări de schimb a
unui pilon avariat al rețelei electrice, însă nicidecum nu conținea mențiuni
privind defrișarea copacilor din gospodăriile private. Lucrătorii operatorului
de sistem au defrișat copacii din gospodăria sa, neluând în considerare
prevederile pct. 2 din Hotărârea Guvernului privind aprobarea
Regulamentului cu privire la protecția rețelelor electrice, deoarece au tăiat
copacii din tulpină, fără a face o analiză prealabilă privind necesitatea
intervenției cu măsuri atât de drastice. Altfel spus au lărgit absolut arbitrar
zona de protecție a liniei electrice aeriene, distrugându-i plantațiile anuale.
Drept urmare, pârâtul a comis un abuz de drept prin faptul că și-a exercitat
dreptul de folosință asupra terenului fără a fi avizată în prealabil și prin
aceasta inclusiv i-au adus prejudicii proprietății private precum și sănătății,
care puteau fi evitate în cazul în care pârâtul respecta procedura prevăzută
expres de lege.
Reclamanta a precizat că după acordarea primului ajutor medical, i-a
fost prescris un tratament îndelungat necesar pentru a atenua impactul
negativ asupra sănătății și consecința șocului ca urmare a vederii grădinii
distruse. Astfel, cheltuielile necesare pentru achiziționarea medicamentelor
sunt de peste 50 000 de lei.
În pledoarii, reclamanta a indicat că a suportat cheltuieli pentru
transport în sumă de 750 de lei pentru deplasările la autoritățile de stat,
precum și la examinarea cauzei în instanța de judecată. La fel, pentru
asistența juridică acordată a achitat suma de 4 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 16 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Elena Bulgac împotriva Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L. și S.R.L.
„Electrostrat” cu privire la repararea prejudiciului material și a prejudiciului
moral, și încasarea cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 februarie 2022, Elena Bulgac a declarat apel împotriva hotărârii
din 16 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
2
admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi
decizii de admitere integrală a cerințelor sale.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins ca neîntemeiat apelul declarat de Elena Bulgac și s-a menținut
hotărârea din 16 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii primei instanțe, a constatat că aceasta urmează a fi
menținută, ori concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sunt în
corespundere cu circumstanțele cauzei și normele de drept material au fost
aplicate corect.
Instanța de apel, redând circumstanțele de fapt ale cauzei cu referire la
prevederile art. 16 alin. (1) lit. g), art. 19 alin.(1), (2), art. 1998 alin.(1) din
Codul civil, a menționat că pentru apariția răspunderii delictuale este necesar
un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește temeiul răspunderii delictuale.
Temeiul răspunderii delictuale este componența delictului civil.
Componența delictului civil constituie o totalitate de elemente esențiale
formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea răspunderii
delictuale. Componența delictului civil include următoarele elemente
(condiții): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă, prejudiciu și
vinovăție. Acestea sunt condițiile generale necesare pentru antrenarea
răspunderii delictuale. Lipsa unei condiții, potrivit regulii generale, exclude
răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege când
răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții. Dacă legea
modifică sau restrânge cercul condițiilor necesare pentru angajarea
răspunderii delictuale, suntem în prezența unor condiții speciale.
În temeiul art. 42 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 107 din 27 mai 2016 cu
privire la energia electrică, operatorul sistemului de distribuție trebuie să
îndeplinească următoarele funcții și obligații: să efectueze lucrări de
defrișare sau tăieri de modelare a vegetației pentru crearea și menținerea
distanței de apropiere față de rețelele electrice de distribuție în zonele de
protecție a rețelelor electrice.
Instanța de apel a stabilit că la 27 septembrie 2019, Î.C.S. „Premier
Energy Distribution” S.A. (Î.C.S. „Red Union Fenosa” S.A.), în calitate de
operator al sistemului de distribuție, a efectuat lucrări de defrișare a
vegetației pe traseul liniei electrice aeriene LEA0.4 F-2, PT146 din sat.
Onișcani, r-nul Călărași.
La acest capitol, instanța de apel a reiterat că din conținutul
materialelor cauzei nu s-a stabilit vinovăția angajaților Î.C.S. „Premier
Energy Distribution” S.A. (Î.C.S. „Red Union Fenosa” S.A. la momentul
defrișării vegetației pe traseul liniilor electrice și anume tăierii copacilor), în
comiterea contravenției privind tăierea ilicită la arborilor. Instanța de apel în
3
sensul respectiv a constatat că de către reclamanta Elena Bulgac nu au fost
prezentate probe, care ar confirma faptul cauzării de către pârâții Î.C.S.
,,Premier Energy” S.R.L. și S.R.L. ,,Electrostrat” a prejudiciului material
reclamantei Elena Bulgac, nefiind confirmate argumentele apelantei cu
trimitere la faptul că de către aceștia au fost efectuate lucrări de defrișare a
vegetației la data de 27 septembrie 2019, la adresa de domiciliu a reclamantei
în circumstanțele invocate de către reclamantă.
Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate concluziile primei
instanțe precum că acțiunea reclamantei este înaintată către entități
identificate greșit, or Î.C.S. ,,Premier Energy” S.R.L. deține licență pentru
furnizarea energiei electrice, însă nu are în proprietate rețele electrice.
Totodată, răspunsurile anexate la materialele cauzei sunt emise de către
Î.C.S. „Red Union Fenosa” S.A., redenumită în Î.C.S. „Premier Energy
Distribution” S.A. iar pârât în prezenta cauză civilă este Î.C.S. ,,Premier
Energy” S.R.L.
Instanța de apel a respins argumentele apelantei cu referire la faptul
că, instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art. 58 alin. (3) lit. c)
din Legea cu privire la energia electrică nr. 107 din 27 mai 2006 și pct. 20
alin.(2), (3) din Regulamentul cu privire la rețelele electrice nr. 514/2002, or
acestea nu pot servi în calitate de temei al admiterii acțiunii reclamantei, în
condițiile în care acțiuni culpabile din partea reprezentanților pârâților nu au
fost constatate.
Totodată, în sensul cu art.1998 alin.(3) din Codul civil, o altă persoană
decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în
cazurile expres prevăzute de lege.
Cu trimitere la prevederile art.27 alin.(1),(2) din Legea nr. 174 din 21
septembrie 2017 cu privire la energetică, pct. 17 lit. b) și d) din Regulamentul
cu privire la protecția rețelelor electrice aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 514 din 23 aprilie 2002, art. 62 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 107 din
27 mai 2016 cu privire la energia electrică, instanța de apel a accentuat că
lucrările îndeplinite la caz au fost necesare în scopul asigurării securității
liniilor electrice și evitarea punerii în pericol a vieții oamenilor, a bunurilor
acestora, a mediului înconjurător și garantarea fiabilității furnizării energiei
electrice la parametrii normali. De altfel, în zona de protecție a liniilor
electrice este interzisă sădirea arborilor.
Din aceste raționamente a respins alegațiile apelantei referitor la
caracterul ilegal al acțiunilor Î.C.S. ,,Premier Energy” S.R.L., cât și S.R.L.
„Electrostrat” care au executat un ordin legal în scopul asigurării securității
liniilor electrice.
Instanța de apel a respins argumentele apelantei precum că toți copacii
au fost defrișați și lăsați în curtea casei, dat fiind faptul că înscrisurile anexate
la dosar și anume – planșele fotografice evidențiază că pomii nu au fost
defrișați în totalitate, ci au fost doar modelați în scopul menținerii distanței
4
de apropiere față de rețelele electrice de distribuție în zonele de protecție a
rețelelor electrice, iar la caz reclamanta invocă defrișarea totală al arborilor
și repararea prejudiciului cauzat în legătură cu tăierea integrală a copacilor.
În vederea justificării prejudiciului material cauzat, reclamanta Elena
Bulgac a prezentat actul întocmit de Inspecția pentru Protecția Mediului
Călărași, precum și răspunsul președintelui raionului Călărași, în baza căruia
reclamanta și-a întemeiat solicitarea privind încasarea prejudiciului material
în urma defrișării copacilor în mărime 36 631 de lei (f.d.123).
Instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantei privind
oportunitatea încasării sumei pretinse, având în vedere că evaluarea
prejudiciului respectiv, care, de fapt, îmbracă forma unui venitul ratat, sunt
doar niște posibilități și nu certitudini, respectivul calcul fiind, mai degrabă,
o supoziție și nu o realitate obiectivă.
Mai mult ca atât, aceste pretenții sunt neîntemeiate, or, după cum
denotă actele cauzei, Elena Bulgac nu deține calitatea de întreprinzător, iar
instanța nu este competentă să speculeze și să calculeze posibilul venit ce l-
ar fi încasat apelanta Elena Bulgac în urma vânzării roadei celor 9 arbori,
care apelanta pretinde că au fost defrișați, în cazul în care încălcările nu s-ar
fi produs.
Din actele cauzei nu poate fi stabilit un oarecare prejudiciul material
suportat de către reclamantă, or, chiar și actul întocmit de Inspecția pentru
Protecția Mediului Călărași stabilește prejudiciul în mărime de 426,8 lei
pentru tăierea integrală a 9 pomi, însă la caz a fost constatat că aceștia au fost
defrișați parțial.
Prin răspunsul Primăriei comunei Onișcani nr. 189 din 30 octombrie
2020, reclamanta a fost informată despre faptul că primăria nu dispune de
specialiști în domeniul agriculturii pentru aprecierea roadei pierdute de la
copacii defrișați și aprecierea prejudiciului material suportat (f.d.126).
Astfel, pentru a putea pretinde la repararea prejudiciului material,
Elena Bulgac urma să probeze obținerea acestor venituri pe viitor, ori la caz
aceste solicitări sunt niște calcule cu privire la un potențial venit, ceea ce nu
atrage niciun grad de certitudine, constituind mai degrabă niște anticipații.
La repararea prejudiciului prin încălcarea dreptului trebuie dovedită
legătura cauzală între defrișarea copacilor și prejudiciul propriu-zis cauzat
reclamantei, precum și mărimea beneficiului, care nu a fost obținut din cauza
încălcării dreptului său.
La caz, însă, nu s-au stabilit legături de cauzalitate între prejudiciul
pretins de către Elena Bulgac, prejudiciul având un caracter incert și iluzoriu
și nu poate reprezenta drept un reper pentru instanța de judecată.
Astfel, instanța de apel a considerat că în prezentul litigiu nu a fost
stabilit prejudiciul efectiv care a fost suportat de către reclamanta Elena
5
Bulgac, or, pentru angajarea răspunderii civile, fapta autorului urmează să
întrunească cele patru elemente definitorii: să existe o faptă ilicită, un
prejudiciu efectiv cauzat prin fapta ilicită, legătura cauzală dintre fapta ilicită
și prejudiciu, precum și vinovăția autorului, deși în speța examinată, nu a fost
stabilit niciun element al prejudiciul pretins de către reclamantă, ceea ce
exclude antrenarea răspunderii delictuale, or lipsa unei dintre aceste condiții
din cele enunțate, înlătură temeiul aplicării instituției răspunderii delictuale.
Corespunzător, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată
concluzia primei instanțe că în prezenta cauză, reclamanta Elena Bulgac nu
a administrat probe concludente și pertinente în vederea confirmării
circumstanțelor invocate pe care își susțin pretențiile formulate.
Cu referire la prevederile art. 2036 alin. (1) și (2), art. 2037 alin. (1)
din Codul civil, instanța de apel a menționat că la materialele cauzei nu au
fost prezentate probe cu privire la săvârșirea de către pârâți cu vinovăție a
unor acțiuni culpabile. Astfel a apreciat ca fiind neîntemeiată cerința
reclamantei cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de
lei, nefiind prezentate probe că acest prejudiciu a fost suportat de către Elena
Bulgac ca urmare a acțiunilor pârâților Î.C.S. ,,Premier Energy” S.R.L., cât
și S.R.L. „Electrostrat”.
Cu referire la pretențiile reclamantei cu privire la încasarea
cheltuielilor judiciare, instanța de apel a considerat că acestea sunt
neîntemeiate, fiind, de fapt, subsecvente pretenției de bază cu privire la
încasarea prejudiciului, volumul căruia nu a putut fi determinat, iar premise
al angajării răspunderii delictuale în acest sens nu se atestă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 31 martie 2023, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.9-10), Elena
Bulgac a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 16 noiembrie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, trimiterea cauzei spre
rejudecare
În motivarea recursului, recurenta a reiterat circumstanțele redate în
cererea de chemare în judecată. Suplimentar a menționat că, la 11 ianuarie
2022 a luat cunoștință de ordonanța din 10 martie 2020 a Procurorului în
Procuratura raionului Călărași, prin care a fost refuzată începerea urmării
penale, fiind clasat procesul penal nr. 20201600088 pornit la data de 26
februarie 2020 pe semnele componenții de infracțiuni prevăzute de art. 175,
art. 335 din Codul penal. Drept urmare a contestării acesteia, prin ordonanța
din 04 februarie 2022 a Procurorului adjunct interimar al Procurorului-șef al
Procuraturii raionului Călărași, a fost respinsă plângerea sa împotriva
ordonanței de refuz. Ordonanțele au fost contestate în baza art. 313 din Codul
de procedură penală și prin încheierea din 09 august 2022 a judecătorului de
instrucție a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, și prin încheierea 09 august
2022 a fost admisă plângerea și anulate ordonanțele enunțate, cu obligarea
6
Procurorului de a lichida încălcările depistate. Prin ordonanța Procurorului
în Procuratura raionului Călărași, în rezultatul examinării materialelor
înregistrate în registru nr. 1 al IP Călărași cu nr. 20201600088 și raportul
OUP din cadrul IP Călărași, a fost refuzat în începerea urmării penale
acțiunile pretinse ilegale ale angajaților Î.C.S. „RED UNION FENOSA”
S.A., din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și a fost clasat
procesul penal 20201600088 pornit la 26 februarie 2020 în baza elementelor
ale infracțiunii prevăzute la art. 179 din Codul penal, violare de domiciliu,
precum și nici ale altor infracțiuni prevăzute de legea penală. Ordonanța a
fost contestată la procurorul ierarhic superior, care a respins plângerea
împotriva ordonanței din 20 ianuarie 2023, care au fost contestate în ordinea
art.313 din Codul de procedură penală.
Ordonanțele Procuraturii raionului Călărași și încheierea din 09 august
2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, au fost anexate ca probe la
Curtea de Apel. Instanța de fond, instanța de apel paralel cu cercetarea
probatoriului pârâților care a fost reținut, nu s-a expus asupra alegațiilor și
probelor prezentate pe tot parcursul examinării cauzei, încălcând astfel
dispozițiile art. 130 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Concluziile
instanțelor inferioare sunt contrare alin. (3) din norma sus-menționată. La
emiterea hotărârii judecătorești din 16 februarie 2022, instanța de judecată a
evitat să reflecte in concreto probele care au fost admise și care au fost
respinse în conformitate cu art. 130 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Atât din conținutul acțiunii, cât și din soluția instanței se reține că partea
pârâtă în mod intenționat a prezentat doar o parte din probe care nu reflectau
realitatea, probe care au fost reținute și preluate de instanță, fără a fi verificate
și cele prezentate de ea.
Recurenta a precizat că instanța de fond la emiterea hotărârii nu a luat
în considerare prevederile legale ale art. 58 alin. (3) lit. c) din Legea cu
privire la energia electrică nr. 107 din 27 mai 2006, pct. 20 alin (2), (3) din
Hotărârea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la rețelele
electrice nr. 514/2002. Respectiv, operatorii de sistem de distribuire nu au
notificat-o în prealabil despre necesitatea executării dreptului de folosință
prevăzut de legislație.
Prima instanță și instanța de apel nu au luat în considerare că
pârâții/intimații au comis un abuz de drept prin faptul că și-au exercitat
dreptul de folosință asupra terenului fără a fi avizata in prealabil, potrivit
normelor de drept și prin aceasta i-au fost aduse prejudicii proprietății private
precum și sănătății care puteau fi evitate în cazul în care intimații respectau
procedura prevăzută expres de lege. Instanțele ierarhic inferioare eronat au
reținut că la materiale cauzei civile nu se regăsește niciun înscris probatoriu,
care ar demonstra cauzarea de către pârâți a unor prejudicii. Au fost
prezentate și anexate multiple probe: procesul - verbal de constatare întocmit
de IP Călărași, în care au fost consemnate declarațiile angajaților S.R.L.
„Electrostrat”, care au comunicat că la 27 august 2019 au avut plan de lucru
7
pe sectorul sat. Onișcani , r-nul Călărași, cu indicații de efectuare a lucrărilor
de defrișare a copacilor conform autorizației de lucru, iar potrivit acestei
autorizații nu este indicat că la data respectivă urmează a fi defrișați/tăiați
copacii din proprietatea sa și alte probe care se regăsesc la materialele cauzei.
Deși în hotărârea primei instanțe la soluționarea acțiunii civile s-au
aplicat dispozițiile art. 239 și art. 240 din Codul de procedură civilă, susținute
și de instanța de apel, totuși concluzia dată este una contrară normelor
expuse.
La 24 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimaților copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizele de recepție anexate la
materialele dosarului (Vol.II, f.d.26, 28, 29).
La 12 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,f.d.30),
Î.C.S. „Premier Energy” S.R.L., reprezentată de avocatul Artur Macovei, a
depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului.
Alte referințe nu au parvenit.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Elena Bulgac a fost depus până la data intrării
în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza
temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
8
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată
neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat
analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să
participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces
căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei
au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a
soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces;e) în
dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat public
la 16 noiembrie 2022. Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale
a deciziei instanței de apel către participanții la proces prin scrisoarea datată
cu 21 ianuarie 2023 (Vol.I, f.d.227), însă lipsesc date despre recepționarea
acesteia de către recurentă, prin intermediul poștei. Din textul recursului se
deduce că recurenta a primit copia deciziei la 01 februarie 2023 în cancelaria
instanței. Astfel, recursul declarat la 31 martie 2023, prin intermediul poștei
(Vol.II, f.d. 9-10), este în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
9
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că recurenta, în final, anterior
solicitărilor din recurs, a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432
alin. (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului. În textul recursului în contextul alegațiilor aduse, recurenta a
pretins aprecierea arbitrară a probelor, în special, a indicat că probele
prezentate de ea nu au fost supuse aprecierii în modul prevăzut de lege. Or
instanțele ierarhic inferioare la examinarea cauzei au luat în considerare
probele existente la acea etapă.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
La caz, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
10
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Elena Bulgac nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul
de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare,
este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Elena Bulgac împotriva deciziei
din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
11